Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1797/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1797/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 1797/2013

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1797/R

Ședința publică din data de 01.10.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. E. R.

JUDECĂTOR: P. V. A.

JUDECĂTOR: O. M.

GREFIER: R. C. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de recurentul inculpat R. R. G. și recurentele părți civile B. V. și B. D. M. împotriva sentinței penale nr.315/05.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa recurentului inculpat R. R. G., lipsind recurenții părți civile B. V. și B. D. M., reprezentați juridic de apărător ales cu împuternicire avocațială depusă la dosar și intimatele părți civile S. C. de Boli Cronice și Geriatrie Sf. L., respectiv S. C. de Urgență B. A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că s-a depus prin Serviciul Registratură o cerere din partea apărătorului ales al recurentului inculpat R. R. G. prin care solicită strigarea cauzei după ora 12.00, după care:

Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales al recurenților părți civile, având pe rând cuvântul, nu se opun lăsării cauzei la a doua strigare.

Curtea, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul inculpat R. R. G. personal și asistat juridic de apărător ales substituent D. B. cu delegație de substituire pentru avocat Tîrlescu E. depusă la dosar, recurenții părți civile B. V. și B. D. M. personal și asistați juridic de apărător ales cu împuternicire avocațială nr._/03.06.2013 depusă la dosar, lipsind intimatele părți civile S. C. de Boli Cronice și Geriatrie Sf. L., respectiv S. C. de Urgență B. A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în baza art.10 lit. e Cod procedură penală cu trimitere la art.44 Cod penal, iar în subsidiar, schimbarea modalității de executare a pedepsei și aplicarea unei pedepse cu aplicarea art.81 sau 86 ind.1 Cod penal, fără a preciza cuantumul acesteia, iar sub aspectul laturii civile, diminuarea pretențiilor dispuse de instanța de fond având în vedere vârsta inculpatului și posibilitățile sale materiale, cu precizarea că inculpatul nu a negat incidentul și nu a urmărit producerea efectelor, fiind sub imperiul unei emoții puternice de teamă. Astfel, se pune problema dacă partea vătămată avea sau nu acea brichetă, aspect dovedit atât de martori cât și de acuzare, deși instanța de fond nu a luat în calcul acea brichetă tocmai pentru ca inculpatul să nu beneficieze de legitima apărare. În opinia sa, bricheta poate fi considerată drept o componentă a atacului material direct și injust. Instanța de fond l-a analizat pe inculpat ca și când ar fi cunoscut-o de mai mult timp pe partea vătămată. Apreciază că se impune admiterea recursului și casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, solicitând a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o conduită bună în societate, aspect ce rezultă din caracterizările depuse la dosar și și-a dat demisia din funcția de ofițer de poliție.

Apărătorul ales al recurenților părți civile, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor și majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului de instanța de fond, raportat la probele administrate din care rezultă că inculpatul s-a sustras de la aflarea adevărului, împrejurările comiterii faptei, certificatul medico-legal din care rezultă că partea vătămată este irecuperabilă. De asemenea, relevant este și faptul că inculpatul nu i-a acordat sprijin material. Sub aspectul laturii civile, solicită admiterea recursului în parte, respectiv cu privire la majorarea cuantumului daunelor materiale la suma de 60.000 euro și acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, ocazionate cu soluționarea recursului.

Având cuvântul cu privire la recursul inculpatului, solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul cu privire la recursurile părților civile, solicită respingerea acestora ca nefondate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că latura civilă este corect soluționată. În ceea ce privește latura penală, apreciază că situația de fapt este simplă. Astfel, a avut loc un schimb de replici, după care inculpatul a aplicat o singură lovitură părții vătămate care a fost foarte puternică. Există doi martori oculari care nu au nicio legătură cu prezenta cauză, precum și declarația logodnicei inculpatului care a fost înlăturată de instanța de fond din cauza neconcordanțelor dintre declarații. Din declarațiile acestor martori, rezultă că nu au văzut nicio clipă flacăra vreunei brichete și de asemenea, partea vătămată nu avea asupra sa vreun recipient cu care să arunce pe inculpat și prietena acestuia, pentru ca ulterior să le dea foc. Declarațiile inculpatului luate succesiv conțin informații în sensul că partea vătămată a fost extrem de agresivă la modul fizic, aspect care nu rezultă. Ca să fim în prezența legitimei apărări trebuie să fie vorba de un atac fizic și nu un atac verbal. Pe de altă parte, avem o persoană în stare de ebrietate, slăbită fizic și un inculpat care dorită funcției pe care o avea la acel moment ar fi trebuit să fie conștient de urmăririle pe care o singură lovitură le-ar putea avea asupra unui bărbat care se află în stare de ebrietate. În opinia sa, în mod cert nu a urmărit ce s-a întâmplat, dar cert este că l-a lovit cu intenție, iar urmările mai grave se datorează culpei. Concluzionând, solicită admiterea recursurilor părților civile și majorarea cuantumului pedepsei la 4 ani închisoare cu aplicarea art.86 ind.1 Cod penal pe durata unui termen maxim de încercare de 9 ani de zile, admițând astfel recursul inculpatului.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă săvârșirea faptei și susține că nu a urmărit producerea rezultatului și este alături de partea vătămată.

CURTEA,

Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:

Prin sentința penală nr.315/05.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 182 alin. 1, 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul R. R. G. [fiul lui G. și E., ns.la 15.01.1985 în mun. Curtea de Argeș, domiciliat în ., județul Argeș, și cu reședința în București, . nr.3, ..D, ., sector 6, cetățenie română, studii superioare, ocupație-ofițer de poliție (lucrător al poliției judiciare), loc de muncă -D.G.P.M.B. Secția 17 Poliție, Biroul de Investigații criminale, stare civilă-necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP_], la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.

