Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1054/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1054/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 1054/2014
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1054
Ședința publică din data de 24.09.2014
Curtea constituită din:
Președinte: D. D.
Judecător: N. A.
Grefier: I. C. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de către inculpatul V. I., partea civilă N. M. și asigurătorul S.C. A. Ț. ASIGURĂRI S.A. București împotriva Sentinței penale nr. 212/26.06.2014 pronunțate de către Judecătoria Călărași, în Dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul-intimat-inculpat V. I., personal, asistat de avocat ales N. S., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, aflate la dosar, apelanta-parte civilă N. M., personal, asistată de avocat ales E. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, pe care o depune în ședință, intimatul-parte responsabilă civilmente . SRL, prin avocat ales A. M., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune în ședință, lipsind apelantul-asigurător . S.A. București și intimatul-parte civilă S. C. de Urgență București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat depunerea motivelor apelului de către apelanta-parte civilă și de apelantul-asigurător, după care
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al apelantei-parte civilă, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului declarat de către parte civilă, solicitând desființarea în parte a Sentinței penale atacate și, rejudecând, să fie majorat cuantumul despăgubirilor materiale și morale.
În susținerea apelului, prezintă drept argumente faptul că inculpatul a circulat cu o viteză de 78 de km/h, se afla în zona stației de autobuz, concluzionându-se că a fost culpă comună. Acesta mai arată că partea civilă a necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale, i s-a pus în primejdie viața, iar ca efecte adverse prezintă imposibilitatea de a mai munci (așa cum rezultă din declarațiile martorilor date la instanța de fond), nevoia permanentă de a fi sprijinită de cineva și de tratament permanent, lipsa banilor din cauza cărora nu s-a putut prezenta la o comisie pentru a i se stabili gradul de handicap.
În opinia sa, suma acordată de către instanța de fond este mică, nu poate asigura efectuarea tuturor investigațiilor medicale, efectuând anual examen RMN pentru a i se stabili tratamentul medical.
Acesta precizează că partea civilă a dorit să încheie o înțelegere cu asigurătorul, solicitând suma de 10.000 de euro, însă i s-a oferit suma de 1.500 de euro, deși partea civilă a avut fisură craniană, 8 coaste fracturate, pleura străpunsă, a fost în comă, necesitând operație de urgență.
În privința argumentelor de ordin personal, precizează că are 3 copii minori, nu mai poate lucra, anterior lucrând în agricultură.
În consecință, solicită majorarea despăgubirilor acordate, menționând că partea civilă nu a preconstituit probe, față de situația medicală în care se găsea, depunând la dosar toate documentele pe care le dețineau.
Avocatul ales al apelantului-intimat-inculpat, având cuvântul, susține că apelul declarat de către inculpat vizează latura civilă a cauzei, punând concluzii de admitere a acestuia, solicitând obligarea asigurătorului și la plata cheltuielilor de spitalizare. Apreciază că în mod greșit instanța de fond l-a obligat pe asigurător în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 8.955 lei, întrucât așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, autovehiculul condus de către inculpat la momentul producerii accidentului avea asigurare de răspundere civilă obligatorie, fapt pentru care în temeiul art. 50 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se acordă de către societățile de asigurare pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare, iar în cazul acestor sume trebuie incluse și cheltuielile de spitalizare.
Pe apelul declarat de către partea civilă, susține că acesta vizează latura penală și latura civilă a cauzei. În critica laturii penale, deși partea civilă susține inexistența culpei ei, totuși vinovăția a fost stabilită printr-un raport de expertiză tehnică, iar partea civilă nu a administrat nicio probă în cursul procesului penal pentru a combate culpa comună, stabilită în mod corect și de care s-a ținut cont la stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Acesta mai arată că despăgubirile se acordă pe baza probelor, care pe latură civilă sunt aproape inexistente, instanța de fond acordând mai mult decât s-a dovedit, fiind administrată proba cu un singur martor.
În consecință, solicită respingerea apelului părții civile ca nefondat.
