Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr. 231/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 231/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 231/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR._
Nr. în format vechi_
DECIZIA PENALĂ NR. 231
Ședința publică din data de 01.10.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
GREFIER: R. D. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul-inculpat M. A. M., împotriva sentinței penale nr. 416/24.05.2013, a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-inculpat M. A. M., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, care a depus la dosar împuternicirea avocațială.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței atașarea relațiilor solicitate de la P., referitoare la denunțul formulat de către apelantul-inculpat M. A. M., după care;
Curtea, constatând ca nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată si acordă cuvântul in sustinerea apelului:
Apărătorul ales al apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecând pe fond, reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului, în sensul că nu au fost reținute disp. art. 74 -76 C.p., pedepsele putând fi coborâte până la limita prev. de art. 76 C.p. având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea procesuală și denunțul pe care l-a formulat.
Arată că starea de arest preventiv a reprezentat un prilej pentru inculpat de a înțelege consecințele faptelor sale și chiar dacă acesta este recidivist în modalitatea postcondamnatorie, i se mai poate acorda o șansă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, întrucât prima instanță a procedat la o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, în raport de toate criteriile, prev. de art. 72 C.p. reținând că a mai fost condamnat anterior pentru alte fapte, aplicandu-se pedepse cu închisoarea, din executarea cărora a fost liberat condiționat, însă nu a înțeles să beneficieze de clemența legii, dând dovadă de perseverența infracțională, comițând fapetele din prezenta cauză.
Apelantul-inculpat M. A. M., personal, având ultimul cuvânt, învederează că regretă faptele săvârșite.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 416/24.05.2013, a Tribunalului București, Secția I-a Penală, s-au hotărât următoarele:
“În baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 37 lit. a C.pen. și art. 3201 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul M. A. M., la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 4 ani, potrivit art. 53 pct.2 lit. a C.p.
În baza art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. și art. 3201 C.proc.pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
În baza art. 61 C.pen, revocă liberarea condiționată acordată inculpatului cu privire la restul rămas neexecutat de 1068 zile închisoare din pedeapsa de 11 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sent.pen. nr. 690/20.05.2004 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală.
Contopește restul rămas neexecutat de 1068 zile închisoare cu fiecare din pedepsele stabilite în cauză, rezultând două pedepse indivizibile, de 7 ani închisoare, respectiv 1068 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen. contopește pedepsele indivizibile de 7 ani închisoare și 1068 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care se va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În baza art. 88 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 21.03.2013 la zi.
În baza art. 350 C.proc.pen. menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 dispune confiscarea și distrugerea, cu păstrarea de contraprobe, a următoarelor cantități de droguri:
- 0,18 grame pulbere conținând heroină; 0,40 grame pulbere conținând heroină; 5,99 grame pulbere conținând heroină; 51 comprimate metadonă (toate aflate la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., dovada . nr._ din 9.04.2013).
În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 300 lei.
În baza art. 169 C.proc.pen. dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța nr. 41/D/P/2013 din 25.03.2013 a P.Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. și restituirea către inculpat a sumei de 760 lei.”
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 41/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Pitești, înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția I Penală sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. A. M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului faptul că la datele de 14.03.2013 și 19.03.2013, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului organelor de urmărire penală 0,27 grame heroină contra sumei de 120 lei, respectiv 0,49 grame heroină contra sumei de 180 lei, iar cu prilejul percheziției efectuate în 21.03.2013 la locuința sa fără forme legale s-au găsit 6,58 grame heroină destinate comercializării (55 de doze) și 8 comprimate și jumătate de metadonă, acestea din urmă fiind destinate consumului propriu, fără drept.
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu s-a bazat pe următoarele mijloace de probă: denunțul formulat în cauză, procesele-verbale ale investigatorului sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de supraveghere operativă, convorbirile și comunicările telefonice interceptate, declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor.
După sesizarea instanței, la termenul din data de 26.04.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a precizat că recunoaște în întregime acuzațiile ce i-au fost aduse, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și că nu solicită administrarea de probe suplimentare, față de poziția acestuia constatându-se îndeplinirea condițiilor pentru urmarea procedurii prevăzute de art. 320¹ C.pr.pen.
De asemenea, s-a procedat la atașarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, a sent.pen. nr. 690/20.05.2004 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală și a unei adrese a DIICOT prin care se comunica faptul că denunțul formulat de inculpat în cursul urmăririi penale nu s-a materializat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că:
La datele de 14.03.2013 și 19.03.2013, în mun. București, inculpatul M. A. M. a vândut colaboratorului „M. V.” și investigatorului „M. V.” mai întâi cantitatea de 0,27 grame heroină contra sumei de 120 lei, iar ulterior cantitatea de 0,49 grame heroină contra sumei de 180 lei. Prima tranzacție a avut loc în zona Căii V., într-o scară de .-a doua în scara blocului unde locuia inculpatul, pe .>
Ambele tranzacții au fost supravegheate de organele de urmărire penală, iar convorbirile telefonice ale inculpatului, în cursul cărora au fost aranjate întâlnirile cu colaboratorul, au fost interceptate. La originea cauzei s-a aflat denunțul formulat de numitul C. M. C. la data de 12.03.2013, în cuprinsul căruia acesta a indicat nr. de telefon al inculpatului și adresa la care acesta locuia fără forme legale.
După efectuarea ultimei tranzacții, la data de 21.03.2013, a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința fără forme legale a inculpatului din București, . au fost descoperite 6,58 grame heroină destinată comercializării (55 de doze) și 8 comprimate și jumătate de metadonă, despre care inculpatul a declarat că sunt destinate consumului propriu.
Totodată, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor din datele de 14 și 19.03.2013. Natura substanțelor comercializate de inculpat și a celor identificate în urma percheziției, a fost stabilită prin efectuarea unor constatări tehnico-științifice.
În drept, fapta inculpatului M. A. M., care, în București, la datele de 14.03.2013 și 19.03.2013, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului „M. V.” 0,27 grame heroină contra sumei de 120 lei, respectiv 0,49 grame heroină contra sumei de 180 lei, iar la data de 21.03.2013 a deținut la locuința sa din ..19, ., sector 3, București cantitatea de 6,58 grame heroină destinată comercializării (55 de doze) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
Totodată, fapta aceluiași inculpat de a deține în data de 21.03.2013 la locuința sa din ..19, ., București 8 comprimate și jumătate de metadonă, destinate consumului propriu, fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
Ambele fapte au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, înainte de executarea restului de 1068 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată inculpatului prin sent.pen. nr. 690/20.05.2004 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală (liberat condiționat la data de 23.04.2011). D. urmare, s-a reținut incidența în cauză a art. 37 lit. a C.pen.
De asemenea, faptele au fost comise în concurs real, conform art. 33 lit. a C.pen.
La individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere, în condițiile art. 72 C.pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse în conformitate cu dispozițiile art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen., frecvența actelor materiale reținute în sarcina inculpatului, faptul că există indicii că acesta nu s-a mărginit la comiterea celor două acte materiale de trafic de droguri pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, dar și antecedentele sale penale (fișă cazier, f.186 d.u.p.). S-a reținut totodată că inculpatul nu are ocupație sau loc de muncă, părând a-și asigura existența exclusiv din comercializarea drogurilor de mare risc.
Raportat la aceste aspecte, i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. (aceasta din urmă pedeapsă complementară) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, respectiv o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
În baza art. 61 C.pen, s-a revocat liberarea condiționată acordată inculpatului cu privire la restul rămas neexecutat de 1068 zile închisoare din pedeapsa de 11 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sent.pen. nr. 690/20.05.2004 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală și a fost contopit restul rămas neexecutat de 1068 zile închisoare cu fiecare din pedepsele stabilite în cauză, rezultând două pedepse indivizibile, de 7 ani închisoare, respectiv 1068 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a – 34 lit. b C.pen., au fost contopite pedepsele indivizibile de 7 ani închisoare și 1068 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 71 C.pen. i s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. Cu privire la această măsură (ca și în cazul pedepsei complementare), Tribunalul a avut în vedere natura infracțiunilor săvârșite, precum și calitatea de recidivist a inculpatului, care îl fac incompatibil cu ocuparea unei funcții elective publice sau a unei funcții implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 21.03.2013 la zi.
