Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 441/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 441/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 441/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 441
Ședința publică din data de 01.04.2014
Completul compus din:
Președinte: G. D.
Judecător: P. DUMITRIȚA
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatul D. F. D. împotriva sentinței penale nr.303 din data de 18.10.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din 26.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, instanța stabilind data pronunțării la 27.03.2014 și amânând pronunțarea la 01.04.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 303 din data de 18.10.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ , în baza art. 86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și art.74 lit.c Cod penal, art.76 alin.1 lit.e Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. F. D. (CNP_, fiul lui E. și C., născut la data de 23.02.1975, în ., cu domiciliul în București, sector 6, ., ., ., fără forme legale în mun. București, ., ., posesor al CI . nr._, cetățenie română, studii superioare, ocupația – consultant financiar la AXXA Asigurări, stagiu militar satisfăcut, starea civilă - căsătorit, un copil minor, recidivist), la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.162 din 23.12.2009 a Judecătoriei Z., definitivă prin neapelare la data de 03.01.2010 și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa de 2 (două) luni închisoare aplicată în cauză, inculpatul având de executat 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare.
În baza art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și art. 74 lit. c Cod penal, art.76 alin.1 lit.e Cod penal și art.3201 alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.162 din 23.12.2009 a Judecătoriei Z., definitivă prin neapelare la data de 03.01.2010 și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare aplicată în cauză, inculpatul având de executat 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 07.04. 2012, în jurul orei 00 :45, lucrătorii de poliție din cadrul Secției nr.3 Poliție Rurală Vitănești, aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu pe raza comunei Vitănești, au oprit în trafic, pentru control, autoturismul marca „Daewoo Cielo” cu nr. de înmatriculare_, care se deplasa pe D.J. 506 din direcția Vitănești spre Mîrzănești, fiind identificat la volanul autoturismului inculpatul D. F. D., care se afla singur în mașină.
Cu ocazia legitimării, inculpatul a declarat că nu are asupra sa permisul de conducere și documentele autoturismului. În urma verificării în baza de date a I.P.J. Teleorman a rezultat că, în realitate, inculpatul D. F. D. avea permisul de conducere reținut în vederea anulării.
Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, a fost condus la sediul Poliției municipiului A. unde a fost testat cu aparatul Drager, rezultatul fiind de 0,89 mg/l în aerul expirat. În continuare, inculpatul D. F. D. a f ost condus la Spitalul Județean de Urgență A., unde i-au fost recoltate 2 probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr.529/L/2012 din 08.05. 2012, a reieșit faptul că la ora 01:40, inculpatul D. F. D. avea o alcoolemie de 1,65 g/l alcool iar la 02:40, o alcoolemie de 1, 55 g/l alcool.
Din adresa nr._/09.05. 2012 a S.R. din cadrul I.P.J. Teleorman a reieșit că inculpatul D. F. D. poseda permis de conducere categoria B din anul 2004.
Potrivit cazierului auto (adresa nr._/08.01.2013 S.R.Teleorman) a rezultat că inculpatul D. F. D. a avut în repetate rânduri permisul de conducere suspendat pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice, la momentul comiterii faptelor fiind anulat pentru același motiv.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului D. F. D. care la data de 07.04.2012 a condus autoturismul marca „Daewoo Cielo„ cu nr. de înmatriculare_ , care se deplasa pe D.J. 506 având permisul reținut în vederea anulării și cu o alcoolemie în sânge peste limita legală, având reprezentarea și acceptând faptul că acțiunile sale constituie un pericol pentru siguranța circulației, chiar dacă nu l-a urmărit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.2 și art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, sancționate cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, respectiv închisoare de la 1 la 5 ani .
Apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de art.345 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că faptele sunt prevăzute de legea penală, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, prima instanță a dispus condamnarea acestuia, răspunderea sa fiind angajată în condițiile art.52 și 72 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, judecătorul cauzei a avut în vedere, potrivit art.72 Cod penal, atât gradul de pericol social concret al faptelor reflectate în limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor și de împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, cât și persoana inculpatului – aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, acesta recunoscând și regretând faptele pe parcursul procesului, împrejurarea că este integrat în societate, se ocupă de creșterea și educarea unui copil minor care în prezent practică un sport de performanță, sprijinindu-l necondiționat.
Din mențiunile efectuate în fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că a mai fost condamnat prin sentința penală nr.162/23.12.2009 a Judecătoriei Z. definitivă prin neapelare la data de 03.01.2010, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.2 și art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 rep., la pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, sens în care instanța de fond a reținut că faptele deduse judecății au fost săvârșite de inculpat înăuntrul termenului de încercare de 3 ani stabilit prin sentința penală menționată, în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit.a Cod penal.
Pentru aceste argumente, având în vedere atât dispozițiile art.74 lit.c Cod penal, art.76 alin.1 lit.e Cod Penal cât și cele ale art.3201 alin.7 C.proc.pen. care prevăd că inculpatul care recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare al instanței beneficiază de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, s-a apreciat că prin condamnarea inculpatului la câte o pedeapsă cu închisoarea orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare din cele două infracțiuni, respectiv 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din același act normativ, scopul preventiv și educativ al pedepsei ar putea fi realizat.
Judecătorul pe fond a cauzei a apreciat că reținerea incidenței dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală (care instituie o cauză legală de atenuare a răspunderii penale, determinând reducerea cu 1/3 a limitelor speciale de pedeapsă) nu exclude aplicarea concomitentă și a prevederilor art.74 alin.1 lit.c Cod penal (care reglementează o circumstanță atenuantă judiciară, conducând la coborârea limitei pedepsei sub limita minimă astfel redusă), chiar și în situația în care sub acest din urmă aspect s-ar avea în vedere exclusiv atitudinea sinceră a inculpatului, manifestată pe parcursul procesului penal.
În acest sens, s-a constatat că cele două instituții nu sunt identice, nici sub aspectul naturii juridice, nici al condițiilor de aplicabilitate și nici al efectelor produse, astfel că nu există vreun impediment pentru reținerea lor cumulativă (în ordinea anterior menționată), cu atât mai mult cu cât nicio dispoziție legală nu instituie, în mod explicit sau implicit, o asemenea interdicție.
Totodată s-a apreciat că acordarea beneficiului prevăzut de art.3201 alin.7 Cod procedură penală nu reclamă doar adoptarea unui comportament procesual sincer, de recunoaștere a faptei precum circumstanța atenuantă în discuție, ci și facilitarea desfășurării rapide a judecății, în cursul căreia nu mai sunt administrate probele din faza de urmărire penală dacă acestea sunt însușite de către inculpat.
Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății în intervalul termenului de încercare de 3 ani, stabilit prin sentința penală nr.162/23.12. 2009 a Judecătoriei Z., definitivă prin neapelare la data de 03.01.2010, în baza art.83 Cod penal instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an aplicată inculpatului prin sentința mai sus menționată, pedeapsă pe care a cumulat-o aritmetic cu fiecare dintre pedepsele aplicate acestuia în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul D. F. D., soluția primei instanțe fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva individualizării pedepsei sub aspectul cuantumului și al modalității de executare solicitând aplicarea legii penale mai favorabile.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, în condițiile art.417 alin.2 din Noul Cod de procedură penală, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond, în urma unei analize judicioase a materialului probator administrat în cauză a stabilit în mod corect situația de fapt dedusă judecății, căreia i-a dat și în drept o justă încadrare juridică și constatând că sunt întrunite condițiile răspunderii penale a dispus condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, faptele acestuia constând în aceea că în data de 07.04.2012 a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_, pe D.J. 506 având permisul reținut în vederea anulării și cu o alcoolemie în sânge peste limita legală.
De altfel, inculpatul nu a contestat niciun moment starea de fapt reținută de instanța de judecată, inculpatul recunoscând comiterea faptelor pentru care a fost judecat în procedura simplificată (prev.de art.3201 din vechiul Cod pr.penală), acesta insistând în a se aprecia că la individualizarea pedepsei nu a fost avută în vedere necesitatea ca inculpatul să aibă posibilitatea de supraveghere a fiului său minor, sportiv de performanță.
În baza propriului examen al actelor și lucrărilor dosarului Curtea apreciază că prima instanță în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art.3201Cod pr.penală (ce are drept corespondent în actuala reglementare disp.art. 396 alin.10 din noul Cod proc. penală), și a dovedit suficientă clemență reținând atitudinea sinceră a inculpatului, manifestată pe parcursul procesului penal, ca fiind circumstanța atenuată prev. de art.74 lit.c Cod penal, acordându-i astfel posibilitatea reducerii pedepsei de două ori pe baza aceleiași împrejurări.
În raport de motivul de apel formulat de către inculpat, vizând în concret reducerea cuantumurilor pedepselor aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile comise, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, Curtea nu va mai relua situația de fapt și în lumina prevederilor art.5 din noul Cod penal, va constata că legea veche constituie lege penală mai favorabilă.
Așadar, Curtea constată că apelul inculpatului D. F. D. este neîntemeiat, ținându-se cont de faptul că în raport de criteriile generale de individualizare prev.de art.74 din noul Cod penal, circumstanțele atenuante nu ar mai putea fi reținute.
Față de toate acestea, Curtea constată că prima instanță a dat relevanța cuvenită tuturor acestor criterii și a aplicat inculpatului câte o pedeapsă în cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre cele două fapte comise în concurs real, iar în urma contopirii acestora s-a aplicat pedeapsa cea mai grea a cărei executare nu putea fi dispusă decât în regim privativ de libertate, în condițiile în care în termenul de definitivare a termenului de încercare de 3 ani, stabilit prin sentința penală nr.162/23.12. 2009 a Judecătoriei Z., definitivă prin neapelare la data de 03.01.2010 (prin care inculpatul fusese condamnat la 1 an închisoare cu suspendarea condiționată) a comis faptele deduse judecății în speță.
Urmare a intrării in vigoare a noului Cod penal Curtea constată că au fost modificate condițiile de existență a stării de recidivă postcondamnatorie, potrivit art.41 din noul cod primul termen putând fi constituit doar o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, condiție care, evident, nu mai este îndeplinită în cauză.
Așa fiind, în vederea respectării principiului ce reglementează legalitatea pedepsei, instanța de control judiciar va înlătura din componența fiecărei infracțiuni in parte, reținerea recidivei postcondamnatorii prev.de art. 37 lit.a din vechiul Cod penal.
Cum în cauză Curtea nu mai identifică vreun alt motiv de desființare a hotărârii primei instanțe, în temeiul art.421pct.2 lit.a Cod pr.penală va admite apelul declarat de inculpatul D. F. I., va desființa, în parte, sentința atacată și, rejudecând, în fond:
Va înlătura din componența fiecărei infracțiuni în parte, respectiv:
- art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit.a din vechiul Cod penal și art.74 lit.c - art.76 alin.1, lit.e din vechiul Cod penal și art.3201 alin.7 din vechiul Cod pr.penală;
- art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit.a din vechiul Cod penal, și art.74 lit.c - art.76 alin.1, lit.e din vechiul Cod penal și art.3201 alin.7 din vechiul Cod pr.penală,
reținerea recidivei postcondamnatorii, prevăzută de art.37 lit.a din vechiul Cod penal.
În rest, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, inclusiv pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, stabilite de instanța fondului.
În baza art.275 alin.3 din noul Cod pr.penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariu parțial avocat oficiu, în cuantum de 75 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2, lit.a din noul Cod pr.penală admite apelul declarat de către inculpatul D. F. I. împotriva sentinței penale nr.303, pronunțată la data de 18 octombrie 2013 de către Judecătoria A..
Desființează, în parte, sentința penală susmenționată și, rejudecând, în fond:
Înlătură - din componența fiecărei infracțiuni în parte, respectiv: art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit.a din vechiul Cod penal și art.74 lit.c - art.76 alin.1, lit.e din vechiul Cod penal și art.3201 alin.7 din vechiul Cod pr.penală; art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit.a din vechiul Cod penal, și art.74 lit.c - art.76 alin.1, lit.e din vechiul Cod penal și art.3201 alin.7 din vechiul Cod pr.penală – reținerea recidivei postcondamnatorii, prevăzută de art.37 lit.a din vechiul Cod penal.
În rest, menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, inclusiv pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, stabilite de instanța fondului.
În baza art.275 alin.3 din noul Cod pr.penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariu parțial avocat oficiu, în cuantum de 75 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR,
G. D. P. Dumitrița
Pt. judecător suspendat semnează
PREȘEDINTELE COMPLETULUI
GREFIER,
C. G.
Red.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.4
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 433/2014. Curtea de... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
