Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 66/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 66/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 66/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.66/F
Ședința publică din data de 30.01.2014
Curtea constituită din:
Președinte: C. E. R.
Grefier: R. C. D.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petenta C. A. P., împotriva Ordonanței nr.702/P/2013 din 29.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.3551/II/2/2013 din 22.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimații T. C., D. C. și B. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa petentei C. A. P., reprezentată juridic de apărător ales substituent M. C. cu delegație de substituire nr.1/30.01.2014 depusă la dosar, lipsind intimații T. C., D. C. și B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat depunerea la dosar de concluzii scrise din partea intimatului B. M., după care,
Apărătorul ales al petentei depune la dosar cu încuviințarea Curții și a reprezentantului Ministerului Public copie încheiere din data de 05.12.2013 pronunțată de C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul ales al petentei, având cuvântul, solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale și trimiterii în judecată a funcționarilor de poliție. În susținere, arată că soluția adoptată de procurorul de caz nu reflectă situația de fapt reală deoarece faptelor li s-a dat o interceptare eronată. Astfel, demersul petentei în fața organelor de urmărire penală nu a beneficiat de o analiză substanțială a aspectelor învederate, nu a motivat cu niciun argument respingerea plângerii formulate, astfel că soluția este netemeinică și nelegală. Procurorul nu a avut în vedere și modul concret de manifestare al făptuitorilor, conduita și persoanele și funcțiile deținute în momentul comiterii infracțiunii. De altfel, există suficiente probe care conturează fără echivoc profilul negativ al făptuitorilor. Prin plângere, s-a mai arătat că făptuitorii sunt ofițeri de poliție, ceea ce presupune că au avut și au o reprezentare corespunzătoare a actelor și faptelor sale, precum și a urmărilor pe care acestea le au sau le pot avea. În cazul unor ofițeri de poliție o atare faptă comisă cu intenție calificată și cu reprezentare corespunzătoare a atingerii valorilor ocrotite de lege, prezintă cu evidenta gradul de pericol social al infracțiunii descrise. Rezoluția este neîntemeiată sub aspectul aprecierii lipsei de pericol social, procurorul neobservând faptul că făptuitorii nu sunt la primul conflict socio-moral, ignorând totodată și amploarea și durata faptelor sesizate. De asemenea, s-a solicitat să se aprecieze cu privire la admiterea plângerii în sensul de a se reține cauza spre soluționare în favoarea Parchetului Curții de Apel București și să nu fie menținută soluția de disjungere a cercetărilor și de declinare a cauzei nou formată în vederea efectuării urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, din actele premergătoare efectuate a rezultat vinovăția celor doi intimați, a rezultat că a fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală, în sensul că nu au respectat dispozițiile unui ordin care privea organizarea unui concurs sub mai multe aspecte. Însă, din modalitatea concretă în care au acționat și din circumstanțele personale ale celor doi, s-a apreciat de către P. că fapta care întrunește toate condițiile pentru a antrena răspunderea penală în sensul că nu a fost săvârșită cu gradul de pericol social necesar pentru a o califica drept infracțiune. În ceea ce privește cealaltă parte a rezoluției solicită a se avea în vedere că această critică apare ca inadmisibilă întrucât în art.278 ind.1 Cod procedură penală se prevede că se pot ataca soluțiile de netrimitere în judecată deci soluțiile asupra unor persoane și asupra unor fapte nu și alte soluții adiacente care pot fi dispuse și care sunt intermediare unei soluționări a unei cauze penale, iar dacă se va trece peste acest aspect invocat, să se aibă în vedere că nu s-a disjuns cauza față de niște infracțiuni, ci față de persoane care nu aveau calitatea specială prevăzută de Cpp și de legile care guvernează statutul lucrătorilor de poliție ca să atragă competența în continuare a PCAB. Concluzionând, solicită respingerea plângerii ca nefondate.
Apărătorul ales al petentei, având cuvântul în replică, susține că dacă s-a constatat existența săvârșirii unei infracțiuni și se cunoaște că intimații au calitatea de ofițeri de poliție judiciară, nu se poate vorbi despre o lipsă a pericolului social. În ceea ce privește disjungerea, apreciază că în situația în care PCAB a fost competent să judece pentru o faptă și a disjuns față de celelalte fapte, nu s-a avut în vedere calitatea persoanei.
CURTEA,
Prin plângerea înaintată aceste instanțe și înregistrată sub nr._, petenta C. A. P., a solicitat desființarea Ordonanței nr.702/P/2013 din 29.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.3551/II/2/2013 din 22.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimații T. C., D. C. și B. M..
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a solicitat efectuarea de cercetări penale față de conducerea Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Fetești, județul Ialomița, pentru modul în care a organizat concursul pentru ocuparea unor funcții vacante, cu încălcarea normelor legale și că deși prin concluziile procurorului s-a reținut că modalitatea de organizare a concursului nu a respectat prevederile OMAI_ cu privire la publicarea acestuia într-un termen de 20 de zile, modalitatea de examinare probă scrisă, numărul membrilor comisiei care trebuia să fie de minim 3, precum și nota finală pentru a fi declarat admis care era minim 7, stabilindu-se că funcționarii de poliție T. C., D. C. și B. M. și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod defectuos nerespectând dispozițiile OMAI 665/2008, în mod eronat s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de funcționarii de poliție T. C., D. C. și B. M. sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 246 C.p. și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 500 lei pentru fiecare dintre aceștia, precum și disjungerea cercetărilor și declinarea competenței de soluționare a cauzei nou formate în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița.
În vederea soluționării plângerii a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 702/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 702/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, instanța reține următoarele:
Prin Ordonanța nr.702/P/2013 din 29.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de funcționarii de poliție T. C., D. C. și B. M. sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 246 C.p. și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 500 lei pentru fiecare dintre aceștia, reținându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni fiind incident cazul prevăzut de art. 10 lit. b1 C.p.p., precum și disjungerea cercetărilor și declinarea competenței de soluționare a cauzei nou formate în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița.
Prin Rezoluția nr. 3551/II/2/2013 din 22.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentei împotriva ordonanței de mai sus.
Instanța reține că la data de 04.11.2011, numita C. A. P. a formulat plângere penală prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de conducerea Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Fetești Ialomița sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 246 C.p., arătând că în baza dispoziției nr._/06.07.2011 a șefului Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Fetești Ialomița, comisar T. C., a fost pusă la dispoziția Inspectoratului pentru o perioadă de 3 luni, în intervalul 06.07._11, inclusiv, în această perioadă fiind organizate mai multe concursuri de ocupare a unor funcții vacante cu nerespectarea dispozițiilor legale, privind modul de organizare a acestor concursuri, ceea ce i-a cauzat o vătămare a intereselor sale legale privind menținerea locului de muncă în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Fetești Ialomița.
Plângerea a fost înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul Ialomița, iar prin rezoluția cu același număr din data de 05.09.2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de scms. T. C. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 246 Cp.
Împotriva soluției a formulat plângere petenta C. A., plângere care a fost admisă prin ordonanța nr. 281/II/2/2012 a prim - procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița.
Prin ordonanța nr. 531/P/2011 din data de 16.04.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având în vedere că numitul D. C., comisar de poliție, care a participat ca membru într-una din comisiile de organizare a unor examene de ocupare a unor funcții face parte din structurile poliției judiciare.
Din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că la data de 06.10.2011 s-a organizat în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Ialomița un concurs pentru ocuparea unei funcții de ofițer CIT (Combaterea Infracționalității Transfrontaliere) din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Hârșova.
Organizarea concursului a fost anunțată în data de 05.10.2011 fără respectarea termenului de 20 de zile, iar comisia de examinare a fost formată din doi membri, respectiv comisar D. C. și inspector B. M..
La concurs, care a constat într-un interviu, au participat funcționarii de poliție E. V. și Cașlălău C. care au obținut notele 4,25 și 5.70.
Prin procesul verbal înregistrat sub nr._ din data de 06.10.2011 întocmit de membrii comisiei (comisar de poliție D. C. și inspector de poliție B. M.), aprobat de comisar de poliție T. C., a fost declarat admis sinsp. Cașlălău C..
Prin Ordonanța nr.702/P/2013 din 29.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a concluzionat că modalitatea de organizare a concursului nu a respectat prevederile OMAI 665/2008 cu privire la publicarea acestuia într-un termen de 20 de zile, modalitatea de examinare, respectiv probă scrisă, numărul membrilor comisiei care trebuia să fie de minim 3, precum și nota finală pentru a fi declarat admis care era minim 7, astfel încât s-a constatat că funcționarii de poliție T. C., D. C. și B. M. și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod defectuos nerespectând dispozițiile OMAI 665/2008.
Totodată s-a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel încât este incident cazul prevăzut de art. 10 lit. b1 C.p.p.
În plângerea formulată împotriva acestei soluții petenta a apreciat sancțiunea aplicată celor 3 făptuitori ca neîndestulătoare, considerând că se impune trimiterea lor în judecată.
Potrivit art. 18 ind. 1 Cod penal, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.
Este incontestabil ca, din punct de vedere strict formal, fapta de a organiza în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Ialomița un concurs pentru ocuparea unei funcții de ofițer CIT (Combaterea Infracționalității Transfrontaliere) din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Hârșova, cu nerespectarea dispozițiilor OMAI 665/2008, prezinta un pericol social, însa determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directa la împrejurarile ce au ocazionat, ori pe fondul carora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului si la persoana acestuia.
În speta, cei trei intimați au nerespectat prevederile OMAI 665/2008, care reglementează modalitatea de organizare a concursului, cu privire la publicarea acestuia într-un termen de 20 de zile, modalitatea de examinare, care trebuia să fie proba scrisă și nu interviul, numărul membrilor comisiei care trebuia să fie de minim 3, precum și nota finală pentru a fi declarat admis care era minim 7.
Luând în considerare toate aceste elemente, Curtea constata ca fapta intimaților, desi prevazuta de legea penala, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, cum de altfel a concluzionat și procurorul.
Susținerile Parchetului sunt reținute ca pertinente, întrucât determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului și la persoana acestuia.
În speță, intimaților nu li se poate reproșa decât eventuala împiedicare a petentei de a participa la respectivul concurs în condițiile prevăzute de OMAI 665/2008, astfel încât, având în vedere că pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei este necesar ca atingerea adusă intereselor legale ale unei persoane să fie de o anumită gravitate, în caz contrar fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, atrăgând numai o sancțiune disciplinară sau administrativă, soluția parchetului apare ca fiind legală și temeinică.
Luând în considerare toate aceste elemente, instanța constată că procurorul a cuantificat judicios gravitatea concretă a faptei săvârșită de intimați, iar cu privire la cuantumul amenzii administrative aplicate, a apreciat corect cuantumul acesteia, în raport tocmai, de toate elementele de mai sus, neimpunându-se mărirea acestui cuantum, de la 500 lei, la 1000 lei, care este de altfel cuantumul maxim prevăzut de disp. art. 91 lit. c C.p.
Curtea consideră că prin mărirea cuantumului amenzii aplicate de procuror, nu se poate obține o conștientizare mai mare din partea intimaților a urmărilor unor astfel de fapte, care chiar dacă, în unele cazuri, precum cel din speță, pot fi apreciate ca neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, au anumite urmări atât pe plan social, cât și juridic pentru cei trei intimați, motiv pentru care o sancțiune administrativă mărită, nu poate determina o reeducare mai eficientă a intimaților.
Nu în ultimul rând, deși petenta a criticat prin plângerea de față și soluția de disjungere adoptată de procuror, Curtea, raportat la disp. art. 278 ind. 1 al. 1 C.p.p., apreciază că nu se impune analizarea și a acestor critici care exced verificărilor determinate de textul de lege menționat.
De altfel, această soluție de disjungere și continuare a cercetărilor vizând celelalte aspecte sesizate de petentă, constituie un alt argument în sprijinul concluziilor de mai sus, întrucât intimații se află astfel în situația în care vor fi supuși în continuare cercetărilor organelor de urmărire penală, neputându-se preconiza soluția care va fi pronunțată, în condițiile în care, în cauza de față s-a stabilit că fapta există și a fost săvârșită de aceștia în modalitatea arătată, însă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În consecință, față de cele de mai sus, instanța apreciază soluțiile pronunțate de parchet ca fiind legale și temeinice, astfel încât, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta C. A. P., împotriva Ordonanței nr.702/P/2013 din 29.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.3551/II/2/2013 din 22.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimații T. C., D. C. și B. M. și va menține soluțiile dispuse prin ordonanța și rezoluția atacate.
Văzând și disp. art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.2781 alin.8 lit.a C.pr.pen., respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta C. A. P., împotriva Ordonanței nr.702/P/2013 din 29.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.3551/II/2/2013 din 22.10.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimații T. C., D. C. și B. M..
Menține soluțiile dispuse prin ordonanța și rezoluția atacate.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., obligă petenta să plătească statului 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.01.2014.
P., GREFIER,
E. R. C. R. D. C.
Tehn./red.CER
2 ex./03.01.2014
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
