Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 140/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 140/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr.140/ A
Ședința publică de la 08.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. D.
JUDECĂTOR - M. L.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, judecarea apelului declarat de revizuientul FORÂGARASI K. împotriva sentinței penale nr.244/ F din 18.03.2013 pronunțată de Tribunalul București- Secția II-a Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns apelantul revizuient F. K. în stare de arest și asistat de avocat din oficiu PARCIULEA AMNCA, cu delegația nr._ emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apelantul revizuient F. K., personal, declară că este de acord cu asistența din oficiu la judecarea apelului.
Constatând ca nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat, declarații suplimentare de făcut, apreciază cauza in stare de judecată si acorda cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu numit pentru apelantul revizuient F. K. solicită admiterea apelului, în temeiul disp.art.379 pct.2 lit.a Cpp, desființarea în parte a hotărârii și pe fond, rejudecând, admiterea în principiu a cererii de revizuire, întemeiată pe disp.art.394 lit.b Cpp, prin aceasta apelantul solicitând reducerea cuantum,ului pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public, având in vedere cazurile limitativ prevăzute de art.394 Cpp, apreciază că motivul invocat nu se circumscrie acestora, și pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, apreciind hotărârea apelata ca fiind legală și temeinică.
In ultimul cuvânt, revizuient F. K. precizează că menține declarațiile date în cauza sa si solicita admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.
CURTEA
Cu privire la apelul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.244 din 18.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în baza art.403 C. pr. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr.931/13.07.2004, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală în dosarul nr.4234/2004, așa cum a rămas definitivă prin decizia penală nr.1658/09.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de revizuentul condamnat F. K..
A fost obligat revizuentul condamnat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 07.12.2012 a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat F. K., care a învederat că la judecarea cauzei, inclusiv la individualizarea pedepsei, nu s-a ținut cont de o . aspecte. Astfel, lui, în calitate de complice, i-a fost în cele din urmă aplicată o pedeapsă mai mare decât cea aplicată autorului și celui care a organizat comiterea acestei fapte. În plus, s-a reținut în sarcina lui că ar fi participat și el la discuțiile privind realizarea acelei tranzacții: este adevărat că a fost prezent la acele discuții, însă nu s-a implicat în nici un fel în acestea, prezența lui la discuții datorându-se faptului că a fost chemat de I. A. M., sub pretextul că acei cumpărători erau prietenii lui, mai exact, colaboratorul. A învederat revizuentul-condamnat că ceea ce dorește să demonstreze prin audierea colaboratorului „D.” și investigatorului sub acoperire „N.”, audiere pe care o solicită, este că nu a scos nici măcar un cuvânt cu privire la prețul pastilelor, ci I. A. M. s-a înțeles la preț cu ei, el le-a dat mostrele și el deținea pastilele, cu toate acestea, pedeapsa aplicată în cele din urmă lui I. este închisoarea de 8 ani, inculpatului C., pedeapsa cu închisoarea de 6 ani, revizuentului-inculpat aplicându-i-se o pedeapsă de 10 ani.