Pe apelul declarat de asigurător, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocatul ales al apelantului-parte civilă, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de către asigurător, respingerea apelului declarat de către inculpat pe latură civilă, întrucât expertiza tehnică a fost efectuată după 1 an și jumătate de la producerea accidentului, până la acel moment fiind doar culpa exclusivă a părții civile.
Avocatul ales al intimatei-parte responsabilă civilmente, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului declarat de către partea civilă, întrucât la pronunțarea Sentinței penale, s-a avut în vedere probatoriul, declarația martorului audiat în cauză, partea civilă nedovedind că a muncit anterior, nu a produs probe că este în incapacitate de muncă, iar de la data producerii accidentului și până în prezent nu a prezentat niciun act medical RMN.
De asemenea, partea civilă nu a contestat raportul de expertiză tehnică prin care s-a stabilit culpa comună, nu a cerut efectuarea unei noi expertize.
În concluzie, solicită admiterea apelului declarat de către inculpat, întrucât în acest sens există o practică diferită cu privire la plata despăgubirilor către unitățile medicale, deși în baza art. 50 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul ar trebui să acopere toate cheltuielile efectuate.
Cu privire la apelul declarat de către asigurător, arată că lasă soluția la aprecierea Curții.
Reprezentantul Ministerului Public, pe apelul declarat de către inculpat, solicită admiterea acestuia, obligarea asigurătorului la plata sumei de 8.955 lei cheltuieli de spitalizare către S. de Urgență București, întrucât art. 50 din Legea nr. 136/1995 nu distinge între persoanele prejudiciate în mod direct și cele prejudiciate în mod indirect prin accident, sau între persoanele fizice și cele juridice.
În privința apelului declarat de către partea civilă, solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât culpa comună a fost stabilită pe baza declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale și a raportului de expertiză tehnică necontestat, iar incapacitatea în muncă trebuie dovedită cu acte medicale și nu prin declarațiile martorilor.
Acesta mai arată că din susținerile părții civile date în fața instanței de fond, a rezultat că în intervalul 2010-2014, aceasta nu s-a prezentat la niciun medic, astfel că instanța de fond a respins solicitarea acesteia de a efectua un nou raport de expertiză care să stabilească dacă aceasta are un handicap și dacă are o incapacitate de muncă, fapt pentru care sumele acordate sunt corect stabilite față de procentul de culpă de 50% stabilit în sarcina inculpatului.
În privința apelului declarat de către asigurător, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Apelantul-intimat-inculpat V. I., având ultimul cuvânt, susține că regretă, că este un șofer profesionist.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 212/26.06.2014, Judecătoria Călărași a făcut în cauză aplicarea art. 5 NCP
În baza art. 184 alin 2 și 4 VCP cu art. 396 pct. 10 NCPP a condamnat pe inculpatul V. I. la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a, teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 81-82 VCP și art. 71 alin 5 V.C.P a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale cum si a pedepsei accesorii pe o durată de 2 ani și 6 luni cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței.
A atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83 VCP privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei.
A admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă N. M., în limita sumei de 5000 lei despăgubiri materiale și 50.000 lei daune morale.
Reținând o culpă concurentă a părții civile N. M. în cota de 1/2 a obligat partea responsabilă civilmente . de asigurătorul A. Ț. Asigurări SA București la plata sumei de 2500 lei despăgubiri materiale și 25.000 lei daune morale către partea civilă N. M., la care se adaugă penalități calculate conform celor legale până la data achitării integrale a despăgubirilor.
A admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de S. C. de Urgență București.
În baza art. 313 din Legea 95/2006, reținând culpa concurentă a părții vătămate N. M. în cotă de 1/2 a obligat inculpatul V. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente . plata sumei de 8955 lei cheltuieli de spitalizare la care se adaugă penalități calculate conform celor legale până la achitarea integrală a sumei, către S. C. de Urgență București.
