Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 177/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 177/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 177/R
Ședința publică din data de 29.01.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. L.
JUDECĂTOR: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: D. D.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București împotriva sentinței penale nr. 839/21.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-parte civilă M. V. personal și intimatul-inculpat S. D. C., personal și asistat de apărătorul ales, av. D. L., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013, fila nr. 12.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al intimatului-inculpat solicită încuviințarea depunerii la dosar a unui înscris întitulat „tranzacție”, din care rezultă că suma de 3.000 lei, la care a fost obligat inculpatul a fost achitată către partea vătămată, prejudiciul fiind recuperat și acte din care rezultă că inculpatul este angajat și absolvent al unor cursuri de stilist-protezist de unghii.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea probei cu înscrisuri pentru intimatul-inculpat.
Curtea încuviințează pentru intimatul-inculpat proba cu înscrisuri și o administrează.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, iar cu privire la pedeapsa inculpatului solicită a se constata că aceasta este nelegală.
Astfel arată că, pentru infracțiunea de tâlhărie pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, prev. de art. 211 alin. 1-2, lit.c) C.p., cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.p.p. minimul pedepsei prevăzut de lege este de 3 ani și 4 luni închisoare, ori instanța fondului a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, menționând în considerentele hotărârii recurate reținerea unor circumstanțe atenuante, apreciind că reținerea acestora nu se impune, și de asemenea nu se impune coborârea pedepsei sub minimul de 3 ani și 4 luni, având în vedere natura, gravitatea și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii de tâlhărie.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că susține doar partea privind modalitate de executare, nu și cuantumul pedepsei, apreciind cuantumul pedepsei de 3 ani și 4 luni corespunzător exigențelor prevăzute de art. 52 C.p., apreciind că această pedeapsă trebuie executată conform art. 57 C.p., având în vedere modul de săvârșire, prin smulgerea lanțului de la gâtul victimei și lovirea consecutivă a acesteia cu pumnul, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, în plină zi, având în vedere urmarea produsă și faptul că inculpatul a fost sancționat administrativ în trecut pentru săvârșirea unei infracțiuni cu violență.
Extinde motivele de recurs cu privire la înlăturarea din dispozitiv a mențiunilor privind anularea unui mandat de executare a pedepsei care nu-l privește pe acest inculpat și cu privire la cheltuielile de judecată în baza art. 191 alin. 1 C.p.p., iar cu privire la latura civilă să se ia act că prejudiciul a fost acoperit.
La interpelarea Curții, intimatul-parte vătămată M. V. învederează faptul că a primit suma de 3.000 de lei de la inculpatul din prezenta cauză.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat, având cuvântul, arată că există două motive de recurs, unul privind nelegalitatea sentinței penale atacate, iar altul privind netemeinicia acesteia. Solicită respingerea recursului și constatarea legalității și temeiniciei sentinței penale recurate.
Precizează că, în cauză se pune problema reținerii circumstanțelor atenuante, în sensul că acestea, deși sunt considerate și fundamentate în motivarea hotărârii, în dispozitivul acesteia nu sunt trecute.
Solicită a se avea în vedere că, în mod constant în practică s-au acordat și o pedepse de 2 ani, 2 ani și 6 luni pentru tâlhărie, pentru a se încerca să muleze practica pe dispozițiile noului cod penal, unde pedeapsa la tâlhărie este de minim 2 ani. Consideră că, din acest punct de vedere se poate vorbi de o legalitate a pedepsei aplicate de instanța de fond.
Cu privire la aspectele de temeinicie, solicită a se avea în vedere că până la acest moment procesual nu s-a demonstrat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea propriu-zisă a acesteia, deși inculpatul este un om care a recunoscut săvârșirea faptei încă din faza de urmărire penală, care regretă fapta, este fără antecedente penale, precizând că sancțiunea administrativă nu poate fundamenta ideea că inculpatul nu poate fi reeducat decât dacă face închisoare.
Subliniază faptul că, nu se poate vorbi în nici un caz de lovirea repetată a părții vătămate, ci de un moment de rătăcire a inculpatului, moment care a fost iertat de partea vătămată în urma mai multor discuții purtate de inculpat cu aceasta.
Arată că, inculpatul este în fond un copil care poate fi redat societății, care a urmat cursuri de pregătire profesională, deja lucrează, a obținut calificarea în perioada în care a fost pus în libertate, apreciind că există dovada că inculpatul s-a reintegrat din momentul punerii sale în libertate.