Revizuentul-condamnat a avut anterior implicării în comiterea acestei fapte o înțelegere cu colaboratorul în sensul că el nu va avea nicio problemă ca urmare a comiterii acestei fapte, cerându-i doar să îi spună lui I. că este o persoană de încredere, ceea ce a și făcut, cu promisiunea că „D.” îl va cinsti, știind că are dificultăți financiare. În anul 2002 era muncitor pe șantier, I. îi era șef și era inginer pe șantier, iar cu timpul deveniseră prieteni, îi făcea acestuia cumpărăturile și îi spăla mașina. I. ajunsese să aibă încredere în acesta. Revizuentul-condamnat se liberase de doi ani din penitenciar unde fusese încarcerat pentru furt și avea un copil de 2 luni. Într-o zi a apelat la inginerul I. pentru a-l împrumuta cu o sumă de bani necesară plății chiriei, iar acesta l-a chemat acasă la el a doua zi pentru a-i da banii, cu această ocazie întrebându-l dacă în mediul carceral a cunoscut persoane care s-ar ocupa cu vânzarea de droguri, adăugând că el are 800 de pastile pe care vrea să le vândă. Revizuentul-condamnat a răspuns că u se pricepe la așa ceva. Inculpatul I. i-a spus să aibă grijă cu cine vorbește, să fie persoane de încredere, i-a înmânat o hărtie pe care era scris numele pastilelor și numărul lui de telefon, pe cre revizuentul-condamnat să îl comunice potențialului cumpărător pe care l-ar identifica. De asemenea, i-a promis că dacă îi găsește un cumpărător îi face cinste cu banii de chirie. Recurentul-inculpat l-a abordat pe colaboratorul „D.” care îi era prieten, care i-a spus că are el pe cineva care ar fi interesat de astfel de pastile, moment în care revizuentul-condamnat i-a remis hârtiuța pe care erau scrise datele pe care le completase I., și i-a spus colaboratorului „D.” că el nu vrea să fie implicat, acesta confirmându-i că el nu va avea nicio treabă, urmând ca acesta să discute direct cu I. și să se înțeleagă cu el. Condiția pusă de „D.” a fost ca revizuentul-condamnat să îi spună lui Ionescă că este băiat de încredere și prieten al său, ceea ce acesta a și făcut. „D.” l-a sunat pe I., și-au dat întâlnire și I. l-a chemat și pe el pe motiv că nu îi cunoaște și că sunt oamenii lui de încredere, motiv pentru care revizuentul-condamnat s-a dus și el la întâlnirea în cadrul căreia I. a discutat cu „D.” și cu investigatorul sub acoperire, s-au înțeles cu privire la prețul pastilelor, timp în care revizuentul-condamnat nu a scos nici un cuvânt. C. A. a venit și le-a adus două pastile ca mostre, acesta cunoscând că este vorba despre droguri, deși în declarații, atât el, cât și I. au susținut că nu aveau cunoștință despre acest lucru, doar revizuentul-condamnat menționând că avea cunoștință că sunt droguri. I. este cel care l-a învățat ca în fața instanței să declare era vorba despre pastile de Diazepam, argumentându-i că dacă va declara în acest fel, vor fi puși în libertate. Revizuentul-condamnat a precizat că în fața organelor de urmărire penală a declarat că era vorba despre droguri. După remiterea celor două pastile, cumpărătorii au plecat, iar ei s-au dus să bea o bere, iar I. a stabilit telefonic cu cumpărătorii să se întâlnească la ora 16:00 să vină cu banii să cumpere pastile. I. i-a spus revizuentului-condamnat ca la ora 16:00 să vină și el să îi dea banii de chirie. La ora 16:00, la întâlnire au venit colaboratorul și investigatorul, iar colaboratorul i-a dat telefonul revizuentului-condamnat să îl sune pe I. să îl convingă să vină în stradă, acolo unde avea mașina „D.”, în condițiile în care I. ar fi vrut să se întâlnească în altă parte, colaboratorul promițându-i că îl va cinsti, aspecte care nu a fost scrise în rechizitoriu. În final, C. și I. au venit și au intrat toți 5 în mașina, C. și I. aveau pastilele asupra lor. În timp ce aceștia numărau banii, colaboratorul i-a făcut semn revizuentului-condamnat să să coboare din autoturism, ceea ce acesta a și făcut, după care s-a îndepărtat la o distanță de 30-40 de metri. După 3 minute, au venit vreo 8 polițiști îmbrăcați în civil, care i-au scos din mașină, i-au pus să se așeze culcat, după care au venit și la el. Revizuentul-condamnat a arătat că el nu a fugit, deși ar fi putut să o facă atunci când polițiștii s-au dus la mașină, ceea ce, de asemenea, nu s-a menționat în rechizitoriu. Ulterior a fost arestat preventiv, fiind liberat după 1 an și o lună, după care s-a prezentat la toate termenele. Revizuentul-condamnat a mai arătat că nu îi cunoștea pe membrii familiei I. implicați în această faptă. Martora I. A. era cumnată cu I. A., C. A. C. era nepotul lui I. A., erau o familie de traficanți, fiica și ginerele A. I. erau arestați tot pentru trafic de droguri și cu siguranță toți cunoșteau că pastilele sunt droguri. Revizuentul-condamnat a concluzionat că pedeapsa care i-a fost aplicată este prea mare în raport cu implicarea sa concretă, dar și comparativ cu ceilalți doi inculpați. În final a cerut să se țină cont că nu a exercitat recurs pentru că I. i-a spus că apelul este ultima cale de atac, și citațiile nu le-a mai primit pentru că nu mai stătea la adresa din buletin de 4 ani, motiv pentru care el nu a cunoscut despre existența altor recursuri.
