Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1019/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1019/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 1019/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1019
Ședința publică din data de 18 septembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: V. B.
JUDECĂTOR: T. A.
GREFIER: L. A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. S..
Pe rol se află judecarea apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr. 211/11.03.2014 a Judecătoriei sectorului 1 București din dosarul nr. _ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 1.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de 08.09.2014, după care a amânat pronunțarea pentru același motiv la data de 15.09.2014, 17.09.2014 respectiv pentru data de astăzi, 18.09.2014, când în aceeași compunere,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.211/11.03.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 1 București a dispus, în baza art.386 din noul Cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C. M. I. (fiul lui G. și M., născut la data de 26.02.1989 în mun. Ploiești, jud. Prahova, C.N.P._, domiciliat in Ploiești, ., ., .), din infracțiunea prev. de art.86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, în infracțiunea prev. de art.335 alin.1 din noul Cod penal cu aplic.art.5 alin.1 din noul Cod penal, text de lege în baza căruia, cu aplic. art.396 alin.10 din noul Cod pr.penală a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art.396 alin.5 din noul Cod pr.penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I din noul Cod pr.penală rap. la art.4 din noul Cod penal s-a dispus achitarea aceluiași inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 din vechiul Cod penal.
Instanța de fond a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în cauza dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin următoarele hotărâri: sentința penală nr.161/11.08.2009 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin nerecurare, sentința penală nr.408/08.03.2010 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare, sentința penală nr. 17/18.01.2011 a Judecătoriei Urziceni, sentința penală nr. 1272/22.12.2010 a Judecătoriei sectorului 1 București, sentința penală nr. 671/26.06.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.1731/14.09.2012 a Curții de Apel București, sentința penală nr.427/12.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare, sentința penală nr.809/18.09.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, sentința penală nr.917/29.04.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare, sentința penală nr. 808/29.06.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 727/P/07.09.2012 a Curții de Apel C..
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.671/26.06.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.1731/14.09.2012 a Curții de Apel București, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor conform dispozitivului sentinței.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.809/18.09.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor conform dispozitivului sentinței.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.917/29.04.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor conform dispozitivului sentinței.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 170 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr.808/29.06.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.727/P/07.09.2012 a Curții de Apel C., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor conform dispozitivului sentinței.
În baza art.36 alin.1 din vechiul Cod penal rap. la art.33 lit.a – 34 lit. b din vechiul Cod penal rap. la art.5 alin.1 din noul Cod penal a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză cu pedepsele aplicate prin sentințele mai sus menționate, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 671/26.06.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.1731/14.09.2012 a Curții de Apel București, inculpatului dându-i-se spre executare, în final, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.45 alin.5 din noul Cod penal a fost menținută pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, pe perioada executării pedepsei principale rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare.
In baza art.45 alin.6 din noul Cod penal a fost menținută măsura de siguranță a confiscării sumei de 350 lei si a unui set de chei dispusă prin sentința penală nr.161/11.08.2009 a Judecătoriei Urziceni precum si măsura de siguranță a confiscării bunurilor depuse la camera de corpuri delicte dispusă prin sentința penală nr.808/29.06.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.727/P/07.09.2012 a Curții de Apel C..
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art.40 alin.3 din noul Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 23.06.2009 la 25.09.2009, de la 23.11.2009 la 02.03.2012 și de la 30.03.2012 la zi.
Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 1616/2012 emis de Judecătoria C., nr.838/17.09.2012 emis de Judecătoria sectorului 1 București, nr.1051/15.10.2012 emis de Judecătoria sectorului 1 București, nr.494/26.03.2013 emis de Judecătoria Ploiești și nr. 1095/21.05.2013 emis de Judecătoria Ploiești.
S-a constatat că inculpatul a executat în integralitate pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și, în consecință, s-a dispus punerea în libertate a acestuia la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 21.10.2013, emis de P. de pe lângă Judecătoria sector 1 București în dosarul nr._/P/2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale si trimiterea în judecată, în stare de detenție în altă cauză, a inculpatului C. M.-I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere si fals privind identitatea, fapte prevăzute de art.86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată și art.293 din vechiul Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a din vechiul Cod penal.
