Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1092/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1092/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1092/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1092/A
Ședința publica de la 30.09.2014
P. - I. T.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror AMARYL S..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul S. M. R. împotriva sentinței penale nr.1754/25.06.2014, pronunțate de Judecătoria sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă apelantul inculpat S. M. R., pentru care a răspuns apărător din oficiu E. D., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat de inculpat.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat S. M. R. solicită admiterea apelului declarat de acesta, desființarea hotărârii atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului. Solicită a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante ale inculpatului. Arată că acesta are un loc de muncă, are familie și a recunoscut comiterea faptei. Solicită astfel reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefundat, apreciind că instanța de fond în mod corect a procedat la individualizarea pedepsei.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.1754 din 25.06.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, a fost condamnat inculpatul S. M. (fiul lui F. și I., născut la data de 17.07.1987 în București, domiciliat în București, .. 16, ., sector 5, C.I. sr. RR nr._, CNP_) la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b VCpen, republicată și modificată, cu aplicarea art.396 alin.10 NC.pr.pen și art.5 N C.pen
În temeiul art. 71 VC.pen au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b VC.pen.
În temeiul art. 274 alin. 1 NCpr.pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 6235/P/2013, întocmit la data de 10.12.2013 de P. de pe lângă Judecătoria sector 5 București și înregistrat la data de 11.12.2013, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. M. R., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie, faptă prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b C.p.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că la data de 11.06.2013, în jurul orelor 00:30, lucrători din cadrul D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 5 – Secția 18 Poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu au oprit pe . 5 al municipiului București, autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul S. M. R., iar din verificările efectuate a reieșit că nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule și nici nu a posedat vreodată, precum și faptul că acesta nu a urmat niciodată cursurile vreunei școli de șoferi.
Situația de fapt menționată a fost dovedită cu procesul verbal de depistare încheiat de lucrătorii din cadrul DGPMB corelat declarația inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei si a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, depozițiile martorilor C. L. și C. R..
Instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului S. M. R. care la data 11.06.2013 în jurul orelor 00,30 a condus autoturismul marca Daciacu număr de înmatriculare_ pe . București fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. și ped de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b VCpen
Cât privește starea de recidivă, instanța de fond a constatat că fapta a fost comisă la data de 11.06.2013 iar din fișa de cazier judiciar a reieșit că a fost liberat condiționat la data de 31.01.2012 rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 271 zile din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.39/2010 a Judecătoriei B. V..
Cu privire la latura obiectivă, elementul material al infracțiunii constă în conducerea autoturismului de către inculpat pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule. Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului a avut drept urmare imediată crearea unei stări potențiale de pericol cu privire la circulația pe drumurile publice. Legătura de cauzalitate dintre fapta concretă și starea de pericol astfel creată rezultă chiar din materialitatea faptei.
Referitor la latura subiectivă, instanța a constatat că fapta a fost comisă cu intenție indirectă: inculpatul, cunoscând că nu are dreptul de a conduce, a prevăzut că urcându-se la volanul autoturismului creează premisele unui pericol pentru circulație, a acceptat această posibilitate, deși nu o urmărea.
Instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. 2 C. proc. pen., în sensul că fapta dedusă judecății există, dincolo de orice îndoială, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză a intervenit răspunderea penală a acestuia pentru infracțiunea comisă.
Având în vedere cele expuse și luând în considerare faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța a procedat la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, având o atitudine de regret pe tot parcursul procesului penal. Inculpatul avea un loc de muncă și o familie, nu este la primul conflict cu legea penală.
S-a mai apreciat de către instanță că o pedeapsă cu închisoarea, în cuantumul minim prevăzut de lege, cu o durată de 1 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b VCpen, republicată și modificată, cu aplicarea art.396 alin.10 NC.pr.pen și art.5 N C.pen, este aptă de a asigura realizarea scopurilor pedepsei și corespunde cel mai bine criteriilor menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul S. R., care a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și reindividualizarea pedepsei.
Inculpatul a arătat că la data comiterii faptei avea un loc de muncă, are o familie, și atât în cursul cercetării judecătorești, cât și la instanța de fond a recunoscut și regretat comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată. În consecință, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de legea penală.
Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Situația de fapt reținută de către instanța de fond nu a format obiect de critică în cel de-al doilea grad de jurisdicție, Curtea însăși constatând, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac declarate, temeinicia hotărârii din această perspectivă.
De altfel, soluționarea cauzei a avut loc în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, cu respectarea dispozițiilor procedurale aplicabile.
Mijloacele de probă administrate în cauză (respectiv: procesele-verbale de depistare încheiat de lucrătorii din cadrul DGPMB – Poliția Sector 5 – Secția 18 Poliție; procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; declarațiile martorilor C. L. Ș. și C. R. M.; declarațiile inculpatului S. M. R.) confirmă neîndoielnic situația de fapt reținută de către instanța de fond, constând, în esență, în aceea că la data de 11.06.2013, în jurul orelor 00:30, inculpatul S. M. R. a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . București, fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule.
Întrucât de la data săvârșirii infracțiunii și până la soluționarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă, devin incidente dispozițiile art.5 alin.1 C. pen., potrivit cărora: „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
La data comiterii faptei, infracțiunea comisă de către inculpat era încadrabilă în dispozițiile art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b C. pen. de la 1968, iar în prezent fapta este incriminată de art.335 alin.1 C. pen., cu aplicarea art.41 și art.43 alin.5 C. pen. Limitele de pedeapsă sunt aceleași în ambele reglementări, respectiv închisoarea de la unu la 5 ani. În ceea ce privește tratamentul recidivei postexecutorii, dacă art.39 alin.4 C. pen. de la 1968 prevedea aplicarea unei pedepse până la maximul special, iar dacă acesta era neîndestulător se putea aplica un spor de până la 10 ani, art.43 alin.5 C. pen. prevede majorarea obligatorie cu jumătate a limitelor de pedeapsă.
În aceste condiții, în acord cu instanța de fond, Curtea apreciază că este mai favorabilă inculpatului legea veche.
Cum vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, în mod justificat s-a dispus condamnarea acestuia la 10 luni închisoare, pedeapsă proporționalizată corespunzător criteriilor pre văzute de art.72 C. pen. de la 1968, avându-se în vedere, pe de o parte atât gradul de pericol concret al infracțiunii (dedus din natura valorii sociale lezate, modul și împrejurările comiterii faptei, starea de pericol creată pentru siguranța circulației pe drumurile publice), cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului (vârsta, nivelul de educație, situația familială, ocupația, faptul că are 2 copii minori în întreținere, este recidivist – fiind condamnat de mai multe ori – a fost sancționat administrativ de mai multe ori, inclusiv pentru art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, atitudinea procesuală).
Toate aceste elemente conduc la concluzia că pedeapsa a fost individualizată corespunzător și că inculpatul nu poate fi reeducat decât prin privare de libertate, situație în care criticile sale sunt nefondate.
Și celelalte aspecte ale cauzei (pedeapsa accesorie, cheltuielile judiciare) au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate motive de desființare a hotărârii care să fie invocate din oficiu.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 421 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul S. M. R..
În baza dispozițiilor art.275 alin.2 C. pr. pen., inculpatul apelant va fi obligat la 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Onorariul pentru avocatul din oficiu, în cuantum de 200 lei, va rămâne în sarcina statului și se va avansa din bugetul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S. M. R. împotriva sentinței penale nr.1754/25.06.2014, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București.
Obligă apelantul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 200 lei, rămâne în sarcina statului și se avansează din bugetul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. T. D. L.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./27.10.2014
Jud. Sect. 5 București – jud.: G. D.I.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
