Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1076/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1076/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 1076/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1076
Ședința publică de la 07 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – S. M.
JUDECĂTOR – F. D.
JUDECĂTOR – E. U.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul D. G. împotriva sentinței penale nr.270/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul contestator D. G. în stare de arest și asistat de avocat din oficiu Sandâr M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului contestator, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, rejudecând, admiterea contestației la executare în temeiul art.461 lit.d C.p.p. Contestatorul solicită reducerea pedepsei în raport de starea sa de sănătate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de contestator, ca nefondat întrucât acesta nu a indicat un motiv care să se înscrie în cazurile de contestație la executare prevăzute de dispozițiile art.461 C.p.p.
Recurentul condamnat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.270/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ s-a respins ca inadmisibilă cererea de contestație la executare formulată de condamnatul D. G., în prezent aflat în Penitenciarul G., privind pedeapsa de 25 de ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.173/15.12.2011 a Tribunalului Călărași.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._ petentul condamnat D. G. a formulat contestație la executarea pedepsei, invocând prevederile art.461 alin.1 lit.d și art.462 alin.2 C. pr. pen.
La dosar a fost atașată copia MEPI nr.529/2011 din 17 iulie 2012 emis de Tribunalul Călărași.
Prin sentința penală nr. 3008 din 07.12.2012 Judecătoria Medgidia a admis excepția invocată din oficiu privind necompetența materială a Judecătoriei Medgidia, în soluționarea contestației la executarea pedepsei formulată de petentul condamnat D. G., deținut în Penitenciarul G..
În baza art. 39 și art. 42 C. pr. pen., raportat la art. 460 C. pr. pen. a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G..
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Medgidia a reținut că potrivit art.460 Cod procedură penală instanța competentă să dispună este instanța de executare a hotărârii sau în cazul în care cel condamnat se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar la data formulării cererii condamnatul se afla în Penitenciarul G., iar instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere este Tribunalul G..
Pe rolul Tribunalului G. cauza a fost înregistrată sub același număr unic:_ la data de 15.02.2013.
La solicitarea instanței Tribunalul Călărași a trimis, și a fost atașată la dosar, copia sentinței penale nr. 173 din 15 decembrie 2011 a Tribunalului Călărași, însoțită de referatul Biroului Executări Penale.
Examinând contestația la executare pe baza actelor și lucrărilor din dosar, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.173 din 15.12._ a Tribunalului Călărași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.104 din 03.04,2012 a Curții de Apel București și decizia penală nr.2353 din 04.07.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție inculpatul D. G., născut la 03.10.1981, CNP_ a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru art.20 C. pen. rap. la art.211 alin.1 lit.b și alin.2 ind.1 lit. a, b și c Cod penal; 25 de ani închisoare pentru art.174 rap. la art.176 alin.1 lit.d Cod penal; 9 ani închisoare pentru art.192 alin.2 Cod penal și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, urmând ca, în conformitate cu art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare.
Potrivit art. 461 Cod procedură penală „contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
- când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
- când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
- când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
- când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.”
Contestatorul nu a indicat motive care să se încadreze limitativ în cele prevăzute de art.461 C. pr. pen. astfel că cererea sa apare inadmisibilă iar Tribunalul G. a respins-o cu această mențiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, contestatorul D. G. solicitând admiterea lui și pe fond admiterea contestației la executare în temeiul dispozițiilor art.461 lit.d C. pr. pen. consecutiv reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată întrucât este bolnav.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.3856alin.3 C. pr. pen., Curtea constată că recursul de față nu este fondat și va fi respins.
Prin contestația la executare prev. de art.461 C. pr. pen. nu se poate modifica o hotărâre aducându-se atingere autorității de lucru judecat.
Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce se referă exclusiv la executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza căreia se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă.
Se reține că petentul condamnat D. G. are de executat o pedeapsă de 25 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.173/15.12.2011 a Tribunalului Călărași, definitivă prin decizia penală nr.104/3.04.2012 a Curții de Apel București și decizia penală nr.2353/4.07.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind încarcerat în prezent în Penitenciarul G., în executarea ei.
În fața primei instanțe, condamnatul nu a invocat niciun motiv în sprijinul contestației depuse iar examinând dispozițiile art.461 C. pr. pen., judecătorul a constatat că niciunul dintre cazurile limitativ prevăzute în textul de lege nu este incident în cauză (o hotărâre nedefinitivă pusă în executare, o hotărâre îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei precum și orice alt incident ivit în cursul executării).
În prezentul recurs, contestatorul a invocat starea sa de sănătate precară pentru care s-ar impune reducerea pedepsei de executat, însă și acest motiv este în afara celor prevăzute limitativ de lege, încât recursul de față se privește nefondat și conform art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen. va fi respins cu această mențiune.
Văzând și dispozițiile art.192 alin2. C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D. G. împotriva sentinței penale nr.270 din 10.04.2013, pronunțată de Tribunalul G..
Obligă recurentul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare statului din care onorariu avocat oficiu 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 7 iunie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
S. MustațăFlorică D. E. U.
GREFIER,
A. M.
Red. E.U.
Dact.A.L. 2 ex./28.06.2013
T. G. – jud.: I. A.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 138/2012. Curtea de Apel... | Îndemnul la consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 11.... → |
|---|
