Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 850/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 850/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 850/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II -A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr.850/R
Ședința publică de la 30.04.2013
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - I. T.
JUDECĂTOR - I. C.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul C. C. F., împotriva sentinței penale nr.27/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria T. M., județ Teleorman, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul ales al recurentului inculpat C. C. F., avocat F. C. C., cu împuternicire avocațială nr._/26.04.2013 emisă de Baroul Teleorman, în copie, depusă la fila 5/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. C. F., având cuvântul, solicită admiterea recursului în baza art.38515 pct.2 lit.b Cod procedură penală, casarea sentinței penale nr.27/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria T. M. și pe fond, achitarea inculpatului C. C. F. în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit d Cod procedură penală, apreciind că lipsește intenția inculpatului la săvârșirea faptelor.
Apreciază că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul C. C. F. ar fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, acesta refuzând recoltarea probelor de sânge întrucât i s-a insuflat că alcoolemia se poate stabili și pe baza probelor biologice de urină.
Consideră că declarațiile martorilor audiați în cauză nu sunt suficiente pentru a se pronunța o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru refuzul de a i se recolta probe biologice, arătând că inculpatul nu a refuzat recoltarea de probe biologice. Totodată, arată că OUG 195/2002 nu sancționează refuzul recoltării de probe biologice de sânge, ci refuzul recoltării oricărei probe biologice. Or, recurentul-inculpat a fost de acord cu recoltarea probelor biologice de urină, astfel încât din punctul său de vedere lipsește elementului intenție.
Față de incertitudinile și inadvertențele intervenite pe parcursul depistării inculpatului, a întocmirii procesului-verbal, a recoltării probelor biologice, apreciază că această situație profită inculpatului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. C. F. depune la dosar motivele de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că normele metodologice care reglementează modalitatea recoltării de probe biologice precizează clar că aceste probe de urină se dau numai în cazul în care este imposibilă recoltarea probelor de sânge. Or, această imposibilitate nu există în prezenta cauză, iar din înscrisurile existente la dosar rezultă că recurentul-inculpat C. C. F. a refuzat să i se recolteze probe de sânge.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 27 din 15 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria T. M. a hotărât următoarele:
În baza art.87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicată, a condamnat pe inculpatul C. C. F. (fiul lui D. și I., născut la data de 27.09.1975, în mun.T. M., județul Teleorman, cu domiciliul în T. M., ., județul Teleorman, CNP_, posesor C.I. . nr._, cetățenia română, studii 10 clase, fără ocupație și loc de muncă, căsătorit cu un copil minor, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale), la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe o perioadă de 4 ani în condițiile prevăzute de art.82 Cod penal și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.1 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.71 alin.5 Cod penal a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească 130 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1823/P/2011 din data de 13 iunie 2012 P. de pe lângă Judecătoria T. M. a trimis în judecată în stare de libertate pe inculpatul C. C. F. (fiul lui D. și I., născut la data de 27.09.1975, în mun.T. M., județul Teleorman, cu domiciliul în T. M., ., județul Teleorman, CNP_, posesor C.I. . nr._, cetățenia română, studii 10 clase, fără ocupație și loc de muncă, căsătorit cu un copil minor, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 87 al. 5 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria T. M. sub nr._ din 19 iunie 2012.
În fapt, s-a reținut în rechizitoriu că inculpatul C. C. F. locuiește în mun. T. M., ., județul Teleorman și în seara zilei de 19.10.2011 la un service auto din T. M., județul Teleorman, inculpatul împreună cu un grup de prieteni a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 23:30, deși consumase băuturi alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca Renault, model Clio, cu număr de înmatriculare 47 EGT 92 (Franța), conducându-l pe drum public.
În timp ce se deplasa cu autoturismul mai sus menționat pe . M., inculpatul a fost oprit pentru un control de organele de poliție și legitimat.
Pentru că emana miros de alcool, inculpatului i s-a solicitat testarea cu aparatul etilotest, însă acesta a refuzat testarea.
Organele de poliție l-au condus pe inculpat la Spitalul Municipal T. M. pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea determinării alcoolemiei.
La spital, în prezența martorei N. M. G., a refuzat în mod categoric să i se recolteze probe biologice de sânge, însă inculpatul a fost de acord să i se recolteze probe biologice de urină.
Situația de fapt reținută și relatată în rechizitoriu a fost probată cu proces verbal de constatare a infracțiunii, declarație inculpat, adresa nr.2.077/L/2011 a SML, cerere de analiză, buletin de examinare clinică, declarații martori, adeverință medicală și buletin de externare, proces verbal de constatare și efectuare a unor acte premergătoare, cazier judiciar, referat de terminare a urmăririi penale, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că, în seara zilei de 19.10.2011, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca Renault, model Clio, cu număr de înmatriculare 47 EGT 92 (Franța), fiind depistat în trafic de organele de poliție că a consumat alcool.
Inculpatul a refuzat să sufle în aparatul etilotest pe motiv că suferă de astm bronșic, însă a fost condus de organele de poliție la Spitalul Municipal T. M. unde a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge, solicitând recoltarea de urină, fapt relatat de martora N. G. atât în timpul urmăririi penale, cât și la instanță, or din adresa nr.2370/DIV/2013 din 17.01.2013 a SML Teleorman (fila 66 dosar) a rezultat clar că pe baza probei de urină nu se poate stabili alcoolemia, aceasta stabilindu-se prin proba de sânge.
Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto aflat în proces de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune probelor biologice sau a testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Inculpatul, pe lângă faptul că a refuzat să sufle în aparatul etilotest, a refuzat și recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
În drept, s-a reținut că refuzul de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul.
La individualizarea pedepsei conform art.72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurarea că inculpatul este tânăr, considerându-se că scopul preventiv educativ poate fi atins prin condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare.
Având în vedere aceleași considerente, pentru individualizarea pedepsei, privind modalitatea de executare, instanța de fond a constatat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare în regim de detenție și, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe o perioadă de 4 ani în condițiile prevăzute de art.82 Cod penal, atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii prevăzute de art.71 alin 1 Cod penal constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal.
În baza dispozițiilor art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească 130 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. C. F.¸cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 20.03.2013 sub nr._ .
Motivele de recurs formulate de inculpat, prin avocat ales și susținute oral, în fața instanței, au vizat latura penală a cauzei, apreciindu-se că sentința instanței de fond este supusă cazurilor de casare prevăzute la art. 3859 pct.12 și 17 Cod de procedură penală.
Astfel, acesta a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că inculpatul nu a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, acesta refuzând să sufle în aparatul etilotest deoarece suferă, printre altele, de astmă bronșic, afecțiune care nu îi permitea să aibă un suflu suficient de puternic să poată efectua cu succes testul cu aparatul etilotest. De asemenea, acesta a susținu că a refuzat recoltarea probelor de sânge întrucât i s-a insuflat că alcoolemia se poate stabili și pe baza probelor biologice de urină.
Totodată, a arătat că OUG 195/2002 nu sancționează refuzul recoltării de probe biologice de sânge, ci refuzul recoltării oricărei probe biologice. Or, recurentul-inculpat a fost de acord cu recoltarea probelor biologice de urină, astfel încât din punctul său de vedere lipsește elementului intenție.
D. pentru care, acesta a solicitat ca instanța de control judiciar să dispună, baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit d Cod procedură penală, achitarea sa.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, apreciază că recursul recurentului inculpat este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate de prima instanță și în cursul urmăririi penale rezultă că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
De altfel, inculpatul a recunoscut că a refuzat să se supună recoltării probelor biologice constând în probe de sânge în declarațiile date în cursul urmăririi penale, invocând faptul că a fost de acord cu recoltarea probelor de urină și că a fost determinat să creadă că este posibil a se stabili alcoolemia pe baza probei de urină.
Instanța de recurs constată că în procesul-verbal de prelevare se menționează că s-a procedat la prelevarea probelor de urină, dar numai ca urmare a faptului că inculpatul a insistat, după cum rezultă din declarația martorei N. G., sora medicală care a asistat la prelevare („Medicul curant și agentul de poliție au fost de acord în cele din urmă cu recoltarea unei probe de urină, având în vedere atitudinea inculpatului”), și numai după ce i s-a adus la cunoștință atât de agentul de poliție, cât și de medic că nu este posibilă stabilirea alcoolemiei pe baza probei de urină, după cum rezultă din procesul-verbal de constatare („I-am adus la cunoștință că probele de urină nu constituie probă în determinarea gradului de alcoolemie”) și din declarația martorei N. („Cadrele medicale i-au explicat că este necesar să dea o probă de sânge, nu de urină (…) Întrucât inculpatul și-a menținut poziția, în cele din urmă i s-a dat un recipient pentru recoltarea urinei (…) inculpatului nu i s-a oferit posibilitatea alternativă de a da o probă de sânge sau de urină”).
Prin urmare, instanța de recurs constată că probele de la dosar dovedesc că inculpatul nu a fost indus în eroare sau determinat să creadă de către personalul medical sau de către agentul de poliție că este posibilă stabilirea alcoolemiei pe baza unei probe de urină, inculpatul fiind pe deplin conștient de necesitatea unei probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei (condiție atașată elementului material al infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, definită, de altfel, în limbajul comun, nejuridic ca fiind procentul de alcool din sânge), astfel încât nu se impune achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. d Cpp.
Inculpatul a motivat că a refuzat recoltarea probelor de sânge ca urmare a unei fobii la înțepături, fără ca această incapacitate să fie confirmată de acte medicale. Dimpotrivă, actele medicale depuse la dosar pentru dovedirea astmului bronșic (afecțiune care aparent l-ar fi împiedicat să sufle în etilotest, refuzat, de asemenea, de către inculpat) confirmă faptul că inculpatului i-a fost recoltat sânge în mai multe rânduri pentru efectuarea unor analize de laborator (fila 16 dup), în cursul lunii iulie 2011. În aceste condiții, în raport de lipsa unei confirmări a unei afecțiuni de natură medicală care să justifice un refuz de recoltare a probei de sânge, în condițiile în care inculpatului i s-a adus la cunoștință că aceasta este absolut necesară, Curtea apreciază că susținerile inculpatului au fost folosite în scopul sustragerii de la răspundere penală.
Față de cele reținute, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat C. C. F..
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, respinge ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat C. C. F. împotriva sentinței penale nr. nr.27 din 15.02.2013 pronunțată de Judecătoria T. M., județ Teleorman, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. I. T. I. C.
GREFIER,
Victorița S.
Red. I.T../Tehnr. P.A.M.. – ex.2/22.05.2013
J. T. M. – jud: L. D.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 140/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 877/2013. Curtea de... → |
|---|
