Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 187/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 187/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 187
Ședința publică de la 30 ianuarie 2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR R. G.
JUDECĂTOR C. C.
GREFIER I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul O. G. împotriva încheierii de ședință din data de 24 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul București Secția II Penală, în Dosarul nr. _ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat O. G., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistați juridic de apărător ales, avocat D. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Conform art. 304 pct. 1 Cod procedură penală, instanța a procedat la înregistrarea desfășurării ședinței de judecată cu mijloace tehnice, stocarea realizându-se pe serverul dedicat acestei operațiuni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat susține, oral, recursul declarat de inculpat, critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică, întrucât nu există dovezi din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Subliniază motivarea succintă a încheierii atacate în considerentele căruia nu se regăsesc argumentele pentru care judecătorul a înlăturat susținerile apărătorului.
Pune concluzii de admitere a recursului, casarea a încheierii atacate și pe fond de continuare a procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Solicită să fie avută în vedere și împrejurarea că inculpatul are vârsta de 65 de ani.
Reprezentantul Ministerului Public susține că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, întrucât, în cauză, există indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele de care este acuzat.
Din natura și gravitatea faptei – aplicarea de lovituri repetate, cu un briceag, în zona superioară a corpului victimei S. F. - rezultă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
În consecință, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat.
Recurentul inculpat O. G., personal, în ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului ales. Arată că a realizat gravitatea faptei comise și o regretă sincer. Este conștient că va executa o pedeapsă, însă până la finele procesului solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 24 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală (dosar nr._ ), în baza art.3002 rap. la art.160b alin.1 și 3 Cod proc. penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului O. G. [fiul lui G. și M., născut la data de 14.11.1948, arestat îin baza MAP nr.203/UP/11.08.2013 emis de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, în prezent încarcerat în Penitenciarul Rahova].
A fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpat, prin avocat.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului - examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei – a apreciat că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.p.p., art. 143 alin. 1 C.p.p., raportate la art. 148 alin 1 lit. f C.p.p.
Totodată, s-a constatat că există probe din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare și că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanțele reale ale faptei.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului, reglementate de art. 148 alin. 1 lit.f C.p.p., se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și nu se constată intervenția unor împrejurări noi, care să determine schimbarea acestora.
Cu privire la probele din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, Tribunalul a avut în vedere în acest sens: declarațiile inculpatului, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto; raportul de expertiză medico-legală nr. A_ ; raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică nr.A_ însoțit de planșa fotografică; raportul de constatare tehnico-științifică traseologică nr.260.436 din 30.08.2013 însoțit de planșa fotografică; procese verbale de recunoaștere din planșa fotografică; procesul verbal de sesizare; procesele verbale de verificare/investigații, constatare; declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate S. F.; declarațiile martorilor C. A., G. Ș. M., C. L., E. A., Tănăsoi V., B. I. și T. B.; procesele –verbale de transcriere a convorbirilor efectuate ala SNUAU 112; înscrisurile medicale puse la dispoziție de Spitalul Clinic de Urgență „Sf. P.” etc., toate aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator, din care rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, Tribunalul a arătat că acesta rezultă din gravitatea și modalitatea concretă de comitere a infracțiunii – fapta fiind săvârșită în loc public, împrejurare ce denotă un grad ridicat de pericol social, circumstanțele personale ale inculpatului, existând temerea că, odată pus în libertate, ar constitui un pericol concret deosebit de ridicat pentru ordinea publică, fiind îndeplinite disp. art. 148 al. 1 lit. f Cod de procedură penală.
Astfel, reținându-se pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, așa cum a fost motivat mai sus, rezultă convingerea că se impune menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
Cu observarea și a disp. art.136 C.pr.pen., Tribunalul a constatat că există motive temeinice de a crede în necesitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpat, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului, spre justa ei soluționare.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul O. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Analizând hotărârea pronunțată de Tribunal, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în limita celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Inculpatul O. G. este cercetat judecătorește pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat (forma tentantă) prev. și ped. de art.20 rap. la174 -175 litera i C.pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin 1 C.p., ambele cu aplicarea art.33 litera b Cod penal, constând în aceea că, în ziua de 10 august 2013, în jurul orei 1740, în localul „La G.” situat în București, ..3, sector 2, pe fondul unei altercații determinate de consumul de băuturi alcoolice, inculpatul, cu un briceag i-a aplicat lovituri repetate în zona superioară a corpului victimei S. F. ce au avut drept consecință perforarea plămânului, așa cum rezultă din diagnosticul la internare, inculpatul acționând astfel pentru a suprima viața persoanei.
Prin rezoluția din 10.08.2013 ora 23:50 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a început urmărirea penală față de inculpatul O. G. cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. art. 174-175 lit. i C.pen. Prin ordonanța din 11.08.2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul O. G..
Față de inculpatul O. G., s-a dispus arestarea inculpatului pe o perioadă de 30 zile, de la 11.08.2013 până la 09.09.2013, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 203/UP/11.08.2013, măsura fiind ulterior prelungită succesiv până la data de 08.12.2013.
După emiterea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată, cauza a fost înregistrată sub nr._ 13, fixându-se prim termen de judecată la data de 2 decembrie 2013, Completul 5, precum și termen intermediar în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării care a fost constatată prin încheierea din 03.12.2013.
Curtea constată, în acord cu judecătorul fondului, că măsura arestării preventive a inculpatului O. G. (recurent în speță), a fost dispusă cu respectarea art.149/1 C.proc.pen. și cu îndeplinirea cerinței prev. de art.68/1 C.proc.pen. în referire la art.143 C.proc.pen., după ce s-a constatat existența de indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat, datele existente în această direcție fiind furnizate - în principal - de următoarele: declarațiile inculpatului, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto; raportul de expertiză medico-legală nr. A_ ; raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistică nr.A_ însoțit de planșa fotografică; raportul de constatare tehnico-științifică traseologică nr.260.436 din 30.08.2013 însoțit de planșa fotografică; procese verbale de recunoaștere din planșa fotografică; procesul verbal de sesizare; procesele verbale de verificare/investigații, constatare; declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate S. F.; declarațiile martorilor C. A., G. Ș. M., C. L., E. A., Tănăsoi V., B. I. și T. B.; procesele –verbale de transcriere a convorbirilor efectuate ala SNUAU 112; înscrisurile medicale puse la dispoziție de Spitalul Clinic de Urgență „Sf. P.” etc.
Raportul de expertiză medico-legală nr. A_ a certificat că loviturile repetate în zona superioară a corpului victimei S. F. au avut drept consecință perforarea plămânului.
Curtea mai arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea, cât și la prelungirea/menținerea unui inculpat în stare de arest preventiv, este suficient să existe indicii (și nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăția sa) că acesta a săvârșit infracțiunea.
În hotărârile Brogan c. Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii,Curtea a arătat că art.5 paragr. 1 lit.c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, chiar mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Astfel, Curtea reține că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au dispărut și nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea lui de libertate, astfel cum - în mod corect - a dispus judecătorul fondului.
Ca atare, constată că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f C.proc.pen., pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de către inculpatul recurent sunt pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Deși „pericolul concret pentru ordinea publică” nu este definit de legiuitor, Curtea apreciază că, la evaluarea acestui pericol trebuie să se ia în calcul circumstanțele reale și circumstanțele personale reliefate de speța dedusă judecății.
Așadar, în mod esențial, trebuie notat că inculpatul este cercetat pentru fapte foarte grave, iar pericolul concret rezultă din natura și gravitatea acestor fapte.
De asemenea, Curtea nu poate primi simpla afirmație, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii au dispărut, fără a fi argumentată, întrucât prima instanță a făcut trimitere la toate elementele care trebuiau analizate în contextul verificării legalității și temeiniciei în temeiul art. 300 2 Cod procedură penală
Astfel, se poate presupuse lesne că s-au adoptat conduite culpabile inadmisibile, iar impactul social major al presupuselor lor fapte este de necontestat (criteriul reacției publicului a fost considerat pertinent de C.E.D.O. - a se vedea cauza Neumeister c. Austriei). Acest considerent exclude actualmente posibilitatea adoptării unei măsuri preventive mai puțin restrictive de drepturi.
Circumstanțele personale invocate de către inculpat, prin apărător și invocate de acesta drept motive de lăsare în libertate a inculpatului, au fost cunoscute de instanță atunci când s-a dispus față de inculpat luarea celei mai aspre măsuri preventive (arestarea), acestea – deși reale – nu sunt în măsură să combată probele administrate până în prezent, urmând a fi analizate la momentul procesual oportun.
Pentru toate aceste considerente, dat și față de dispozițiile art.136 C.proc.pen., privarea - în continuare - de libertate a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească presupune lămurirea speței sub toate aspectele.
În sfârșit, Curtea apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la prevederile art.5 paragr. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, mai ales că depășirea termenului rezonabil al prevenției este exclusă, față de complexitatea cauzei și a probatoriului ce s-a impus a fi administrat, pentru justa ei soluționare.
Reținând aceste argumente, Curtea – în baza art.385/15 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală - va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O. G. împotriva încheierii de ședință din data de 24 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul București Secția II Penală (dosar nr._ 13), pe care o apreciază ca fiind motivată, legală și temeinică.
Constatând culpa procesuală a recurentului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul O. G. împotriva încheierii de ședință din data de 24 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._ 13.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-B. I.-T. R. G. C. C.
GREFIER,
I. P.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
red.M.B.-T.B.-S.II.P.
| ← Conflict de interese. Art. 253 ind 1 C.p.. Sentința nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