Potrivit art. 397 alin. 1) C.p.p., cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță, iar, potrivit alin. 4) al aceluiași articol, cererea de revizuire adresată direct instanței, se trimite pe cale administrativă procurorului competent. În consecință, la primirea cererii de către Tribunalul-București-Secția I Penală, prin rezoluție s-a dispus înaintarea cauzei la parchet.
Referatul conținând concluziile cu privire la cererea de revizuire formulată, prev. de art. 399 alin. 4) C.p.p., a fost întocmit de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial București. Concluzia referatului întocmit de procuror este în sensul că se impune respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată, în condițiile în care împrejurările invocate de către revizuentul-condamnat nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C.p.p., acest solicitând o reapreciere a probatoriului în scopul unei reduceri a pedepsei aplicate.
Cererea de revizuire formulată, însoțită de referatul procurorului au fost înregistrate pe rolul Tribunalului București-Secția a II-a Penală în data de 25.02.2013, sub nr._ .
La dosar a fost atașat dosarul Tribunalului București-Secția I Penală nr. 4234/2002, la care se află atașat dosarul de urmărire penală nr. 661/P/2002, și dosarele constituite în căile de atac.
Tribunalul, în baza art. 403 C.p.p., a respins ca inadmisibilă cererea revizuire a sentinței penale nr. 931/13.07.2004 pronunțate de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr. 4234/2004, așa cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1658/09.03.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de revizuentul-condamnat F. K., pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu nr. 661/P/2002 din data de 23.07.2002 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții, a inculpatului F. K., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 2 alin. 2) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C.p., reținându-se în fapt că l-a ajutat pe inculpatul I. A. M. să vândă un număr de 745 comprimate Ecstasy, prin găsirea unui client și participarea la discuțiile privind detaliile tranzacției, în schimbul unei recompense.
Prin sentința penală nr. 931/13.07.2004, Tribunalul București - Secția I-a Penală l-a condamnat pe revizuent la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare, sub aspectul infracțiunii pentru care se dispusese trimiterea sa în judecată. Situația de fapt reținută de instanță pe baza probatoriului administrat, coincide cu cea expusă în cuprinsul rechizitoriului.
Prin decizia penală nr. 788/21.10.2004 a Curții de Apel București-Secția a II-a penală, a fost admis apelul formulat de revizuent, pedeapsa aplicată acestuia fiind redusă la 10 ani închisoare, iar prin decizia penală nr. 1658/09.03.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul formulat de revizuent împotriva deciziei penale nr. 788/21.10.2004.
Revizuirea unei hotărâri penale definitive se poate cere doar în mod excepțional, în ipoteza în care se invocă unul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C.p.p., 4081 C.p.p. și 4082 C.p.p..
Din analiza cererii de revizuire formulate de revizuentul-condamnat F. K., rezultă faptul că acesta invocă existența anumitor elemente de fapt care nu au fost cunoscute de instanță, sau nu au fost reținute de aceasta la momentul pronunțării, pe care înțelege să le probeze prin audierea colaboratorului „D.” și investigatorului sub acoperire „N.”, și care ar fi de natură să conducă la reducerea pedepsei aplicate.