În baza art. 14 alin. 3 lit. b și alin. 5 Cod proc. pen. rap. la art. 346 alin. 1 Cod proc. pen., coroborat cu art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la despăgubiri materiale către părțile civile B. V. și B. D. M., ambii cu domiciliul în București, ., ., reprezentând:

-despăgubiri materiale în cuantum de 2.970 lei și 6.000 euro, ce urmează să se plătească în lei la cursul BNR de la data plății;

-despăgubiri materiale reprezentând prestație periodică în cuantum de 1.000 euro lunar, ce urmează să se plătească în ultima zi a lunii, în lei, la cursul BNR de la data plății, de la data pronunțării prezentei sentințe și până la data însănătoșirii părții civile B. D. M.;

-despăgubiri morale în cuantum de 40.000 euro, ce urmează să se plătească în lei la cursul BNR de la data plății.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la despăgubiri materiale către părțile civile S. de Boli Cronice Sf. L., cu sediul în București, ., sector 4, în cuantum de 3.230 lei și S. C. de Urgență B. A., cu sediul în București, ., sector 4, în cuantum de 37.567,22 lei.

În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 1.650 lei.

În baza art. 193 alin. 1 Cod proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către partea civilă B. V., în cuantum de 7.476 lei.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 22.06.2011, în jurul orelor 21:30-22:00, partea vătămată B. D. M. a plecat de la locuința sa situată în cartierul Drumul Taberei, ., ., ., la restaurantul Olympics din parcul Drumul Taberei, cunoscut sub denumirea de parcul „M.”, fără a fi însoțit de vreo persoană.

Ajuns la restaurantul Olympics, partea vătămată s-a așezat la o masă și a consumat o bere și votcă și a stat până în jurul orelor 23:30.

În aceeași seară (22.06.2011), în jurul orelor 22:30-23:00, inculpatul R. R. G. împreună cu prietena sa, martora N. R. M. s-au decis să plece de la reședința inculpatului, situată în municipiul București, ..3, ., ., în parcul Drumul Taberei, să facă o plimbare. Astfel, s-au deplasat cu mașina proprietatea inculpatului, marca VW Golf, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare_, pe care au parcat-o în stația RATB Poiana Muntelui, cu fața spre parc.

Au intrat în parc pe . Olympics și a terenurilor de tenis și au început să se plimbe pe aleile parcului. La un moment dat au ieșit din parc în dreptul intersecției cu ceas, au mers la un magazin din apropierea cofetăriei Tip-Top, de unde au cumpărat apă și o brichetă, reîntorcându-se apoi în parc, unde și-au continuat plimbarea.

În jurul orei 00:00 a zilei de 23.06.2011, partea vătămată B. D. M. a părăsit restaurantul, ieșind în același timp cu martorul C. C., care își terminase tura și se îndrepta spre casă (fila nr.83 verso d.u.p.).

Inculpatul R. R. G. și martora N. R. M. s-au plimbat prin parc până în jurul orei 00:15, când au hotărât să plece acasă. Au ieșit din parc, pe la ieșirea principală din dreptul ceasului din intersecție, îndreptându-se spre mașină, paralel cu parcul.

Ajunși în apropierea autoturismului, inculpatul și prietena sa au observat-o pe partea vătămată B. D. M., despre care primul declară că era „într-o stare avansată de ebrietate” (fila nr.27 verso, 49 verso d.u.p. și 52 verso d.u.p.) și că era „rezemată de un gard” în stânga lor (fila nr.20 d.i. și 27 verso d.u.p.), martora menționând că l-a văzut pe partea vătămată venind spre ei „de lângă o băncuță” (fila nr.49 verso d.u.p.). La acel moment partea vătămată, conform declarației martorei N. R. M. (fila nr.55 verso d.u.p.), era îmbrăcat în tricou, pantaloni scurți tip bermude, iar în picioare avea papuci.

Între locul unde se afla partea vătămată B. D. M. și mașina în care urmau să se urce cei doi erau aproximativ 5-6 metri (fila nr.20 d.i.), conform declarației inculpatului coroborată cu declarația martorului N. I.-A. ( fila nr.46 d.i. ) și cu declarația martorului A. C. (fila nr.186 d.i.).

Partea vătămată B. D. M. s-a apropiat de cei doi, inculpatul și martora N. R. M., în timp ce aceștia se pregăteau să intre în mașină, inculpatul descuind cu telecomanda ușile autoturismului (fila nr.27 verso d.u.p.).

Între partea vătămată și inculpat a avut loc un schimb de replici, în urma căruia inculpatul R. R. G. a lovit-o pe partea vătămată B. D. M., cu pumnul în zona ochiului stâng. În urma loviturii primite partea vătămată a fost propulsat în aer, după care a căzut pe asfalt.

Inculpatul R. R. G. a ridicat-o pe partea vătămată, târând-o de ambele brațe până la banca din apropiere, pe care a așezat-o în poziție șezând. Apoi, inculpatul a ridicat de pe jos telefonul mobil al părții vătămate, care-i căzuse din buzunar la momentul la care acesta a fost lovit, pe care le-a așezat lângă acesta pe bancă. Inculpatul R. R. G. s-a îndreptat apoi spre mașină, plecând de la locul faptei, fără a sesiza organele de poliție sau serviciul de ambulanță.

De partea vătămată B. D. M. s-au apropiat martorii N. I. A. și A. C.. După ce au constatat că acesta avea o leziune în zona capului și că îi curgea sânge din nas și din gură, fiind în stare de inconștiență și neputând comunica cu aceștia, martorul N. I. A. a văzut un echipaj al poliției care staționa pe partea de vis-a-vis a locului faptei, motiv pentru care a traversat . adus la cunoștință cele întâmplate. Un membru al echipajului de poliție, martorul Ș. F., s-a deplasat la locul unde se afla partea vătămată și a sunat la ambulanță, apoi, prin stație a comunicat colegilor aflați în misiune de patrulare, semnalmentele persoanei și ale mașinii conduse de acesta, conform celor descrise de martorul N. A. I..

Serviciul de ambulanță 112 s-a prezentat la locul unde se afla partea vătămată și i-au acordat îngrijiri medicale, conducându-l la S. de Urgență B. A., unde a fost diagnosticat cu traumatism cranio – cerebral grav, stabilindu-se starea acestuia și anume „severe dizability la internare, contuzii cerebrale multiple, hemoragie subarahnoidiană traumatică resorbită în totalitate, plagă scalp frontală stângă suturată, chemozis traumatic bilateral ambii ochi,contuzii multiple membre cu excoriații genunchi bilateral și cot stâng, bronhopneumonie vindecată clinic și radiologic, tulburări de deglutiție, anemie remisă, tulburare organică de personalitate”.

