Conflict de interese. Art. 253 ind 1 C.p.. Sentința nr. 69/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 69/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 69/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR.69
Ședința publică de la 30 ianuarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
GREFIER - M. A.
* * * * * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror M. S..
Pe rol, soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul S. M. G., trimis in judecată pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese, prev. de art. 2531 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23 ianuarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23 ianuarie 2014 și apoi, la data de 30 ianuarie 2014, când a dat următoarea hotărâre.
CURTEA,
Prin rechizitoriul din data de 16.10.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. M. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conflict de interese, faptă prev. și ped. de art. 253 indice Cod penal, reținându-se în esență că, în calitate de primar al comunei C.,jud. Teleorman,în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, a semnat dispoziția de constituire a comisiei de licitație, a aprobat documentația de atribuire și, ulterior, a semnat contractile de concesiune nr. 1851/05.10.2010 și respectiv nr. 1617/04.10.2011, încheiate între primăria comunei C., în calitate de concedent și ., în calitate de concesionar, realizându-se astfel, în mod indirect, un folos material (dreptul de folosință asupra terenului) pentru fiica sa, S. P. A., rudă de gradul 1, asociat unic și administrator al ..
În cadrul ședinței publice desfășurate în data de 02.12.2013 (prim termen de judecată), Curtea a procedat la verificarea regularității actului de sesizare al instanței, constatând respectarea dispozițiilor art. 263, 264 Cod procedură penală.
După expunerea învinuirii aduse inculpatului precum și a drepturilor și garanțiilor de care acesta poate beneficia, s-a procedat la audierea inculpatului, acesta neînțelegând să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, modificat prin Legea nr. 202/2010, în cursul cercetării judecătorești fiind audiați ulterior și martorii D. D. C., V. I. și Briță V., martora S. P. A. prevalându-se de dreptul de a nu da declarative în cauză, față de gradul de rudenie cu inculpatul.
Pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, Curtea reține următoarele:
Inculpatul, în calitate de primar al comunei C., jud. Teleorman, a semnat la data de 23.08.2010, dispoziția nr. 141, prin care s-a constituit comisia de licitație privind concesionarea unui teren în suprafață de 30 de hectare, teren aparținând domeniului privat al comunei, situat în extravilan, numind totodată și membrii comisiei, al cărei președinte a fost desemnat viceprimarul D. D. C..Licitația s-a desfășurat la data de 17.09.2010 și în urma acesteia au fost încheiate 12 contracte de concesiune, între primărie, pe de o parte, reprezentată de inculpat, în calitatea sa de primar, cedent în contract și alte 12 societăți comerciale, în calitate de concesionari, care s-au înscris la licitație și care au dovedit îndeplinirea condițiilor, printre acestea fiind și ., administrată de fiica inculpatului, S. P. A., care a încheiat contractul de concesiune nr. 1851/05.10.2010, toate acestea având ca obiect înființarea unor sere pentru legumicultură. Contractul inițial încheiat nu și-a putut atinge obiectivul până la data menționată, astfel că după trecerea perioadei de un an a fost prelungit, prin contractul nr. 1617/04.10.2011, Curtea reținând că prin această conduită, inculpatul, în calitatea sa de funcționar public a dobândit, în mod indirect, un folos material (dreptul de folosință asupra terenului) pentru fiica sa, S. P. A., rudă de gradul 1, asociat unic și administrator al ..
Art. 253 indice 1, în reglementarea sa anterioară, menținută de altfel și după . noului cod penal, sancționează fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durată maximă.
Raportând activitatea inculpatului la norma de incriminare, Curtea constată că acesta, îndeplinind funcția de primar al comunei C., a participat la luarea deciziei prin care ruda sa de gradul I a obținut un folos material, constând în dreptul de exploatare asupra terenului în suprafață de 52.430.m.p. Decizia, în cauza de față constă în dispoziția data de inculpat cu privire la întrunirea comisiei de licitație și respectiv semnarea ulterior, a contractelor de concesiune, în această modalitate fiind îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii de conflict de interese, urmarea imediată constând, în situația acestei infracțiuni, în crearea unei stări de pericol referitoare la obiectivitatea și imparțialitatea funcționarilor publici în activitatea desfășurată.
Curtea reține, de asemenea, că fapta, în modalitatea reținută, a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de legiuitor, respectiv intenție, neputându-se reține susținerea inculpatului referitoare la împrejurarea că nu a cunoscut că societatea al cărei unic asociat și administrator este fiica sa, va participa la licitație și cu atât mai puțin, neputându-se reține această susținere față de împrejurarea semnării contractelor de concesiune de către acesta, în calitatea sa de reprezentant la primăriei. Chiar admițând că nu a cunoscut că societatea . va participa la licitație, inculpatul a semnat ulterior toate cele 12 contracte de concesiune, inclusiv pe cel încheiat cu societatea administrată de fiica sa, astfel încât nu se poate admite că acesta nu a cunoscut împrejurarea în sine a încheierii unui act care profita rudei sale, adică exact ceea ce i se interzicea prin lege să facă.
Curtea nu poate reține apărararea inculpatului, care, negând constant săvârșirea faptei, a susținut că singura sa contribuție constând în semnarea dispoziției de constituire a comisiei de licitație și a contractelor de conscesiune a fost doar urmare a exercitării funcției de primar pe care o avea, în această calitate fiind singura persoană care putea semna atât dispoziția de constituire a comisiei de licitație cât și contractele de concesiune, partea contractantă fiind primăria, reprezentată legal de primar. De asemenea inculpatul a încercat să se apere invocând caracterul pozitiv al acestor acte pentru comună, prin acestea creându-se locuri de muncă pentru locuitorii comunei iar pentru viitor creșterea în general a economiei și a nivelului de trai.
Curtea reamintește însă inculpatului că nu i se impută în acest caz nici proasta sau deficitara activitate cu privire la modul în care s-au negociat, respectiv încheiat contractele de concesiune sau împrejurarea ulterioară, a imposibilității realizării obiectului contractelor, serele pentru cultivarea legumelor nefiind înființate nici până în prezent, și de asemenea, nici modul în care s-a desfășurat licitația, astfel încât, toate actele depuse de inculpat, referitoare la legalitatea activității sale privitor la înființarea comisiei de licitație și ulterior, semnarea contractelor, sunt nerelevante sub aspectul analizei asupra infracțiunii cu care Curtea este sesizată. Curtea constată că într-adevăr, conform actelor depuse la dosar, inculpatul, având calitatea de primar și deci, reprezentant al comunei la încheierea contractelor de concesiune, era persoana care trebuia, în virtutea legii și a dipozițiilor care reglementează activitatea publică a primarilor, să semneze actele încheiate de primărie și constată, de asemenea, că nu rezultă încălcarea vreunor dispoziții legale cu privire la modul de desemnare a membrilor comisiei de licitație.
Ceea ce se impută inculpatului este doar cunoașterea împrejurării că o societate administrată de ruda sa de gradul I, fiica sa, S. P. A., a participat la licitație și a încheiat unul dintre contractele de concesiune, ceea ce a conferit acesteia un folos, egal, adevărat cu folosul tuturor celorlalte societăți participante și câștigătoare ale licitației, respectiv dreptul de concesiune asupra terenului, însă diferența dintre societatea administrată de fiica sa și celelalte societăți, este exact cea relativă la calitatea persoanelor semnatare. Poate părea că prin aceasta se crează o situație de inechitate față de o anumită categorie de persoane, însă aceasta este doar aparent, pentru că în realitate ceea ce se urmărește prin incriminarea acestei infracțiuni, este exact imparțialitatea și independența celor care exercită funcții publice și care ar putea fi, în astfel de împrejurări, influențate de calitatea unor persoane cu care instituția publică ar încheia acte.
Exact în considerarea acestei protecții a funcției publice, persoanele care exercită asemenea funcții, au într-adevăr anumite interdicții, dar toate acestea sunt asumate încă de la momentul la care se candidează pentru o funcție publică, fiind evident că odată cu acceptarea unei astfel de funcții, cel care preia funcția va prelua nu doar drepturile conferite, dar și obligațiile impuse, și de asemenea, anumite interdicții și privațiuni, toate în considerarea funcției.
În acest context, Curtea apreciază că se impune analiza conduitei inculpatului S. M. G., căruia, așa cum arătam, nu i se impută vreo nelegalitate în modul de desemnare a comisiei de licitație sau vreun prejudiciu material, concret și efectiv adus instituției primăriei, ci doar crearea posibilității pentru fiica sa, de a obține un folos material și înlăturarea astfel, prin simpla participare la licitație a societății administrate de aceasta, în calitatea sa de rudă de grad I cu reprezentantul primăriei, a caracterului de obiectivitate și transparență care trebuie să caracterizeze toate actele semnate de primar în exercitarea funcției.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul, cunoscând atribuțiile de serviciu și respectiv interdicțiile aferente funcției publice deținute, precum și împrejurarea participării la licitația publică a ., administrată de fiica sa, cu atât mai mult cu cât ulterior licitației a semnat contractul de concesiune, în calitate de reprezentant al uneia dintre părțile semnatare ale contractului, a participat la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru o rudă până la gradul II inclusiv.
Toate susținerile sale referitoare, pe de o parte la faptul că nu a cunoscut împrejurarea participării societății la licitație și respectiv pe de altă parte la faptul încheierii unor acte favorabile și pozitive pentru comună, nu pot fi reținute de Curte în considerarea argumentelor anterior expuse, inculpatul însuși semnând contractul de concesiune cu societatea fiicei sale, care a semnat la rândul său în numele societății, fiind evident că inculpatul a știut cine este persoana semnatară a contractului, iar dezvoltarea economică a comunei urmare acestor contracte și urmările teoretic pozitive pentru locuitorii comunei sunt împrejurări exterioare, care rămân fără relevanță în contextul analiza, Curtea reținând de altfel că aceste urmări pozitive nu s-au mai realizat oricum, serele respective nefiind nici până în prezent amenajate.
Curtea va dispune astfel, reținând vinovăția inculpatului, condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, și față de criteriile generale de individualizare înscrise la art. 72 Cod penal în vechea sa reglementare, referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (de la de la 6 luni la 5 ani închisoare), la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, locul și timpul în care aceasta a fost săvârșită, reținând în acest context considerentele anterior expuse referitoare la activitatea în folosul comunității pe care inculpatul a reținut-o la încheierea contractelor de concesiune, reținând pe de altă parte circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, Curtea urmează a valorifica toate aceste aspecte în dozarea pedepsei aplicate, apreciind că fapta, prin modul de săvârșire și consecințele pe care le-a produs dar și pe care ar fi putut să le producă, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, susținerile în sens contrar ale inculpatului, neputând fi reținute.
Sancțiunile de drept penal nu pot acționa eficient decât în măsura în care ele corespund principiilor fundamentale ale politicii penale și ale dreptului penal și dacă sunt guvernate de acestea. Mai mult, combaterea efectivă a criminalității nu se poate realiza decât printr-o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea inculpatului.
Aplicarea sancțiunii implică luarea în considerare a coordonatelor sociale, profesionale, comportament, atitudinea față de exigențele legii penale, conduita față de organele judiciare, astfel, Curtea reținând vârsta, buna integrare socială a inculpatului anterior săvârșirii faptei și aplicând aceste criterii în concret, având în vedere toate considerentele enunțate anterior, apreciază că o pedeapsă la amenda penală în cuantum de 2000 de lei, aplicată conform art. 63 C..p. poate răspunde în mod eficient dublului scop: de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului, urmând a reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. a) din Codul penal în vechea sa reglementare și dând efect acesteia, să aplice pedeapsa conform art. 76 alin. 1 lit. e C.p.
În temeiul art. 63 indice 1 C. pen. va pune în vedere inculpatului că în caz de sustragere cu rea credință de la plata amenzii se va dispune înlocuirea amenzii cu închisoarea.
În temeiul art. 191 alin. 1 C. proc. pen. în vechea reglementare va obliga pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.253 ind.1 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a și art.76 lit. e Cod penal, art.63 alin.1 Cod penal, condamnă pe inculpatul S. M. G. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2000 lei.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art.63 ind.1 cod penal, privind înlocuirea amenzii penale cu închisoarea, în caz de sustragere cu rea credință de la plata amenzii.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE,
M. C.
GREFIER,
M. A.
Red./Tehnored. – jud. M.C.
2 ex./17.02.2014
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 177/2014. Curtea de Apel... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