Tribunalul a constatat că doar în foarte mică măsură elementele de fapt prezentate de către revizuentul-condamnat în cuprinsul cererii de revizuire, nu concordă cu situația de fapt reținută în rechizitoriu și în sentința penală de condamnare: este vorba despre asigurările pe care i le-ar fi dat colaboratorul „D.” că nu va avea de suferit de pe urma tranzacției pe care a intermediat-o, despre faptul că nu s-ar fi aflat în autoturism la sosirea organelor de poliție, ci la o oarecare distanță de autoturism, pentru că, la un semn al colaboratorului, ar fi coborât din autoturism cu puțin timp înainte de venirea acestora, și că nu ar fi fugit, deși avea posibilitatea să o facă, precum și despre faptul că în momentul în care s-ar fi întâlnit cu colaboratorul și cu investigatorul la ora 16:00, la solicitarea colaboratorului l-ar fi apelat pe I. de pe telefonul acestuia pentru a-l convinge să vină la locul respectiv, colaboratorul promițându-i că îl va cinsti. O parte din aceste elemente de fapt fuseseră menționate de inculpat și cu ocazia audierii de către organele de urmărire penală și de către instanță, astfel încât nu se poate invoca faptul că instanța nu le-ar fi cunoscut. Astfel, în declarația dată în fața procurorului în data de 03.06.2002, revizuentul-condamnat a menționat: „În timp ce acesta număra banii, eu am ieșit și m-am îndepărtat. Apoi a intervenit poliția”. Audiat fiind la termenul din 19.11.2002, revizuentul-condamnat a menționat: „În momentul când a venit Poliția eram la circa 20 de metri. Precizez că fusesem și eu câteva momente în mașină”. Dacă un element de fapt a fost adus la cunoștința instanței, dar acesta nu a fost reținut, nu se poate ajunge la o revizuire a sentinței penale decât în situația în care, îndeplinite fiind și celelalte condiții legale, nereținerea acelui element de fapt s-a datorat unei imposibilități obiective a probării faptului. Or, în cazul de față, nu exista nici un impediment la audierea investigatorului sub acoperire și colaboratorului, așa cum solicită în prezent revizuentul-condamnat.
Elementele de fapt invocate în cererea de revizuire, indiferent dacă au fost sau nu aduse la cunoștința instanței anterior condamnării definitive, nu ar fi de natură să conducă, în situația în care ar fi probate pe baza probatoriului ce s-ar administra, la pronunțarea unei soluții diametral opuse, și anume, de achitare sau încetare a procesului penal. Astfel, comparând dispozițiile alineatelor 2) și 3) ale art. 394 alin. 1) C.p.p., se constată că, spre deosebire de celelalte de revizuire, când pentru admiterea cererii este suficient ca motivele invocate să fi condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, în cazul prevăzut de art. 394 alin. 1) lit a) C.p.p., împrejurările nou invocate ar trebui, în ipoteza probării lor, să conducă la pronunțarea unei soluții diametral opuse, aceasta fiind singura ipoteză de revizuire totală prevăzută de Codul de procedură penală. În cazul de față, elementele de fapt invocate, în ipoteza reținerii lor ca probate, nu ar fi de natură să conducă la o soluție de achitare sau de condamnare, ci, cel mult, la o reducere a pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul F. K., care a solicitat admiterea cererii de revizuire pe care a formulat-o și să se dispună reducerea cuantumului pedepsei pe care o execută.
Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar în raport de motivul de apel invocat, dar și din oficiu conform dispozițiilor art.371 alin.2 C. pr. pen. constată nefondat apelul.
În raport de cererea de revizuire promovată de condamnat prin care a solicitat rejudecarea cauzei penale și reaudierea a doi martori din dosar, în vederea reducerii cuantumului pedepsei de 10 ani închisoare pe care o execută în prezent, în mod legal prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire de față.
Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse cazurilor de revizuire, limitativ și expres prevăzute în art.394 lit.a-c C. pr. pen., iar cererea revizuentului, prin care se urmărește doar reducerea pedepsei pe care o execută, nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de articolul citat.
Ca urmare, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, considerente față de care se va respinge ca nefondat apelul declarat de art.379 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul F. K. cu privire la sentința penală nr.244 din 18.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală.
În baza art.192 alin.2 C. pr. pen. obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 de lei cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru revizuent și de la pronunțare pentru Ministerul Public.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. D. M. L.
GREFIER,
M. C.
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./20.05.2013
T. București – S.II. – jud.: S. A.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 866/2013. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 850/2013.... → |
|---|