În baza art. 350 C.proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului pentru aceleași considerente expuse în încheierile anterioare prin care s-a dispus privarea sa de libertate (gravitatea faptei, perseverența infracțională, aspecte care duc la presupunerea rezonabilă că, odată lăsat în libertate, inculpatul se va implica din nou în comiterea de fapte penale), la care s-a adaugat în momentul de față și hotărârea de condamnare în primă instanță.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, reținând gravitatea faptelor săvârșite și calitatea de recidivist a inculpatului, s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea și distrugerea, cu păstrarea de contraprobe, a următoarelor cantități de droguri:
- 0,18 grame pulbere conținând heroină; 0,40 grame pulbere conținând heroină; 5,99 grame pulbere conținând heroină; 51 comprimate metadonă (toate aflate la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., dovada . nr._ din 9.04.2013).
În baza art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 lei.
În baza art. 169 C.proc.pen., instanța a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța nr. 41/D/P/2013 din 25.03.2013 a P.Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. și restituirea către inculpat a sumei de 760 lei, apreciind că nu s-a dovedit că această sumă ar fi fost obținută în urma comiterii infracțiunii de trafic de droguri. Cu privire la cuantumul sumei, Tribunalul a scăzut din suma de 1.060 lei, ridicată de organele de urmărire penală, suma de 300 lei cu privire la care s-a dispus confiscarea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, apelantul-inculpat M. A. M., solicitând redozarea pedepselor aplicate de prima instanță, in lumina circumstanțelor sale personale, în sensul de a se reține disp. art. 74 coroborat cu art. 76 Cod penal având în vedere atitudinea de recunoaștere a faptelor, cantitatea de droguri traficată, împrejurarea că a fost judecat în stare de arest preventiv, dar și denunțul formulat.
Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea, conform art. 379 și urm. C.p.p., constată urmatoarele:
Referitor la inculpatul M. A. M., având în vedere cele susținute în motivele de apel, Curtea observă că deși acesta este recidivist în modalitatea postcondamnatorie, iar în sarcina sa au fost reținute două infracțiuni, dintre care una în formă continuată, în concurs real, aceste trei cauze de agravare facultativă a pedepsei, respectiv, recidiva post condamnatorie, concursul de infracțiuni și forma continuată a uneia dintre infracțiunii, nu sunt de natură să înlăture posibilitatea reținerii în favoarea inculpatului a disp. art. 74-76 C.p., având în vedere disp. art. 80 C.p.
Curtea apreciază că atâta timp cât inculpatul a beneficiat de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., nu mai poate beneficia de circumstanța atenuantă legală prev. de art. 74 lit. c C.p., deși cele două texte de lege au finalități diferite, reprezentând instituții juridice diferite, având în vedere, însă practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, deși instanța supremă nu exclude incidența concomitentă a celor două cauze de reducere a pedepsei, condiționează incidența celor două texte de lege, de împrejurarea ca disp. art. 76 lit. c C.p., să presupună mai mult decât disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., în acest sens fiind cele reținute de Î.C.C.J., Secția penală, în considerentele deciziei nr. 754 din 15 martie 2012: „În cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.”).
Raportând la speța de față, aspectele de mai sus, Curtea opinează că în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante legale, în favoarea inculpatului, în condițiile în care starea de recidivă postcondamnatorie contravine circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a C.p., iar în speță nu se regăsește situația reglementată de disp. art. 74 lit. b C.p.
În ceea ce privește denunțul formulat de inculpat, Curtea observă, din relațiile furmizate în faza procesuală a apelului de către Prachet, că deși acest denunț se află la baza formării unui dosar de urmărire penală, până în prezent nu a determinat tragerea la răspundere penală a altor persoane, în sensul care să permită reținerea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor, persoana care are calitatea de martor, in sensul art. 2 lit. a) pct. 1 si 2, si care a comis o infractiune grava, iar inaintea sau in timpul urmaririi penale ori al judecatii denunta sau faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savarsit astfel de infractiuni beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege.
Aceeasi lege defineste si notiunea de infractiune grava, prevazandu-se in art. 2 alin. (1) lit. h) categoriile de infractiuni considerate grave, intre care si infractiunile privind traficul de droguri.
Rezulta, astfel, ca pentru a beneficia de cauza de reducere a pedepsei prevazuta in art. 19 este necesar ca persoana care denunta sau faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a unor persoane ce au savarsit infractiuni grave trebuie sa fi savarsit, la randul ei, o astfel de infractiune.