În baza art. 192 VCPP a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . plata sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr 1070/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul V. I. – fiul lui D. și G., născut la data de 10 august 1970 în ., domiciliat în mun Călărași ,. ,.,. Jud Călărași, CNP_, studii 10 clase, conducător auto în cadrul . Călărași, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin 2 și 4 VCP.
S-a reținut prin actul de sesizare al instanței că inculpatul V. I. la data de 22.03.2010 în jurul orei 8,30 în timp ce conducea autobuzul de transport călători marca Turkkar cu nr de înmatriculare_, în interiorul localității Roseți Județul Călărași, cu viteza de 78 km/h,a accidentat-o pe partea vătămată N. M., angajată în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure, cauzându-i leziuni acesteia ce au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Din actele și lucrările dosarului procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșă fotografică, certificat medico-legal, declarații parte vătămată,,procesul verbal de confruntare, raport de expertiză criminalistică, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului instanța reține în fapt următoarele:
Inculpatul V. I. la data comiterii faptei era angajat ca și conducător auto la . în primire autobuzul marca Turkkar cu nr de înmatriculare_ .
În ziua de 22 martie 2010 în jurul orelor 8,30 inculpatul aflându-se în exercitarea atribuțiunilor de serviciu se deplasa cu autobuzul_ marca Turkkar pe DN3B, pe raza localității Roseți Jud Călărași circulând dinspre Fetești către Călărași.
La un moment dat inculpatul V. I. se angajează cu autobuzul în depășirea unui alt autobuz înmatriculat sub nr._ care tocmai se apropia de stația pentru mijloace de transport în comun unde urma să oprească.
Pe fondul acestei manevre și având o viteză de deplasare a autovehiculului de 78 km/h, surprinde și o accidentează pe partea vătămată N. M. angajată în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure.
De menționat că după manevra susmenționată inculpatul observă că prin fața autobuzului s-a angajat în traversare în fugă și fără să se asigure partea vătămată, moment în care acționează frâna de serviciu și trage dreapta de volan. Cu toate acestea nu a mai putut evita impactul lovind-o pe partea vătămată cu partea stângă față a autobuzului ,partea vătămată fiind proiectată în șanțul din stânga drumului.
Partea vătămată N. M. s-a angajat în traversarea străzii fără să se asigure și în fugă pentru a merge la martorul G. C. ,care se afla cu autoturismul staționat la marginea DN3B pe sensul opus.
După accident partea vătămată este internată la S. C. de Urgență București iar din certificatul medico legal nr. 926/A2/205/19.04.2010 emis de SML Călărași rezultă că partea vătămată N. M., a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Expertiza criminalistică efectuată în cauză a concluzionat că, viteza de deplasare a autobuzului la ora producerii accidentului a fost de 78 km/h; și că partea vătămată N. M., în condițiile date putea prevenii producerea accidentului dacă nu s-ar fi angajat în traversarea carosabilului DN3B pe o traiectorie de intersectare cu cea a autobuzului cu nr_, condus de inculpat care se deplasa pe acest drum public.
De asemenea și inculpatul la rândul său putea preveni producerea accidentului dacă ar fi circulat cu viteză maximă admisă pe sectorul de drum, respectiv 50 km/h.
În speță evenimentul rutier s-a produs în egală măsură datorită culpei părții vătămate N. M., care s-a angajat în traversarea carosabilului pe o traiectorie de intersecție cu cea a autobuzului condus de inculpat încălcând prevederile art. 72 alin 1 și 3 din OUG 195/2002 R; cum și culpei inculpatului care s-a deplasat cu autobuzul pe care îl avea în primire cu o viteză superioară celei maxime admise pe sectorul respectiv de drum.
De menționat că inculpatul nu a respectat regimul legal de viteză de 50 km/h (și nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță încălcând prev. art. 48 alin 1 din OUG 195/2002R.
