Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1756/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1756/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 1756/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1756/R
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. B. V.
JUDECĂTOR: I. C.
JUDECĂTOR: A. E. B.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București - reprezentat de domnul procuror I. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații O. M. și I. G. împotriva încheierii de ședință data de 20.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele inculpate O. M. în stare de arest, asistată de avocat din oficiu R. A. cu delegație nr._ emisă de Baroul București-SAJ și I. G. în stare de arest, asistată de avocat din oficiu D. Laurenția cu delegație nr._ emisă de Baroul București-SAJ.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor declarate.
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpate O. M. solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată, iar pe fond continuarea cercetării judecătorești cu inculpata în stare de libertate, având în vedere faptul că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunoscut fapta comisă, pe care o regretă, este angajată cu carte de muncă, iar situația familiară este gravă, soțul fiind imobilizat la pat cu un grad de handicap ridicat, date în raport de care consideră că nu se justifică temerea că lăsarea inculpatei în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea prevederilor art.148 lit.f C.p.p.
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpate I. G. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond revocarea măsurii de arestare și continuarea cercetării judecătorești cu inculpata în stare de libertate, apreciind că aceasta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu există indicii temeinice că va încerca să săvârșească o altă faptă ori că ar avea intenția de a se sustrage.
Urmează a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatei, respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că are cinci copii minori, dar și faptul că a recunoscut și regretat fapta, înțelegând să se prevaleze de prevederile art.3201 C.p.p., date în raport de care apreciază că poate fi aplicată o altă măsură mai puțin restrictivă, anume înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate ca nefondate și menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele, apreciind că se mențin temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă, astfel cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.
Mai arată că circumstanțele personale ale inculpatelor nu pot fi avute în vedere în mod izolat, ci și prin prisma circumstanțelor reale ale infracțiunilor comise, inculpatele fiind familiarizate cu operațiunile de vânzare a drogurilor, motive în raport de care, astfel cum rezultă din ansamblul probelor administrate, apreciază că se justifică cercetarea acestora în stare de arest preventiv.
Recurenta inculpată O. M., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, arătând că regretă, precum și faptul că are o situație familială deosebită, soțul său fiind paralizat.
Recurenta inculpată I. G., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța. Arătând că regretă fapta pe care o recunoaște, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 20.09.2013, Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în baza art.3002 Cod procedură penală rap. la art. 160b alin.1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatelor I. G. și O. M. și, în temeiul art. 3002 rap. la art. 160b alin.3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a acestora.
Judecătorul fondului și-a argumentat soluția considerând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, existând indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art. 143 alin. 1, art. 681 C.p.p. și al art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale că în perioada februarie – aprilie 2013 inculpata I. G. a vândut droguri de mare risc, respectiv heroină, la punguțe de circa 5 gr cu prețul de 700-1000 de lei sau la doze mai mici la prețul de 50 de lei doza, iar la data de 13.04.2013, a deținut la locuința sa 5,88 gr heroină și la locuința inculpatei ZADAROJNEA M. 248,80 g heroină în vederea vânzării și că, în perioada februarie – aprilie 2013 inculpata O. M. a vândut droguri de mare risc, respectiv heroină, pe care le cumpăra de la inculpata I. G. în punguțe conținând aprox. 5 gr heroină, iar apoi le porționa în doze mai mici pe care le vindea la prețul de 50 de lei doza, iar la data de 13.04.2013, a deținut în vederea vânzării o doză de heroină de 0,04 gr.
Pe de altă parte, s-a constatat că în cauză există situația prev. de art. 148 lit.f C.p.p., respectiv există date că inculpatele au comis o faptă pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Necesitatea menținerii inculpatelor în stare de arest a rezultat și din faptul că probele administrate de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent nu au modificat în nici un fel presupunerea că acestea ar fi săvârșit faptele pentru care au fost trimise în judecată.
În ceea ce privește poziția procesuală cooperantă adoptată de inculpate, s-a arătat că aceasta urmează a fi reținută și valorificată la momentul soluționării pe fond a acuzației aduse, poziția procesuală și circumstanțele personale fiind cunoscute și evaluate de instanțele de control judiciar la momentul soluționării recursurilor declarate de inculpate împotriva hotărârilor de luare, respectiv prelungire a măsurii arestării preventive.
Reiterând solicitările și motivările făcute în fața primei instanțe, inculpatele O. M. și I. G. au declarat recurs împotriva acestei încheieri.
Analizând sentința recurată în baza propriului examen al datelor cauzei, Curtea consideră că soluția primei instanțe este legală și temeinică, întemeiată pe o riguroasă și exhaustivă analiză a probelor deja existente la dosar, care converg la concluzia incidenței în cauză a dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit.f Cod procedură penală.
Astfel, pe de o parte, s-a demonstrat, până la acest moment procesual de debut a cercetării judecătorești, că se menține la un nivel suficient de rezonabilitate bănuiala legitimă că inculpatele au săvârșit faptele pentru care au fost trimise în judecată, respectiv infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000, iar pe de altă parte, există date certe că acestea prezintă pericol pentru ordinea publică relevat de modalitatea de comitere a faptelor deduse judecății.
În consecință, cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele inculpate I. G. și O. M. împotriva încheierii de ședință data de 20.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._ 13.
Obligă pe fiecare inculpată la câte 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. B. V. I. C. A. E. B.
GREFIER,
C. B.
Red. A.E.B./Tehnr. P.A.M.. – ex.2/14.10.2013
Tribunalul București Secția a II-a – jud.: M. D. I.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1789/2013. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1759/2013. Curtea... → |
|---|
