Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 730/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 730/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 730/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.730
Ședința publică din data de 25 septembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București este reprezentat de procuror I. C..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect judecarea contestației formulată de condamnatul S. M. împotriva sentinței penale nr.1913 din data de 3.07.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 25 septembrie 2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată:
Prin sentința penală penale nr.1913 din data de 3.07.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 595 C.p.p., a fost respinsă - ca nefondată - cererea formulată de petentul S. M. [fiul lui C. și A., născut la data de 4.7.198o în România, municipiul București, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Rahova] de aplicare a legii penale mai favorabile, cu obligarea condamnatului la 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a arătat că a fost investită cu soluționarea cauzei, prin declinare de competență, astfel că analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1469/7.3.2014 emis de Tribunalul București, secția I penală și fișa de cazier judiciar, s-a reținut că, în momentul analizat, petentul se află în executarea unei pedepse rezultante de 8 ani închisoare, în care este contopită inclusiv pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare la care se referă mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.2426/18.6.2013 emis de Judecătoria Sectorului 4 București.
Pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare a fost stabilită prin sentința penală nr. 886/6.11.2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 220/A/4.3.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
După cum rezultă din listingul Ecris referitor la decizia penală nr.220/A/4.3.2014, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații G. I. Ș. și S. M., fiind în schimb admise apelurile formulate de către alți 5 inculpați împotriva sentinței penale nr. 886/6.11.2013.
A mai rezultat, de asemenea, că în privința acestora din urmă, în rejudecare ca urmare a admiterii apelului, a fost schimbată încadrarea juridică, astfel cum s-a referit condamnatul S. M. în cererea introductivă de instanță.
Prin urmare, problema identificării legii penale mai favorabile în ceea ce privește pe cei 7 inculpați a fost deja discutată și judecată în cadrul procedurilor judiciare derulate în fața instanței de control judiciar. Conținutul deciziei penale nr. 220/A/4.3.2014 reprezintă chiar soluția pe care instanța de apel a dat-o celor solicitate de către inculpați.
Faptul că petentul S. M. este nemulțumit de soluția pronunțată în cadrul judecății în apel nu înseamnă că această soluție ar fi netemeinică sau nelegală.
De altfel, se poate observa din chiar felul în care este formulată cererea introductivă de instanță că petentul consideră că legea penală mai favorabilă ar fi, de plano, Noul Cod penal.
Or, acest lucru nu este adevărat. . unui nou Cod penal nu înseamnă că acesta ar fi mai favorabil decât vechiul Cod penal. Identificarea legii penale mai favorabile se face în concret, cu privire la fiecare inculpat sau condamnat în parte [deci, fie din perspectiva art. 5 din Noul Cod penal, fie din perspectiva art. 6 din Noul Cod penal], putând a se ajunge chiar la concluzia că situația juridică a acelei persoane este mai favorabilă, din prisma tuturor chestiunilor și aspectelor care se impun a fi analizate, potrivit reglementărilor vechii legi penale.
În orice caz, nu se poate admite ca discuția pe fondul chestiunii legii penale mai favorabile să fie redeschise, pe calea prevăzută de art. 595 C.p.p., după ce ea a fost deja discutată prin prisma art. 5 din Noul Cod penal, iar instanța a stabilit deja în mod definitiv că petentului S. M. nu i se pot aplica dispozițiile Noului Cod penal, ci ale aceluia intrat în vigoare în anul 1969.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat contestație condamnatul S. M., fără a o motiva în scris, iar la termenul pentru dezbateri din data de 18 septembrie 2014, contestatorul, personal și asistat de avocat desemnat de Curte din oficiu, a declarat că își retrage contestația.
Fiind un act unilateral de dispoziție al condamnatului contestator, care a și investit instanța de control judiciar, urmează a lua act de manifestarea de voință a contestatorului, fiind incidente dispozițiile art. 4251 (astfel cum este reglementat de O.U.G. nr. 3/2014) și care constituie sediul materiei cu privire la instituția procesual penală a contestației, iar la alin. 3 este o normă de trimiterea la art. 415 din Codul de procedură penală – care se aplică în mod corespunzător – normă care reglementează posibilitatea retragerii căii de atac exercitate.
Așa încât, pentru identitate de rațiune se va avea în vedere aceeași cale procesual penală.
Urmează a face aplicarea art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Ia act de declarația de retragere a contestației formulată de condamnatul S. M. împotriva sentinței penale nr.1913 din data de 3.07.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2014.
PREȘEDINTE,
M. D. G.
GREFIER,
D. T.
red.M.G.
dact.L.G.
ex.2
red.V.A.-T.B.-S.I.P.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1092/2014.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