Audiat în instanță ca de altfel și cu ocazia urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea faptei recunoaștere care se coroborează cu toate probele administrate în cauză. Totodată a precizat că înțelege să se judece doar pe probele administrate în cauză înțelegând să beneficieze de dispozițiile art. 396 pct. 10 NCPP
În drept:
Fapta inculpatului V. I. care în data de 22.03.2010 în jurul orei 8,30 în timp ce conducea autobuzul de transport călători marca Turkkar cu nr. de înmatriculare_, în interiorul localității Roseți Județul Călărași, cu viteza de 78 km/h,a accidentat-o pe partea vătămată N. M., angajată în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure, cauzându-i leziuni acesteia ce au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 184 alin 2 și 4 VCP (dispoziții în vigoare la data săvârșirii infracțiunii).
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpatul V. I., asigurătorul și partea civilă N. M., toate vizând latura civilă a cauzei.
Inculpatul a criticat greșita sa obligare la cheltuieli de spitalizare, în baza poliței de asigurare RCA, aceste cheltuieli fiind suportate de asigurătorul de răspundere civilă.
Prin apelul său, asigurătorul a solicitat diminuarea cuantumului daunelor materiale și morale acordate părții civile.
Partea civilă a solicitat admiterea în totalitate a pretențiilor sale civile.
Examinând sentința apelată în raport de criticile aduse, Curtea constată următoarele:
În latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că, având în vedere culpa concurentă a părții vătămate cum și dispozițiile art. 1373 alin 1 și 2 cod civil și nu în ultimul rând dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 instanța a admis în parte cererea de despăgubiri civile și pe cale de consecință a obliga inculpatul V. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL Călărași la plata sumei de 8955 lei cheltuieli de spitalizare la care se adaugă penalități calculate conform celor legale până la achitarea integrală a sumei, către S. C. de Urgență București.
La rândul său partea vătămată N. M., cu cererea depusă la data de 18 martie 2014, s-a constituit parte civilă cu suma de 250.000 lei reprezentând c/valoarea prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului V. I..
În motivarea cererii partea vătămată a precizat că urmare accidentului suferit în condițiile descrise mai sus i s-a cauzat o vătămare corporală gravă a sănătății având nevoie de 55 zile de îngrijiri medicale, de tratament specific de handicap, pierzându-și definitiv capacitatea de muncă conform actelor medicale pe care urmează să le anexeze.
A mai arătat că, suma reprezentând despăgubiri se compune din: 11.000 lei investigații RMN la coloană cervicală și cerebrală; 1800 lei investigații RX torace; 16.000 lei c/valoare medicație; 50.000 lei venitul pe care-l realiza din muncă agricolă și în construcții pe șantier împreună cu soțul său până la accident; 1500 lei cheltuieli de transport pe ruta Roseți – Călărași - București pentru investigații medicale;tratamente și cure medicale; 1200 lei cheltuieli de transport; cu deplasările membrilor familiei la spital pe toată perioada internării; 2000 lei plată însoțitor la domiciliu pe perioada în care a fost imobilizată la pat, necesitând îngrijire și menaj permanent; iar diferență de 166.500 lei reprezentă daunele produse ca urmare a suferințelor fizice cum și prejudiciul viitor întrucât nu mai poate desfășura activități lucrative având un handicap permanent.
În dovedirea acestei cereri partea vătămată a depus o . înscrisuri reprezentate de recomandări medicale, rețete medicale, bonuri privind achiziționarea unor produse alimentare cum și bonuri de transport toate datând din anul 2014 după înregistrarea pe rolul judecătoriei a dosarului.
În cursul cercetării judecătorești partea vătămată prin avocat și personal a recunoscut că din 2010 data producerii accidentului și până la data înregistrării dosarului la instanță nu a depus nici un demers pentru a se recupera, mulțumindu-se să cumpere diverse medicamente la indicațiile verbale ale unui medic și aceasta pentru că nu a dispus de mijloace financiare.
Există la dosarul cauzei două chitanțe datând din 17 august 2010 și respectiv 24 august 2011 în valoare totală de 65 lei din care rezultă faptul că s-a achitat respectivele sume reprezentând c/val. radiografie torace.