În urma analizării materialului probator administrat în cauză instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 09.06.2009, inculpatul C. M. I. a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, pe ., București, fără a poseda permis de conducere, iar la solicitarea organelor de poliție de a-și declina identitate, acesta a susținut că se numește C. A..
Această situație de fapt a fost reținută pe baza coroborării următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare; declarații inculpat; proces-verbal de depistare; procese-verbale; declarații martor A. V..
Astfel, potrivit procesului verbal din data de 09.06.2009, în jurul orelor 02,00, lucrătorii de poliție din cadrul Secției 5 Poliție, în timp ce se aflau în executarea atribuțiilor de serviciu, au observat un autoturism marca Dacia papuc, de culoare albă, ce avea nr. de înmatriculare_, care circula pe . oraș Chitila spre P. C., care la vederea echipajului de poliție a virat brusc pe . procedat la urmărirea și oprirea regulamentară a autoturismului în cauză, pe . imobilului nr.117A. De la volanul autoturismului a coborât o persoană de sex masculin care a declarat că se numește C. A., fără a avea documentele de identitate, cele ale autoturismului și permisul de conducere. De asemenea, în autoturism se mai afla pe scaunul din dreapta șofer o persoană care s-a prezentat drept A. V.. În urma verificării autoturismului în baza de date, a rezultat că autoturismul figurează furat din data de 30.07.2001. Cei doi fiind conduși la sediul Secției 5 Poliție, șoferul autoturismului a declarat că se numește C. M. I. și că nu posedă permis de conducere. În urma verificărilor efectuate în baza de date a rezultat că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Din declarațiile martorului A. V. a rezultat că inculpatul a condus autoturismul menționat anterior pe drumurile publice in circumstanțele descrise.
Fiind audiat, inculpatul C. M. I. a recunoscut săvârșirea faptelor și a arătat că autoturismul a fost împrumutat la data de 08.06.2009 de la un prieten A., care avea cunoștință că nu posedă permis de conducere. Acesta a declarat că la momentul depistării, cunoscând că nu posedă permis de conducere, le-a comunicat lucrătorilor de poliție datele unui prieten, pentru a-i induce în eroare.
În faza de judecată inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținuta în actul de sesizare a instanței și nu a solicitat administrarea de probe.
Prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută de art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare cuprinsa între 1 si 5 ani. Potrivit art.335 alin.1 NCP, limitele de pedeapsa pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere au rămas neschimbate.
Prin urmare, având în vedere faptul ca deși legea nouă păstrează aceleași limite de pedeapsa în privința infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, dar nu mai prevede obligativitatea aplicării pedepsei accesorii, instanța de fond a apreciat ca dispozițiile Noului Cod penal sunt mai favorabile inculpatului, astfel încât, in baza art.386 din noul Cod pr.penală a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C. M. I., care în ziua de 09.06.2009 a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . 1, București, fără a poseda permis de conducere, întrunește sub aspect obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, fapta prev. de art. 335 alin.1 din noul Cod penal.
În privința infracțiunii de fals privind identitatea pentru care inculpatul a fost trimis in judecată, instanța a constatat că potrivit art.293 alin.1 din vechiul Cod penal, constituie infracțiune prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, pentru a induce sau a menține în eroare un organ sau o instituție de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul.
Corespondentul acestei infracțiuni în noul Cod penal este prevăzut de art.327 alin.1, care stipulează că prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art.175 sau transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menține în eroare un funcționar public, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Judecătorul pe fond a cauzei a observat că noul Cod penal a introdus o nouă condiție necesară pentru existența infracțiunii de fals privind identitatea sub aspectul laturii obiective, în sensul că fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsă ori de a atribui o asemenea identitate altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art.175 sau transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea, pentru a induce sau a menține în eroare un funcționar public, constituie infracțiune doar dacă se săvârșește prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat.