Preluând misiunea de identificare a mașinii inculpatului care părăsise locul faptei, agenții de poliție S. N. D. și O. A. au identificat în trafic o mașină ce corespundea semnalmentelor mașinii inculpatului, iar în momentul în care au ajuns-o din urmă, inculpatul parcase, pe ., pregătindu-se să urce în imobilul în care locuia.

Fiind anunțat prin stație că a fost identificată o mașină cu datele descrise, martorul Șteoflea F., membru al echipajului de poliție din stația RATB Poiana Muntelui, împreună cu cei doi martori oculari, N. I. A. și A. C., au plecat spre locul indicat, unde l-au identificat pe inculpat.

Martora N. R. M. a urcat în locuința celor doi, de unde a adus actele lor de identitate și împreună cu organele de poliție s-au deplasat la secția de poliție.

În ceea ce privește altercația dintre inculpat și partea vătămată, anterioară lovirii, instanța de fond a reținut faptul că a avut loc un schimb de replici între partea vătămată și inculpat, care a dus la agresarea părții vătămate. Instanța a înlăturat, însă, susținerea că partea vătămată i-ar fi amenințat pe inculpat sau pe prietena acestuia, pentru a obține bani de la aceștia, în timp ce avea în mână o brichetă aprinsă, întrucât, declarațiile inculpatului și ale martorei N. R. M., deși concordante și constante cu privire la acest aspect nu sunt susținute de declarațiile celor doi martori oculari N. I. A. și A. C. cu privire la împrejurarea că victima ținea în mână o bricheta aprinsă și sunt contrazise în ceea ce privește derularea evenimentelor de declarațiile altor martori, fiind apreciate ca fiind date pro causa. De altfel, declarațiile inculpatului și ale martorei, fie sunt identice, fie cuprind neconcordanțe, fie aduc elemente noi deși sunt date la un interval de timp mai lung de la data evenimentului, fapt pentru care urmează a fi avute în vedere doar în măsura în care se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

A arătat instanța de fond că toate susținerile inculpatului și ale martorei cu privire la acest aspect sunt contrazise de declarațiile celor doi martori oculari, N. I. A. și A. C., ce se aflau la o distanță de 15-20 metri de locul incidentului, care au declarat atât pe parcursul urmăririi penale cât și pe parcursul judecății că nu au văzut nicio flacără, în contextul în care au văzut-o pe partea vătămată în mijlocul trotuarului anterior momentului când a fost lovită, clătinându-se, motiv pentru care au tras concluzia că era în stare de ebrietate, momente în care inculpatul și martora susțin constant că victima ar fi venit spre ei cu bricheta în mână aprinsă.

Privitor la cuvintele pe care și le-au adresat părțile, în faza de judecată, martorul ocular N. I. A. a afirmat că „L-am auzit pe partea vătămată, anterior căderii sale, când se afla pe trotuar, mormăind ceva, dar nu pot preciza ce anume, cred că vorbea cu inculpatul.”(fila nr.47 d.i.) Pe de altă parte, din declarațiile celor care l-au cunoscut pe partea vătămată B. D. M., persoane apropiate din anturajul acestuia (partea civilă B. V., soția acestuia, martorul L. Brumfeld, rudă – fila nr.192 d.i., cei care l-au cunoscut martorul A. B.-A. – fila nr.301 d.i.) și persoane mai puțin apropiate (martorul C. C. - filele nr.83-85 d.u.p., ospătar la restaurantul Olimpics, unde partea vătămată venea cu regularitate) reiese că acesta, deși obișnuia să consume alcool, nu era o fire conflictuală, era un om cultivat, neagresiv, fără probleme materiale, care nu ar fi putut să se adreseze cu apelativele pe care inculpatul și prietena acestuia susțin că le-au auzit („cuvinte jignitoare și indecente” –fila nr.49 verso d.u.p.) și nu ar fi avut motive să ceară bani niciunei persoane.

De asemenea, cu privire la desfășurarea evenimentelor, instanța de fond a înlăturat din ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal, susținerea martorei N. R. M., potrivit căreia, partea vătămată ar fi prins-o cu mâna de mâna sa stângă, apropiindu-i bricheta, pe care o ținea aprinsă, de față (fila nr.52 verso d.up.), precum și cea a inculpatului, potrivit căreia, partea vătămată ar fi încercat să o lovească pe martoră (fila nr.26 d.u.p.), deoarece această declarație nu este coroborată cu niciun alt mijloc de probă, constituind o variantă izolată nesusținută de celelalte mijloace de probă administrate.

Ceea ce a reținut instanța de fond este faptul că în stația Poiana Muntelui, între mașinile parcate și un ghiveci ornamental de flori, înalt, martorii N. I. A. și A. C. l-au văzut „pe individul în stare de ebrietate propulsat înapoi spre locul de unde venise” (fila nr.61 verso d.u.p.).

Instanța de fond a reținut ca situație de fapt ce a condus la rezultatul care constituie obiectul prezentei cauze, că inculpatul R. R. G. l-a lovit pe partea vătămată B. D. M., acesta din urmă căzând pe asfalt.

Cu privire la aspectele legate de lovirea părții vătămate, instanța de fond a reținut că inculpatul R. R. G. i-a aplicat părții vătămate B. D. M. o lovitură cu pumnul, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală („cel mai probabil leziunea de la nivel palpebral stâng a fost produsă prin lovire directă (nu prin împingere ...)”- fila nr.55 d.i.), coroborat cu declarația martorului ocular A. C. „L-am văzut pe inculpat lovindu-l cu pumnul în zona feței, însă nu pot preciza cu exactitate zona, pe partea vătămată B. D. M..” (fila nr.186 d.i.). Din declarația martorului L. Blumfeld cu privire la acest aspect, atunci când l-a vizitat pe nepotul său la spital, la o zi după producerea evenimentului (24.06.2011), acesta se afla „într-o stare deplorabilă, din punct de vedere fizic, cu contuzii evidente în zona capului, cât și a corpului, în stare totală de inconștiență, cu un ochi complet tumefiat” (fila nr.191 d.i.). De asemenea, instanța precizează că din fotografiile depuse la dosarul de urmărire penală, care îl prezintă pe partea vătămată, aflată la spital, în secția de terapie intensivă, se poate lesne constata ochiul stâng tumefiat (fila nr.148 d.u.p.). În acest context, instanța va înlătura variantele contradictorii oferite de inculpat și prietena acestuia, martora N. R. M., potrivit cărora, inculpatul l-ar fi împins cu palma mâinii drepte, în zona feței (fila nr.20,219 d.i., 49,56 d.u.p.), l-ar fi îmbrâncit (fila nr.51 d.u.p.), l-ar fi împins cu o mână în piept (fila nr.52 verso, 27 verso, 30 d.u.p.), sau l-ar fi împins cu palma dreaptă peste piept-gât (fila nr.27 verso d.u.p.), toate acestea reprezentând susțineri ale celor doi în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești.