Își manifestă convingerea că, modalitatea de executare a pedepsei, stabilită de instanța de fond, reprezintă o șansă pentru inculpat în condițiile suferinței acestuia, care avea nevoie urgentă de bani la momentul comiterii faptei, sora acestuia urmând tratament cu citostatice, fapta din prezenta cauză reprezentând un moment de rătăcire, fără premeditare.
De asemenea, arată că există dovada că inculpatul a achitat integral prejudiciul și a înțeles că trebuie să șteargă urmările acestei fapte și că trebuie să se reintegreze în societate, apreciind că inculpatul trebuie să rămână alături de familie și nu trebuie să execute efectiv închisoarea pentru că nu s-ar rezolva problema reeducării acestuia în nici un fel.
Partea vătămată M. V., având cuvântul, arată că este de acord cu cele învederate de apărătorul ales al inculpatului și precizează că, inculpatul este un băiat tânăr care a greșit dar a conștientizat și a cerut iertare, fiind bun de redat societății.
Intimatul-inculpat S. D. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă mult ce a făcut și a conștientizat gravitatea faptei sale, fiind influențat în acea perioadă de ideea de a-și ajuta sora. Își cere scuze în continuare de la partea vătămată și solicită a i se acorda șansa de a îndrepta greșeala comisă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 839/21.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. D. C. [fiul lui A. și D., născut la data de 09.04.1989 în București, sector 3, cetățean român, studii -10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii minori, prestări servicii fără forme legale, necunoscut cu antecedente penale, domiciliat în București, ., nr.22, sector 5, CNP-_], la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a (teza a II a) și b Cod penal.
În baza art. 86 ind.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București pe o perioadă de 5 ani, termen de încercare, stabilit potrivit art. 86 ind.2 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 86 ind.3 Cod penal, s-au pus în vedere inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere și obligațiilor prevăzute de art. 86 ind.3 alin. 1 lit. a) – d) Cod penal, respectiv: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind.4 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere, atenționare ce va fi comunicată în scris inculpatului.
În baza art. 359 alin. 1 teza a II-a și alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus comunicarea, în scris, către inculpat, a măsurilor de supraveghere la care este supus și obligația pe care trebuie să o respecte.
În baza art. 350 C. pr. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S. D. C., dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
S-a luat act că inculpatul S. D. C. a fost reținut și arestat în cauză de la data de 21.08.2013 la zi.
În baza art. 14 Cod proc. pen. rap. la art. 346 Cod proc. pen. cu aplicarea art. 1357 C.civ., a fost obligat inculpatul S. D. C. către partea civilă M. V., domiciliat în București, ..4, ., sector 6, CNP-_, la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care 2.500 lei cu titlu de daune materiale și 500 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 1981/19.08.2013 emis în baza sentinței penale nr.548/21.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr.1476/14.08.2013 și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 21.07.2013, Secția 25 Poliție a fost sesizată de către M. V. cu privire la faptul că, la aceeași dată, în jurul orei 12:20, prin violență (smulgere și lovire cu pumnul la nivelul frunții), a fost deposedat de lățișorul din aur, pe care se afla o cruciuliță, tot din aur, purtate la gât, fapta fiind comisă de un individ necunoscut, la . de domiciliu (București, .. 4, ., sector 6).
În declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată constituită parte civilă, M. V., detaliază aspectele expuse în plângerea penală astfel: în data de 21.07.2013, la revenirea din oraș, unde fusese plecat pentru cumpărături, în momentul în care a intrat în scara blocului de domiciliu, un individ necunoscut a venit din partea dreaptă și i-a smuls de la gât, din față, lanțul și cruciulița de pe acesta, după care l-a lovit cu pumnul în partea dreaptă a feței, căzând pe ciment, pe partea dreaptă, rămânând cu piciorul stâng în afara scării blocului.
După comiterea faptei, individul necunoscut a alergat inițial în partea stângă și, apoi, în partea dreaptă, pe lângă . străzii Valea Călugărească.
În momentul loviturii, partea vătămată constituită parte civilă a început să țipe, fiind auzită de vecinii săi, soții B., și ajutată să se ridice.
Martorii B. F. și B. M. au arătat că, în data de 21.07.2013, în jurul orei 12:15, din apartamentul în care locuiesc, l-au auzit pe vecinul lor, M. V., strigând „Hoții!".
Martora B. M. s-a uitat pe fereastra bucătăriei și și-a văzut vecinul la pământ, în fața ușii de acces în scara blocului, iar în lateralul . o persoană de sex masculin alergând.
Martorul B. F. a coborât din locuință, în scara blocului, observându-l pe vecinul său, M. V., căzut în fața scării, acesta povestindu-i ceea ce pățise.
Cu ocazia cercetării locului faptei, organele de cercetare penală din cadrul Secției 25 Poliție au descoperit la aproximativ un metru de ușa de acces în scara blocului în care domiciliază partea vătămată constituită parte civilă cruciulița ce se afla pe lanțul sustras acesteia, fiindu-i, apoi, predată, pe bază de dovadă.
De asemenea, au fost relevate și ridicate mai multe urme papilare, de pe exteriorul și de pe interiorul ușii de acces în scara blocului, iar în urma implementării acestora în baza de date AFIS, s-a stabilit că trei dintre ele corespund urmelor numitului S. D. C..
D. urmare, s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri din planșă fotografică, în care a fost inclusă și fotografia persoanei identificate în baza de date AFIS, iar partea vătămată constituită parte civilă M. V. l-a indicat pe același S. D. C. drept autorul infracțiunii de tâlhărie a cărei victimă a fost, în proporție de 90%, aspect care cel mai probabil a fost determinat de faptul că în planșa fotografică a fost inclusă fotografia susnumitului din baza de date Imagetrack, fotografie efectuată în 12.12.2011.
Partea vătămată constituită parte civilă a precizat că ar putea face o recunoaștere mult mai sigură dacă individul i-ar fi prezentat față în față, în grup.
Semnalmentele oferite de partea vătămată constituită parte civilă M. V. și de martora B. M. sunt similare (persoană slabă, cu o înălțime de circa 1,65 m - 1,70 m, îmbrăcat cu pantaloni trei sferturi și un hanorac negru, cu glugă, pe care o avea pe cap), partea vătămată precizând că vârsta autorului este cuprinsă între 25 - 30 de ani, și ele corespund datelor cuprinse în fișa Imagetrack a inculpatului S. D. C..
La data de 21.08.2013 (deci la scurt timp de la data fapta, la o lună) a fost efectuată o recunoaștere din grup, ocazie cu care partea vătămată constituită parte civilă M. V. l-a indicat fără ezitare pe inculpatul din prezenta cauză ca fiind autorul infracțiunii de tâlhărie comisă în dauna sa.
În raport de urmele papilare ridicate de la fața locului a fost efectuată o constatare tehnico-științifică, concluziile acesteia fiind cuprinse în raportul nr. 260.484/27.08.2013 și stabilind că trei dintre aceste urme papilare, ridicate de pe partea interioară a geamului stânga al ușii de acces în scara blocului au fost create de degetul inelar, de regiunea digito-palmară și, respectiv, de regiunea hipotenară ale palmei de la mâna stângă a inculpatului S. D. C..
Fiind audiat, acesta nu a recunoscut, inițial, comiterea faptei reținute în sarcina sa, arătând că nu a fost niciodată la adresa la care se susține că se află locul faptei, neavând prieteni sau rude la acea adresă. De asemenea, arată că, în cartierul respectiv (Drumul Taberei) a fost în vara acesta pentru a merge la ștrandul M. sau la o sală de jocuri Max Bet. Inculpatul arată că persoana care l-a recunoscut din grup nu îi este cunoscută, că nu a văzut-o niciodată și nu a comis nicio infracțiune în dauna sa.
Legat de activitatea de recunoaștere din grup, inculpatul S. D. C. a susținut că grupul nu a fost corespunzător alcătuit.
Inculpatul a mai susținut, inițial, că nu își poate explica nici de ce a ajuns să fie acuzat de comiterea infracțiunii de tâlhărie reținute în sarcina sa și nici de ce urmele sale papilare au ajuns pe ușa de acces în scara blocului în care locuiește partea vătămată constituită parte civilă, deci exact în zona în care aceasta indică a fi locul faptei.
Ulterior, în fața judecătorului sesizat cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive și la data de 03.09.2013, în fața organelor de cercetare penală din cadrul Secției 25 Poliție, a revenit asupra poziției procesuale de până atunci, recunoscând comiterea infracțiunii de tâlhărie reținute în sarcina sa.
Astfel, inculpatul a arătat că, în data de 21.07.2013, se afla în cartierul Drumul Taberei, dorind să meargă la ștrand. Susține că, în apropierea băncii BRD situat în apropierea magazinului „Billa" din acest cartier, s-a întâlnit cu partea vătămată constituită parte civilă M. V., despre care arată că mirosea a alcool și care l-a înjurat fără motiv, nerăspunzându-i în vreun fel. A observat, însă, că acesta purta la gât un lanț din aur.
Inculpatul a arătat că, apoi, s-a deplasat într-o altă direcție decât partea vătămată constituită parte civilă, mergând la un magazin, după care, în drumul spre G., pe jos, pe una din străzi, a observat-o din nou pe partea vătămată constituită parte civilă, aceasta oprindu-se în dreptul ușii de acces în scara unui .-un „moment de rătăcire" după cum afirmă, fiind sub influența consumului de alcool (potrivit propriilor susțineri consumase, înainte de a pleca de acasă, o doză cu bere), consum cauzat de problemele medicale și financiare ale familiei sale, inculpatul arată că a luat decizia de a lua lănțișorul părții vătămate constituită parte civilă, sens în care s-a apropiat de acesta, din spate și „din lateral am dus mâna spre gâtul părții vătămate și i-am smuls lănțișorul de la gât", lanț pe care, apoi, l-a vândut unei persoane necunoscute, în cartierul Rahova, contra sumei de 1.200 lei.
Inculpatul a explicat prezența urmelor sale papilare pe ușa de acces în scara blocului prin faptul că, în momentul smulgerii lanțului, este posibil să se fi dezechilibrat și, astfel, să se fi sprijinit de ușă, ulterior fugind.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, probe pe care inculpatul și le-a însușit și a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.
În fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în rechizitoriu.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului S. D. C. - care în data de 21.07.2013, în jurul orei 12:20, a agresat-o pe partea vătămată constituită parte civilă M. V. și i-a smuls lănțișorul din aur de la gât, pe care se afla o cruciuliță, tot din aur, găsită, apoi, la locul faptei, aceasta fiind comisă la . a ., .. 4, sector 6, prejudiciul cauzat fiind estimat la suma de 3.000 lei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie săvârșită într-un loc public, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) C.pen.
Din fișa de cazier judiciar emisă pe numele inculpatului, s-a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiindu-i aplicată doar o sancțiune cu caracter administrativ, amenda, pentru infracțiunile de act sexual cu un minor prev. de art. 198 C.pen. și lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., în cursul anului 2009.
De asemenea, având în vedere poziția inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei așa cum a fost reținută în rechizitoriu și a însușirii probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța fondului a reținut în cauză dispozițiile art. 320 ind.1 alin.7 C.p.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
Având în vedere conduita inculpatului, anterior săvârșirii faptei pentru care a fost trimis în judecată, instanța de fond a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin.1 lit. a C.pen.
Instanța fondului a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, dată fiind lipsa de antecedente penale ale inculpatului, motiv pentru care, în baza art. 86 ind.1 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București pe o perioadă de 5 ani, termen de încercare, stabilit potrivit art. 86 ind.2 Cod penal.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei, din care 2.500 lei cu titlu de daune materiale și 500 lei cu titlu de daune morale. Inculpatul a arătat, cu ocazia audierii sale de către instanță, că este de acord cu achitarea sumei de bani solicitată de partea civilă cu titlu de despăgubiri civile.
Astfel, în baza art. 14 Cod proc. pen. rap. la art. 346 Cod proc. pen. cu aplicarea art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul către partea civilă M. V. la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care 2.500 lei cu titlu de daune materiale și 500 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate.
Aplicarea unei pedepse nelegale inculpatului S. D. C. în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Cu ocazia dezbaterilor orale, reprezentantul Ministerului Public a extins motivele de recurs, cu privire la înlăturarea din dispozitiv a mențiunilor vizând anularea unui mandat de executare a pedepsei care nu-l privește pe acest inculpat și cu privire la cheltuielile de judecată în baza art. 191 alin. 1 C.p.p., iar cu privire la latura civilă să se ia act că prejudiciul a fost acoperit.
Curtea, examinând recursul declarat, sub aspectul criticilor aduse, cât și din oficiu în conformitate cu prevederile art.3856 alin.ultim din Codul de procedură penală, constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond – respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, înainte de citirea actului de sesizare, a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art.3201 Cod procedură penală, cu privire la recunoașterea vinovăției, inculpatul, personal, precizând că înțelege să beneficieze de această procedură – a reținut, în mod corect, existența faptei și vinovăția inculpatului S. D. C., adoptând – sub acest aspect – o soluție legală, care va fi confirmată și de către instanța de recurs.
Situația de fapt a fost dovedită pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea în procedura simplificată.
Însă, Curtea constată că individualizarea judiciară a pedepsei aplicate intimatului de către instanța fondului nu a fost efectuată judicios.
Potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, pentru a-și îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite, conform art. 52 Cod penal, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
În speță, inculpatul S. D. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C. pen., cu aplicarea art. 3201 C.proc.pen.
În cazul infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.pen., legea prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani.
Având în vedere că instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3201 C.proc.pen., se impunea aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege reduse cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., anume 3 ani și 4 luni - 13 ani și 4 luni.
Prin urmare, nereținând în minută circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, instanța nu avea posibilitatea de a stabili o pedeapsă sub limita minimului prevăzut de lege, pentru această infracțiune, respectiv, sub 3 ani și 4 luni închisoare.
Or, în speță, în mod greșit, judecătorul fondului a stabilit un cuantum de pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art.211 alin. 1, alin. 2 lit. c C. pen., respectiv cu mult, sub minimul prevăzut de lege, având în vedere natura, gravitatea și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii de tâlhărie.
Curtea apreciază că, deși în considerentele hotărârii atacate, judecătorul fondului a reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 74 alin.1 lit. a C.pen., referitoare la conduita inculpatului anterior comiterii prezentei fapte, atâta timp cât, acesta a beneficiat de prevederile art.3201 alin.7 Cod procedură penală, deși recunoașterea sa a fost doar una pur formală.
Inițial, la urmărirea penală, inculpatul (intimat în speță) nu a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă, impunând-se administrarea mai multor probe pentru dovedirea comiterii faptei, respectiv: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarații parte vătămată constituită parte civilă M. V., declarațiile martorului B. F., declarațiile martorei B. M., proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexă, dovada de restituire a cruciuliței către partea vătămată constituită parte civilă, adresa nr._/05.08.2013 a M.A.I. - I.G.P.R. - D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic cuprinzând rezultatul verificărilor în baza de date AFIS, raportul de constatare tehnico-științifică nr.260.484/27.08.2013, procese-verbale de efectuare a verificărilor la adresa de domiciliu a inculpatului S. D. C., procese-verbale și planșele fotografice anexe, întocmite cu prilejul recunoașterilor din fotografie și din grup ale inculpatului de către partea vătămată constituită parte civilă M. V., proces-verbal de percheziție și planșa fotografică anexă, proces-verbal întocmit cu ocazia prezentării părții vătămate constituită parte civilă, spre recunoaștere, a mai multor lanțuri găsite cu ocazia percheziției la domiciliul inculpatului S. D. C., dovada de restituire către mama inculpatului, S. D., a lanțurilor ridicate cu ocazia percheziției, fișa Imagetrack a inculpatului S. D. C., declarațiile inculpatului S. D. C., proces-verbal de constatare a depunerii înscrisurilor în circumstanțiere de către inculpat, prin apărător ales, înscrisuri în circumstanțiere depuse de inculpat prin apărător ales, CD-ul cuprinzând imaginile înregistrate de sistemul de supraveghere al BRD-Agenția Drumul Taberei.
Astfel, în ceea ce privește pericolul social concret al faptei, trebuie să fie avute în vedere: modul de săvârșire a faptei: prin smulgerea lanțului de aur de la gâtul victimei și lovirea consecutivă a acesteia cu pumnul, lovitură suficient de puternică încât să determine căderea părții vătămate; scopul urmărit: procurarea de mijloace materiale pentru a-și satisface nevoile personale, inculpatul declarând că a săvârșit fapta din cauza dificultăților materiale prin care el și familia sa treceau, însă pentru a-și ajuta familia inculpatul avea posibilitatea de a munci pentru asigurarea veniturilor în mod licit și nu să comită fapte antisociale.
De asemenea, împrejurările în care a fost săvârșită fapta: inculpatul a săvârșit fapta în plină zi, aspect ce trădează o puternică dezinhibiție în săvârșirea de fapte antisociale; și-a ales ca victimă o persoană în vârstă și care consumase băuturi alcoolice, a urmărit-o până la scara blocului, unde a deposedat-o prin violență.
Este de reținut și urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, în sensul că fapta a avut o urmare complexă, constând în deposedarea victimei de un bun de valoare ridicată, dar și suferințele produse ca urmare a lovirii cu pumnul și prăbușirii pe ciment.
Nu în ultimul rând, cu privire la persoana inculpatului, se impune ca judecătorul fondului să aibă în vedere că acesta a avut o atitudine oscilantă pe parcursul urmăririi penale, inițial negând săvârșirea faptei și construindu-și false alibiuri. Declarației de recunoaștere ulterioare nu i se poate da o relevanță mai mare decât cea dobândită prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.p.p., întrucât ea a survenit strângerii unor probe indubitabile de către organele de urmărire penală. în ce privește conduita anterioară considerăm că nu este una ireproșabilă, fiind sancționat administrativ în trecut pentru o infracțiune de violență, astfel încât este evident că folosirea forței fizice în mod nejustificat împotriva altor persoane nu-i este străină inculpatului.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare, Curtea constată că nici aceasta nu a fost just efectuată, față de ansamblul circumstanțelor reale și personale, nici din punct de vedere legal și nici moral, neputându-se opta pentru suspendarea condiționată.
În speța dedusă judecății, Curtea apreciază că suspendarea sub supraveghere - prin stabilirea în sarcina inculpatului a unor obligații - corespunde criteriilor de individualizare, dar și scopului pedepsei, astfel cum este definit de art.52 Cod penal.
Curtea apreciază ca fiind întemeiată extinderea motivelor de recurs de către P., întrucât, într-adevăr, se impune înlăturarea din dispozitiv a mențiunilor vizând anularea unui mandat de executare a pedepsei care nu-l privește pe acest inculpat și cu privire la cheltuielile de judecată în baza art.191 alin. 1 C.p.p., iar cu privire la latura civilă să se ia act că prejudiciul a fost acoperit, urmând a proceda în consecință.
Pe latură civilă, în ședința publică din data de 29 ianuarie 2014, la interpelarea Curții, intimatul-parte vătămată M. V. a învederat faptul că a primit suma de 3.000 de lei de la inculpatul din prezenta cauză, în acest sens depunând la dosar (fila 20, d.i.r.) o tranzacție încheiată între inculpat și partea vătămată, prin care se constată stingerea pretențiilor.
D. urmare, față de toate aceste argumente, Curtea, în temeiul art.38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., va admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București împotriva sentinței penale nr.839/21.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, pe care o va casa, în parte, și în fond rejudecând:
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului S. D. C. de la 2 ani închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 86 ind. 1 C.p., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani și 4 luni, calculat în condițiile art. 86 ind. 2 Cp.
Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 359 C.p.p., va atrage atenția inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 C.p., va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda executarea pedepselor accesorii.
Va constata că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 21.08._13.
Va lua act că prejudiciul a fost recuperat integral.
Va înlătura din dispozitivul sentinței mențiunea privind anularea mandatului de executare nr. 1981/19.08.2013 emis în baza sentinței penale nr. 548/21.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Întrucât hotărârea atacată urmează a fi reformată în parte, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, din care suma de 50 lei onorariul parțial al apărătorului din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București împotriva sentinței penale nr. 839/21.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
Casează, în parte, sentința recurată și în fond rejudecând:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului S. D. C. de la 2 ani închisoare la 3 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 86 ind. 1 C.p., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani și 4 luni, calculat în condițiile art. 86 ind. 2 Cp.
Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 359 C.p.p., atrage atenția inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.p., cu excepția dreptului de a alege.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă executarea pedepselor accesorii.
Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 21.08._13.
Ia act că prejudiciul a fost recuperat integral.
Înlătură din dispozitivul sentinței mențiunea privind anularea mandatului de executare nr. 1981/19.08.2013 emis în baza sentinței penale nr. 548/21.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, din care suma de 50 lei onorariul parțial al apărătorului din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. L. P. DUMITRIȚA D. D.
GREFIER,
C. G.
red.D.Pic.
dact.L.G.
ex.2
red.O.I.G.-Jud. Sect.6
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Conflict de interese. Art. 253 ind 1 C.p.. Sentința nr.... → |
|---|
