Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 95/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 95/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-03-2012 în dosarul nr. 95/2012

Dosar nr._

_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

Decizia penală nr.95

Ședința publică din data de 23.03.2012

Curtea compusă din:

Președinte C. C. C.

Judecător M. N.

Grefier C. M. S.

MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație de Justiție Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat prin procuror D. B..

Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect apelurile declarate de apelanții inculpați M. A. și S. I. împotriva sentinței penale nr.908 din data de 28 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9.03.2012, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera,în baza art.306 C.p.p., a amânat pronunțarea la datele de 16.03.2012 și 23.03.2012 când a dat următoarea soluție:

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor formulate, constată următoarele:

Tribunalul București - Secția a-II-a Penală, prin sentința penală nr. 908/28.12.2011,pronunțată în dosarul nr._ , a respins ca neintemeiata cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de inculpatul M. A., prin aparatorul sau ales.

1.În baza art. 254 alin. 2 C.p. rap. la art. 7 alin.1 din Legea 78/2000 a condamnat pe inculpatul S. I., fiul lui I. și A., născut la data de 5.10.1965 în ., la o pedeapsa de 8 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 -64 lit.a teza a II-a, b și c Cp.

În temeiul disp. art 65 din Cp a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art 64 lit a teza a II-a, b și c din Cp pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art 88 din Cp a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului arestul preventiv de la 12 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 350 Cpp a menținut starea de arest a inculpatului.

2. În baza art. art. 26 Cp, rap. la art. 254 alin. 2 Cp și la art. 7 alin. 1 din 78/2000 rap. la art. 320 ind. 1 Cpp, a condamnat pe inculpatul M. A., fiul lui I. și E., născut la data de 09.03.1967 în B., la o pedeapsa de 4 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 -64 lit.a teza a II-a și b Cp.

În temeiul disp. art 65 din Cp a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art 64 lit a teza a II-a și b din Cp pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

In baza art. 86 ind. 1 Cp, a dispus suspendarea executarii pedepsei pe o perioada de 7 ani ce constituie termen de încercare conf. art. 86 ind. 2 Cp.

Pe durata termenului de încercare inculpatul M. A. se va supune masurilor de supraveghere prevazute de art. 86 ind. 3 alin. 1 lit. a – d Cp.

A pus in vedere inculpatului prev. art. 86 ind. 4 Cp.

A încredințat supravegherea respectarii de catre inculpat a masurilor impuse acestuia, Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Brasov.

In baza art. 71 alin. 5 Cp pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit a teza a-II-a și b din Cp.

In baza art. 255 alin. 5 Cp, a obligat pe inculpatul S. I. la restituirea catre martorul denuntator Kungl L. C., domiciliată în București, .. 7, sector 2, a sumei de 10.000 de euro.

In baza art. 255 alin. 4 Cp, a dispus confiscarea de la inculpatul S. I. a sumei de 500 de euro.

A menținut masura sechestrului asigurator dispus prin Ordonanta din data de 24 10 2011 in dosarul nr. 175/P/2011 asupra imobilului situat in B., ., ., proprietatea inculpatului S. I. și a sotiei sale S. A., pana la concurenta sumei de 10.500 de euro.

In baza art. 191 Cpp a obligat pe inculpatul S. I. la plata sumei de 40.000 de lei, iar pe inculpatul M. A. la plata sumei de 20.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre.

Onorariul aparatorului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justitiei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A. nr. 175/P/2011 din 04. 11. 2011, în stare de arest preventiv, inculpatul S. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin.2 C.p. rap. la art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 si în stare de libertate a inculpatului M. A., sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art.26 C.p. rap. la art. 254 alin.2 C.p. și la art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 .

In fapt: În data de 11.08.2011, martorul KUNGL L.-C. a formulat un denunț la Direcția Națională Anticorupție, sesizând faptul că, în perioada iulie - august 2011, inculpatul S. I., comisar șef în cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B. i-a pretins suma de 300.000 RON, din care a primit 10.000 euro, prin intermediar, pentru a autoriza funcționarea pieței de gross Stupini - Mercur, administrată de S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L. B..

Din cercetările efectuate a rezultat că, în perioada iunie - iulie 2011, piața de gross Stupini - Mercur, administrată de S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L. B. (având ca administratori, printre alții, și pe tatăl denunțătoarei, M. I.) a făcut obiectul unor controale repetate ale reprezentanților Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B. sub conducerea directă a comisarului șef, inculpatul S. I., controalele s-au concretizat cu aplicarea unor sancțiuni constând în amenzi (conform proceselor verbale de constare a contravențiilor din datele de 15.06.2011 și 04.07.2011), motivat de faptul că reprezentanții pieței nu au prezentat mai multe documente privind funcționarea acelei unități. În data de 12.07.2011, reprezentanții Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B. au propus luarea măsurii închiderii temporare a pieței pe o perioadă de cel mult 6 luni. În consecință, în data de 14.07.2011, inculpatul S. I. în calitate de comisar șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B. emis Decizia nr. 8/2011, prin care s-a dispus luarea măsura închiderii pieței de gross pe o perioadă de 5 luni, cu consecința încetării activității.

Față de măsura dispusă în data de 14.07.2011, numita KUNGL L.-C. a făcut demersuri pentru identificarea unor persoane care să-i faciliteze . comisarul șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B. și la alți reprezentanți ai autorităților implicate în decizia de suspendare a activității pieței pentru a discuta în legătură cu activitatea societății S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L.. Astfel, în cursul lunii iulie 2011, numitul BREJA B., o cunoștință mai veche a denunțătoarei, i-a facilitat, prin intermediul inculpatului M. A., . inculpatul S. I..

În aceste împrejurări, martora KUNGL L.-C. a avut câteva întâlniri cu inculpatul S. I., context în care, cei doi au discutat cu privire la modul în care s-au desfășurat controalele Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B. în Piața Stupini, denunțătoarea exprimându-și suspiciunea cu privire la buna credință a celor implicați în activitatea de control. În contextul acelei discuții, inculpatul i-a precizat denunțătoarei că nu înțelege de, ce până la acel moment, reprezentanții pieței nu au reușit să-și asigure sprijinul vreunei autorități locale, subliniind că „orice are un preț”. Ulterior acestei discuții, numitul BREJA B. i-a comunicat denunțătoarei că inculpatul S. I. i-a cerut să-i transmită acesteia că are nevoie de 150.000 RON, revenind apoi și precizând că suma de care are nevoie urgentă inculpatul este de 10.000 euro. Martora KUNGL L.-C. a precizat că solicitarea inculpatului a interpretat-o la acel moment ca fiind „prețul” la care S. I. se referise la una din întâlnirile anterioare. Cei 10.000 euro au fost remiși inculpatului S. I. prin intermediul numitului BREJA B., aspecte confirmate de către cel ultim menționat.

Ulterior remiterii sumei de 10.000 euro, numita KUNGL L.-C. a avut o nouă întâlnire cu inculpatul S. I., ocazie cu care cei doi au reluat discuțiile anterioare privind contextul în care s-a realizat închiderea pieței, precum și în ceea ce privește modalitatea de redeschidere a pieței. În contextul acestei discuții, inculpatul a cerut numitei KUNGL L.-C. în mod direct suma de 300.000 RON, angajându-se ca în schimbul banilor să autorizeze redeschiderea pieței administrată de S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L. La solicitarea denunțătoarei, inculpatul S. I. a fost de acord ca cea prim menționată să-i remită banii în momentul în care va aproba redeschiderea pieței. De asemenea, inculpatul a acceptat ca din cei 300.000 RON pretinși denunțătoarei să scadă suma de 10.000 euro pe care o primise anterior.

După formularea denunțului în data de 11.08.2011, discuțiile telefonice și cele ambientale purtate de numita KUNGL L.-C., inculpatul S. I. și ceilalți participanți în legătură cu obiectul prezentei cauze au fost interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul București.

Astfel, în data de 23.08.2011, martora KUNGL L.-C. a purtat o primă discuție cu inculpatul S. I.. Cu această ocazie cei doi interlocutori au reluat discuții anterioare privind împrejurările care ar fi determinat dispunerea de către reprezentanții autorităților locale a activităților de control la Piața Stupini. Numita KUNGL L.-C. și-a exprimat suspiciunea în ceea ce privește buna credință a reprezentanților autorităților locale, bănuind că toate controale derulate la intervale scurte de timp și de către mai multe autorități locale aveau ca scop blocarea activității Pieței Stupini și că erau motivate de interesele economice ale unui terț protejat de către autoritățile locale, arătând: „Cum poți să-mi spui tu mie că un business care a fost zece ani de zile, da…” „Cu autorizație sub niște documente, funcțional, fără nici un fel de problemă, brusc primește ordin de la prefect, de la GIGEL, I., M., V.… da?”, „Și atunci cum să nu faci teoria conspirației?” și că „Controalele la taică-meu au început în mai, atunci când ăla (n.n. administratorul unei alte piețe) a început deja să-și facă treburile acolo, așa cum trebuia”, reproșându-i inculpatului: „Deci, tu te-ai dus la ordinele prefectului și ai văzut ce nu era sau ce era în regulă, în condițiile în care taică-meu ar fi fost oricum în regulă, până în august” că „Intenția mea nu este să-mi spui mie că a fost sau nu comandă! A fost sau nu, este problema lor, problema voastră, habar n-am!” și că „Comandă a fost, indirectă, ordinul prefectului: «Duceți-vă și vedeți ce-i acolo!»”, reproșuri față de care inculpatul S. I. a replicat: „Se poate! Și noi ne-am dus cu legea!” (vol. 2 fila 120, 115, 117). Inculpatul S. I. i-a indicat interlocutoarei documentele care, în opinia sa, ar mai fi fost necesare pentru obținerea avizelor ce trebuiau emise și de alte autorități, pentru ca la rândul său să poată revoca decizia de închidere a pieței, arătând că: „Iar lui, (n.n. administratorului pieței) îi trebuie un aviz de la P.S.I. pentru autorizația de construcție” „Da, PUZ-u’! PUD și PUZ!” (vol. 2 fila 112, 113). De altfel, din desfășurarea ulterioară a faptelor, a rezultat că inculpatul S. I. s-a preocupat să dea aparență de legalitate măsurilor dispuse, asigurându-se că și celelalte autorități locale emiteau avizele privind funcționarea pieței înainte de a revoca propria decizie de închidere a pieței. În acest sens, la toate întâlnirile cu denunțătoarea, inculpatul S. I. i-a dat indicații concrete acesteia privind actele normative aplicabile pentru autorizarea pieței, sfătuind-o în special în ceea ce privește modul în care pot fi eliberate mai multe avize ale Primăriei Municipiului B..