În continuare inculpatul R. R. G. l-a ridicat pe bărbatul căzut, târându-l de ambele brațe până la banca din apropiere, pe care l-a așezat în poziție șezând. Apoi inculpatul a ridicat de pe jos telefonul mobil al părții vătămate pe care le-a așezat lângă acesta pe bancă. Inculpatul R. R. G. s-a îndreptat apoi spre mașină, plecând de la locul faptei.

Faptul plecării de la locul evenimentului a fost recunoscut de inculpat și de martora N. R. M.. În declarațiile date la 23.06.2011 (f. 26 și 29-30 d.u.p.), atât inculpatul cât și martora arată că „pentru a nu escalada conflictul ne-am urcat în autoturism și am plecat. Fiind îngrijorați de starea individului am oprit autoturismul vizavi de locul unde se afla acesta, pentru a observa ce se întâmplă cu el și, eventual, să anunțăm o ambulanță pentru a-i acorda îngrijiri medicale. Am observat că la fața locului a oprit un echipaj de poliție și am mers la polițiști pentru a le explica ce s-a întâmplat.” În a doua declarație dată inculpatul își menține declarația anterioară, arătând că s-a prezentat la un echipaj de poliție situat vizavi de locul faptei și le-a povestit ce s-a întâmplat, rugându-i să sune la ambulanță, după care, împreună cu echipajul de poliție s-a deplasat la locuința sa, unde a lăsat autoturismul și, împreună cu echipajul de poliție s-a deplasat la locuința sa unde a lăsat autoturismul și împreună cu aceștia s-a deplasat la Secția 25 de Poliție.

Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza ansamblului material probator administrat în ambele faze ale procesului penal (urmărire penală și cercetare judecătorească).

Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului R. R. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 182 alin. 1, 2 Cod penal.

Cu referire specială la circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art.73 lit.b) Cod penal, invocată de inculpatul R. R. G. în cadrul tuturor declarațiilor sale date pe parcursul procesului penal și susținută de martora N. R. M., instanța de fond a precizat că pentru a fi întrunite condițiile care impun aplicarea acestei circumstanțe este necesară, pe de o parte, să existe o puternică tulburare sau emoție pe fondul căreia a fost comisă infracțiunea, iar pe de altă parte, starea anterior descrisă să fie determinată de o acțiune de provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau altă acțiune ilicită gravă.

În ceea ce privește a doua condiție, instanța fondului a arătat că, din coroborarea probelor administrate a rezultat faptul că între cele două părți (inculpat și partea vătămată) a avut loc un schimb de replici de natură contradictorie sau poate chiar conflictuală care a declanșat acțiunea inculpatului. Așadar, nefiind vorba de violență sau altă acțiune ilicită gravă, astfel cum impune textul de lege susmenționat, pentru a se putea reține circumstanța atenuantă a provocării în cauza de față, trebuia ca partea vătămată, prin vorbele adresate să aducă o gravă atingere demnității inculpatului și prietenei sale.

Or, instanța a reținut că partea vătămată B. D. M. le-a adresat injurii inculpatului și martorei N. R. M.. Însă, având în vedere contextul în care a fost săvârșită fapta, noaptea, partea vătămată fiind o persoană necunoscută, profesia inculpatului de ofițer de poliție din cadrul Serviciului de Ordine Publică și experiența profesională a acestuia, instanța nu poate accepta că inculpatul ar fi perceput cuvintele posibil injurioase și jignitoare venite din partea unei persoane aflate sub influența băuturilor alcoolice ca pe o atingere gravă adusă demnității umane, aptă să determine o stare de puternică tulburare sau emoție. În concluzie, față de împrejurările prezentei cauze, nu este aplicabilă circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art.73 lit.b) CP.

De asemenea, având în vedere situația de fapt reținută, instanța de fond a înlăturat și apărările inculpatului privitoare la existența unei stări de legitimă apărare, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că partea vătămată ar fi exercitat un atac material împotriva inculpatului, a prietenei acestuia, martora N. R. M. sau a bunurilor inculpatului, iar acțiunea de lovire a părții vătămate de către inculpat ar fi fost justificată de necesitatea apărării valorilor sociale amenințate grav prin atacul periculos.

Pentru ca atacul să fie material acesta trebuie să se obiectivizeze prin acțiuni fizice, menite să pericliteze în substanța lor fizică valorile sociale ocrotite. Această primă condiție diferențiază atacul ce justifică legitima apărare de atacul verbal, ce nu poate fi respins pe căi de fapt și care nu dă dreptul unei riposte legitime.

Astfel, cuvintele adresate de partea vătămată inculpatului, în schimbul de replici avut de aceștia, nu întrunesc condițiile pentru a reprezenta un atac material, care ar fi putut justifica o ripostă legitimă din partea inculpatului.

Constatând îndeplinite dispozițiile art.345 Cod procedură penală, instanța de fond a procedat la condamnarea inculpatului, iar la individualizarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii și a modalității de executare a arătat următoarele:

În contextul individualizării judiciare a pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța va ține seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret, dedus din atât din împrejurările comiterii faptei, asupra unei victime vulnerabilizate fizic pe fondul consumului de alcool, cât și din rezultatul concret produs, respectiv producerea unor leziuni care au pus în pericol viața victimei, lăsând sechele care au determinat comisia de medici din cadrul Institutului de Medicină Legală „M. Minovici” să afirme că revenirea părții vătămate B. D. M. la capacitatea de muncă este imposibilă, previziunile pe termen scurt și lung ale stării sale de sănătate fiind incerte, cu posibil deznodământ infaust (fila nr.297 d.i.).

În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, instanța a luat în calcul atitudinea inculpatului imediat după producerea evenimentului care a cauzat urmările susmenționate, în sensul că a acesta a părăsit locul faptei, neapelând telefonic nici serviciile ambulanței, nici pe cele ale poliției, în condițiile în care însuși inculpatul recunoaște că „Victima, după ce a căzut și l-am luat în brațe, târându-l până la bancă, era inertă.” (fila nr.22 d.i.).

De asemenea, instanța a avut în vedere comportamentul inculpatului în timpul desfășurării procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, de a nu recunoaște faptele astfel cum s-au petrecut și de a oferi organelor de urmărire penală și instanței de judecată declarații contradictorii cu privire la detaliile evenimentelor și explicații neplauzibile. În acest context, instanța de fond a reținut și faptul că inculpatul nu a manifestat în cursul procesului penal vreun sentiment de responsabilitate față de situația persoanei vătămate B. D. M. și îndeosebi a familiei acestuia, în urma evenimentului dramatic petrecut la data de 23.06.2011, aspect constatat și de referatul de evaluare elaborat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș (fila nr.289 d.i.)

În aprecierea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului R. R. G., instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, de profesie ofițer de poliție, deci necunoscut cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier depusă la fila nr.10 d.i.. De asemenea, din referatul de evaluare elaborat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș (filele nr.285-290 d.i.), reiese că inculpatul provine dintr-o familie organizată, legal constituită, cu care acesta are o relație bună și care îl susține moral-afectiv pentru a putea depăși evenimentele cu care se confruntă. Atât persoanele din mediul profesional (șeful secției 14 Poliție), cât și familia îl descriu ca fiind liniștit, serios și respectuos, având un comportament demn și civilizat în societate, aceste aspecte conducând la concluzia că inculpatul are perspective de a fi reintegrat în comunitate.

Pentru aceste motive, față de aspectele prezentate, instanța fondului a individualizat pedeapsa aplicată, orientând-o spre minimul special al acesteia, cu executare în regim de detenție.

Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut incidența dispozițiilor articolul 998 din Codul civil, care prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

S-a arătat că, deși de la data comiterii faptei și până la data pronunțării sentinței a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, rămân aplicabile dispozițiile art. 998 din Codul civil din 1864, față de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.

Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, este unanim acceptat că din prevederile legale susmenționate, se desprind condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv: a) existența unei fapte ilicite, b) fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție, c) să fi provocat părții civile un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.

În aplicarea prevederilor legale de mai sus, instanța fondului a constatat că persoanele păgubite prin producerea infracțiunii sunt părțile civile B. D. M. (parte vătămată) și B. V. (soția părții vătămate). De asemenea, instanța de fond a constatat că în procesul penal s-au constituit părți civile S. C. de Urgență B. A. și S. de Boli Cronice Sfântul L..

Analizând întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în prezenta cauză, instanța a constatat existența unei fapte ilicite (concretizată însăvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.1,2 CP asupra părții vătămate B. D. M.) săvârșite de inculpatul R. R. G. cu vinovăție în forma intenției indirecte, prevăzute de art. 19 pct. 2 lit. b) CP.

Cât privește prejudiciul material probat, constând în contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate, instanța reține că partea civilă B. V. s-a constituit parte civilă în procesul penal, în faza de judecată, la data de 26.10.2012, solicitând suma de 100.000 euro, prejudiciu global format din 60.000 euro daune materiale și 40.000 euro daune morale, precum și daune materiale în valoare de 1.000 euro lunar, reprezentând cheltuielile lunare cu întreținerea, asistența medicală și medicamentele părții vătămate B. D. M. (filele nr.44-45 d.i.).

Față de aceste solicitări, pentru a da acorda eficiență unei reparații echitabile, respectând unul dintre principiile care guvernează răspunderea civilă delictuală, potrivit căruia prejudiciul cauzat prin fapta ilicită trebuie să fie reparat integral, instanța a stabilit prejudiciul material suferit de părțile civile B. D. M. și B. V., astfel:

Pentru perioada de la săvârșirea faptei și până la data pronunțării prezentei hotărâri (23.06._13), instanța a obligat inculpatul la plata de 2.970 lei și 6.000 euro cheltuieli de spitalizare, hrană, medicație.

Instanța de fond a reținut că, în perioada 23.06._11, partea vătămată B. D. M. a fost internat la S. de Urgență B. A., iar din data de 26.09._11 a fost internat la S. de Boli Cronice și Geriatrie „Sf. L.”, astfel că pentru această perioadă, luând în calcul devizele depuse de partea civilă B. V. (filele nr.51-53,214 d.i.) precum și declarațiile martorilor L. Blumfeld („Precizez că eu și soția mea am ajutat-o pe dna. B., dându-i suma de 3-400 de lei pe lună, bani care au fost folosiți pe medicamente și hrană în spital...”filele nr.191-192 d.i.) și A. A.-A. („Precizez că în perioada în care dl. B. D. a stat în spital, am cumpărat mai mult de 10 ori medicamente pentru dl. B.. Din banii mei personali. Sumele erau între 100 și 300 lei când se mergea la farmacie și ni se dădea un bilețel de către asistente și de către medic” – fila nr.217 d.i.), din care rezultă faptul că partea civilă B. V. a fost nevoită să efectueze cheltuieli în perioada de spitalizare a soțului său, partea civilă B. D. M., la care au contribuit și martorii susmenționați, instanța îl va obliga pe inculpatul R. R. G. la plata, către părțile civile B. V. și B. D. M., a sumei de 2.970 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare constând în medicamente necompensate, obiecte de igienă personală și hrană. Instanța precizează că nu va putea lua în calcul precizările părții civile B. V. privind plata de „șpăgi din spitale, clinici, policlinici” (fila nr.53 d.i.), deoarece instanța nu-și poate fundamenta dispoziția de acordare a despăgubirilor materiale pe un comportament situat în afara legii.

De la data externării din S. de Boli Cronice „Sf.L.” (14.10.2011) și până la data pronunțării prezentei hotărâri (1 an 5 luni și 22 de zile) instanța notează că partea civilă B. D. M. a primit îngrijire medicală de specialitate în vederea recuperării la domiciliu.

La aprecierea costurilor lunare pentru întreținerea părții vătămate B. D. M., instanța a avut în vedere declarația părții civile B. V. („Plătesc în lunile în care nu trebuie să îl duc la analize pe soțul meu, suma de 4.500 de lei...” – fila nr.216 d.i.) și declarațiile martorului Blumfeld L. cu privire la aspectele civile ale cauzei, potrivit căruia „cuantumul cheltuielilor pentru îngrijirea nepotului meu este în jur de 4.000 lei lunar” (fila nr.192 d.i.) și a martorului A. A.-A., care afirmă că știe de la partea civilă B. V. despre cheltuielile necesare„pentru îngrijirea și întreținerea dlui B. D. se ridică la 3.500 lei lunar. Aceste cheltuieli sunt reprezentate de: ședințele de masaj, de 3 ori pe săptămână, supravegherea zilnică de către o persoană, medicamentele necesare și eventualele deplasări pentru controalele periodice medicale.” (fila nr.217 d.i.).

În ceea ce privește devizele estimative ale cheltuielilor lunare efectuate de partea civilă B. V. pentru îngrijirea și întreținerea părții civile B. D. M. (filele nr.51-53, 214 d.i.), instanța de fond a arătat nu pot fi luate în calcul cheltuieli intitulate „C.-parte din cheltuielile cu utilitățile (întreținere, lumină, gaze)”, deoarece acestea nu sunt cheltuieli reprezentate exclusiv de îngrijirea medicală a bolnavului, pe de altă parte fiind acoperite de prestația socială pentru incapacitate de muncă. Referitor la includerea în cadrul devizului susmenționat a rubricii „Alte cheltuieli (asistență juridică avocat)”, instanța de fond nu le-a luat în calcul nici pe acestea, întrucât natura juridică a acestor cheltuieli este de cheltuieli de judecată, fiind suportate de inculpat pe baza actelor doveditoare depuse la dosar în acest sens.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere faptul că începând cu luna februarie 2012, părții vătămate B. D. M. i-au fost stabilite prestații sociale în temeiul certificatului de încadrare în grad de handicap nr.34/06.01.2012 (Dispoziția nr.5440/01.03.2012 – fila nr.112 d.i.), cu indemnizație de însoțitor, în cuantum total de 823 lei. Totodată, instanța de fond reținând că prin Decizia medicală asupra capacității de muncă nr.247/05.02.2013, s-a stabilit că partea civilă B. D. M. se încadrează în gradul I de invaliditate, stabilindu-se termen de revizuire februarie 2016 (fila nr.267 d.i.).

S-a arătat de către judecătorul fondului că, din probatoriul administrat, reiese că, cheltuielile suportate de partea civilă B. V. pe perioada octombrie 2011- februarie 2012 (data stabilirii de prestații sociale pentru partea civilă B. D. M.) se ridicau la 1.000 euro lunar, pe lângă costurile curente cu medicamentația bolnavului, cheltuielile fiind determinate de dese controale la medici pentru a vedea starea de sănătate a acestuia după ieșirea din spital.

În acest sens, având în vedere, pe de o parte, principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat și, pe de altă parte, faptul că după stabilirea prestațiilor sociale, inculpatul va despăgubi victima doar pentru suma rămasă neacoperită de pensia de asigurări sociale, instanța a constatat că, în perioada 05.02._13 (14 luni), diferența dintre prestațiile sociale de care a beneficiat partea civilă B. D. M. și cheltuielile efective pentru îngrijirea de specialitate în vederea recuperării sale medicale este de 1.000 euro lunar (în condițiile majorării prețurilor pe fondul inflației). Pe cale de consecință, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului R. R. G. la plata sumei de 6.000 euro către partea civilă B. V. și B. D. M..

Referitor la prestația lunară ce urmează a fi plătită de inculpatul R. R. G. de la momentul pronunțării sentinței și până la data însănătoșirii părții vătămate B. D. M., analizând devizele recente depuse de partea civilă la dosarul cauzei (fila nr.214 d.i.), instanța de fond a constatat că elementele care compun îngrijirea, întreținerea și recuperarea medicală lunară pentru bolnavul B. D. M. sunt neschimbate față de cele avute în vedere la stabilirea cheltuielilor lunare efectuate de partea civilă B. V. din luna februarie 2012 și până în momentul pronunțării.

Pe cale de consecință având în vedere faptul că, cheltuielile lunare cu întreținerea și recuperarea părții civile B. D. M. nu sunt acoperite de prestațiile sociale în sumă de 823 lei lunar, de care beneficiază partea civilă B. D. M., iar pe de altă parte faptul că acestea sunt în cuantum total dovedit de aproximativ 5.000 lei lunar, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 euro lunar către părțile civile B. D. M. și B. V. de la momentul pronunțării prezentei hotărâri și până la însănătoșirea părții vătămate B. D. M..

Față de prevederile art.313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Boli Cronice „Sf.L.” în contradictoriu cu inculpatul R. R. G. și l-a obligat pe acesta din urmă la plata către partea civilă S. de Boli Cronice „Sf.L.” a sumei de 3.230 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate B. D. M.. De asemenea, având în vedere îngrijirile medicale primite de partea vătămată B. D. M. în perioada 23.06._11 la S. C. de Urgență „B.-A.” București, conform devizelor anexate la dosarul de urmărire penală (filele nr.94-96 d.u.p.), instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență „B.-A.” București și a obligat inculpatul la plata sumei de 37.567,22 lei către această instituție medicală.

Referitor la prejudiciul nepatrimonial cauzat prin fapta inculpatului R. R. G., instanța de fond a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor consecințele vătămării produse părții civile B. D. M., care din cauza stării în care se află, este lipsit total de posibilitatea de a se bucura de majoritatea agrementelor unei vieți normale, suferind de encefalopatie posttraumatică (fila nr.297 d.i - raportul de expertiză medico-legală), care îl izolează din punct de vedere afectiv și social.

Instanța fondului a luat în considerare drept criterii de cuantificare justă a prejudiciului nepatrimonial extrem de grav, produs prin fapta ilicită săvârșită, vârsta victimei (41 de ani la data comiterii faptei) și nivelul de pregătire intelectuală, știut fiind faptul că valorizarea calității vieții este dată de aspirațiile diferite ale fiecărei persoane în parte, în funcție de intelectul și pregătirea educațională. De asemenea, modul de viață anterior al victimei implicate activ într-o viață de familie, fiind căsătorit de mulți ani, constituie un criteriu la care s-a raportat instanța.

Nu în ultimul rând, instanța de fond a avut în vedere prejudiciul de ordin psihologic suferit de soția victimei, partea civilă B. V., obligată să asiste la suferințele soțului său, de afectarea propriei sale vieți intime și private, fiind constrânsă să-și reducă în mod esențial calitatea vieții private.

