Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1773/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1773/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 1773/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1773/R
Ședința publică din data de 27 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
JUDECĂTOR: D. D.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria V., precum și de recurenta-parte civilă . împotriva sentinței penale nr. 44 din data de 12.04.2013 pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al recurentei-părți civile ., avocat, C. S., cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul București și atașată la fila 45 din dosar, intimatul inculpat Ț. S. personal și asistat de apărător ales, avocat, A. P., cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul București la data de 27.09.2013 și atașată la fila 46 din dosar, precum și de apărător din oficiu, avocat, Băbuși C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 29.08.2013 și atașată la fila 47 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 23.09.2013, prin C. Registratură, recurenta-parte civillă . a depus motivele de recurs.
În temeiul dispozițiilor art. 171 alin. 5) Cod procedură penală, Curtea constată încetate efectele delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Ț. S..
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 340 Cod procedură penală, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că motivele de recurs vizează greșita restituire a cauzei la P. de pe lângă Tribunalul Teleorman, în temeiul dispozițiilor art. 300 rap. la art. 332 alin. 2) Cod procedură penală, în vederea refacerii urmăririi penale.
Astfel, precizează că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, reținându-se că în mod repetat și baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 8, 10 și 11 august a determinat cu intenție alte persoane, respectiv persoane angajate la sediul societății, dar și pe M. D., să sutragă fără vinovăție prin decopertare și secționare o conductă petrolieră magistrală, nefuncțională, îngropată în extravilanul satului Blejnești, în apropierea drumului Județean nr. 601B, proprietatea ..
De asemenea, arată că instanța de fond în mod greșit a dispus restituirea cauzei la P., reținând în considerentele hotărârii încălcarea dispozițiilor art. 197 alin. 2) Cod procedură penală, precizând faptul că au fost încălcate dispozițiile referitoare la sesizarea instanței.
Totodată, instanța de fond a reținut că cele 5 persoane față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale nu au fost audiate și nici identificate cu datele de identificare și domiciliu de către procuror și nu apar în lista de probe. Iar, față de aceste considerente în mod greșit a apreciat că această neregularitate nu poate fi acoperită în condițiile art. 300 Cod procedură penală.
Mai mult, arată că instanța de fond a precizat că nu se menționează în încadrarea juridică dacă este vorba despre instigare sau complicitate ca formă a participației penale.
Astfel, apreciază sentința penală recurată ca fiind nelegală și netemeinică, având în vedere că soluția pronunțată de instanța de fond este greșit întemeiată pe dispozițiile art. 300 prin raportare la art. 332 Cod procedură penală, întrucât prevederile invocate nu pot fundamenta o soluție de restituire. Totodată, arată că motivarea hotărârii nu cuprinde nici elementele care să justifice refacerea urmăririi penale, în lipsa prezentării motivelor de nulitate a acesteia, potrivit art. 197 Cod procedură penală.
Cu privire la temeiul restituirii în cauză, solicită să se rețină modalitatea în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează activitatea urmăririi penale și care reprezintă o activitate distinsă față de cea care prevede examinarea regularității actului de sesizare, astfel cum rezultă din reglementarea separată acestora, respectiv art. 300 și art. 332 Cod procedură penală.
Referitor la actul de sesizare al instanței, solicită să se constate că acesta corespunde tuturor cerințelor prev. de art. 263-264 Cod procedură penală.
Cu privire la nelegala sesizare a instanței prev. de art. 332 Cod procedură penală și care atrage sancțiunii nulității absolute, arată că aceasta presupune o examinare a nulităților din cursul urmăririi penale.
Totodată, precizează că instanța de fond nu a pus în discuție dispozițiile art. 300 Cod procedură penală.
De asemenea, arată că raționamentele pentru care instanța de fond a dispus restituirea cauzei la P. este nefondată.
Cu privire la neaudierea persoanelor și neindicarea acestora în calitate de martori, apreciază că acest aspect nu vizează nelegala sesizare a instanței, în condițiile în care dispozițiile art. 333 Cod procedură penală, referitoare la completarea urmăririi penale au fost abrogate prin Legea 365/2006, prin urmare apreciază că un astfel de aspect nu poate fi invocat în susținerea cererii de restituire.
Cu referire la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, apreciază că nu constituie un motiv de restituire a cauzei la P., în condițiile în care instanța avea posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală.
Concluzionând, apreciază că restituirea cauzei la P. în vederea refacerii urmării penale este nelegală, astfel încât se impune casarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul recurentei – parte civilă ., având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului astfel declarat, casarea sentinței penale recurate în întregime și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea continuării judecății.
Cu privire la recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria V., pune concluzii de admitere a acestuia.
Apărătorul intimatului inculpat Ț. S., având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria V., precum și de către recurenta parte civilă .. În acest sens, arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, situație în care autorii faptelor nu au fost audiați, respectiv 5 din 6 autori ai faptei de furt calificat.
Totodată, apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. 2) cu privire la sesizarea instanței, în sensul că nu există probe, în condițiile în care autorii nu au fost sesizați inițial. Mai mult, arată că P. nu poate dovedi în nici un fel acțiunea de determinare ori de înlesnire a săvârșirii faptei, în condițiile în care autorii faptei nu au fost audiați.
Astfel, apreciază că se constată nulitatea absolută a actului de sesizare pentru inexistența probelor la dosar.
Cu privire la dispozițiile art. 263 Cod procedură penală, apreciază că nu sunt îndeplinite, întrucât rechizitoriul nu se bazează pe probe, în condițiile în care acele 5 persoane nu sunt identificate și nici nu apar în lista de martori, sens în care s-a constatat imposibilitatea instanței de fond de a-i audia.
În ceea ce privește încadrarea juridică, consideră că aceasta nu a fost corect stabilită, în condițiile în care actul sesizare este incomplet sub aspectul probatoriului, cu atât mai mult cu cât acuzația formulată este pentru autorul faptei și nu pentru instigator sau complice.
Concluzionând, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului formulat de recurenta- parte civilă . pentru aceleași considerente expuse în recursul Parchetului.
Intimatul – inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
| ← Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 433/2014. Curtea de... → |
|---|