În finalul discuției, având în vedere preocuparea manifestă a numitei KUNGL L.-C. în ceea ce privește redeschiderea pieței, inculpatul S. I. i-a dat asigurări acesteia că: „Rezolvăm problemele! Le rezol…”. La rândul său, față de disponibilitatea inculpatului și angajamentul acestuia că va acționa pentru a dispune redeschiderea pieței, denunțătoarea și-a exprimat dezamăgirea că nu l-a contactat anterior dispunerii măsurii de închidere a pieței, precizând: „Și mie îmi pare rău, că nu am știut de multă vreme!”, interlocutorul replicând că soluționarea problemelor denunțătoarei ar fi fost mai facilă în acele condiții, precizând: „Nu te rezolvam până acuma?” și subliniind totodată „Eram, știi cum, pac-pac! Și cu…” (vol.2, fila 136). Referindu-se la modalitatea în care îi va comunica denunțătoarei momentul la care va aproba redeschiderii pieței, inculpatul S. I. a precizat „Ok, lasă că văd eu, găsesc eu o variantă să-ți spun!”, arătând că în comunicarea telefonică cu aceasta va folosi un limbaj codificat: „În fine, o să te sun și o să-ți spun, că se-ndreaptă timpul, că s-a anunțat, da, vreme frumoasă!” „Păi, ce dracu’ să mai…” (vol. 2 fila 137). Dorind să se asigure că rezolvarea problemelor sale nu va dura, numita KUNGL L.-C. a întrebat, la rândul ei: „În următoarele săptămâni, sau în următoarele zile?”, inculpatul S. I. dând asigurări: „Da, da, da, zile! Păi, asta-ți spun! S-a anunțat vreme frumoasă în următoarele zile, sau în… Na!” și subliniind că va face demersuri mai insistente, a completat: „Deci, eu vreau să forțez chestiunea…” (vol. 2 fila 137, 138). Având în vedere asigurările inculpatului privind demersurile întreprinse pentru redeschiderea pieței și referindu-se la discuțiile anterioare pe care le-au avut cei doi interlocutori în legătură cu suma de bani pretinsă de acesta, numita KUNGL L.-C. a precizat „Și eu vreau să mă țin de promisiune cu totu’! Da? Deci, nu…”, iar numitul S. I., fără a respinge spusele interlocutoarei a replicat: „Păi, lasă-mă să rezolvăm noi…” arătând că „Dar să nu-mi zici că nu am făcut nici un pas, înspre a rezolva!” și că „Adică, ai o cale de comunicare, că dacă nu aveam comunicare, n-aveai ce să faci. Dar…” (vol. 2 fila 138). Dorind să îi dea încă odată asigurări denunțătoarei că îi va comunica rezultatul demersurilor sale, inculpatul S. I. a subliniat: „Ne auzim la telefon, eu mă văd, da? Și, ne auzim la telefon mâine!” „Sau poate chiar în seara asta, dacă e ceva așa, te sun în seara asta!” „Și, asta e! Facem, nu, să nu crezi că o las așa, bine?”, precizând că este preocupat ca redeschiderea pieței să se realizeze în cadrul legal: „Dar trebuie făcută ca lumea! Ți-am dat niște elemente ca să mă-nțelegi, no!” (vol. 2 fila 142). Încă de la această primă convorbire purtată între cei doi interlocutori după formularea denunțului din data de 11.08.2011, s-a revelat o preocupare permanentă și exagerată a inculpatul S. I. privind eventualitatea ca întâlnirile cu numita KUNGL L.-C. să fie supravegheate de către reprezentanții organelor de anchetă sau ca discuțiile cu aceasta să fie interceptate. Această preocupare l-a și determinat pe inculpatul S. I. să impună un anume tip de discurs la toate întâlnirile cu martorul denunțător, acesta evitând să facă referiri directe și explicite la pretinderea anterioară a sumei de 300.000 RON de la numita KUNGL L.-C.. Astfel, încă din debutul discuției, inculpatul i-a cerut interlocutoarei să nu mai folosească aparatul telefonic „Știi ce, nu vrei să bagi telefonu’ ăla în geantă? Stau mai liniștit!”, precizând că: „Eu eram singur în mașină și am avut o interceptare ambientală! Deci, nu-mi spune mie!” (vol. 2 filele 110-111) și subliniind că unul din posturile sale telefonice este interceptat în baza unei autorizații „Pe număru’ meu de telefon, îți dau așa o chestiune că… s-a emis o autorizație de interceptare, începând cu 27 iulie. Pe număru’ tău, al meu, pe care m-ai sunat și tu astăzi”. Față de cele relatate interlocutoarei, inculpatul a arătat că este atent la modul de exprimare pentru a nu se putea proba implicarea sa în activități infracționale „Trebuie să am foarte mare grijă, nici nu…” pentru că „Te trezești cu teancu’ că am mai fost la ei… De transcrieri și te iau transpirațiile, L.! Zic: «Mă, oare ce-am vorbit?»” (vol. 2 filele 133-134). Inculpatul S. I. a mai precizat că nu poartă discuții telefonice, preferând să se deplaseze kilometri pentru a vorbi cu interlocutorul care îl interesează: „Zboară și telefonu’ și cartela! Deci, nu le… și în rest kilometri! «Hai să ne vedem! » Și ies și mergem, ne plimbăm.” (vol. 2 fila 139).

În data de 22.09.2011, martorul KUNGL L.-C. a avut o nouă întâlnire cu inculpatul S. I., tot în municipiul B.. Încă de la începutul discuției, inculpatul și-a exprimat suspiciunea cu privire la posibilitatea ca întâlnirea cu numita KUNGL L.-C. să fie monitorizată de către organele de anchetă, motiv pentru care i-a și cerut acesteia să se deplaseze într-o altă locație. Astfel, referindu-se la o persoană care se afla în localul ales ca loc de întâlnire, inculpatul S. I. a spus „Era cu aparatu’ foto… ă… cu telefonu’, sanchi, a ridicat… Da, ciudat! În fine!” (vol. 2 fila 148) „… Deci, uite și mașina asta o dau s-o verific, clar!”, atrăgându-i atenția interlocutoarei cu privire la modalitatea în care s-ar realiza activitatea judiciară de urmărire „Deci, ăsta stă aicea, da, tocmai în ideea… Uite-i acolo! Uite-i acolo! Tocmai în ideea în care… Deci, întotdeauna ai și o echipă, nu o echipă mobilă, ai poate chiar trei mobile, da? Ai plecat, ai urcat în mașină, te preia echipa mobilă!...” „La un moment dat, eu m-am uitat, am avut o fracțiune de secundă în care am întors capu’ spre el și era cu el în mână și după aia l-a lăsat așa și, nu știu, se făcea că…” și fiind convins că este supravegheat a arătat „… Cum să nu te prinzi, nu? Păi, nu te bunghești, bă, că… nu?” (vol. 2 filele 151-152).

În dorința de a crea aparența că luarea deciziei de redeschiderea a pieței de către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor este justificată exclusiv de îndeplinirea unor cerințe legale, inculpatul S. I. a condiționat această decizie de emiterea și a celorlalte avize de către autoritățile locale. De aici și preocuparea inculpatului ca administratorii pieței să obțină mai multe avize de la Primăria B. și insistența acestuia de a-i solicita denunțătoarei să se facă demersuri pentru obținerea unei autorizații de construcție. În acest sens, inculpatul a subliniat că s-ar fi preocupat chiar să-i faciliteze reprezentantului S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L . persoanele competente. Totodată, pentru a o convinge pe interlocutoare cu privire la preocuparea sa permanentă pentru a lua decizia de redeschidere a pieței, inculpatul a precizat că are dosarul S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L asupra sa „… jur, acum dacă vii la mine-n mașină, găsești dosaru’ ...[neinteligibil]... Dacă m-am dus cu dosaru’ și am… «Băi, nea, uite…»” (vol. 2 fila 158).

Fără o legătură aparentă cu cele precizate anterior interlocutoarei, inculpatul S. I. a încercat să-i sugereze că nu putea să aibă o comunicare explicită și directă cu aceasta întrucât telefonul său este interceptat „No! Știi ce mi-e mie… adică… Pe număru’ meu de telefon s-a emis o autorizație, începând cu douăș’șapte iulie, până-n douăș’șapte august!”, subliniind totuși că este convins că nu a purtat și nu va purta cu interlocutoarea discuții care pot fi interpretate în contextul unei fapte penale „…Da’ noi pe număru’ ăla n-am vorbit și nu vorbim, doar să ne vedem, n-am vorbit niciodată nimic prostii, sau…” „… Nu, nu, păi, da’ nu vorbim prostii pe telefon! Sunt două chestiuni!... „ și exprimându-și, încă o dată, suspiciunea că ar fi supravegheat de organele de anchetă a precizat „Mi-e să nu se fi pus în mișcare anumite mecanisme…” „Deci, eu clar am avut telefonu’ interceptat! Asta sută în mie, cele două numere de telefonu’ de serviciu și ăsta!” „Sunt prea multe coincidențe, prea multe…” (vol. 2 filele 159-160). Evident preocupat de acest aspect, inculpatul a subliniat că „Nu mai știi în cine să ai încredere, sau ...[neinteligibil]... să vorbești, știi? Dar eu consider că n-am nici o…” , dorind ca și numita KUNGL L.-C. să se adapteze limbajului său și să mimeze împreună cu acesta buna credință care ar fi justificat întâlnirea dintre cei doi și nu interesul exclusiv de natură materială al acestuia „Important e ce… îți dai seama de ce-ți spun! Băi, noi suntem bine intenționați, da? Și tu!”, subliniind totodată „Lângă, în jurul nostru sunt o sumedenie de necunoscute!” „Și nu știi cum pici cu… în ...[neinteligibil]...”. Dorind să se asigure că în eventualitatea în care discuțiile cu denunțătoarea ar fi înregistrate, acestora să nu li se va da o altă interpretare decât cea dorită de inculpat, acesta a precizat „Că nu contează, mă, nu discutăm, n-are nici o legătură, mă, n-are!” „N-are… n-ai de ce să-ți faci probleme, da? Dar îți spun lucrurile astea, ca să vezi că nu depinde chiar numai de mine” (vol. 2 filele 160-161)

Conștient de implicațiile grave, de natură penală ale demersurilor sale, inculpatul S. I. a mai arătat: „Da’ pot intra într-un rahat de nu-i adevărat! Nu ne mai scoate nici bunica!” „...[neinteligibil]... la pârnaie și… eu sunt ăla care…”, subliniind în acest context că vrea să dea aparența interesului legal în emiterea actelor „De aia am zis: «B_, nu forțez, nu faci, nu fac…»” (vol. 2 filele 161-162). Față de cele afirmate de inculpat, numita KUNGL L.-C. a replicat că nici ea nu face presiuni asupra acestuia „Eu de aia nici nu am pus vreo presiune, vreo ceva, dar, de exemplu, taică-meu este disperat!” (vol.2, fila 162). Relevantă cu privire la tipul de comportament al inculpatului, în condițiile în care preocuparea acestuia nu ar fi trebuit să fie legată de o eventuală supraveghere a oricăror organe de anchetă, este afirmația acestuia „Vezi ce frumos e să fii funcționar al statului, să mor eu! Să stai zi de zi și în casă să-ți fie teamă să vorbești, să…” (vol. 2 fila 163).

Revenind la preocuparea acestuia privind obținerea tuturor avizelor de la Primăria Municipiului B., inculpatul S. I. a insistat să fie înștiințat despre stadiul demersurilor pentru obținerea autorizației de construire „Deci cam așa stau lucrurile, da? Vreau să văd, să vină mâine la mine, să-mi spună și mie ce și cum…” arătând că „Am văzut, că a făcut schimbarea de… ă… la… Pe extrasul C.P. apare acum ...[neinteligibil]... schimbarea de destinație. Deci ăia vroiau să…” (vol. 2 filele 166-167) și precizând că ar fi înștiințat-o pe numita D. M., arhitectul șef al primăriei, că intenționează să redeschidă piața „Am avut discuții anterior cu ea la documente și zic: «Tanti, uite! Conform ăstora, eu o să-i dau, că nu mai pot să-l țin!»” și că „Am umflat-o aici că ea habar n-are” … „Zic: «O să-i dau deschiderea!»” (vol. 2 fila 165).

În acest context, numita KUNGL L.-C. l-a asigurat pe interlocutor că a depus la Primăria Municipiului B. cererile necesare pentru obținerea tuturor autorizațiilor „În cinci august el (n.n. administratorul pieței) a depus pentru prelungire, iar acuma, ieri, astăzi, nu ieri, a depus pentru reluarea activității, înțelegi? Cu tot, cu toată documentația, cu totu’ schimbat, cu tot, tot, tot, tot, tot!” (vol. 2 fila 167).

Fiind dezamăgit cu privire la modul în care este tratat de numita KUNGL L.-C., deși făcea demersuri pentru redeschiderea Pieței Stupini, inculpatul S. I. a precizat „Și eu sunt chinuit, ce faci pentru mine să nu mai fiu chinuit? Tu ce poți să faci? ...[neinteligibil]...” dar interlocutoarea a replicat, referindu-se la suma de 10.000 euro pe care deja o remisese interlocutorului „Hai, că m-am și revanșat, nu poți să zici c-am fost mârlancă! …[râde]…” și s-a angajat să remită și restul sumei pretinse, subliniind „Ți-am zis că… E… A fost un început, o să fie și un sfârșit! Să văd că se deschide odată piața aia! Deci, ce ți-am promis rămâne…”(vol. 2 fila 169). Deși numita KUNGL L.-C. nu a indicat în mod explicit vreo suma de bani sau alt folos material care ar fi constituit „revanșa” celei prim menționate pentru „serviciile” inculpatului, replica inculpatului S. I. a fost „Sunt incoruptibil eu!”, recunoscând implicit că ceea ce a primit și urma să mai primească de la denunțătoare era un folos necuvenit. Adaptându-se tipului de limbaj impus de interlocutor, la rândul ei, numita KUNGL L.-C. a spus „Bine! Și eu, păi, da și eu!” (vol. 2, fila 170).

