Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 877/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 877/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 877/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

Decizia penală nr. 877 R

Ședința publică din data de 09 mai 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: D. M.

JUDECĂTOR: A. E. B.

JUDECĂTOR: F. B. V.

GREFIER: R. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror V. M..

Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect soluționarea recursului declarat de inculpatul A. F. împotriva sentinței penale nr. 268 din data de 19.03.2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat A. F. personal in stare de arest și asistat de avocat din oficiu Șovagfău L. cu împuternicire avocațială nr._ din data de 25.04.2013 emisă de Baroul București – S.A.J.,lipsă fiind intimata parte vătămată I. M., intimații părți responsabile civilmente A. A. si A. N. si S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.

Apărătorul recurentului inculpat A. F. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 268 din data de 19.03.2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosar nr._ si rejudecând să fie reindividualizată pedeapsa aplicată inculpatului, cu coborârea acesteia spre minimul special prevăzut de lege, urmând a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut si regretă săvârșirea faptei. Totodată, solicită internarea inculpatului într-un centru de reeducare pentru a-și continua executarea pedepsei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind totodată că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată în raport de natura si gravitatea faptei săvârșită.

Recurentul inculpat A. F., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față, deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 268 din data de 19.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 1 București a hotărât următoarele:

În baza art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. g și i din Codul penal, cu aplicarea art.99 și 109 din Codul penal, precum și a art. 320¹alin.7 Cod de procedură penală, a condamnat pe inculpatul A. F. (fiul lui A. și N., născut la data de 27.04.1994 în București, domiciliat în București ., . și f.f.l. în București ..150, sector 1, CNP_), la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.

În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal.

În temeiul art.33 lit.a din Codul penal, a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze este în concurs cu cele pentru care a fost condamnat inculpatul prin: sentința penală nr.337/20.03.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2446/18.12.2012 a C. – Secția a II-a Penală, și sentința penală nr.1022/7.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2493/21.12.2012 a C. – Secția I Penală.

A repus în individualitatea lor pedepsele stabilite inculpatului prin sentința penală nr.337/20.03.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2446/18.12.2012 a C. – Secția a II-a Penală (2 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare) și sentința penală nr.1022/7.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2493/21.12.2012 a C. – Secția I Penală (1 an și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare).

În temeiul art.36 al.1 din Codul penal raportat la art.34 al.1 lit.b din Codul penal, a contopit pedeapsa stabilită în cauza dedusă judecății cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr.337/20.03.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2446/18.12.2012 a C. – Secția a II-a Penală, și sentința penală nr.1022/7.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2493/21.12.2012 a C. – Secția I Penală, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, dispunând ca inculpatul să execute în final 3 ani închisoare.

În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal.

În baza art.88 și 36 alin.3 din Codul penal, a dedus din durata pedepsei pronunțate detenția preventivă și perioada executată, de la 14.07.2011 la 3.10.2011 și de la 20.08.2012 la zi.

A anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr.1334/28.12.2012, emis de Judecătoria Sectorului 1 București în baza sentinței penale nr. 1022/7.11.2012, și nr.419/24.01.2013, emis de Judecătoria Sectorului 1 București în baza sentinței penale nr. 337/20.03.2012, și a dispus emiterea unui nou mandat, conform prezentei.

A luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În temeiul art.36 al.1 și 2 din Codul penal raportat la art.35 al.4 și art.118 alin.1 lit.e) din Codul penal, a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 274,45 lei, măsură de siguranță luată prin sentința penală nr.1022/7.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2493/21.12.2012 a C. – Secția I Penală, și a sumei de 90 lei, măsură de siguranță luată prin sentința penală nr. 337/20.03.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2446/18.12.2012 a C. – Secția a II-a Penală.

În baza art.14 și 346 din Codul de procedură penală, a obligat inculpatul A. F., în solidar cu părțile responsabile civilmente A. A. și A. N., domiciliați în București ..150, sector 1, la plata sumei de 80 lei, cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale), către partea civilă I. M., domiciliată în sector 1, București, .. 3.

În temeiul art.191 alin.1 și 3 Cod de procedură penală, a obligat pe inculpatul A. F., în solidar cu părțile responsabile civilmente A. A. și A. N., la plata a 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr._/P/2010 din data de 17.01.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost trimis în judecată inculpatul A. F., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. g și i din Codul penal, cu aplicarea art.99 și 109 din Codul penal, constând în aceea că: în noaptea de 08/09.08.2010, în jurul orei 05⁰⁰, prin escaladarea gardului și apoi prin demontarea unui geam de la ușa de acces, a pătruns în locuința situată pe .. 3 dinspre Aviator R. P., iar apoi în camera unde se odihnea partea vătămată I. M., de unde a sustras de pe masă, din spatele televizorului suma de 80 lei.

Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.320¹ Cod de procedură penală, la termenul din data de 19.03.2013 inculpatul declarând personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, la același termen instanța încuviințând cererea sa în acest sens.

În fapt, instanța de fond a reținut că inculpatul A. F., în noaptea de 08/09.08.2010, în jurul orei 05⁰⁰, prin escaladarea gardului și apoi prin demontarea unui geam de la ușa de acces, a pătruns în locuința situată pe .. 3 dinspre Aviator R. P., iar apoi în camera unde se odihnea partea vătămată I. M., de unde a sustras de pe masă, din spatele televizorului, suma de 80 lei.

Situația de fapt reținută de instanța de fond a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate I. M. – care a arătat că în noaptea de 08/09.08.2010, în jurul orei 05⁰⁰ a fost trezită de niște zgomote puternice, observând o persoană de sex masculin care căuta prin actele existente pe o masă în camera în care se afla, iar când și-a dat seama că partea vătămată s-a trezit, a fugit – coroborate cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare tehnico științifică dactiloscopică nr._ din 15.06.2012, potrivit căruia urmele digitale relevate și ridicate de pe geamul dislocat al ușii de acces în locuință, cu ocazia cercetării la fața locului, au fost create de degetul mare, respectiv degetul inelar de la mâna stângă a inculpatului, precum și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. F. care, în noaptea de 08/09.08.2010, în jurul orei 05⁰⁰, prin escaladarea gardului și apoi prin demontarea unui geam de la ușa de acces, a pătruns în locuința situată pe .. 3 dinspre Aviator R. P., iar apoi în camera unde se odihnea partea vătămată I. M., de unde a sustras suma de 80 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g și i din Codul penal, cu aplicarea art.99 din Codul penal.

La alegerea sancțiunii aplicabile inculpatului minor A. F., instanța de fond a avut în vedere criteriile speciale de individualizare prevăzute de art.100 alin.1 din Codul penal, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, atitudinea sinceră, starea fizică și dezvoltarea intelectuală și morală a minorului, de comportarea sa, condițiile în care a fost crescut și în care a trăit; reținându-se că inculpatul nu este școlarizat și nu se află la primul conflict cu legea penală, a intrat de mult într-un anturaj delincvent, începând să consume droguri și să adopte o conduită infracțională, supravegherea și controlul părinților fiind ineficiente, resursele comunitare de care inculpatul poate beneficia în prezent fiind reprezentate de accesarea unor cursuri de alfabetizare și calificare organizate de Penitenciarul unde se află încarcerat, după cum a rezultat din referatul de evaluare întocmit în cauză (f.32-35 dosar instanță).

Având în vedere cele expuse, prima instanță a apreciat că pentru reeducarea inculpatului A. F. luarea unei măsuri educative ar fi insuficientă și va aplica acestuia pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, reduse însă la jumătate, potrivit dispozițiilor art.109 alin.1 din Codul penal, și apoi cu o treime, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.320¹ alin.7 Cod de procedură penală, pedeapsă care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

Sub acest aspect, instanța de fond a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, atitudinea sinceră de care a dat dovadă inculpatul pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând fapta, și că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală.

Instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante, în ceea ce îl privește pe inculpat, atitudinea sa de recunoaștere a faptei fiind deja valorificată prin reținerea dispozițiilor art.320¹ alin.7 Cod de procedură penală, și a avut în vedere, sub acest aspect, și jurisprudența I.C.C.J., care a statuat că:

 recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel:

- „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale;

- „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracțiunilor, nu are în vedere situația în care prejudiciul este recuperat datorită surprinderii inculpatului în flagrant delict sau vigilenței părții vătămate sau a organelor de poliție;

- „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor. (I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011).

 în cazul aplicării dispozițiilor art. 320¹ C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320¹ C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. (I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 754 din 15 martie 2012).

În temeiul art.33 lit.a din Codul penal, s-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze este în concurs cu cele pentru care a fost condamnat inculpatul prin: sentința penală nr.337/20.03.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2446/18.12.2012 a C. – Secția a II-a Penală, și sentința penală nr.1022/7.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2493/21.12.2012 a C. – Secția I Penală.

D. pentru care instanța de fond a repus în individualitatea lor pedepsele stabilite inculpatului prin sentința penală nr.337/20.03.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2446/18.12.2012 a C. – Secția a II-a Penală (2 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare) și sentința penală nr.1022/7.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2493/21.12.2012 a C. – Secția I Penală (1 an și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare).

Apoi, în temeiul art.36 al.1 din Codul penal raportat la art.34 al.1 lit.b din Codul penal, a comtopit pedeapsa stabilită în cauza dedusă judecății cu pedepsele stabilite prin sentința penală nr.337/20.03.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2446/18.12.2012 a C. – Secția a II-a Penală, și sentința penală nr.1022/7.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2493/21.12.2012 a C. – Secția I Penală, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 luni.

S-a apreciat că aplicarea sporului este imperios necesară având în vedere periculozitatea de care a dat dovadă inculpatul, intrând în mod repetat în conflict cu legea penală, dar și numărul și cuantumul mare al pedepselor ce au fost contopite, o orientare către sistemul absorbției creând inculpatului impresia impunității, pentru celelalte fapte la care a fost condamnat.

Potrivit dispozițiilor art.109 alin.(4) Cod penal, condamnările pronunțate pentru fapte săvârșite în timpul minorității nu atrag incapacități sau decăderi. Astfel fiind, în baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului – major la data pronunțării acestei hotărâri – drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal, ca pedeapsă accesorie.

Nu a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României și prin decizia C. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Instanța de fond a observat că fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel încât a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales s-a impus însă a fi interzis, constatându-se că din penitenciar condamnatul nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.

În baza art.88 și 36 alin.3 din Codul penal, a dedus din durata pedepsei pronunțate detenția preventivă și perioada executată, de la 14.07.2011 la 3.10.2011 și de la 20.08.2012 la zi.

A luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

Sub aspectul laturii civile, a constatat că partea vătămată I. M. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 80 lei daune materiale, reprezentând suma de bani sustrasă.

Având în vedere că fapta ilicită a inculpatului, comisă cu intenție, de a sustrage suma de 80 lei părții vătămate, i-a produs acesteia un prejudiciu, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art.14 și 346 din Codul de procedură penală, raportat la art.1.349, 1.357, 1.372 alin.1, 1.381, 1.382 și 1.385-1.386 din Codul civil, a obligat pe inculpatul A. F., în solidar cu părțile responsabile civilmente A. A. și A. N., la plata sumei de 80 lei, cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale), către partea civilă I. M..

În temeiul art.191 alin.1 și 3 Cod de procedură penală, a obligat pe inculpatul A. F., în solidar cu părțile responsabile civilmente A. A. și A. N., la plata a 1000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul A. F., fără a preciza motivele de recurs.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 16.04.2013 sub nr._ .

Motivele de recurs au fost invocate oral, prin avocat, și consemnate în practicaua (partea introductivă) a prezentei hotărâri.

Astfel, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, cu coborârea acesteia spre minimul special prevăzut de lege, urmând a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei. Totodată, a solicitat internarea inculpatului într-un centru de reeducare pentru a-și continua executarea pedepsei.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art.385⁶ alin. 3 Cod procedură penală,Curtea, apreciază recursul ca fiind neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

În fapt, inculpatul A. F., în noaptea de 08/09.08.2010, în jurul orei 05⁰⁰, prin escaladarea gardului și apoi prin demontarea unui geam de la ușa de acces, a pătruns în locuința situată pe .. 3 dinspre Aviator R. P., iar apoi în camera unde se odihnea partea vătămată I. M., de unde a sustras de pe masă, din spatele televizorului suma de 80 lei.

Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. g și i din Codul penal, cu aplicarea art.99 și 109 din Codul penal.

Situația de fapt rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, inculpatul recunoscând în totalitate acuzațiile aduse, judecata desfășurându-se conform procedurii prevăzute de art.320¹Cpp.

Sub aspectul criticilor recurentului, Curtea constată că în mod corect a aplicat prima instanță dispozițiile art.72 Cp și art.320¹ al.7 Cpp.

Astfel, pe de o parte față de inculpat nu se putea lua o măsură educativă, întrucât acesta nu mai era minor la data pronunțării hotărârii, fiind oricum în executarea altor pedepse cu închisoarea.

Curtea constată că infracțiunea săvârșită de către inculpat este una gravă, furt calificat dintr-o locuință, prin efracție, în timpul nopții.

De asemenea, inculpatul dă dovadă de perseverență infracțională, din fișa de cazier rezultând că i s-au aplicat mai mult pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni grave contra patrimoniului, respectiv furturi calificate și tâlhărie, precum și mai multe amenzi administrative prin ordonanțe ale procurorului, tot pentru săvârșirea unor furturi calificate.

Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului este necesară și suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, prevenirea săvârșirii altor infracțiuni, dar și pentru ca acesta să-și formeze o atitudine corectă față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, în condițiile în care a dovedit obișnuință de a obține venituri din săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.

De asemenea, în mod corect prima instanță nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, neexistând astfel de împrejurări ce ar putea fi valorificate ca și circumstanțe atenuante, având în vedere în primul rând conduita infracțională constantă a inculpatului.

În mod corect prima instanță a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze este în concurs cu cele pentru care a fost condamnat inculpatul prin: sentința penală nr.337/20.03.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2446/18.12.2012 a C. – Secția a II-a Penală, și sentința penală nr.1022/7.11.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr.2493/21.12.2012 a C. – Secția I Penală, a contopit pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 luni închisoare, în total 3 ani închisoare.

Astfel, având în vedere ansamblul activității infracționale a inculpatului, este evident că sporul aplicat la pedeapsă este necesar, fiind nevoie de o perioadă mai lungă de timp pentru ca inculpatul să-și însușească temeinic, într-un cadru instituționalizat, normele referitoare la conviețuirea în societate și respectul față de muncă, în vederea prevenirii săvârșirii altor infracțiuni.

Față de cele reținute, Curtea, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat A. F., obligându-l la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocatului din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat A. F. împotriva sentinței penale nr. 268 din data de 19.03.2013, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr._ .

Obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocatului din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.05.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

D. M. A. E. B. F. B. V.

GREFIER,

R. S.

Red. V.B.F. /Tehnr.VBF/ P.A.M.. – ex.2/08.06.2013

J S1 București– jud.: T. G.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 850/2013....		Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 868/2013.... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 877/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 877/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI