Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 285/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 285/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 285/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.285/C
Ședința publică din data de 28 mai 2014
Curtea compusă din:
JUDECĂTOR: R. G.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
este reprezentat de procuror A.-M. N..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul C. M. împotriva Sentinței penale nr.130/F din data de 25 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat, personal, aflat în stare de deținere și asistat juridic de apărătorul din oficiu C. C., în baza delegației nr._/24.05.2014 (atașată la fila 16 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat depune la dosar un memoriu din partea acestuia. Totodată, depune, cu încuviințarea Curții, practică judiciară.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat solicită admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și admiterea, în parte, a sesizării comisiei. Astfel, solicită repunerea pedepsei rezultante în pedepsele componente, reducerea celor trei pedepse de câte 12 ani închisoare la 5 ani închisoare fiecare, avându-se în vedere limitele prevăzute de noua lege, apoi să se dispună recontopirea lor, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se va adăuga sporul de 1 an închisoare, cu luarea în considerare a autorității de lucru judecat. Solicită respingerea solicitării comisiei, de efectuare a contopirii pedepselor, conform art.39 din Codul penal, întrucât s-ar încălca disp. art.10 din Legea nr.187/2012, motivat de faptul că toate infracțiunile aflate în concurs au fost săvârșire înainte de . noului cod penal. Arată că aplicarea regulilor de contopire stabilite de noul Cod penal față de pedepsele aplicate anterior și definitive la data intrării în vigoare a acestuia încalcă disp. art.15 alin.2 din Constituție, deoarece legea dispune numai cu privire la viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, textul constituțional nepermițând aplicarea retroactivă a unor prevederi legale mai puțin favorabile față de o situație născută anterior intrării în vigoare a normelor în speță. Conform art.6 din Codul penal, instanța trebuie să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitivă aplicată, iar dacă sancțiunea aplicată depășește maximul special prevăzut de legea nouă să o reducă la acel maxim, tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni rămânând neschimbat, aceste dispoziții fiind intrate în puterea lucrului judecat. În subsidiar, invocă excepția de neconstituționalitate a disp. art.39 din Codul penal în măsura în care acestea se aplică pentru contopirea pedepselor rămase definitive sub imperiul codului din 1969, solicitând sesizarea Curții Constituționale. În final, arată că această contestație este admisibilă și că nu sunt îndeplinite condițiile art.599 alin.5 din Codul de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată, ca inadmisibilă, întrucât soluționarea acesteia nu ar determina o anumită soluție în speță, avându-se în vedere concluziile pe care le va formula cu privire la contestație. În ceea ce privește contestația formulată de condamnat, solicită respingerea acesteia, ca nefondată, întrucât situația acestuia a fost analizată în mod definitiv în dosarul nr._ * al Curții de Apel București – Secția I Penală, în care s-a pronunțat decizia penală nr.226/15.05.2014, prin care s-a dispus reducerea pedepsei rezultante de 13 ani închisoare la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, care a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât nu mai poate fi analizată situația condamnatului.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat arată că nu se impune aplicarea art.59 alin.5 din Codul de procedură penală, deoarece nu există identitate de apărări, temeiuri și titulari.
Contestatorul condamnat, personal, în ultimul cuvânt, arată că cererea de sesizare a Curții Constituționale a formulat-o în subsidiar. Dacă se va trece peste apărările formulate, consideră că trebuie să se analizeze dacă aplicarea art.39 din noul Cod penal încalcă disp. art.15 alin.2 și art.16 din Constituție, în măsura în care este aplicat pentru pedepsele rămase definitive înainte de . noii legi. În ceea ce privește contestația, solicită admiterea acesteia, arătând că nu a intrat în puterea de lucru judecat, deoarece acea hotărâre nu este în concordanță cu adevărul și cu legea, datorită faptului că s-a aplicat o normă legală care nu este favorabilă. Arată că instanța este obligată doar să reducă pedeapsa la maximul prevăzut de legea nouă, celelalte instituții, privind contopirea pedepselor și recidiva intrând în puterea de lucru judecat a hotărârii inițiale. Arată că prin majorarea sporului, prin efectuarea contopirii pe noul cod penal, s-a efectuat o reanalizare a situației de fapt și a persoanei inculpatului. Consideră că nu se poate ca după repunerea pedepsei rezultante în pedepsele componente și reducerea lor să fie recontopite, în baza dispozițiilor noului Cod penal. Procedându-se în acest mod se încalcă disp. art.15 din Constituție, care precizează că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile, însă lui nu-i sunt favorabile disp. art.39 din noul Cod penal. Arată că prin decizia din 06 mai 2014, Curtea Constituțională a anulat practic decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție. Referitor la pedepsele definitive, Curtea Constituționale a stabilit foarte clar că legea poate retroactiva numai ce este favorabil condamnatului. Solicită a se avea în vedere memoriul și practica judiciară pe care le-a depus la dosarul cauzei. În final, solicită admiterea contestației, în sensul de a se efectua contopirea pedepselor în temeiul art.33, art.34 din vechiul Cod penal. Depune acte la dosar.
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr. 130/F din data de 25.02.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP, cu referire la art. 6 NCP respinge ca rămasă fără obiect contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București Jilava privind pe condamnatul C. M..
În baza art. 275 alin. (3) NCPP cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 22.01.2014 sub nr._, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza HG nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului Jilava a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 859/14.07.2006, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2423/09.07.2008 pronunțată de ÎCCJ – Secția Penală, în privința condamnatului C. M..
Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile, a apreciat că față de condamnatul C. M. sunt incidente dispozițiile prev. de art. 6 NCp, cu privire la cele trei pedepse componente de 12 ani închisoare fiecare, în sensul reducerii acestora la 5 ani fiecare, de asemenea pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare urmând a fi redusă la 8 ani și 6 luni închisoare, conform fișei de evaluare întocmită de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului București Jilava (fila 3 d.i.).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 NCp și art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată prin OUG nr. 116/2013.
La dosarul cauzei s-au depus copii ale M.E.P.I cu nr. 1124 / 09.07.2008 al Tribunalului București, Secția I Penală, sentința penală nr. 859/14.07.2006, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2423/09.07.2008 pronunțată de ÎCCJ – Secția Penală, fișa de cazier judiciar, precum și fișa de evaluare întocmită de comisie, în original.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a respins ca rămasă fără obiect contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la Penitenciarul București Jilava, privind pe condamnatul C. M., pentru motivele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Astfel, din actele dosarului rezultă că prin încheierea din data de 10.02.2014, dată în dosarul nr._ *, Tribunalul București, Secția I penală, deja a admis contestația la executare promovată de către petentul C. M., în sensul aplicării față de acesta a prevederilor legale mai favorabile în materie penală, în vigoare începând cu data de 01.02.2014.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul C. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ședința publică din data de 28.05.2014 contestatorul C. M. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 din Codul penal prin raportare la disp. art. 15 alin. 2 și art.16 din Constituția României.
În opinia contestatorului C. M. nu se pot aplica dispozițiile art. 39 din NCP pentru pedepse rămase definitive înainte de . noii legi.
În ceea ce privește contestația formulată, condamnatul C. M. a solicitat reducerea pedepselor de câte 12 ani închisoare, aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,3 și 5 Cod penal, prin sentința penală nr. 859/14.07.2006 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2423/09.07.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, la câte 5 ani închisoare avându-se în vedere limitele prevăzute de legea nouă.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu art. 595 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1.Referitor la motivele contestației formulate prin aplicarea art. 6 din NCP.
Prin decizia penală nr. 226/15.05.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 425/1, alin. 7, punctul 2, litera a din noul Cod de procedură penală, s-a admis contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale 187/F/10.II.2014, din care face parte integrantă Încheierea de ședință din data de 14.II.2014 ale Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ *.
S-a desființat, în parte, sentința penală și, rejudecând pe fond:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, aplicată contestatorului-condamnat C. M. prin Sentința penală nr.859/14.VII.2006 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr.2261/2005 (_/3/2005), astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr.2.423/9.VII.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2005, repunând, în individualitatea lor, pedepsele de 12 ani închisoare, de 12 ani închisoare, de 12 ani închisoare, de 6 luni închisoare, precum și sporul de 1 an închisoare.
În temeiul art.6, alin.1 din noul Cod penal, a constatat că infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat definitiv, și anume:
- infracțiunea de complicitate la înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.26 din vechiul Cod penal, raportat la art.215, alin.1, alin.3 și alin.5 din vechiul Cod penal, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 12 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, literele ași b din vechiul Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, și a degradării militare, potrivit art.67 din vechiul Cod penal,
- infracțiunea de complicitate la înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.26 din vechiul Cod penal, raportat la art.215, alin.1, alin.3 și alin.5 din vechiul Cod penal, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 12 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, literele a și b din vechiul Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, și a degradării militare, potrivit art.67 din vechiul Cod penal,
- infracțiunea de complicitate la înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.26 din vechiul Cod penal, raportat la art.215, alin.1, alin.3 și alin.5 din vechiul Cod penal, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 12 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, literele a și b din vechiul Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale, și a degradării militare, potrivit art.67 din vechiul Cod penal,
- infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.290 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2 din vechiul Cod penal, toate cu aplicarea art.33, litera a din vechiul Cod penal,
se încadrează juridic în:
- infracțiunea de complicitate la înșelăciune, în variantă agravată, prev. de art.48, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.244, alin.1 și alin.2 din noul Cod penal, astfel că dispune reducerea pedepsei de 12 ani la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66, alin.1, literele a și b din noul Cod penal, pe o durată de 5 ani, și a degradării militare, prevăzută de art.69, alin.3 din noul Cod penal,
- infracțiunea de complicitate la înșelăciune, în variantă agravată, prev. de art.48, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.244, alin.1 și alin.2 din noul Cod penal, astfel că dispune reducerea pedepsei de 12 ani la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66, alin.1, literele a și b din noul Cod penal, pe o durată de 5 ani, și a degradării militare, prevăzută de art.69, alin.3 din noul Cod penal,
- infracțiunea de complicitate la înșelăciune, în variantă agravată, prev. de art.48, alin.1 din noul Cod penal, raportat la art.244, alin.1 și alin.2 din noul Cod penal, astfel că dispune reducerea pedepsei de 12 ani la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66, alin.1, literele a și b din noul Cod penal, pe o durată de 5 ani, și a degradării militare, prevăzută de art.69, alin.3 din noul Cod penal,
- infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.322, alin.1 din noul Cod penal,
toate cu aplicarea art.38, alin.1 din noul Cod penal.
În temeiul art.39, alin.1, litera b din noul Cod penal, a contopit pedepsele de 5 ani închisoare, de 5 ani închisoare, de 5 ani închisoare și de 6 luni închisoare, așa încât contestatorul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 3 ani și 6 luni închisoare, urmând ca, în final, contestatorul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare.
Prin contestația de față, condamnatul C. M. a solicitat reducerea pedepselor de câte 12 ani închisoare la câte 5 ani închisoare, deși prin decizia penală nr. 226/15.05.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, s-a făcut aplicarea art. 6 din NCP, hotărârea intrând în puterea lucrului judecat.
În atare situație, Curtea constată că o nouă analiză a dispozițiilor art. 6 și 39 din NCP, nu poate fi efectuată în raport de contestația formulată.
De fapt nemulțumirea contestatorului vizează sporul de 3 ani și 6 luni închisoare aplicat de către Curtea de Apel București – Secția I Penală, spor ce a intrat în puterea lucrului judecat, cum în mod corect a constatat și procurorul de ședință.
2.Cu privire la excepția de neconstituționalitatea cu privire la art. 39 din NCP rap. la art. 15 alin.2 și art.16 din Constituția României.
Conform disp. art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată și republică, Curtea Constituțională decide asupra excepții ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
În raport de aceste dispoziții și de faptul că în cauza penală de față nu pot fi analizate dispozițiile art. 39 din NCP, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 39 din NCP rap. la art. 15 alin.2 și art.16 din Constituția României.
În temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. M. împotriva sentinței penale nr.130 din 25.02.2014, pronunțată de Tribunalul I. - Secția Penală, în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2014.
PREȘEDINTE
R. G.
GREFIER
I. P.
Red. G.R.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. M.R. R. – Tribunalul I. – Secția Penală
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 215/2014.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 177/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