De asemenea la cererea părții vătămate au fost audiați doi martori din declarațiile cărora rezultă că partea vătămată era cea care înainte de accident se ocupa de treburile gospodărești de creșterea celor trei copii minori și în plus mai muncea cu ziua în agricultură la diferite persoane primind în jur de 30-50 lei /zi și că soțul acesteia lucrează în București în construcții făcând naveta săptămânal.
Au mai precizat martorii că după accident partea vătămată nu a mai putut să muncească aceasta fiind îngrijită o lungă perioadă de timp de fiica sa cea mare care de altfel o ajută în prezent în gospodărie și că permanent se plânge de starea precară a sănătății acuzând dureri de cap.
De reținut că cei doi martori nu au putut preciza care a fost cuantumul cheltuielilor ocazionate de partea vătămată cu vindecarea sa și nici care au fost sursele de venituri care le-ar fi permis acest lucru.
Instanța din raportul de expertiză medico-legal efectuat de SML Călărași a reținut că partea vătămată urmare accidentului auto produs atât din culpa sa cât și din culpa inculpatului a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile, leziuni care i-au pus în primejdie viața.
La momentul accidentului aceasta a fost internată în spitalul de urgență o perioada de 20 zile (22.03-12.04.2010) cu diagnostic de „Traumatism cerebral mediu .Contuzie lob frontal drept, fractură occipitală, traumatism C8 și fracturi costale laterale C3, C8 stângi, volet costal stâng. Pleurostomie minimă stângă”.
La externare i s-a recomandat părții vătămate potrivit biletului din data de 12.04.2010 tratament antialgic ; control radiografic conform indicației cum și evitarea efortului fizic.
Relativ la despăgubirile materiale instanța a apreciat cuantumul acestora prin raportarea la declarația martorilor audiați în cauză coroborate cu restul ansamblului probator administrat în cauză că valoarea despăgubirilor materiale solicitate de partea vătămată este în parte justificat și anume în limita sumei de 5000 lei constând în contravaloarea cheltuielilor pe medicamente hrana suplimentară pe perioada spitalizării, transport, etc.
Cu ocazia judecării apelului, probatoriul nu a fost suplimentat sub aspectul prejudiciului material produs, astfel că daunele materiale au fost corect motivate și fundamentate pe materialul probator administrat.
Astfel, daunele materiale au fost acordate în limita dovezilor administrate și reținându-se și culpa părții civile în producerea evenimentului, precum și culpa acesteia în urmarea tratamentului medicamentos.
În ceea ce privește daunele morale acordate, instanța a avut în vedere suferințele părții vătămate, dar și faptul că aceste suferințe au fost agravate de împrejurarea că partea vătămată nu s-a preocupat în mod serios de îmbunătățirea sănătății, ignorând prescripțiile medicale.
Din această analiză a modului de soluționare a acțiunii civile, reiese că apelurile declarate de partea civilă și asigurător sunt nefondate.
Este întemeiată, însă, critica adusă de inculpat sub aspectul omisiunii obligării sale alături de asigurător la cheltuieli de spitalizare.
Astfel, asigurătorul răspunde în temeiul contractului de asigurare obligației de răspundere civilă pentru faptele păgubitoare produse de asigurat în temeiul art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpat, va desființa în parte sentința apelată și, rejudecând, va proceda conform celor reținute.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă și asigurător.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., admite apelul formulat de inculpatul V. I. împotriva sentinței penale nr. 212 din 26.06.2014, pronunțată de Judecătoria Călărași.
Desființează în parte sentința și rejudecând:
Obligă pe asigurătorul . SA - București alături de inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 8955 lei cheltuieli de spitalizare la care se adaugă penalități până la achitarea integrală a sumei, către S. C. de Urgență București.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.pen. respinge, ca nefondate apelurile declarate de partea civilă N. M. și asigurător cu obligarea acestora la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. D.N. A.
GREFIER
I. C. M.
Red. A.N.
Dact. G.P.
8 ex.
Red. N.O. A. – Judecătoria Călărași
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1019/2014.... → |
|---|