Pentru aceste considerente, având în vedere gravele disfuncționalități și prognosticul rezervat de îmbunătățire a stării de sănătate, („previziunile pe termen scurt și lung fiind incerte, cu posibil deznodământ infaust” – fila nr.297 d.i.), instanța de fond a obligat pe inculpatul R. R. G. la plata sumei de 40.000 euro, reprezentând daune morale.

Având în vedere analiza prejudiciului produs prin săvârșirea faptei ilicite, aceasta fiind cauza directă, instanța a constatat existența unui raport de cauzalitate între fapta inculpatului săvârșită cu vinovăție și prejudiciul cauzat, astfel fiind întrunit ultimul element al răspunderii civile delictuale, care justifică admiterea acțiunii civile în cadrul procesului penal, exercitată de părțile civile constituite (B. D. M., B. V., S. C. de Urgență „B.-A.” București și S. de Boli Cronice „Sf.L.”) și obligarea inculpatului din prezenta cauză, R. R. G. la repararea integrală a acestuia.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat recurs inculpatul R. R. G. și părțile civile B. V. și B. D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele descrise pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea constată că recursurile promovate sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanța de fond a stabilit temeinic situația de fapt și împrejurările comiterii acesteia, reținând că inculpatul (recurent în speță) a comis infracțiunea, astfel cum a fost trimis în judecată.

Vinovăția inculpatului a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care să înlăture caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii.

Astfel, pe situația de se reține că, în data de 23 iunie 2011, în jurul orei 0:30, un echipaj din cadrul Secției 25 Poliție, sesizate de martorul N. I. A., au găsit pe o bancă, în apropierea parcului Drumul Taberei, pe partea vătămată B. D. M., aflat în stare de inconștiență și prezentând leziuni în zona capului, care sângerau.

Din cercetările efectuate cu această ocazie, a fost identificat inculpatul din prezenta cauză, respectiv R. R. G., pe baza declarațiilor martorilor N. A. I. și A. C., care văzuseră că victima fusese lovită de un bărbat, care, după ce a pus persoana lovită pe o bancă, în poziția așezat, s-a urcat împreună cu o femeie într-un autoturism marca VW Golf de culoare neagră, cu număr de înmatriculare din județul Argeș (AG), având terminația RRR.

În urma probatoriului administrat, a rezultat că în seara zilei de 22iunie 2011, inculpatul R. R. G. a plecat de la reședința sa din municipiul București, . nr.3, ., cu autoturismul proprietate personală marca VW Golf, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare_, împreună cu prietena sa, N. R. M., în parcul Drumul Taberei. După ce s-au plimbat prin parc timp de aproximativ o oră, au decis să plece acasă, astfel încât, au ieșit din parc și s-au deplasat paralel cu parcul până la stația RATB Poiana Muntelui, unde era parcat autoturismul. În apropierea stației RATB, au observat-o pe partea vătămată B. D. M., care se apropia de aceștia, mergând clătinat, fiind în stare de ebrietate. În urma unei altercații spontane cu partea vătămată, inculpatul R. R. G. a lovit-o pe partea vătămată B. D. M. cu pumnul în zona feței (la nivel palpebral stâng), partea vătămată dezechilibrându-se din cauza stării de ebrietate în care se afla și căzând pe asfalt. Întrucât nu se putea ridica de pe jos, inculpatul a luat partea vătămată de ambele subrațe și a târât-o până la o bancă din apropiere, unde a așezat-o în poziție șezând și i-a pus pe picioare telefonul mobil care îi căzuse și o brichetă tip Zippo, cu care, inculpatul și martora N. R. M. au susținut că partea vătămată i-ar fi amenințat că le va da foc.

Apoi, inculpatul și prietena sa s-au urcat în mașină și au plecat de la locul faptei în direcția Piața Drumul Taberei.

Organele de poliție sesizate de martorul N. A. I. au apelat ambulanța care, după ce a încercat stabilizarea stării de sănătate a victimei, l-a transportat la S. B. A., unde partea vătămată a rămas internată timp de aproximativ 3 luni (până la data de 26.09.2011), ulterior fiind internată la S. Sfântul L., pentru 18 zile (26.09._11).

Astfel, între inculpat și partea civilă B. M. D. a avut loc un schimb de replici, după care inculpatul a aplicat o singură lovitură părții vătămate care a fost foarte puternică.

Există doi martori oculari care nu au nicio legătură cu prezenta cauză, precum și declarația logodnicei inculpatului care a fost înlăturată de instanța de fond din cauza neconcordanțelor dintre declarații.

Din declarațiile acestor martori, rezultă că nu au văzut nicio clipă flacăra vreunei brichete și de asemenea partea vătămată nu avea asupra sa vreun recipient cu care să arunce pe inculpat și prietena acestuia, pentru ca ulterior să le dea foc.

Declarațiile inculpatului luate succesiv conțin informații în sensul că partea vătămată a fost extrem de agresivă la modul fizic, aspect care nu rezultă.

Pentru a putea fi reținută legitima apărare (art.44 C.p.), trebuie să fie vorba de un atac fizic și nu un atac verbal.

Pe de altă parte, este vorba despre o persoană aflată în stare de ebrietate, slăbită fizic și un inculpat care dorită funcției pe care o avea la acel moment ar fi trebuit să fie conștient de urmăririle pe care o singură lovitură le-ar putea avea asupra unui bărbat care se află în stare de ebrietate.

Deși este foarte posibil ca inculpatul să nu fi urmărit ceea ce s-a întâmplat, cert este că acesta a lovit-o pe partea vătămată B. M. D. cu intenție, iar urmările mai grave se datorează culpei.

Referitor, însă, la cazul de casare prevăzut de art.385⁹ pct.14 Cod procedură penală, invocat atât de către apărarea inculpatului cât și de cea a părților civile, Curtea reține că acesta este fondat pentru următoarele argumente:

Curtea apreciază că, prin cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, astfel cum acestea au fost stabilite de către judecătorul fondului, nu se poate atinge și scopul penal sancționator al acesteia, în sensul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, iar pe de altă parte, ca mijloc de reeducare și constrângere, instanța de fond reținând în mod eronat concursul între cauzele de agravare și cele de atenuare.