În situatia in care persoana care invoca retinerea circumstantei legale de atenuare a pedepsei a savarsit mai multe infractiuni, dintre care numai una poate fi considerata infractiune grava in sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din lege, reducerea pedepsei nu opereaza decat pentru fapta ce constituie infractiune grava.
În acest sens s-a pronunțat și Î.C.C.J., Sectia penala, prin decizia nr. 1488 din 19 aprilie 2010.
În consecinta, în cazul de față, în care inculpatul a comis atat infractiunea prevazuta in art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cat si infractiunea prevazuta in art. 4 alin. (1) și (2) din aceeasi lege, aceasta ar fi putut benefici de cauza de reducere a pedepsei prevazuta in art. 19 din Legea nr. 682/2002 numai pentru infractiunea prevazuta in art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, care constituie infractiune grava in sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, iar nu si pentru infractiunea prevazuta in art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, care nu face parte nici din categoria infractiunilor privind traficul de droguri, nici din categoria infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii al carei minim special este de cel putin 10 ani.
De asemenea datele care circumstanțiază persoana inculpatului, astfel cum au fost reținute de instanța de fond, respectiv faptul că are antecedente penale, că a recunoscut și regretat faptele comise, că nu are o familie organizată, că anterior arestării preventive nu avea un loc de muncă stabil, cantitatea de droguri traficată, suma obținută în urma săvârșirii infracțiunilor, nu sunt de natura a justifica retinerea lor ca circumstante atenuante, prin prisma disp. art. 74 al. 2 C.p.
De altfel, se poate observa că, în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 sunt de la 10 ani, la 20 ani închisoare, iar limitele reduse ca urmare a aplicării disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., sunt de la 6 ani și 8 luni, la 13 ani și 4 luni închisoare, prin aplicarea pedepsei de 7 ani închisoare, prima instanță a avut în vedere limita minimă rezultată din incidența disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., ceea ce reprezintă în opinia Curții, încă o dovadă a faptului că în speță, pedesele au fost corect individulizate.
În mod asemănător a procedat judecătorul fondului și în ceea ce privește pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 4 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, aplicând o pedeapsă de 2 ani închisoare, în condițiile în care limitele prevăzute de lege sunt de la 2 ani, la 5 ani închsioare, iar cele rezultate din incidența disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., sunt de la 1 an și 4 luni, la 3 ani și 4 luni închisoare.
În consecință, Curtea concluzionează că prima instanță a procedat la o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, datorită incidenței disp. art. 37 lit. a C.p., este exclusă reținerea art. 81 C.p. sau art. 86 ind. 1 C.p.
Curtea mai constată că la individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului, au fost avute în vedere toate criteriile prev. de disp. art. 72 C.p., și anume dispozițiile generale ale Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicat, dispozițiile legii de incriminare care stabilește limitele speciale pentru infracțiunile deduse judecății, împrejurările concrete în care faptele s-au derulat, maniera elaborată și organizată a activității infracționale, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal, antecedentelor penale, situația familială, stabilindu-se un cuantum prin care să se atingă scopul educativ – coercitiv – exemplificativ al pedepsei.
Așadar, având în vedere disp. art. 52 al. 2 C.p., Curtea consideră că atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, este aptă să asigure atingerea scopului prev. de art. 52 al. 1 C.p.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.379 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat M. A. M., împotriva sentinței penale nr. 416/24.05.2013, a Tribunalului București, Secția I-a Penală, va deduce din pedeapsa aplicată prin sentința apelată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 21.03.2013, la zi și va menține arestarea preventivă a apelantului-inculpat, față de modalitatea de executare a pedepsei ce i-a fost aplicată și față de împrejurarea că situația juridică a inculpatului nu a suferit modificări de natură să determine incidența disp. art. 139 al. 1 sau al. 2 C.p.p.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat M. A. M., împotriva sentinței penale nr. 416/24.05.2013, a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
Deduce din pedeapsa aplicată prin sentința apelată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 21.03.2013, la zi.
Menține arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă apelantul-inculpat, la 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru apelantul-inculpat arestat, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2013.
Președinte, Judecător,
C. E. R. P. V. A.
Grefier,
R. D. C.
Red. CER
2 ex./07.10.2013
Dosar fond nr._ -Trib. București, Secția I-a Penală
Jud. fond – V. I. V.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1768/2013.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1773/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