S-a mai reținut că acest aspect rezultă fără putință de tăgadă chiar din Expunerea de motive a Noului Cod penal (pct. 2.81), unde se arată următoarele: "O altă modificare propusă de proiect privește falsul privind identitatea. Prin noua reglementare s-a tranșat disputa privind necesitatea utilizării unor documente de identitate pentru comiterea acestei infracțiuni, pornindu-se de la premisa că funcționarul în fața căruia autorul se prevalează de o identitate falsă nu trebuie să dea crezare simplelor afirmații ale acestuia, el dispunând de mijloacele necesare identificării persoanei."
Or, având în vedere că din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul C. M. I. s-a prezentat în ziua de 09.06.2009, în fata organelor de poliție, sub o identitate falsă, susținând că se numește C. A., fără a utiliza însa în scopul inducerii în eroare a polițiștilor un act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau un astfel de act falsificat, astfel cum prevede art.327 alin.1 din noul Cod penal, instanța a constatat că fapta descrisă anterior nu mai este incriminată potrivit noii reglementari.
În această situație s-a apreciat că devin incidente dispozițiile art.4 din noul Cod penal, potrivit cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, caz în care executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.
În aceste condiții, s-a dispus achitarea inculpatului C. M. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art. 293 din vechiul Cod penal, avându-se în vedere că această faptă nu mai este în prezent prevăzută de legea penală. În privința infracțiunii prev.de art.335 alin.1 din noul Cod penal, instanța a pronunțat o soluție de condamnare, având in vedere ca această faptă există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, atrăgând răspunderea penală conform art.15 alin.2 din noul Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.74 din noul Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Astfel, prima instanță a apreciat că fapta săvârșita de inculpat prezintă un grad de pericol social mediu, avându-se în vedere că fapta a fost de natură să pună în pericol siguranța traficului rutier, ținându-se însă cont și de faptul că acest pericol nu s-a produs în mod efectiv, inculpatul nefiind implicat în vreun accident rutier ca urmare a faptului că a circulat pe drumurile publice fără a deține permis de conducere.
În ceea ce privește persoana inculpatului C. M. I., s-a reținut că acesta a avut o atitudine sinceră, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, recunoscând săvârșirea faptei, regretând-o și cooperând cu organele judiciare.
În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a avut în vedere faptul că de la momentul audierii inculpatului și până la momentul pronunțării prezentei hotărâri a intrat in vigoare Noul Cod de procedura penală, care păstrează dispozițiile art.3201 din Codul de procedura penală anterior, în cadrul dispozițiilor art.374 alin.4, art.375 si art.396 alin.10. Așadar, instanța a dat deplină eficiență dispozițiilor art.396 alin.10 din noul Cod pr.penală, potrivit cărora în cazul condamnării la pedeapsa închisorii, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel încât limitele de pedeapsă la care s-a raportat instanța în dozarea sancțiunii aplicate au fost închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.
Astfel, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, in cuantum de 1 an închisoare, cu executare in regim de detenție, aceasta fiind apreciată ca aptă să îndeplinească scopul preventiv și pe cel punitiv al sancțiunilor penale.
Totodată, prima instanță a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin următoarele hotărâri: sentința penală nr. 161/11.08.2009 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin nerecurare, sentința penală nr. 408/08.03.2010 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare, sentința penală nr.17/18.01.2011 a Judecătoriei Urziceni, sentința penală nr.1272/22.12.2010 a Judecătoriei sectorului 1 București, sentința penală nr. 671/26.06.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.1731/14.09.2012 a Curții de Apel București, sentința penală nr.427/12.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare, sentința penală nr.809/18.09.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, sentința penală nr.917/29.04.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare, sentința penală nr.808/29.06.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.727/P/07.09.2012 a Curții de Apel C..
Astfel, instanța a descontopit pedepsele rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.671/26.06.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.1731/14.09.2012 a Curții de Apel București, de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.809/18.09.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.917/29.04.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare și de 3 ani și 170 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr.808/29.06.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 727/P/07.09.2012 a Curții de Apel C., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor conform dispozitivului sentinței.
În ceea ce privește existența și sancționarea concursului de infracțiuni, instanța a avut în vedere dispozițiile art.10 din Legea nr. 187/2002, potrivit cărora tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când, cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile. per a contrario, atunci când toate infracțiunile au fost comise sub legea veche,tratamentul sancționator urmează a se aplica potrivit legii care a fost identificată mai favorabilă în raport cu această instituție.
Prin urmare, instanța a avut în vedere că potrivit art.34 lit.b Codul penal din 1968, în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Această dispoziție legală se aplică și în cazul în care infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, conform art. 36 alin. 1 Cod penal din 1968.
Totodată, dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal prevăd, în cazul concursului de infracțiuni, că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite și se aplică și dacă infractorul condamnat definitiv urmează a fi judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, potrivit art.40 alin.1 din același act normativ.
În cazul infracțiunilor deduse judecății, având în vedere că potrivit dispozițiilor Codului Penal din 1968 în caz de concurs de infracțiuni, sporul este facultativ, în timp ce conform prevederilor Codului penal în vigoare, sporul este obligatoriu, instanța a apreciat că prevederile vechiului Cod penal sunt mai favorabile, avându-se în vedere că la stabilirea pedepsei rezultante nu consideră necesară și aplicarea unui spor de pedeapsă la pedeapsa rezultantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul achitării inculpatului pentru fapta prev. de art.293 din vechiul Cod penal și respectiv sub aspectul contopirii pedepsei aplicate în cauză cu toate pedepsele aplicate inculpatului prin hotărârile definitive existente în cazierul acestuia precum și pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.
În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar Ministerul Public apreciază, în primul rând, că interpretarea dată de instanța de fond articolului 327 din noul Cod penal este nelegală, în condițiile în care sub aspectul laturii obiective, elementul material are două modalități normative alternative, respectiv: prezentarea sub o identitate falsă sau atribuirea unei asemenea identități alte persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art.175 (prima modalitate normativă) și prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane prin transmiterea acestor informații unei unități în care o persoană dintre cele prevăzute la art.175 își desfășoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat pentru a induce sau menține în eroare un funcționar public (a doua modalitate normativă). Condiția necesară pentru existența infracțiunii privind săvârșirea faptei prin folosirea frauduloasă a unui act falsificat are în vedere doar cea de-a doua modalitate normativă elementului material respectiv prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane prin transmiterea acestor informații unei unități în care o persoană dintre cele prevăzute la art.175 își desfășoară activitatea, aspect ce rezultă din interpretarea gramaticală a textului, putându-se observa că, condiția necesară vizează numai a doua modalitate normativă, cele două variante de incriminare fiind despărțite printr-o conjuncție disjunctivă.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel vizând nelegalitatea sentinței sub aspectul contopirii pedepsei aplicate în cauză cu toate pedepsele aplicate inculpatului prin hotărârile definitive existente in cazierul acestuia, apelantul arată că în stabilirea situației juridice a inculpatului trebuie avut în vedere nu numai că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin hotărârile menționate, dar și că aceste infracțiuni nu sunt toate concurente între ele, o parte fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie.
Astfel, arată apelantul, în situația inculpatului C. M. I. sfera concursului de infracțiuni, ca pluralitate infracțională, s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una din infracțiunile concurente, respectiv sentința penală nr.161/11.08.2009 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin nerecurare la 01.09.2009 (fapte din data de 30.09.2008, 08/09.11.2008 și 20/21.11.2008) iar toate faptele comise după data rămânerii definitive a acestei hotărâri (01.09.2009) au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind totodată concurente între ele, respectiv, infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.408/08.03.2010 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare (faptă din 22.11.2009), sentința penală nr. 427/12.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare (faptă din 29.11.2009), sentința penală nr.808/29.06.2012a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 727/P/07.09.2012 a Curții de Apel C. (fapte din 29/30.03.2012).
Faptele comise anterior datei de 01.09.2009 alcătuiesc concursul, care constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, respectiv, infracțiunea pentru care a fost condamnat în cauză și infracțiunile pentru care a fost condamnat prin: sentința penală nr. 17/18.01.2011 a Judecătoriei Urziceni (faptă din 12.11.2008), sentința penală nr. 1272/22.12.2010 a Judecătoriei sectorului 1 București (fapta din 16/17.06.2009), sentința penală nr.671/26.06.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.1731/14.09.2012 a Curții de Apel București (faptă din 21.06.2009), sentința penală nr.809/18.09.2012 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare (faptă din 23.06.2009) și prin sentința penală nr.917/29.04.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare (faptă din 10.05.2008).
Referitor la cel de-al treilea motiv de apel Ministerul Public apreciază că față de întreaga activitate infracțională a inculpatului C. – 35 de fapte penale comise în perioada 30.09._12 - se impunea aplicarea unui spor de pedeapsă mai mare cu atât mai mult cu cât inculpatului pe lângă sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare (aplicat prin sentința penală nr.671/2012), menținut de către prima instanță, îi fuseseră aplicate alte două sporuri, respectiv de 3 luni închisoare (prin sentința penală nr.809/2012) și de 170 zile închisoare (aplicat prin sentința penală nr.808/2012).
Examinând apelul formulat, Curtea constată că este fondat, pentru următoarele motive:
Reține în primul rând că, în raport de împrejurarea că fapta ce face obiectul cauzei este concurentă cu un număr ridicat de condamnări la pedepse cu închisoarea, legea penală mai favorabilă inculpatului este cea veche, motiv pentru care va înlătura dispoziția privind schimbarea încadrării juridice și în baza art.86 al.1 OUG nr.195/2002 cu aplic. art. 396 al.10 C.p.p. și cu aplic. art.5 C.p. va condamna pe inculpatul C. M. I. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Față de data comiterii faptei ce face obiectul sentinței de fond, respectiv 09.06.2009, reține că fapta este concurentă cu faptele ce au făcut obiectul următoarelor sentințe penale:
- sentința penală nr. 161/11.08.2009 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin nerecurare la 1.09.2009
- sentința penală nr. 17/18.01.2011 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin nerecurare la 14.12.2011
- sentința penală nr. 1272/22.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 17.01.2011
- sentința penală nr. 671/26.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1731/14.09.2012 a Curții de Apel București,
- sentința penală nr. 809/18.09.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 15.10.2012
- sentința penală nr. 917/29.04.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la 21.05.2013.
Va descontopi pedepsele rezultante aplicate prin hotărârile de mai sus în pedepsele componente.
În baza art. 36 al. 1 cu referire la art. 34 lit. b V.C.P. cu aplic. art. 5 C.p. va contopi pedepsele pentru faptele concurente constatate mai sus, astfel: 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 al 2 V.C.p. cu aplicarea art.74,76 V.C.p., 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1-209 al 1 lit. g V.C.p. cu aplicarea art.74,76 V.C.p., 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 al 2 V.C.p. cu aplicarea art.74,76 V.C.p., 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al 1, 209 al 1 lit g. V.C.p cu aplicarea art 74,76 V.C.p., 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al 1,209 al 1 lit g și i V.C.p. cu aplicarea art.74,76 V.C.P., 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al. 4, 209 al 1 lit. e,g și i C.p. cu aplicarea art.74,76 C.p., 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 al.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.74,76 V. C.p.; 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1-art. 209 al. 1 lit.g,i V.C.pen. cu aplicarea art. 320 ind. 1 al.7 V.C.pr.pen.; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin.1,4 -209 alin.1 lit.g,i V.C.p. cu aplicarea art.320 ind.1 V.C.p.p. raportat la art.13 V.C.p., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 al. 1 OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 320 ind. 2 V.C.P.P. și art. 13 V.C.P.; pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, i C.p.cu aplic,. art. 320 ind. 1 V.C.p.p.; pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, și sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare; 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 al. 1 OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 302 ind. 1 V.C.p.p. și sporul de 3 luni închisoare; 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 al. 1 OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 320 ind. 1 V.C.p.p., 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 al. 1 OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 320 ind. 1 V.C.p.p., și pedeapsa de 1 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 396 al. 10 C.p.p. și cu aplic. art. 5 C.p.
Va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Având în vedere multitudinea condamnărilor aflate în concurs, pentru a da eficiența cuvenită concursului de infracțiuni ca și cauză de agravare facultativă a pedepsei, apreciază că se impune aplicarea unui spor. Are în vedere că inculpatului i-au fost deja aplicate, cu autoritate de lucru judecat, sporurile de 6 și respectiv 3 luni închisoare, astfel încât cuantifică sporul ce va fi aplicat prin prezenta la 2 ani închisoare, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 4 ani închisoare.
Constată că pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare constituie primul termen al recidivei conform art. 37 lit. a V.C.P.
În baza art. 36 al. 3 V.C.p. va deduce din pedeapsa rezultantă, de 4 ani închisoare, perioada executată de la 23.06.2009 la 25.09.2009, executată în baza sentinței penale nr. 161/11.08.2009 a Judecătoriei Urziceni.
Pe cale de consecință, restul rămas neexecutat din această pedeapsă este de 3 ani, 8 luni și 28 de zile.
Constată că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 408/08.03.2010 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la 30.03.2010, sentința penală nr.427/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin nerecurare la 26.03.2013 și sentința penală nr.808/29.06.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.727/P/7.09.2012 a Curții de Apel C. sunt concurente, pe care le descontopește și le repune în individualitatea lor.
Constată că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 808/29.06.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.727/P/7.09.2012 a Curții de Apel C. sunt comise în termenul de liberare condiționată dispusă la data de 02.03.2012 din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 408/08.03.2010 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la 30.03.2010, cu un rest rămas neexecutat de 170 de zile.
În baza art.61 al.1 V.C.p. revocă liberarea condiționată din pedeapsa de 3 ani și sporul de 170 zile închisoare aplicat prin sentința penală nr. 808/29.06.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 727/P/7.09.2012 a Curții de Apel C..
Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, contopește fiecare dintre pedepsele repuse în individualitatea lor cu restul de 170 de zile închisoare, astfel încât inculpatul are de executat pedepsele de: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, e, g, i V.C.P. cu aplic. art. 37 lit. a V.C.P. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, e, g, i V.C.P. cu aplic. art. 37 lit. a V.C.P. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 al. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a V.C.p. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, e, g, i V.C.P. cu aplic. art. 37 lit. a V.C.P. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a V.C.p. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a V.C.p. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 al. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a V.C.p. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, e, g, i V.C.P. cu aplic. art. 37 lit. a V.C.P. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a V.C.p. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 al. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a V.C.p. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, e, g, i V.C.P. cu aplic. art. 37 lit. a V.C.P. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, e, g, i V.C.P. cu aplic. art. 37 lit. a V.C.P. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, e, g, i V.C.P. cu aplic. art. 37 lit. a V.C.P. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, e, g, i V.C.P. cu aplic. art. 37 lit. a V.C.P. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a V.C.p. și 320 ind. 1 V.C.p.p. și sporul de 170 de zile închisoare.
Aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Similar, având în vedere numărul mare de fapte aflate în concurs, pentru a realiza un proces de individualizare care să reflecte amploarea activității infracționale desfășurate de inculpat, consideră necesar să aplice inculpatului un spor de pedeapsă, pe care îl cuantifică la 2 ani închisoare, care include astfel și sporul de 170 de zile cu autoritate de lucru judecat, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 39 al. 2 V.C.p. cu referire la art. 34 lit. b V.C.p. va contopie restul rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare ce constituie primul termen al recidivei, rest de 3 ani, 8 luni și 28 de zile, cu fiecare din pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 408/08.03.2010 a Judecătorești Ploiești și 427/12.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, inculpatul având de executat 2 pedepse de câte 3 ani, 8 luni și 28 de zile.
Va aplica pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. Având în vedere numărul mare al pedepselor contopite, pentru a reliefa gravitatea de ansamblu a activității infracționale comise în ipoteza concursului de infracțiuni și a recidivei, va aplica un spor de 3 ani închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 6 ani, 8 luni și 28 de zile închisoare.
În baza art. 36 al. 2 V.C.p. cu referire la art. 33 lit. a și 34 lit. b V.C.p. va contopei pedeapsa de 6 ani, 8 luni și 28 de zile închisoare cu pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, și aplică pedeapsa cea mai grea de 6 ani, 8 luni și 28 de zile, pe care, pentru aceleași motive, o va spori cu 1 an, 3 luni și 2 zile, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 8 ani închisoare.
Va deduce perioadele executate, de la 23.11.2009 la 02.03.2012 și de la 30.03.2012 la zi.
Va lua act că inculpatul este arestat în altă cauză.
Va menține măsurile confiscării speciale dispuse prin sentința penală nr. 161/11.08.2009 a Judecătoriei Urziceni și sentința penală nr. 808/29.06.2012 a Judecătoriei C..
Va anula mandatele de executare emise în baza sentințelor de mai sus și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.
În baza art. 271 al. 1 și 2 C.p.p. onorariul apărătorului din oficiu de 200 de lei va fi suportat din fondurile MJ.
Pentru motivele arătate mai sus,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București formulat împotriva sentinței penale nr. 211/11.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul penal nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală atacată și pe fond rejudecând:
Înlătură schimbarea încadrării juridice conform art.386 C.p.p.
În baza art.86 al.1 OUG nr.195/2002 cu aplic. art. 396 al. 10 C.p.p. și cu aplic. art. 5 C.p. condamnă pe inculpatul C. M. I. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Constată că fapta dedusă judecății este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin:
- sentința penală nr.161/11.08.2009 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin nerecurare la 1.09.2009
- sentința penală nr.17/18.01.2011 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin nerecurare la 14.12.2011
- sentința penală nr.1272/22.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 17.01.2011
- sentința penală nr.671/26.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.1731/14.09.2012 a Curții de Apel București,
- sentința penală nr.809/18.09.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare la 15.10.2012
- sentința penală nr.917/29.04.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la 21.05.2013.
Descontopește pedepsele rezultante aplicate prin hotărârile de mai sus în pedepsele componente.
În baza art. 36 al. 1 cu referire la art. 34 lit. b V.C.p. cu aplic. art. 5 C.p. contopește pedepsele pentru faptele concurente constatate mai sus, astfel: 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 al 2 V.C.p. cu aplicarea art.74,76 V.C.p., 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al.1-209 al1 lit.g V.C.p. cu aplicarea art.74,76 V.C.p., 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.192 al.2 V.C.p. cu aplicarea art.74,76 V.C.p., 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al.1, 209 al 1 lit.g. V.C.p cu aplicarea art.74,76 V.C.p., 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al.1,209 al.1 lit g și i V.C.p. cu aplicarea art.74,76 V.C.p., 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al.4, 209 al.1 lit.e,g și i C.p. cu aplicarea art.74,76 C.p.,4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.74,76 V.C.p.; 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al.1-art. 209 al.1 lit.g,i V.C.p. cu aplicarea art.3201 al.7 V.C.pr.pen.; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1,4 -209 alin.1 lit.g,i V.C.p. cu aplicarea art.3201 V.C.p.p. raportat la art.13 V.C.p., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 al.1 OUG nr.195/2002 cu aplic.art.3201 V.C.p.p. și art.13 V.C.p.; pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e, i C.p. cu aplic. art.3201 V.C.p.p.; pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, și sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare; 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 al.1 OUG nr. 195/2002 cu aplic. art.3201 V.C.p.p. și sporul de 3 luni închisoare; 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 al.1 O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic.art.3201 V.C.p.p., 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 al.1 O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.3201 V.C.p.p., și pedeapsa de 1 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 al.1 O.U.G. nr.195/2002 cu aplic.art.396 al.10 C.p.p. și cu aplic. art.5 C.p., inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani închisoare (care include și sporurile de 6 și 3 luni închisoare cu autoritate de lucru judecat), având de executat în final pedeapsa de 4 ani închisoare.
Constată că pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare constituie primul termen al recidivei conform art.37 lit.a V.C.p.
În baza art.36 al.3 V.C.p. scade din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare perioada executată de la 23.06.2009 la 25.09.2009, executată în baza sentinței penale nr.161/11.08.2009 a Judecătoriei Urziceni.
Constată că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.408/08.03.2010 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la 30.03.2010, sentința penală nr.427/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin nerecurare la 26.03.2013 și sentința penală nr.808/29.06.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.727/7.09.2012 a Curții de Apel C. sunt concurente, pe care le descontopește și le repune în individualitatea lor.
Constată că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.808/29.06.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.727/7.09.2012 a Curții de Apel C. sunt comise în termenul de liberare condiționată dispusă la data de 02.03.2012 din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.408/08.03.2010 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin nerecurare la 30.03.2010, cu un rest rămas neexecutat de 170 de zile.
În baza art.61 al.1 V.C.p. revocă liberarea condiționată din pedeapsa de 3 ani și sporul de 170 zile închisoare aplicat prin sentința penală nr.808/29.06.2012 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.727/7.09.2012 a Curții de Apel C., descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, contopește fiecare dintre pedepsele repuse în individualitatea lor cu restul de 170 de zile închisoare, astfel încât inculpatul are de executat pedepsele de: 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, e, g, i V.C.p. cu aplic. art.37 lit.a V.C.p. și 3201 V.C.p.p., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, e, g, i V.C.p. cu aplic. art.37 lit.a V.C.p. și 3201 V.C.p.p., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 al. 2 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic.art.37 lit.a V.C.p. și 3201 V.C.p.p., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.a, e, g, i V.C.p. cu aplic. art.37 lit.a V.C.p. și 3201 V.C.p.p., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.a V.C.p. și 3201 V.C.p.p., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.a V.C.p. și 3201 V.C.p.p., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.85 al.2 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.a V.C.p. și 3201 V.C.p.p., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, e, g, i V.C.p. cu aplic. art.37 lit.a V.C.p. și 3201 V.C.p.p., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.a V.C.p. și 3201 V.C.p.p., 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.85 al.2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art.37 lit.a V.C.p. și 3201 V.C.p.p., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al.1 – 209 al.1 lit. a, e, g, i V.C.p. cu aplic. art. 37 lit. a V.C.p. și 3201 V.C.p.p., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, e, g, i V.C.p. cu aplic. art. 37 lit. a V.C.p. și 3201 V.C.p.p., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al.1 – 209 al.1 lit.a, e, g, i V.C.p. cu aplic. art.37 lit.a V.C.p. și 3201 V.C.p.p., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, e, g, i V.C.p. cu aplic. art. 37 lit. a V.C.p. și 320 ind. 1 V.C.p.p., 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 al.5 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplic. art.37 lit.a V.C.p. și 3201 V.C.p.p. și sporul de 170 de zile închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare care include sporul de 170 de zile cu autoritate de lucru judecat, în final având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 39 al. 2 V.C.p. cu referire la art. 34 lit. b V.C.p. contopește restul rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare ce constituie primul termen al recidivei, rest de 3 ani, 8 luni și 28 de zile, cu fiecare din pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 408/08.03.2010 a Judecătoriei Ploiești și nr.427/12.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, inculpatul având de executat 2 pedepse de câte 3 ani, 8 luni și 28 de zile, având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani, 8 luni și 28 de zile, pe care o sporește cu 3 ani închisoare, în final având de executat pedeapsa de 6 ani, 8 luni și 28 de zile închisoare.
În baza art.36 al.2 V.C.p. cu referire la art.33 lit. a și 34 lit. b V.C.p. contopește pedeapsa de 6 ani, 8 luni și 28 de zile închisoare cu pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și aplică pedeapsa cea mai grea de 6 ani, 8 luni și 28 de zile, sporită cu 1 an, 3 luni și 2 zile, în final având de executat pedeapsa de 8 ani închisoare.
Deduce perioadele executate, de la 23.11.2009 la 02.03.2012 și de la 30.03.2012 la zi.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Menține măsurile confiscării speciale dispuse prin sentința penală nr.161/11.08.2009 a Judecătoriei Urziceni și sentința penală nr. 808/29.06.2012 a Judecătoriei C..
Anulează mandatele de executare emise în baza sentințelor de mai sus și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.
În baza art. 271 al. 1 și 2 C.p.p. onorariul apărătorului din oficiu de 200 de lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. B. T. A.
GREFIER,
L. A. P.
Red.T.A./Th.red.C.V.M.-ex.4/23.10.2014
Jud.sect. 1 – jud.A.P.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1157/2014.... → |
|---|