Mai mult, Curtea reține și împrejurarea că săvârșirea unei infracțiuni grave poate anula conduita bună, având în vedere și atitudinea inculpatului după comiterea faptei și chiar pe cea procesuală, Curtea apreciază cuantumul de pedeapsă aplicat de judecătorul fondului ca fiind unul prea redus, urmând a-l modifica, în sensul majorării.

Pe de altă parte, deși circumstanțele personale ale inculpatului apar mai mult ca o conduită normală, totuși ele nu pot fi ignorate.

Față de toate aceste argumente, Curtea admițând calea de atac promovată, va reforma hotărârea – în parte – doar pe latura penală, potrivit celor ce preced.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a se stabili inculpatului R. R. G., Curtea va avea în vedere atât circumstanțele reale, cât și pe cele personale, iar în alegerea modalității de executare a acesteia, față de dispozițiile art.52 Cod penal, va avea în vedere îndeplinirea scopului pedepsei.

Este de la sine înțeles că, pentru ca o pedeapsă concretă să-și atingă scopul și, implicit, să contribuie la realizarea țelurilor urmărite de legea penală, ea trebuie să acționeze plenar, prin toate funcțiile sale. Aceasta înseamnă că acea pedeapsă trebuie astfel aleasă și dozată încât – prin ambele sale funcții - să realizeze un maxim de efect preventiv în ceea ce-l privește pe infractor și, în mod corespunzător, dar indirect, un efect preventiv adecvat în raport cu ceilalți membri ai colectivității.

Aceasta mai înseamnă că fiecare funcție a pedepsei respective trebuie să-și îndeplinească – desigur în corelație cu cealaltă și fără a anihila ori slăbi acțiunea acesteia – în modul cel mai complet și eficient acțiunea specifică.

Orice pedeapsă aplicată și executată adresându-se unei anumite persoane concrete, care a săvârșit o anumită infracțiune, este evident că funcțiile sale nu vor putea acționa eficient în direcția prevenirii, decât dacă, prin genul și întinderea sa, va fi perfect adaptată cazului individual concret. O asemenea adaptare implică, în primul rând, luarea în considerare a faptei săvârșite, nu ca entitate abstractă, ci ca realitate concretă, ca acțiune sau inacțiune particularizată prin unele trăsături specifice, având un rezultat determinat calitativ și cantitativ și săvârșită în contextul unor anumite situații, stări sau împrejurări. Toate cele de mai sus imprimă infracțiunii săvârșite o gravitate proprie, de care trebuie să se țină seama la aplicarea pedepsei concrete. A aplica o pedeapsă necorespunzătoare acestei gravități, ar însemna fie a-l supune pe infractor unui spor de privațiuni sau restricții, necesar pentru a corecta conduita sa, fie, dimpotrivă, a-i impune o suferință care, datorită intensității sale reduse, în loc să-l intimideze și să-l îndrepte, mai degrabă îl încurajează să persevereze în încălcarea legii penale.

Adaptarea pedepsei implică, în al doilea rând, cerința de a se ține seama, sub multiplele ei aspecte, de persoana infractorului. Infractorul - persoană fizică concretă - este cel care trebuie reeducat și intimidat pentru a nu mai săvârși alte infracțiuni; voința, rațiunea, sentimentele sale trebuie să fie în așa fel influențate încât el să-și modifice comportamentul, iar acest rezultat să nu fie numai de moment, trecător, ci de durată, statornic.

Or, pentru ca o asemenea transformare în procesele psihice și în conduita celui condamnat să poată fie operată prin mijlocirea pedepsei, este imperios necesar ca la stabilirea acesteia să se aibă în vedere în vedere personalitatea condamnatului, în toată complexitatea structurii sale.

Prin stabilirea cuantumului și a modalității de executare a pedepsei, Curtea va evidenția practic admiterea tuturor recursurilor din speță.

Față de toate aceste împrejurări, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.86¹ lit.a, b, și c Cod penal, Curtea va opta pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ce i se va stabili, pe un termen de încercare calculat potrivit aret.86² Cod penal.

Conform art.86³ alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele care se vor stabili de acest serviciu;

b)să anunțe consilierul de probațiune din cadrul serviciului de la litera a), în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și despre orice deplasare care depășește 8 zile, precum și despre întoarcerea din deplasare;

c)să comunice aceluiași consilier și să justifice schimbarea locului de muncă, precum și orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ale inculpatului.

În baza art. 359 al. 1 C.p.p., va atrage atenția inculpatului asupra disp. art.86 ind.4 C.pen. rap. la art.83 și art.84 C.pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.71 alin.5 C.pen., va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza disp. art 359 alin.3. C.p.p. o copie de pe prezenta hotărâre se va comunica atât organului de politie de la localitatea unde domiciliază inculpatul, cât și celui de la localitatea unde acesta are reședința.

Întrucât hotărârea atacată urmează a fi reformată în parte, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Având în vedere soluția ce va fi pronunțată, Curtea va face aplicarea art.192 alin.3 și alin.6 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate în cauza de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p., admite recursurile declarate de recurentul-inculpat R. R. G. și de recurenții-părți civile B. V. și B. D. M., împotriva sentinței penale nr.315/05.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

Casează, în parte, în latură penală, sentința recurată și rejudecând pe fond:

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului R. R. G. prin sentința recurată, de la 2 ani și 3 luni închisoare, la 4 ani închisoare.

În baza art. 86 ind. 1 și art. 86 ind. 2 C.pen., suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 9 ani, termen de încercare.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 C.pen., obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele care se vor stabili de acest serviciu;

c)să comunice aceluiași consilier și să justifice schimbarea locului de muncă, precum și orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ale inculpatului.

În baza art. 359 al. 1 C.p.p., atrage atenția inculpatului asupra disp. art.86 ind.4 C.pen. rap. la art.83 și art.84 C.pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.71 alin.5 C.pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

În baza art. 193 al. 6 C.p.p., respinge ca neîntemeiată cererea recurenților-părți civile, de obligare a recurentului-inculpat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, efectuate în recurs.

În baza art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente recursurilor formulate, vor rămâne în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C. E. R. P. V. A. O. M.

GREFIER,

R. C. D.

red.O.M.

dact.L.G.

ex.2

red.L.N.-T.B.-S.I.P.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1759/2013. Curtea...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1768/2013.... →

Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1797/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1797/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI