Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 870/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 870/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 870/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 870/ R
Ședința publică de la 08.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. D.
JUDECĂTOR - M. L.
JUDECĂTOR - E. U.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul P. M. împotriva sentinței penale nr.24 F din 09.01.2013 pronunțată de TRIBUNALUL G.- SECȚIA PENALĂ- CAUZE GENERALE în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul contestator P. M., personal în stare de detenție la Penitenciarul G. și asistat de avocat din oficiu L. M., cu delegația nr._ emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul contestator P. M., personal, declară că este de acord cu asistența din oficiu la judecarea recursului și depune un ”Memoriu” în ședință publică.
Constatând că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat, declarații suplimentare de făcut, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul contestator P. M. solicită admiterea recursului, în temeiul disp. art. 38515 pct.2 lit. d C.pr.pen., art. 3859 pct.172 C.pr.pen., desființarea în parte a hotărârii și pe fond, rejudecând, reținerea legii mai favorabile, în sensul aplicării disp. art. 13 C.pen cu referire la art. 3201 C.pr.pen. și reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, pentru a avea astfel dreptul la un proces echitabil.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere cazurile limitativ prevăzute de art. 461 C.pr.pen, apreciază că motivul invocat nu se circumscrie acestora și pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, apreciind inadmisibilă contestația la executare formulată, sub aspectul motivului invocat.
In ultimul cuvânt, recurentul contestator P. M. solicită reținerea disp. art. 320¹ C.pr.pen.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 24/09.01.2013 pronunțată de Tribunalul G. s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul P. M., dispunându-se obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. De asemenea, s-a dispus și respingerea cererii condamnatului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320¹ C.pr.pen.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 284/2003 a Tribunalului V. și că solicitarea acestuia de aplicare a dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen., cu consecința reducerii pedepsei, este inadmisibilă, articolul menționat fiind aplicabil doar în cazul persoanelor ce nu erau definitiv judecate la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.
Împotriva sentinței penale recurate a declarat recurs condamnatul P. M., acesta criticând hotărârea Tribunalului G. față de respingerea cererii sale de sesizare a Curții Constituționale.
Procedând la verificarea sentinței recurate, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Astfel, recurentul P. M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 284/10.09.2003 a Tribunalului V., definitivă prin decizia penală nr. 1005/19.02.2004 a Curții Supreme de Justiție, la pedeapsa de 20 de ani închisoare.
Mai reține Curtea că petentul a invocat ca temei al contestației la executare modificările aduse prin Legea nr. 202/2010 Codului de procedură penală, în vigoare cu începere de la data de 25.11.2010 (după rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate față de petent la 19.02.2004), respectiv dispozițiile art. 320¹ C.pr.pen. – „judecata în cazul recunoașterii vinovăției”, care prevăd posibilitatea soluționării cauzei în baza acordului inculpatului de recunoaștere a vinovăției intervenit înainte de începerea cercetării judecătorești, situație în care acesta beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
Însă, astfel cum s-a arătat și în decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 853/02.12.2011, așa cum rezultă din denumirea sa marginală, art. 320¹ C.pr.pen. are în vedere o judecată, aparținând, cu excepția situațiilor tranzitorii, numai fondului și care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Prin urmare, textul menționat nu este susceptibil de aplicabilitatea principiului retroactivității legii penale mai favorabile, neputând fi considerat nici un incident ivit în cursul executării pedepsei de natură să ducă la reducerea acesteia.
În consecință, în mod corect s-a procedat la respingerea contestației la executare formulată de petentul P. M..
În ceea ce privește cererea condamnatului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320¹ C.pr.pen., Curtea constată că și aceasta a fost în mod justificat respinsă, soluția primei instanțe fiind conformă cu jurisprudența Curții Constituționale. Astfel, prin decizia nr. 1470/2011 a Curții Constituționale, precitată, a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320¹ C.pr.pen. invocată în dosare având ca obiect contestații la executare formulate de persoane condamnate definitiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, instanța de contencios constituțional apreciind că dispozițiile art. 320¹ C.pr.pen.(limitate la judecata în fond) nu au legătură cu soluționarea contestațiilor la executare, opinie împărtășită și de prezenta instanță. Or, una din condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale este ca excepția de neconstituționalitate să privească o dispoziție care are legătură cu soluționarea cauzei în care excepția a fost invocată, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.
Față de cele arătate, în baza art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul P. M. cu privire la sentința penală nr. 24/09.01.2013 pronunțată de Tribunalul G..
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă contestatorul la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. D. M. L. E. U.
GREFIER
M. C.
Red./dact./2ex.
09.05.2013/M.C./jud.M.L
Trib. G. – jud. G.P.
| ← Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 95/2012. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 866/2013. Curtea de... → |
|---|