În data de 28.09.2011, după ce inculpatul S. I. a aflat că în aceeași zi la solicitarea administratorilor pieței, Primăria Municipiului B. emisese autorizația de construire nr. 734/2011, cel prim menționat a apelat-o de mai multe ori pe numita KUNGL L.-C., respectiv la orele 11:29, 11:30, 12:47 pentru ca, în final, la ora 15:19 să aibă o discuție cu aceasta, pentru a o înștiința cu privire la emiterea autorizației anterior menționate „… am înțeles că astăzi a ieșit A.C.-ul” „Autorizația de construcție, da!” „… mai trebuia ștampilată. Atât!”, după care a vrut să se asigure că interlocutoarea va veni la B. și a întrebat-o „Tu când vii la B.?” „Vorbim când vii” (vol. 2 fila 38). A doua zi, 29.09.2011, la ora 18:11, inculpatul S. I. a apelat-o din nou pe KUNGL L.-C., ocazie cu care cel prim menționat a cerut confirmarea că reprezentantul S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L. a obținut avizele solicitate de la primărie „… știu că mai trebuia făcut ceva, o formalitate, acolo”, după care, și-a exprimat preocuparea evident interesată de a se întâlni cu interlocutoarea „Dar, treci, când vii, când vii la B.”… „Păi, da, da’… dar… trebuie… Îți spun eu ce trebuia, … ce trebuie să faci. Păi, îm… dar, când vii? Aia e, când vii la B.?”, aceasta asigurându-l că va deplasa în curând în municipiul B. (vol. 2 fila 42).

De altfel, în condițiile în care în data de 30.09.2011, reprezentanții S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L. au formulat o nouă cerere prin care solicitau Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B. autorizarea funcționării Pieței Stupini, prin revocarea Deciziei nr. 8/2011 de închidere a acesteia, în cursul aceleiași zile, numita KUNGL L.-C. și inculpatul S. I. au avut mai multe discuții telefonice, acesta din urmă dându-i asigurări interlocutoarei că nu mai sunt necesare alte documente pentru obținerea avizelor de la primărie. În consecință, în data de 30.09.2011, orele 16:48, inculpatul S. I. l-a apelat și pe juristul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B., martorul IOBB D. K., căruia i-a comunicat că, în baza documentelor transmise de reprezentanții pieței va analiza cererea formulată de aceștia, de redeschidere a pieței, precizând „A, deci… putem să analizăm, să ne uităm luni peste cererea…” și că „… bine, luni trebuie… că a mai… au mai venit cu niște documente” (vol. 2 fila 47).

Având în vedere interesul manifestat pe parcursul mai multor zile de către inculpatul S. I. de a se întâlni cu denunțătoarea KUNGL L.-C., în data de 30.09.2011, aceasta s-a deplasat în municipiul B. și a avut o primă discuție cu cel prim menționat, începând cu ora 11:09. Cu ocazia acestei discuții, inculpatul S. I. a vrut să se asigure, încă o dată, că reprezentanții pieței de gross au ridicat autorizația de construcție eliberată de Primăria municipiului B., pentru ca, potrivit planului infracțional pe care îl concepuse, să se poată pronunța cu privire la solicitarea de redeschidere a pieței și să dea aparența aprobării funcționării acesteia motivat exclusiv de un interes legal și, în acest sens, precizând „A luat-o?... Era semnată autorizația de construcție și trebuia… și trebuie să o ridice. Da? După aceea vine la mine.” și că „Autorizația era… De asta-l ținea. Autorizația de construcție a obținut-o!” „Trebuia ștampilată. Era semnată. Trebuia ștampilată!” „… trebuia ștampilată. Și circuitu’… se ștampilează și nu știi, comunică prin poștă sau… Nu știu!” și a solicitat formularea unei noi cereri de către reprezentanții pieței pentru a cere revocarea decizie de închidere „Și trebuie să facă o cerere.” „De redeschidere” (vol. 2 filele 173-175).

Referindu-se la conținutul cererii pentru aprobarea funcționării pieței de către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor B., inculpatul S. I. a arătat „Am memoriile acolo, el (n.n. tatăl numitei KUNGL L.-C.) mi-a indicat act normativ că merge pe piață engros. Și acolo, la piața engros, nu mai e nevoie de… acord de la primărie. Înțelegi?” (vol. 2 fila 176). Față de asigurările repetate ale inculpatului că Piața Stupini va fi redeschisă, în baza autorizației de construcție emise de primărie și a actului de revocare a închiderii pieței pe care inculpatul se angajase să îl emită în calitate de conducător al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B., numita KUNGL L.-C. a replicat „Și tu zici că gata! Deci, săptămâna viitoare, dacă are actu’ de la tine, dăm drumu’!”. Denunțătoarea a precizat, totodată, cu referire la folosul pretins de cel prim menționat că „Deci, eu sunt pregătită cu ce trebuie, da? Eu am crezut că de-aia m-ai chemat azi!” „Cu ce-am vorbit noi…”. În modalitatea obișnuită de discurs, preocupat de a masca orice referire la folosul pretins numitei KUNGL L.-C., inculpatul S. I. a replicat „Nu, mă, nu, mă!”, arătând, totodată, că are o preocupare permanentă pentru a crea doar aparența implicării sale în demersurile de aprobare a funcționării pieței exclusiv dintr-un interes legal „Că, din punctul meu de vedere… Că, din punctul meu de vedere, o să mă acopăr cu toate cele. Am extrasul C.F., în care el a schimbat destinația juridică a terenului și a transformat din platformă betonată în piață.” (vol. 2 fila 178). Pentru a-și justifica prezența în municipiul B., numita KUNGL L.-C. a mai arătat „Păi, când mi-ai zis prima dată «Hai, vino, hai…», nu știu ce, am zis «H., că vin!»” întrucât a avut convingerea că inculpatul are să îi comunice aspecte importante privind decizia de redeschidere a pieței „Da, da’ am zis: «V., că e de venit!». N-am mai stat să mai frec…”(vol. 2 fila 179). La întrebarea martorei KUNGL L.-C. dacă o dată cu emiterea autorizației de construcție se va realiza și redeschiderea pieței „Da’ tu ai sunat, ai vorbit, ai discutat, e totu’ ok? Adică, nu mai avem nici o treabă!”, interlocutorul a replicat că „Eu îi dau deschi… eu îi dau deschiderea”, arătând că este necesară doar formularea unei cereri în acest sens: „Deci, luni mi-a venit cu memoriul la mine, îmi atașează documente, o parte le ai, nu? Și luni îi dau deschiderea, îi ridic măsura. Și «Pa!» merge pe engros, o lași așa, piață engros.”, subliniind încă o dată „… săptămâna viitoare îi dau deschidere. Tu ai înțeles?” „Îi ridic măsura. Punct.” (vol. 2 fila 180-183). Având în vedere că inculpatul S. I. i-a confirmat martorei KUNGL L.-C. că în cel mai scurt timp va autoriza funcționarea pieței (ca parte a angajamentului pe care și l-a luat la momentul în care i-a pretins acesteia suma de 300.000 RON), aceasta a cerut să i se indice modalitatea în care trebuia să remită banii pretinși, reprezentând diferența între cei 300.000 RON pretinși și cei 10.000 euro deja remiși inculpatului și a întrebat „Și pentru ce am discutat noi, partea cealaltă? Cum facem?” (vol. 2 fila 183). Mimând faptul că nu cunoaște care ar fi subiectul discuției, inculpatul S. I. a replicat „Aia de lungime?” „Nu înțeleg, nu pricep” insistând să primească explicații suplimentare „Despre ce, mă? Haide, zii! Nu e nimeni, nici pasărea nu e p-aicea! Despre ce să vorbim?”. În aceste condiții martora KUNGL L.-C. i-a precizat că dorește să vorbească despre banii pe care inculpatul S. I. i-a pretins acesteia „Vreau să vorbim despre bani” „Vreau să vorbim despre bani, despre ce am povestit noi doi” (vol. 2 fila 183).

Cu toate că inculpatul S. I. a replicat că nu dorește să vorbească direct despre subiectul referitor la suma de bani pretinsă „Noi n-o să mai vorbim așa”, aceasta a insistat totuși ca martora KUNGL L.-C. să îi dea detalii cu privire la motivul care ar justifica prezența acesteia B. „Și de ce să mai vii la B.? Vrei să mai vii o dată tu la B.?” (vol. 2 filele 183-184). Față de afirmația numitei KUNGL L.-C. „Bine, atuncea nu mai vin la B., o las așa, în coadă?”, inculpatul S. I. a insistat totuși, în continuare, ca martora să îi dea detalii „Nu înțeleg. Vorbești printre rânduri.” „Spune-mi, dracu’, direct, că nu pricep.”. În acest context, interlocutoarea i-a reamintit inculpatului S. I. că cei doi au avut o discuție, ocazie cu care acesta din urmă i-a pretins numitei KUNGL L.-C. suma de 300.000 RON, arătând „Deci, am discutat ceva”. Ca replică, inculpatul S. I. a confirmat discuția la care s-a referit interlocutoarea, precizând „Da, mă, știu ce am discutat atuncea” și arătând că este de acord să poarte discuții cu interlocutoare referitor la remiterea banilor aceasta a spus „Ok, da” „B..” (vol. 2 fila 184). În continuarea schimbului de replici, referindu-se la pretinderea sumei de bani de către inculpat, martora KUNGL L.-C. a vrut să se asigure că „Aia rămâne în picioare, da?”, drept care, la rândul său, inculpatul S. I. a confirmat pretinderea banilor, răspunzând „Rămâne în picioare, da!”. În aceste împrejurări, denunțătoarea i-a solicitat interlocutorului să îi precizeze modalitatea și momentul în care se va realiza remiterea banilor pretinși, spunând „Ok! Și, pentru aia, când rămâne în picioare? După ce se deschide piața? Săptămâna viitoare, cum? Când? Ce vrei să facem?” (vol. 2 fila 184). În replică, inculpatul S. I. a asigurat-o, încă o dată, pe interlocutoare că piața se va redeschide „D.’le, deci eu marți îi dau aia, își deschide”, insistând asupra faptului că a respectat obligația pe care și-a luat-o la momentul în care a pretins martorei folosul necuvenit „B., am rezolvat-o!” și precizând că are cunoștință despre discuția referitoare la pretinderea, respectiv remiterea banilor „Noi am vorbit niște chestiuni, bun. Mergem la…” „Da’ ăsta-i un alt subiect.” „Pe care l-am discutat, dacă-mi aduc bine aminte… l-am discutat o dată.” (vol. 2 filele 184-186).

În continuarea discuției, martora KUNGL L.-C. i-a reamintit interlocutorului că atunci când acesta i-a pretins suma de 300.000 euro, inculpatul a acceptat și solicitarea martorei ca remiterea diferențe din suma pretinsă să se realizeze după ce inculpatul va lua decizia de redeschidere a pieței, precizând„Da, da. Eu te rugasem să fie după. Tu ai fost de acord. Și eu mă țin de promisiune. Eu la asta mă refer. Da?”. În aceste împrejurări, inculpatul S. I. a replicat că deplasarea numitei KUNGL L.-C. la B. era justificată, întrucât piața nu se deschisese încă și conform înțelegerii, folosul necuvenit urma să se remită numai după redeschidere „Atuncea tre’ să mai vii la B., să…” „Vrei tu să vii la B.?” (vol. 2 fila 186).

Având acceptul inculpatului, numita KUNGL L.-C. i-a sugerat interlocutorului ca remiterea banilor să se realizeze prin intermediul martorului BREJA B., spunând „Nu țin neapărat să vin la B.” „Poate să vină B.”, însă inculpatul S. I. a refuzat implicarea martorului, replicând „Știi ce? Hai să nu mai implicăm prea multe persoane, știi?” mai mult, exprimându-și lipsa de încredere în acesta „Nu știu, mai vorbim în somn.” (vol. 2 fila 186). În continuarea discuției, inculpatul S. I. a încercat să-i sugereze interlocutoarei că ar putea să remită banii și înainte de momentul efectiv al redeschiderii pieței pentru a evita o nouă deplasare la B., insistând asupra faptului că el își va respecta cu certitudine angajamentul de redeschidere a pieței la data promisă „Deci, tu te gândești cumva, că nu se petrece evenimentul marți? Băi, ce dracu’! Stai așa! Nu suntem nebuni! Alo? Eu zic că nu suntem nebuni, înțelegi?” subliniind „Dar asta înseamnă să mai faci un drum, până la…” „Înseamnă să mai faci un drum până la B....” și arătând, totodată, că va identifica ulterior modalitatea în care se vor remite banii „… Hai că vedem. Nici nu știu cum să facem!” (vol. 2 fila 186).

Totodată, inculpatul S. I. a insistat în a-i preciza interlocutoarei că, după ce administratorul pieței intra în posesia autorizației de construcție și vor formula o cerere la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor B., „… Să-și ia, să-și ia aia. Ia… autorizația de construcție și vine cu memoriu’…”, în cursul zilei de marți, 04.10.2011, ar urma să revoce decizia de închidere a pieței „Analizez și… marți…” „M. i-am dat”, „D. să anulez aia” „E simplu, da’…” „Hai să-ți spun. M. se-ntâmplă evenimentu’.” (vol. 2 fila 187).

Încercând, încă o dată, să o convingă pe martora KUNGL L.-C. ca remiterea folosului necuvenit nu trebuia să se realizeze în aceeași zi în care s-ar fi emis decizia de redeschidere a pieței „M., tu faci un drum la B., marți ...[neinteligibil]... Nu trebuie să le legăm așa.” „Nu are sens.”, i-a sugerat acesteia să-i remită banii imediat, în aceeași zi, fără a se teme că există riscul să nu mai autorizeze redeschiderea pieței, așa cum promisese „Ești la B. astăzi, ce mai? Ce teamă ai?” „Că n-o să se întâmple?” (vol. 2 fila 187). Față de suspiciunea interlocutoarei cu privire la faptul că, în absența și a altor avize emise de primărie, Piața Stupini să nu ar fi putut fi redeschisă, inculpatul S. I. i-a dat asigurări acesteia că primăria a emis avizele esențiale pentru funcționarea pieței „Alaltăieri. Deci, alaltăieri, când te-am sunat eu, era semnată. Trebuia să-i pună ștampilele…” „Și să-i dea drumul” (vol. 2 fila 189). De asemenea, inculpatul S. I. i-a specificat martorei prevederile legale care justificau avizarea funcționării pieței în condiții de legalitate. Pentru a o convinge pe interlocutoare cu privire la preocuparea sa ca în cel mai scurt timp să aprobe funcționarea pieței, inculpatul S. I. i-a solicitat telefonic secretarei sale, martorei P. D., să-i aducă în locația în care se afla împreună cu numita KUNGL L.-C. dosarul S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L.. După ce a primit documentația, inculpatul S. I. a consultat-o în prezența interlocutoarei și i-a confirmat acesteia că are deja o cerere a administratorului pieței pentru revocarea deciziei de închidere a pieței din data de 05.08.2011, precum și alte documente pe care inculpatul le considera necesare, inclusiv, extrasul de carte funciară cu schițele construcțiilor „Oricum, trebuie venit…” „Să revocați măsura «Vă solicităm, prin prezenta…». El mi-a depus asta în opt a opta” „Revine la…” „Atașând autorizația aia. Da?” „Extrasul de carte funciară… Stai să văd dacă nu mi l-a atașat ăsta.” „… uite! Extrasu’ de carte funciară”,reconfirmând încă o dată decizia sa de a autoriza redeschidere a pieței „Mă, eu cum i-am anulat decizia de închidere, de a doua zi deschidea” (vol. 2 fila 192, 194). În contextul referirilor repetate ale inculpatului că va aproba redeschiderea pieței, numita KUNGL L.-C. a precizat că are asupra ei suma de bani pretinsă de interlocutor, dar că îi va remite doar după redeschiderea pieței, spunând „Sperăm că e marți deschis și o să fac drumu’ săptămâna viitoare și ne întâlnim numai noi doi, nu ne mai întâlnim cu alte persoane și vedem atunci ce facem, cum facem. Eu sunt pregătită, oricum. Da? Eu am crezut că de aia m-ai chemat azi, ai înțeles?”, inculpatul replicând la rândul său că este de acord cu solicitarea martorei „Da!” (vol. 2 fila 194). În continuarea discuției, numita KUNGL L.-C. și-a justificat încă o dată prezența în B. prin aceea că avea convingerea că inculpatul ar fi urmat să ia decizia de redeschidere a pieței în aceeași zi „Eu de aia am crezut că m-ai chemat. Eu d-aia n-am mai intrat pe mess, d-aia n-am mai făcut nimica, pentru că am zis: «O_, dacă asta e și arde, arde». Înțelegi? M-ai sunat ieri…” „Alaltăieri am zis «O_, mă duc!» Ce rost mai avea să mai vorbesc. Da?” (vol. 2 fila 195). Aparent fără legătură cu replica anterioară a numitei KUNGL L.-C., dar în contextul referirilor repetate ale acesteia cu privire la disponibilitatea de a-i remite banii când va autoriza redeschiderea pieței, inculpatul S. I. i-a replicat interlocutoarei „Și depozitează-i undeva!”, cu referire evidentă la suma de bani ce urma să-i fie remisă de denunțătoare (vol. 2 fila 195). Având în vedere afirmațiile inculpatului, numita KUNGL L.-C. i-a cerut detalii celui prim menționat cu privire la locul în care ar fi urmat să depoziteze banii, acesta replicând „Păi, unde dracu’, într-un …[râde]…” „… Vedem și… Nu știu, vezi, îi pui undeva ...[neinteligibil]... am… bă, ce!” . Apoi, convins că ezitarea numitei KUNGL L.-C. de a remite banii era generată de faptul că se temea că nu s-ar fi revocat decizia de închidere a pieței, inculpatul S. I. a asigurat-o încă o dată că își va ține promisiunea, spunându-i „Bă, dacă ți-am zis că-i dau! Ce, ai înnebunit? D. nu mă apuc acum să fac…” (vol. 2 fila 195).

La rândul său, numita KUNGL L.-C. a spus „Bine, atuncea lasă-mă să mă gândesc la o variantă …[oftează]… Unde dracu’ să-i depozitez?”, răspunsul imediat a numitului S. I. fiind „La mine!”. Dorind să i se precizeze exact locul în care va face „depozitul”, martora KUNGL L.-C. a insistat „Păi, la tine, da’ unde?” „Da’ unde?”, inculpatul S. I. indicându-i, încă o dată, interlocutoarei că banii trebuie să-i fie dați direct lui „La mine!” (vol. 2 filele 195-196).

În aceste condiții, martora KUNGL L.-C. a precizat că vor trebui să se întâlnească din nou pentru a conveni modalitatea de remitere a banilor „Ok! Atunci ne vedem încă o dată” (vol. 2 fila 196). În cursul aceleiași zile, 30.09.2011, începând cu ora 17:31, cei doi interlocutori au avut o nouă întâlnire, inculpatul S. I. aducându-i la cunoștință numitei KUNGL L.-C. că a fost chemat la Direcția Națională Anticorupție pentru a i se comunica că este cercetat ca urmare a unei plângeri formulată de tatăl denunțătoarei atât împotriva sa, cât și a primarului Brașovului și a șefului D.S.V.S.A., E. D.. Din verificările efectuate s-a stabilit că Serviciul Teritorial Anticorupție B. efectuează cercetări în dosarul nr.72/P/2011 față de S. I., S. G. și E. D. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13/2 din Legea 78/2000. În continuarea discuției, numita KUNGL L.-C. a vrut să se asigure încă o dată că redeschiderea pieței se poate realiza în condițiile arătate de interlocutor în convorbirea purtată anterior în cursul aceleiași zile. La rândul său, inculpatul S. I. i-a precizat interlocutoarei cadrul normativ care ar fi asigurat luarea deciziei de redeschidere a pieței, asigurând-o pe numita KUNGL L.-C. că se va preocupa să existe acoperire legală în ceea ce privește luarea acestei decizii „Băi! Lasă-mă! Știi ce? Lasă-mă te rog până luni. Luni să-mi fac toată chestiunea și vorbim. Ok? Te anunț!” „Pentru că eu vroiam să rezolvăm într-un fel, da… ok, bine. Așteptăm” „Bă ...[neinteligibil]... să fie mult mai corect, da?” (vol. 2 filele 201-202). Pentru a se asigura că inculpatul S. I. a fost de acord ca, din suma de 300.000 RON pretinsă de acesta să se scadă cei 10.000 euro remiși anterior de numita KUNGL L.-C. prin intermediul numitului BREJA B., martora i-a spus inculpatului că diferența de bani nu o poate remite decât în euro și a arătat „Tu mi-ai zis trei (n.n. 300.000 RON). Am scăzut din ăia zece mii (n.n. 10.000 euro). N-am lei, am euro și ți-i dau în euro! Da’ săptămâna viitoare vorbim, vin tot eu, nu facem…”. Inculpatul S. I. nu a respins propunerea denunțătoarei în ceea ce privește remiterea folosului necuvenit, în acest sens, replicând „Te anunț și vedem cum facem! Da?” (vol. 2 fila 203). Se reține faptul că diferența rezultată prin scăderea celor 10.000 euro remiși din cei 300.000 RON este de aproximativ 60.000 euro, la curs lei/euro de aproximativ 4300 RON/euro. Conform declarațiilor martorului IOBB D. K., jurist în cadrul Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor B., la începutul lunii octombrie 2011, inculpatul S. I. i-a prezentat cererile de revocare a decizie de închidere a Pieței Stupini, formulate de reprezentanții S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L. în 05.08.2011 și 30.09.2011. Martorul IOBB D. K. i-a comunicat inculpatului că, având în vedere înscrisurile prezentate de către reprezentanții pieței, nu se mai justifica menținerea măsurii de închidere temporară a pieței. Astfel, începând cu data de 03.10.2011, inculpatul S. I. i-a cerut celui prim menționat să întocmească un răspuns către S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L., prin care să comunice revocarea deciziei de închidere a pieței.

De altfel, cu privire la conținutul adresei de răspuns la cererile reprezentanților Pieței Stupini, în data de 05.10.2011, martorul IOBB D. K. a avut o discuție cu inculpatul, acesta din urmă cerându-i interlocutorului să refacă adresa de aprobare a redeschiderii pieței S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L., arătând că „Trebuie refăcută că sunt niște greșeli acolo și…” insistând să se dea un răspuns favorabil cererii „Și să vedem dacă e, să-i dăm drumu’ azi dac-o fi” și că „… la primărie toate-s depuse, deci dracu’ știe… Ăia-i… nu puteau fără autorizație de construcție.” „Cum să nu-i mai dea, dar… noi să avem un pu… cum să… un temei pe legislația noastră, că pe lipsă autorizare, nu putem închide, asta-i clar.” „Pe condiții care pot afecta îi sunt autorizațiile alea: Sanitar Veterinară și… aia Sanitară” „Alea, alea le are” (vol. 2 filele 54-55). În cursul aceleiași zile de 05.10.2011, începând cu ora 18:29, inculpatul S. I. a apelat-o de mai multe ori pe denunțătoarea KUNGL L.-C., pentru a-i comunica că a aprobat redeschiderea pieței, precizându-i „E bine!” și pentru a se asigura că interlocutoarea va veni la B., ceea ce presupunea că aceasta îi va remite banii, așa cum se angajase, a întrebat „E bine, e bine! Tu vineri vii la B.?” și a subliniat totodată „Băi! Auzi, am un cadou pentru tine, mă!” „Îl țin până vineri? Îl țin până vineri? Păi, voiam să ți-l înmânez personal cadoul, nu?”, cu referire la emiterea actului prin care inculpatul, în calitate de conducător al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B., a luat decizia de redeschidere a pieței (vol. 2 filele 57-58).

Față de afirmațiile inculpatului S. I. privind „cadoul” pe care dorea să i-l înmâneze personal, martora KUNGL L.-C. a replicat, la rândul ei, „Și eu la fel”, referindu-se în mod implicit la suma de 60.000 euro cu privire la a cărei remitere cea ultim menționată își exprimase disponibilitatea încă din cursul zilei de 30.09.2011. În finalul discuției, interlocutoarea l-a asigurat pe inculpatul S. I. că va fi prezentă în B., în data de vineri 07.10.2011, pentru a-i înmâna direct interlocutorului acel „cadoul”. În data de 07.10.2011, inculpatul S. I. și martora KUNGL L.-C. și-au stabilit o întâlnire în municipiul B., cel prim menționat fiind în așteptarea primirii sumei de 60.000 euro, în condițiile în care în cursul aceleiași zile fusese redactată adresa nr.4846/07.10.2011 prin care, sub semnătura inculpatului, în calitate de comisar șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B. s-a luat hotărârea de revocare a Deciziei nr.8/2011 de închidere a pieței de gross administrată de S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L. cu consecința redeschiderii pieței (vol.1, fila 416).

De altfel, înainte de întâlnirea cu denunțătoarea, la ora 19:42, inculpatul S. I. a contactat-o telefonic pe secretara C.J.P.C. B., numita P. D., căreia i-a cerut o confirmare a numărului de înregistrare al adresei ce urma să fie transmisă către S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L.. Martora P. D. i-a precizat interlocutorului că numărul de înregistrare al comunicării nu s-a modificat și că cele două exemplare ale adresei se află pe masa acestuia pentru a fi semnate (vol.2, filele 65-63).

Având convingerea că numita KUNGL L.-C. îi va remite folosul necuvenit, inculpatul și-a luat măsuri pentru a se asigura că susnumita nu este urmărită. În acest sens, s-a prezentat mai devreme la locul întâlnirii stabilit cu denunțătoarea. Începând cu ora 20:23, până la ora 20:48, inculpatul a avut mai multe discuții cu numita KUNGL L.-C. căreia i-a dat indicații contradictorii privind locul în care urmau să se întâlnească tocmai pentru a putea să o urmărească și să verifice dacă susnumita nu face obiectul unei supravegheri (vol. 2, filele 66-68). Într-un final, la ora 20:42, iritată de faptul că inculpatul S. I. i-a indicat ca loc al întâlnirii, un restaurant care nu era deschis, martora a replicat „N-am găsit nimica și… mă duc spre casă” (vol. 2, fila 67), moment în care cel prim menționat a stabilit să se întâlnească cu martora în apropierea locuinței sale. Încă de la debutul discuției, inculpatul S. I. i-a precizat martorei că a încercat să verifice dacă întâlnirea celor doi este supravegheată, motiv pentru care i-ar fi cerut să se deplaseze în mai multe locații „Hai, să-ți spun ceva, L.! Am vrut tot timpul să-ți țin spatele tău, L., da?” „Înțelegi, de-aia am și plimbat.”, subliniind că „L., eu știu ce vorbesc” (vol. 2 filele 205-206). De altfel, întrucât, înainte de a se întâlni cu martora KUNGL L.-C., a verificat împrejurimile locației unde intenționa să se întâlnească cu aceasta și a sesizat mai multe autoturisme care i s-au părut suspecte, pe parcursul întregii discuții, inculpatul S. I. i-a repetat interlocutoarei cu insistență mai multe evenimente care din punctul lui de vedere erau suspecte și care îi sugerau că întâlnirea ar fi putut fi supravegheată. Mai mult, inculpatul S. I. a întrebat-o în mod direct pe denunțătoare dacă are montată tehnică corporală de înregistrare a convorbirilor, precizând „Ți-a montat… Sunt curios dacă ți-a montat și o tehnică pe tine, știi?” și că „Da! Da! Aș fi tare curios” „Nu, n-am înnebunit! Eu știu ce vorbesc!” (vol. 2 fila 207).

Inculpatul S. I. i-a relatat martorei modalitatea în care a încercat să verifice dacă întâlnirea era supravegheată, arătând „Eu m-am dus, mă plimbam pe trotuar, ai trecut tu, în spatele tău aceeași mașină albă, cu cele trei persoane în ea… cu stațiile în mână… Tu te-ai întors. Te-am văzut că ai trecut pe lângă mine. Ai luat-o spre centru, mașina după tine… Stau și mă întreb dacă…” „Te-ai dus spre Casa T., te-ai întors…” „Aceeași mașină după tine. Ai trecut pe lângă mine de două ori și când ai coborât…” „Și când ai urcat. Aceeași mașină. Stau și mă întreb dacă tu ești străină de chestiunea asta.” „Problema mea este foarte simplă…” „Este… dacă tu ești străină de chestiunea asta sau nu?” (vol. 2 filele 208-209).

Apoi inculpatul a întrebat-o, încă o dată, pe interlocutoare dacă are tehnică de înregistrare asupra ei, arătând „Dacă ai ceva pe tine montat, foarte bine!” și subliniind că nu intenționează să mai discute despre ceea ce îi interesa în fapt pe ambii interlocutori, respectiv remiterea banilor, ci „Discutăm de ziua mea, discutăm de prostii, de bălării… Nici nu știu” . În continuare i-a cerut interlocutoarei să-i răspundă dacă are cunoștință despre o eventuală activitate de supraveghere, spunând „Cât de străină ești, L., de chestiunea asta?” și apoi, referindu-se la ceea ce a constatat cât a urmărit-o pe numita KUNGL L.-C. a spus„… . ai venit tu. Mașina mea era mai jos, parcată pe dreapta.” „… Am numerele mașinilor, știu tot. Da. Deci, nu se poate întâmpla întâmplător.” „Oare de ce? Este real! Este real! Vrei să-ți dau numerele de la mașini?” „De ce crezi că m-am plimbat așa? Băi! Și au fost… două mașini!” „… La unu’ m-am oprit și i-am cerut un foc, mă înțelegi? L-am oprit și i-am cerut un foc. S-a blocat! Au coborât doi din ea. M-am dus spre ei și i-am cerut un foc.” „… s-a plimbat după tine. Spune și mie? ….” (vol. 2 filele 209-211).

Încercând să nege orice implicare într-o posibilă activitate de supraveghere a întâlnirii, denunțătoarea l-a întrebat dacă nu este posibil să fie urmărit chiar postul telefonic al inculpatului, acesta replicând „Nu se poate, că al meu e de astăzi sau de ieri, de atunci, de când e… Imposibil! Decât dacă știau numărul de telefon. Știi cât… în cât timp se pun în mișcare oamenii ăștia? Cât au nevoie? Zece minute, un sfert de oră, jumătate’ de oră” (vol. 2 fila 212). În continuarea discuției, inculpatul a rememorat împrejurările care i s-au părut suspecte „M-am pus în mișcare și-am ...[neinteligibil]... Ai trecut tu ...[neinteligibil]... după tine… aceiași indivizi… Deci, la unu’ i-am văzut stația în mașină” „Volkswagen-u’ a venit înaintea ta cu trei minute maxim! Ai apărut tu… a venit… a parcat în fața mea, la vreo treizeci de metri… unu’ dintre ei a coborât și a fugit rapid la… spre… cei doi au rămas în mașină... Mașina mea era cu luminile stinse. Și-au rămas în mașină ei” și a insistat „… Adică eu sunt deraiat, cumva, mintal?! D. așa, să se nimerească…” sugerând ca o discuție în condiții de siguranță nu ar putea avea loc decât într-o saună „Unde putem vorbi sigur? D. într-o saună …[râde]…” „Că acolo știu că n-avem nimic pe noi” și apoi a întrebat-o încă o dată pe interlocutoare dacă nu are tehnică corporală de înregistrare „.. Ai ceva pe tine?” (vol. 2 filele 214-216). La răspunsul denunțătoarei că „În afară de țoale, nu!”, acesta a întrebat dacă poate să verifice „…[râde]… Pot să văd?” „Da’… pot să văd? E simplu, nu durează mult!” „Dacă ai ceva pe tine, în afară de telefonul mobil” (vol. 2 fila 216). În încercarea de a găsi o explicație cu privire la modalitatea în care eventuale organe de cercetare au aflat despre implicarea celor doi în activități infracționale, inculpatul a exclus ca sursă conținutul convorbirilor sale telefonice, insistând asupra faptului că s-a asigurat că nu a purtat convorbiri ce ar fi putut revela implicarea în demersuri infracționale „Iar pe telefon nu am vorbit! Chestiuni…” „Despre absolut nimic, că nu aveam ce să vorbim! Chestiuni!”. Acesta i-a cerut martorei să refacă cu autoturismul său traseul pe care îl parcursese anterior la indicațiile telefonice ale inculpatului și, pe porțiunile de drum unde sesizase activități ce i s-au părut suspecte, inculpatul S. I. a rememorat evenimentele constatate, spunând: „… așa când tu coborai, uite, eu eram pe aicea, prin zona asta! Te-ai dus ...[neinteligibil]... te-ai dus până la capăt, te-ai întors și undeva prin zona asta ai pus mâna pe telefon și mă sunai” (vol. 2 filele 218-219). În mod evident preocupat ca interlocutoarea să aibă asupra sa montată tehnică de interceptare, i-a făcut acesteia un control corporal, precizându-i „… Să te ating un pic?” „L., n-ai de ce să te simți de căcat. Eu am de ce să mă simt de căcat!...” (vol. 2 fila 219). Apoi, inculpatul S. I. a dorit să-i precizeze interlocutoarei că în cursul zilei de 10.10.2011 va putea primi autorizația de funcționare, oferindu-se chiar să-i arate documentul „Vrei să vii să ți-o arăt? S-o vezi?” „Să fii sigur că o ai ...[neinteligibil]... Cum vrei ...[neinteligibil]... Nu poți să lași așa ...[neinteligibil]...” „Vrei să te duci să… Este datată… Vrei să te duci? Să ți-o dau? Să ți-o dau, o copie? Și s-o ții la tine?” (vol. 2 filele 221-222).

Preocupat de modalitatea în care ar fi urmat să primească folosul necuvenit, în condițiile în care el își respectase angajamentul și autorizase funcționarea pieței, inculpatul S. I. a precizat „Când vrei s-o facem, L., zi?” „… Deci, cum vrei să facem, zi-mi!” „Deci, zi-mi cum vrei să facem noi o dată? ...[neinteligibil]...”. Numita KUNGL L.-C. a replicat că nu dorește să primească autorizația și nici să-i remită banii în acea seară, având în vedere suspiciunile repetate ale inculpatului că întâlnirea celor doi ar fi supravegheată „Deci, nu iau nimic de la tine în seara asta… nu mai vin la tine!” „Deci, mie mi-e frică să… să-ți dau orice! Acum, da?” (vol. 2 filele 223-224).

Realizând faptul că denunțătoare refuză să remită banii în acele împrejurări, dar conștient de faptul că aceasta avea banii asupra ei, inculpatul a vrut să se asigure că se va vedea cu martora în cursul zilelor următoare, pentru a nu amâna prea mult momentul primirii banilor „De ce să mai vii luni în B.? De ce să mai vii luni o dată? D. ești în B., nu?” „Mâine ești în B.?”, acesta propunându-i să se întâlnească chiar a doua zi, în condiții pe care le stabileau de comun acord „Da! Da’ nu în oraș!” „… L., vorbim mâine, da, găsim o variantă și…”(vol. 2 filele 225-226).

În data de 08.10.2011, având în vedere desfășurarea evenimentelor din data de 07.10.2011, pentru a se asigura că numita KUNGL L.-C. este în continuare dispusă să remită suma de 60.000 euro, inculpatul S. I. a apelat-o de mai multe ori, la orele 15:39, 21:59 și 22:00, aceasta comunicându-i că vor discuta în cursul săptămânii viitoare (vol.2, filele 69-70). Suspectând faptul că întâlnirea din data de 07.10.2011 cu numita KUNGL L.-C. ar fost supravegheată de către reprezentanți ai organelor de anchetă, fapt pe care i l-a și repetat martorei în mod obsesiv, și conștient că se expune unui risc foarte mare dacă va primi banii în mod direct de la denunțătoare, inculpatul S. I. nu a renunțat totuși la hotărârea de a intra în posesia banilor. În aceste condiții a conceput un nou plan infracțional. Astfel, pentru a evita primirea banilor în mod direct de la numita KUNGL L.-C., inculpatul S. I. i-a solicitat sprijinul inculpatului M. A., ofițer în cadrul Serviciului Român de Informații (cadru activ la momentul săvârșirii infracțiunii), cu care cel prim menționat este în relații foarte vechi de prietenie. În alegerea noului plan infracțional inculpatul S. I. a apreciat că numai el ar putea fi subiectul unei supravegheri, excluzând o eventuală supraveghere a numitei KUNGL L.-C.. Pentru aceste considerente, numitul S. I. l-a cooptat în activitățile sale infracționale pe ofițerul S.R.I., calitatea acestuia reprezentând aproape o certitudine pentru inculpat că inculpatul M. A. nu ar putea fi subiectul unei activități de supraveghere din partea vreunui organ de anchetă. Cunoscând faptul că, în cursul săptămânii următoare, inculpatul M. A. se afla în București în interes de serviciu, inculpatul i-a cerut celui prim menționat să se întâlnească cu martora KUNGL L.-C. pentru a primi de la aceasta cei 60.000 euro. În cadrul planului infracțional, inculpatul S. I. și complicele său, inculpatul M. A., au convenit ca discuțiile privind remiterea banilor să fie mascate sub aparența interesului inculpatului de a primi de la denunțătoare mai multe pliante. Aceste aspecte au fost confirmate, în parte prin declarațiile inculpatului M. A. (vol.1, filele 88-89).

De altfel, încă din data de 05.10.2011, inculpatul M. A. și-a exprimat interesul cu privire la prezența numitei KUNGL L.-C. în Municipiul B.. În acest sens, se are în vedere discuția telefonică purtată la ora 18:27 cu inculpatul S. I., ocazie cu care inculpatul M. A. l-a întrebat pe interlocutorul său dacă a mai discutat cu martora KUNGL L.-C. „Ai vorbit, ai vorbit cu fata? Ai vorbit cu fetița aia?”, iar la ora 19:55, inculpatul a vrut să se asigure încă o dată cu privire la prezența martorei în B. „… Și-mi spui dacă ai vreun program, dacă aduci niște blonde în oraș, dacă le ducem la munte…” (vol. 2 fila 56, 60). Înainte ca inculpatul M. A. să se deplaseze spre București, în dimineața zilei de 10.10.2011 acesta s-a întâlnit cu inculpatul S. I. pentru a stabilit încă o dată detaliile planului infracțional. Astfel, inculpatul M. A. a fost apelat la ora 10:31 de către inculpat, cei doi convenind să se întâlnească încă o dată, nu înainte ca cel prim menționat să-i confirme interlocutorului că se va deplasa spre București „Deci, sunt în București. Deci, după masă, încolo, sunt în capitală, da?” (vol. 2 fila 71v).

Noua modalitate în care urma să se realizeze remiterea banilor, respectiv prin intermediul inculpatului M. A., i-a fost comunicată într-un mod codificat și martorei KUNGL L.-C., în cadrul discuției purtată în cursul zilei de 10.10.2011, ora 12:40 „Băi, auzi, vezi c-am un prieten care vrea o… o ofertă de nu mai știu ce pliante… voi faceți pliante?” „Nu te vezi puțin cu el după-amiază, dacă e?” „Ai timp astăzi? Sau… dacă te sună el, mai pe seară…”, acesta propunându-i ca întâlnirea cu inculpatul M. A. să aibă loc după ora 18:00 „După șase jumătate?” „No, păi atuncea… îi zic să… îi zic să te sune sau îți dau numărul?” și, într-un final, inculpatul precizând „Las’ că-i zic să te sune” „Hai, că-i zic să te… să te sune, da?” „Păi, nu, dar te sună după-amiază, atunci, după șase jumate, dacă tot te eliberezi.” (vol. 2 fila 75). În finalul discuției, inculpatul S. I. i-a cerut implicit interlocutoarei ca discuțiile ulterioare să le poarte de pe un alt post telefonic decât cel utilizat în mod obișnuit de aceasta, arătând „Nu ți-ai luat… Ziceai că-ți iei nu știu ce. Nu ți-ai mai luat, a?”. Astfel, la sugestia inculpatului, în cursul aceleași zile, martora KUNGL L.-C. și-a achiziționat o cartelă telefonică pe care a utilizat-o doar în zilele de 10.10.2011 și 11.10.2011 și de la care a purtat convorbiri telefonice exclusiv cu inculpatul și cu complicele său, inculpatul M. A. (vol. 2 fila 75).

În cursul aceleiași zile, 10.10.2011, la ora 18:58, inculpatul M. A. l-a apelat pe inculpatul S. I. pentru a-i aduce la cunoștință că martora KUNGL L.-C. nu-i răspunde la apeluri „Băi, tot îl sun p-ăsta, bă, și nu răspunde”, interlocutorul replicând că i s-a transmis de către martoră că poate fi contactată după ora 18:30 „… a zis că după șase jumate, șapte” și precizând că va încerca să o sune și el „Lasă, că mai înce… încerc să sun și eu, dacă e, dar mi-a zis că după șase jumate, șapte, termină… ședința…”(vol. 2 fila 76). Astfel, la ora 19:00, la două minute după debutul discuției cu inculpatul M. A., inculpatul S. I. a apelat-o pe numita KUNGL L.-C.. Ulterior, la ora 19:32, inculpatul M. A. l-a apelat din nou pe inculpat, cel prim menționat dorind să aibă confirmarea că interlocutorul a reușit să vorbească cu martora KUNGL L.-C. și precizând că a încercat la rândul lui să o mai contacteze pe denunțătoare, a întrebat „L-ai găsit p-ăsta?” și a arătat că pentru comunicare a folosit un post telefonic fix „Am sunat din… de aicea, din recepție, de pe fix” și că „Da’ sun eu de… mai… o mai sun… pe persoana asta a ta minunată de… numa’ … numa’”. Inculpatul S. I. a replicat că „Am… am sunat și eu, dar nu mi-a răspuns. Cred că n-o fi terminat ședința” și i-a sugerat interlocutorului ca apelurile ulterioare să le efectueze și de la postul telefonic al martorului BRATAN R. C., un prieten al inculpatului M. A. (vol. 2 fila 76). Urmare a acestei discuții, la ora 19:50, inculpatul S. I. a apelat-o din nou pe martora KUNGL L.-C. și, la scurt timp, la ora 20:02, aceasta din urmă i-a transmis inculpatului un mesaj SMS prin care i-a comunicat noul număr de telefon de la/pe care urmau să se realizeze comunicările ulterioare cu privire la remiterea folosului necuvenit (vol.2, fila 77). Ca o măsură suplimentară de prevedere că discuțiile cu inculpatul M. A. nu ar fost interceptate, la ora 21:34, inculpatul S. I. a apelat postul telefonic utilizat de martorul B. R., de la care a purtat o convorbire cu inculpatul și căruia i-a comunicat noul post telefonic utilizat de martora KUNGL L.-C. (vol.2, filele 77-78). După trei minute, martorul B. R. l-a contactat pe inculpatul S. I. pentru a-i comunica că la postul telefonic anterior menționat nu răspunde nimeni, acesta din urmă precizând că va încerca la rândul lui să o contacteze pe denunțătoare „Lasă, că sun eu și sun eu înapoi la tine, RADULE, bine?”. În aceste condiții, la orele 21:45 și 21:48, inculpatul a apelat-o din nou pe martora KUNGL L.-C., fără ca aceasta să-i răspundă (vol. 2 fila 78).

La ora 21:45, noul post telefonic utilizat de numita KUNGL L.-C. a fost apelat de postul telefonic aparținând numitei M. S. P., o cunoștință apropiată a inculpatului S. I.. Conform declarațiilor martorei KUNGL L.-C. discuția telefonică a purtat-o cu inculpatul S. I. care i-a cerut martorei cu insistență să îl primească la domiciliul său pe inculpatul M. A. pentru a-i remite cei 60.000 euro, însă aceasta a refuzat întâlnirea, replicând că în cel mai scurt timp va veni la B..

La rândul său, la ora 22:14, inculpatul M. A. a apelat-o pe martora KUNGL L.-C. de la postul telefonic utilizat de martorul BRATAN R. C., împrejurare în care interlocutoarea i-a precizat că se va deplasa la B. a doua zi. Imediat după discuția cu denunțătoarea KUNGL L.-C., la ora 22:16, inculpatul M. A. l-a contactat pe inculpatul S. I., căruia i-a relatat cele comunicate de cea prim menționată, respectiv „A zis că dimineață e-n B.” „Că în seara asta nu mai are cum să iasă și dimineață vine-ncolo… să se vadă cu…” (vol. 2 fila 78).

Într-un final, la ora 22:40, numita KUNGL L.-C. i-a și transmis inculpatului S. I. un mesaj SMS la postul telefonic utilizat de numita M. S. P., prin care i-a comunicat inculpatului că nu este de acord să se întâlnească cu inculpatul M. A., întrucât nu acceptă prezența unei persoane străine la ea acasă, precizându-i că vor discută în cursul zilei următoare pentru a găsi o soluție pentru remiterea banilor (vol.1, filele 358-365). Toate discuțiile purtate între inculpat și complicele său au replici scurte, comunicările privesc strict interesul celor doi de a o contacta pe denunțătoare, o confirmare implicită a faptului că învinuitul cunoștea detaliile planului infracțional conceput de inculpat. Interesul declarat de inculpatul M. și inculpat de a primi de la martora KUNGL L.-C. mai multe pliante, așa cum au declarat aceștia, nu poate justifica apelurile succesive și repetate între inculpat, învinuit și denunțătoare și insistența cu care atât inculpatul, cât și învinuitul au încercat să o contacteze pe denunțătoare.

În data de 11.10.2011, la ora 10:14, numita KUNGL L.-C. l-a contactat pe inculpatul S. I. pentru a-i confirma faptul că se îndreaptă spre B.. În aceste condiții, la ora 11:08, inculpatul S. I. a apelat-o la rândul său pe denunțătoare (de la același post telefonic aparținând numitei M. S. P.), pentru a-i da acesteia detalii privind locația în care urmau să se întâlnească.

Convins că martora KUNGL L.-C. se deplasa la B. pentru a-i remite cei 60.000 euro, inculpatul S. I. a făcut demersuri pentru a se asigura că întâlnirea cu denunțătoarea nu este supravegheată de organele de anchetă. În acest scop i-a cerut denunțătoarei ca întâlnirea să aibă loc în afara municipiului B., inițial indicând o pensiune din localitatea B., situată într-o zonă în care în mod evident s-ar fi putut sesiza ușor prezența oricăror vehicule care putea realiza o supraveghere a întâlnirii cu cea prim menționată. De asemenea, inculpatul i-a solicitat unui cunoscut să se deplaseze pe drumul pe care circula martora pentru a urmări autoturismele implicate în trafic și a-i comunica dacă sesizează eventuale vehicule care ar fi urmărit-o de denunțătoarea KUNGL L.-C. (vol.2, filele 106-107).

Totodată, pe parcursul a aproximativ trei ore, începând cu ora 11:00, când i-a indicat telefonic denunțătoarei KUNGL L.-C. ca întâlnirea să aibă loc în localitatea B. (moment la care martora se afla în localitatea S.), până la ora 12:48, când s-a întâlnit cu acesta în localitatea Peștera, inculpatul S. I. a schimbat de mai multe ori locul de întâlnire, pentru a se asigura că aceasta nu face obiectul unei activități de supraveghere, în acest scop dându-i martorei indicații telefonice privind direcția de deplasare „Oprește-te!” „Și întoarce-te și vino la intersecția aia. Și fii atentă în spatele tău și-n fața ta!” „Și uită-te în față și uită-te în spate, dacă se întoarce cineva după tine!” ?”„Ieși în drumul național și ia-o spre B. acum!” și solicitându-i chiar să se verifice, la rândul ei, dacă nu este urmărită „… n-ai văzut nimic pe drum? Prin parcări?” „Un Opel Astra vișiniu cu număr de… Cu număr de București. Vezi în spatele tău?” „Și-n spate nu-i nimic?” „Și ne vedem acolo!” „Și după aceea te sun eu!” „Dar, uită-te foarte atent și sună-mă, dacă e, da?” (vol. 2 filele 83-851).

Într-un final, la ora 13:48, inculpatul S. I. s-a întâlnit cu martora KUNGL L.-C. în localitatea Peștera, jud. B.. Încă din debutul discuției, numita KUNGL L.-C. i-a precizat interlocutorului că a dorit să se întâlnească întrucât avea nevoie de confirmarea acestuia că persoana prin care urma să îi remită banii și cu care ar fi trebuit să se întâlnească în seara de 10.10.2011, respectiv, inculpatul M. A., este o persoană în care inculpatul are încredere că va transmite întreaga sumă, fără a exista riscul ca o parte din bani să fie pierduți. Pentru a-i atrage atenția denunțătoarei să evite orice referire la sume de bani, inculpatul S. I. i-a impus acesteia să folosească expresia „sticla de whiky”, spunându-i „Sticla de whisky, mă, noi vorbim de sticla de whisky”. (vol. 2 fila 231). În continuare inculpatul a subliniat că și-a respectat partea de înțelegere, precizând interlocutoarei că Piața Stupini s-a redeschis și că l-a anunțat în acest sens și pe prefectul județului B. și pe viceprimar „Și Prefect… Toată lumea știe asta… că asta este… că este funcțională de ieri. Astăzi, în ședință, în colegiul prefectural ne-a întrebat ș-am zis că este… cum este? Totul e-n regulă… Era și viceprimarul acolo. Zic: «Absolut tot! S-au intabulat tot-tot tot-tot» Autorizația, zic: «sunt depuse documentele», «de astăzi e funcțională»” „I-am zis să-și facă și pentru una și pentru alta, că pentru engros nu-i mai trebuie regulament” (vol. 2 filele 234-235).

De asemenea, inculpatul i-a spus numitei KUNGL L.-C. că, și în cazul în care administratorii pieței ar fi avut toate avizele emise de Primăria municipiului B., piața nu s-ar fi putut redeschide „Deci, cu aia de la… autorizația de la primărie, el nu putea funcționa. Tu nu pricepi?” întrucât existând decizia de închidere emisă Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor B., era necesar ca inculpatul să revoce această decizie pentru ca piața să funcționeze, subliniind, astfel, importanța actului emis de inculpat în calitate de comisar șef „Nu putea, că este decizia de închidere. Deci, decizia asta, de… care am revocat-o noi este clară! Că noi am și scris acolo… de ce!” „De aia am și scris acolo, că s-a depus pentru avizare, urmând ca în cel… în momentul în care obține, să ne aducă o copie” (vol. 2 fila 236). Acceptând faptul că inculpatul și-a respectat partea de înțelegere, dar dorind să dea o justificare pentru faptul că nu a fost de acord să-i remită banii în seara anterioară, prin intermediul complicelui său, martora a arătat că era încă sub influența evenimentelor de vineri, 07.10.2011 „Băi, deci tu ai fost de cuvânt. Eu sunt de cuvânt, numai că m-am speriat foarte tare, de toate chestiile. Odată de toate… de vineri…” (vol. 2 fila 237).

În același context al refuzului remiterii banilor în seara anterioară, prin intermediul inculpatului M. A., denunțătoarea a precizat că inclusiv ora pe care a propus-o pentru a se întâlni, respectiv 22:30, i s-a părut suspectă „După aia, când mi-ai zis de zece jumate, dă-o-n puii mei!” „… m-am gândit: «Dacă e vreo chestie? Dacă e ceva ciudat?»” „Dacă tu ai încredere în omu’ acela…” (vol. 2 fila 237).

În replică, inculpatul a subliniat faptul că a fost convins că denunțătoarea a ales să vină în B. pentru a-i remite banii, motiv pentru care s-a și asigurat că întâlnirea nu va fi supravegheată de organele de anchetă, în acest sens, fiind ajutat și de alte persoane „Nici nu-ți dai seama, câte căcaturi am făcut astăzi! Câți oameni am… plantat pe acolo…”. În continuarea dialogului, inculpatul a precizat că interlocutoarea nu ar fi trebuit să refuze întâlnirea cu învinuitul M. A. „Am om… Tu trebuia să…” „Tu trebuia să te vezi să…” (vol. 2 filele 237-238).

Față de referirile inculpatului S. la inculpatul M. A., numita KUNGL L.-C. i-a cerut interlocutorului să îi confirme că acel complice este o persoană de încredere, precizând „Da’ tu ai sută la sută încredere în el, că e totu’ în regulă?”. În replică inculpatul S. I. a spus că acelui complice nu trebuia să îi comunice decât că îi înmânează „pliantele”, cuvântul pe care inculpatul a ales să îl folosească pentru a nu folosi în mod explicit cuvântul „bani” „Doamne, Dumnezeule mare! Ce dracu’, mă? Mă… Tu trebuia să-i spui: «Asta sunt

pentru B.!»”, insistând că trebuie să folosească cuvintele alese de inculpat „Niște

niște ” „Ai înțeles?” „Atât” (vol. 2 fila 238).

Având în vedere precizările inculpatului S. I., numita KUNGL L.-C. i-a comunicat ca acceptă ca remiterea banilor să se realizeze prin intermediul complicelui M. A. în condițiile impuse de S. I., arătând că nu dorește să mai primească înscrisul privind redeschiderea pieței „Ok! Atuncea îi spui să mă sune… Eu ajung în seara asta în București sigur!... Nu tre’ să mai îmi dea nimic, nu mai am nici o chestie” (vol. 2 fila 238).

În continuarea convorbirii, inculpatul S. I. a precizat că i-a spus prefectului că, prin redeschiderea Pieței Stupini, se creează cadrul concurențial necesar funcționării unei activități comerciale corecte și că este un mesaj pentru reprezentanții autorităților locale că reprezentanții pieței sunt protejați de autorități „În momentu’ în care s-a redeschis asta, care zicea nimeni, că nu se va mai redeschide… știi ce înseamnă asta pentru ăia (n.n. reprezentanții pieței concurente)? Înseamnă un semn de genu’: «Bă, să mor eu! Nu sunt niște fraieri ăia! Sau, au spate!»” (vol. 2 fila 239).

La rândul ei, martora KUNGL L.-C. a rememorat derularea evenimentelor din seara zilei de vineri, 07.10.2011, insistând asupra faptului că a fost pusă de inculpat într-o situație neplăcută, prin verificarea corporală a cesteia și preocuparea interlocutorului de a urmări mașinile aflate la locul întâlnirii dintre cei doi „Am crezut că tu ai făcut o simulare” „Nu știu! M-am gândit: «Bă, dacă face la mișto, să vadă care-i faza cu mine? Ce și cum»” „Vineri seara m-a plimbat acolo, a vrut să mă ducă la secția aia de poliție, m-a întors…” acesta fiind unul din motivele pentru care s-a temut să remită banii complicelui în seara anterioară „Și m-am gândit: «Ok!». După aia, îmi zice să-i dau ăstuia banii, să-i fac nu știu ce… să-i dau ăstuia… da…” (vol. 2 fila 242).

Având în vedere referirile numitei KUNGL L.-C. la banii pe care inculpatul i-a cerut să-i dea complicelui său, numitul S. I. a replicat „Ce bani să-i dai, mă? Nu știu ce bani să-i dai nimănui! Habar n-am despre ce…” „Nu știu ce dracu’ mi zici de bani și de astea!” „L.… mie nu tre’ să-mi dai nici un ban…”, preocupat în mod evident să dea o replică oricăror „scăpări” ale martorei de la modul de exprimare pe care l-a impus în mod implicit și conform căruia nu ar fi trebuit să se facă referiri concrete la natura folosului necuvenit. Interlocutoarea a continuat rememorarea evenimentelor din data de 07.10.2011, arătând că „Așa… Da… Și am zis: «O_!». În puii mei, la zece noaptea, după ce ne-ntâlnisem noapte, după ce fusese toată povestea aia… Și am zis: «O_! Mai bine mă duc mâine, vorbesc și văd care-i faza!»” și că „C-am stat… Ți-am zis, am analizat toate variantele posibile, m-am gândit la toate chestiile, la tot… Toată povestea de vineri seara și m-am gândit, eu…” (vol. 2 filele 242-243).

Pe de altă parte, inculpatul S. I. a încercat să justifice comportamentul său din data de 07.10.2011 prin aceea că este cercetat de Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B., fiind atent la orice detaliu suspect care i-ar fi putut atrage atenția în legătură cu o eventuală supraveghere a sa „Da’ tu nu te gândești în ce panică am intrat eu! Deci, tu nu te gândești că eu am fost vineri la D.N.A… Luni au venit și au ridicat documente din instituție… Tu nu te gândești în ce panică am intrat eu! Sau în ce panică sunt eu! Cred că asta nu realizezi!” „Și văzând… Păi, da’ ți-am zis… ți-am zis câteva chestiuni… Și văzând ceea ce se întâmplă am zis «B., frate! Băi, ce se-ntâmplă? De fapt, ce se-ntâmplă?»” „Ce-o fi? S-o fi nimerit, s-a întâmplat ce dracu’ s-a-ntâmplat… În fine! Eu aveam un background care să mă determine să fiu… Băi, cred că în seara aia am slăbit un kilogram”. Cu toate acestea, a precizat că are încredere în continuare în denunțătoare „Pe situație, dar pe relația în noi, de încredere…” „Dacă tu ai rețineri, mai bine îmi spui acuma și eu să știi c-s tip din ăla, dintr-o bucată… Mie-mi zici «...[neinteligibil]...» Nu am! Și ne despărțim și «Pa, la revedere! Și săru-mâna!»” (vol. 2 filele 243-244). În continuarea discuției, după ce interlocutorii au încercat să găsească o explicație cu privire la derularea evenimentelor din data de 07.10.2011, inculpatul având aproape certitudinea că a făcut obiectul unei activități de supraveghere a organelor de anchetă, acesta a revenit la subiectul de interes al întâlnirii dintre cei doi, respectiv modalitatea prin care urmau să-i fie remiși banii de către denunțătoare. În acest sens, inculpatul S. I. i-a precizat numitei KUNGL L.-C. că va fi contactată de învinuit „Deci, acolo, L.! O să te sune…” „Este…” „Sută…” „Nu trebuie să discuți absolut nimic” căruia va trebui să îi remită banii, spunându-i în mod codificat că sunt „pliantele pentru B.” „«Astea sunt

»” „«… pentru B.…»” „Și-atât” „Nu.. îți spun… nu-ți dau mai multe detalii ...[neinteligibil]...” „… De aia te-am și întrebat: «Mă, ai încredere în mine?» Deci, dacă ai încredere în mine, atunci stai liniștită!” în acest context al modalității de remitere a banilor, dorind, totodată, să atragă atenția asupra decizia sale de redeschidere a pieței „Am făcut niște gesturi, care, poate, alții nu le fă…” „Nu le-ar fi făcut în condițiile astea” (vol. 2 filele 248-249).

Având în vedere indicațiile inculpatului S. I., numita KUNGL L.-C. a dorit să-i atragă atenția interlocutorului cu privire la cuantumul mare al sumei pe care urma să o i-o remită, arătând că este justificată insistența ei de a i se confirma că persoana căreia îi remitea banii era de încredere „Gândește-te că toate

(n.n. banii)…” „înseamnă ceva, da?” și că nu dorea să își asume riscul ca inculpatul să nu primească decât o parte din bani „Deci, nu vreau să ajungă cu jumate din

, nu vreau să ajungă cu un sfert din

, după aia să-mi zici: «Bă…!»” „Sau să-mi bați mie vreun obraz sau mai știu eu ce!” „Deci, dă-o-n puii mei! Tu-ți dai seama ce…?” (vol. 2 fila 249). În replică, inculpatul S. I. a confirmat, implicit, faptul că „pliantele” pe care le invocau interlocutorii, erau în fapt bani și că reprezentau o sumă în cuantum foarte mare și a spus „Da, știu! Absolut!”. Totodată, arătând că nu există riscul ca inculpatul M. A. să îi transmită o sumă mai mică decât cea convenită cu interlocutoarea, inculpatul S. I. a spus „L., nici nu vreau să mai discutăm subiectu’ ăsta!” „Deci, este clar…” insistând că are încredere în complicele său „Este… Nu ok. Este super ok!” „Este sută la sută…” „Sigur!” „Mai mult de atât, ce pot să zic?” „Da, eu am încredere în tine!” (vol. 2 filele 249-250).

În continuare, inculpatul S. I. a indicat modalitatea în care urma să se realizeze întâlnirea cu inculpatul M. A. în condițiile stabilite de cel prim menționat „Nu! Nici nu tre’ să vină la tine… Când… vă-ntâlniți undeva… Îi spun undeva și vine și gata!” și a subliniat, încă o dată, că a fost emisă autorizarea de funcționare a pieței „Deci, acolo lucrurile sunt în regulă, sută-n sută! Și cu Bucureștiu’ și cu asta.” și că restul avizelor de la primărie nu mai sunt necesare pentru funcționarea efectivă a pieței „Și aia (n.n. autorizația de funcționare emisă de primărie) o obține, că s-au depus toate cele” „Conform legislației, autorizația… lipsa, lipsa autorizației de funcționare este o amendă de cinci sute lei” „Deci eu am scris acolo. E o instituție a statului, scriu în revocarea deciziei chestiunile astea” „Că s-au întreprins demersurile, s-a depus, obligația când o obține, să-mi aducă o copie” (vol. 2 filele 250-251). Apoi, inculpatul S. I. a reluat indicațiile privind modalitatea de remitere a banilor, arătând: „Deci, te sună…” „Te sun eu diseară” „Vă întâlniți… Pliantele și «Salut!»” „Înțelegi?” „Atât, nimic”, dându-i un ultim sfat interlocutoarei privind cea mai sigură modalitate de comunicare „Și, întotdeauna, pentru comunicări, bă, să ai telefon și o carteluță de aia” „Pe viitor o să fim… e direct interesat, nu?” „Să iasă lucrurile, să fie în regulă, că am discutat ceva, nu? Bănuiesc că…” „Ne ținem de toate” „Liniștea, liniștea este…” (vol. 2 filele 255-256). În același context, al preocupării de a se asigura că activitățile infracționale nu vor fi revelate și referindu-se la faptul că în cursul aceleiași zile îi solicitase numitei KUNGL L.-C. să fie atentă la autoturismele din trafic, S. I. a precizat că „E bine să fii un om atent!” „Nu, nu paranoic. Nu, să fii atent… Viața te-nvață să ...[neinteligibil]...” (vol. 2 filele 256-257).

În finalul discuției, inculpatul S. I. și-a exprimat implicit dezamăgirea că s-a întâlnit cu numita KUNGL L.-C. fără ca aceasta să-i remită cei 60.000 euro „… trei ore am pierdut”, în condițiile în care cel prim menționat acceptase întâlnirea cu denunțătoarea având aproape certitudinea că prezența interlocutoarei în B. era determinată de intenția acesteia de a-i remite „dacă știam, nu mă mai…”. Denunțătoarea a încercat să se justifice și a acceptat soluția de remitere a banilor propusa de inculpat „Pentru că ți-am zis, nu aveam nici o… Adică aveam o oarecare certitudine, da’ mă gândeam: «Bă, dacă e». În sfârșit, nu mai contează, gata! Am stabilit, așa rămâne” (vol. 2 filele 258-259). Totodată, inculpatul S. I. a vrut să o asigure pe KUNGL L.-C. că persoana prin care urma să se realizeze remiterea celor 60.000 euro era de încredere, precizând „Da’ ți-am zis, nu ai ce… atât!” „Să reții bine!” „Nu spun cine-i omu’, că n-are sens” (vol. 2 fila 261).

La solicitarea martorei KUNGL L.-C. ca discuțiile cu acea persoană să se poarte pe noul său post telefonic, inculpatul S. I. a replicat „Pe ăla, oricum, nu te sună altcineva, decât eu și el” „deci, o să te sune pe acela…” (vol. 2 fila 262). Fără legătură aparentă cu subiectul discuției și fără o justificare logică, inculpatul i-a sugerat denunțătoarei că este posibil să se deplaseze și el la București „S-ar putea să, să trag și eu o fugă până la ...[neinteligibil]...” subliniind, în continuarea replicilor, că soluția propusă de el este cea mai bună „Să nu mai vii și să ai încredere în ce-ți spun eu” „Și important, dacă ai încredere în mine, asta e cel mai important!” „Știi cum e?! Frica păzește pepenii!” „...[neinteligibil]... Și mai bine belești ochii de zece ori, decât să…” (vol. 2 fila 263).

În final, referindu-se la locul unde ar fi trebuit să se întâlnească cu învinuitul M. A., inculpatul S. I. a precizat „No, păi, poate pe la Ikea pe acolo, prin față” , arătând că va fi contactată telefonic la ora 20:00 „Deci îi spun la opt să te sune” (vol. 2 fila 263).

După întâlnirea cu numita KUNGL L.-C., la ora 15:38, inculpatul S. I. l-a apelat pe învinuitul M. A., căruia i-a transmis într-un mod codificat ora la care ar fi urmat să se întâlnească cu denunțătoarea „În seara asta, mi-a spus că nu mai, gata. Și-a făcut, și-a organizat timpul, nu mai e…” „Și-am zis că pe la opt (n.n. ora 20:00) îl suni! Da!” „No, că și el stă prin apropiere, adică, apropiere? La intrare în București stă el… Păi, ne auzim, ne auzim mai târziu la… la telefon, dacă e?” și i-a sugerat interlocutorului că, în condițiile în care se va realiza remiterea banilor, va veni și el la București „Ca să nu zic că trebuie să mă duc până la București”. La rândul său, învinuitul M. A. i-a confirmat interlocutorului că o va contacta pe numita KUNGL L.-C. în scopul evident de a-i fi remiși cei 60.000 euro „Îi dau după șapte, opt, încolo, după opt îi dau telefon” (vol. 2 fila 86). La orele 16:29 și 17:42, inculpatul S. I. a contactat-o pe numita KUNGL L.-C. pentru a se asigura dacă aceasta a plecat înspre București și a avea, astfel, confirmarea anticipată a momentului la care urma să se întâlnească cu învinuitul M. A. (vol. 2 fila 88). Preocupat ca detaliile planului său infracțional să fie respectate, la ora 18:44, inculpatul S. I. l-a contactat telefonic și pe învinuitul M. A., pentru a-i solicita să o apeleze pe martora KUNGL L.-C. „Îl suni, că așteaptă.” „Da, da. Sună-l, sună-l! Și să stabiliți că, după aia, el s-ar putea să plece iar pe undeva”, în finalul discuției, S. I. precizând că va veni în București „Ia să fac o manevră, mă! Să vin să mănânc ceva în București!”. Cunoscând faptul că prezența în București a inculpatului S. I. era justificată numai de dorința acestuia de a intra cât mai repede în posesia banilor, învinuitul M. A., a replicat, râzând „Aha. Da… [râde]… Cum zici!” (vol. 2 fila 91). La trei minute după debutul convorbirii anterioare, la ora 18:47, inculpatul S. I. l-a apelat din nou pe complicele său pentru a se asigura că acesta a contactat-o pe numita KUNGL L.-C. „Păi, stabilești cu el unde să te vezi la masă”, arătând totodată „Să fac drumul, dacă e? Băi, să vin pentru o pizza până în capitală?”, iar învinuitul M. A. replicându-i că el se va întâlni cu denunțătoarea „Eu mă întâlnesc cu o fătucă mai târziu, cu o blondă mică, așa știi că ...[neinteligibil]...”(vol. 2 filele 92v-93).

După numai 4 minute de la începutul ultimei convorbiri cu inculpatul, învinuitul M. A. a apelat-o pe martora KUNGL L.-C., fără însă ca aceasta să-i răspundă. În aceste împrejurări, la ora 19:04, învinuitul l-a contactat pe inculpatul S. I., precizând în debutul convorbirii că îl sună de la un post telefonic public, că a încercat să o contacteze pe KUNGL L.-C., însă aceasta nu i-a răspuns „Bă! Eu tot am sunat și nu răspunde, mă, nicicum!” „Că… să știu ce să fac, știi?” și cerându-i interlocutorului să-l asigure că martora a acceptat să se întâlnească „Și ea… persoana o să vină clar, să se vadă cu mine, sau?”. La rândul său, inculpatul a spus că o va contacta telefonic pe numita KUNGL L.-C. „Mă poți suna în cinci… în trei minute? Sun eu din nou și zic că suni acuma” și i-a confirmat că, în mod sigur, denunțătoarea a acceptat să se vadă cu învinuitul M. A. „Păi, undeva pe acolo, pe lângă Băneasa, știi?” „Ikea.” „Hai, că sun eu acuma și dacă mă suni în trei, patru minute, e bine?” (vol. 2 fila 93).

Începând cu ora 19:07, până la ora 19:16, inculpatul S. I. a apelat-o pe numita KUNGL L.-C. de 17 ori pentru ca aceasta să-i confirme că se va întâlni cu complicele său. De altfel, la ora 19:16, învinuitul M. A. l-a contactat din nou pe S. I., tot de la un post telefonic public, cei doi acceptând explicația că postul telefonic al numitei KUNGL L.-C. nu se află în zona de acoperire, motiv pentru care inculpatul S. I. s-a angajat să o apeleze în continuare pe denunțătoare „Da, mai în… mai încerc eu. Da, hai că mai încerc eu acolo și…” (vol. 2 fila 95). De la ora 19:18, până la ora 20:31, inculpatul S. I. a mai apelat-o pe numita KUNGL L.-C. și i-a transmis mesaje SMS de 12 ori. Apoi, după ce la ora 20:31, numita KUNGL L.-C. i-a confirmat inculpatului că a ajuns în București, la ora 20:32 inculpatul M. A. și inculpatul S. I. au convenit să se întâlnească în Complexul Băneasa Shopping Center. În jurul orei 21:00, inculpatul S. I. a ajuns la locul de întâlnire stabilit cu inculpatul M. A., acesta așteptându-l împreună cu martorul BRATAN R. C. în incinta unui restaurant din Complexului Comercial. La ora 21:18, inculpatul i-a transmis numitei KUNGL L.-C. un mesaj SMS prin care îi preciza locul de întâlnire cu învinuitul, respectiv în parcarea din fața Complexului Băneasa Shopping Center. Conform celor convenite cu inculpatul S. I., începând cu ora 21:37, inculpatul M. A. a avut o primă întâlnire cu numita KUNGL L.-C.. Încă de la debutul discuției, M. A. i-a atras atenția interlocutoarei că are suspiciuni cu privire la siguranța locului unde se aflau, având bănuiala că sunt supravegheați „… nu știu ce naiba să zic! Îi surprinzător de ciudat ce-i prin zonă pe aicea, știi? Stai un pic!” „Da’ nu știu, ce, ce naiba să zic! E ciudată zona” „Băi, lasă-mă, că știu că… Da’ acuma, de exemplu, sunt aicea trase patru mașini! Când m-am dus în parcare să mă… să mă uit… îți dai seama că…” „Eu chiar știu meserie” și propunând să plece „Da, mergem, că, uită-te, ăștia din parcare, sunt patru mașini trase. Două jeep-uri cu doi oameni care stau în ele. Când m-am apropiat de unu’, a plecat. S-a dus numa’ puțin mai încolo, băi, eu înnebunesc, mă!” (vol. 2 filele 266-267).

În replică, referindu-se la faptul că în cursul zilei de 07.10.2011, inculpatul S. I. a avut aceleași suspiciuni privind eventualitatea unei supravegheri a întâlnirii celor doi, numita KUNGL L.-C. a spus „Deci, asta mi-a făcut el vineri, m-a plimbat pe toate străzile…”, inculpatul M. A. aprobând comportamentul inculpatului, aprobare justificată numai de înțelegerea faptului că știa că și el era implicat într-o activitate infracțională „Da, foarte bine ți-a… Pentru că… Na, cineva, că nu mai știu ce să zic!” (vol. 2 fila 267).

În continuarea dialogului, inculpatul M. A. i-a solicitat martorei KUNGL L.-C. ca împreună să se deplaseze cu autoturismul acesteia și să părăsească parcarea complexului comercial pentru a se asigura că nu sunt urmăriți „Păi, mergem… duc de aicea, nu? Să vedem dacă vine cineva după tine!”. (vol. 2 filele 268). Totodată, inculpatul M. A. i-a precizat numitei KUNGL L.-C. că vineri, 07.10.2011, mai multe autoturisme au supravegheat întâlnirea acesteia cu inculpatul „Da, da, așa este, și așa erau!” și i-a spus că S. I. i-a relatat că a verificat-o corporal pe interlocutoare „Mi-a zis ăsta… da, gândește-te că îmi, îmi spunea că ajunsese, punea mâna pe tine, să te verifice, adică, prin ...[neinteligibil]...” (vol. 2 filele 269). Inculpatul M. A. i-a explicat interlocutoarei că știe de la inculpat despre conținutul „coletului” pe care trebuia să îl primească de la aceasta „Da, mie mi-a explicat și am, am… tot îmi făceam griji!” și că „Deci, mi-a zis că trebuie să iau un colet și să… Și pe urmă mi-a zis: «B_, vezi că e vorba de, de niște…» Și eu i-am zis: «B_, da’ stai un pic, că ceva nu e în regulă atunci!», Știi?”, inculpatul recunoscând implicit că ceea ce trebuia să primească era o sumă mare de bani care nu se obține ușor în condiții normale „…Eu muncesc pentru fiecare leu, știi?” (vol. 2 filele 269-270).

La rândul ei, interlocutoarea a insistat cu privire la faptul că inculpatul S. I. a pus-o în situații neplăcute și că ea nu a dorit să fie implicate și alte persoane în remiterea celor 60.000 euro „Deci eu nu vreau să bag pe nimeni în chestia asta” „Mie mi-a fost foarte frică. Deci, efectiv i-am zis: «B.» Și i-am zis și astăzi «Bă, puii mei, mă pui la zece jumate să mă întâlnesc cu nu știu cine, nu-l cunosc, nu l-am văzut în viața mea, îmi trimiți aiurea»”, inculpatul M. A., replicându-i că persoana cu care trebuia să se întâlnească, era chiar el „Da, despre mine era vorba” (vol. 2 fila 270). Confirmând faptul că avea cunoștință că remiterea banilor se realiza pentru ca inculpatul să-i elibereze interlocutoarei autorizația de funcționare a pieței, inculpatul M. A. a întrebat „Da’ ți-a dat până la urmă? Ai rezolvat?”, martora KUNGL L.-C. replicând „ Da, da, am rezolvat! Și asta i-am și zis astăzi…el a fost de cuvânt..” (vol. 2 filele 271-272) . La solicitarea inculpatului M. A., numita KUNGL L.-C. s-a deplasat în parcarea Aeroportului Otopeni - Terminalul Plecări, loc pe care acesta îl considera sigur pentru a-i fi remiși banii. „Da’ ți-a dat până la urmă? Ai rezolvat?”, martora KUNGL L.-C. Totodată, preocupat ca autoturismul condus de numita KUNGL L.-C. să nu fie subiectul unei eventuale supravegheri a organelor de anchetă, învinuitul a încercat să de explicații despre modul cum se realizează activitatea de supraveghere, insistând că are cunoștințele necesare în acest sens „… Când vine cineva, e fix-pix, da’...” „Nu e, astea se fac în puncte fixe, știi? Când mergi după cineva… Da, da, da, da. Nu, nu vine nimeni! Deci, mai ales dacă este vorba de un profesionist, sau dacă cineva știe că eu sunt acuma aicea, cu tine… o fac în cel mai științific… nu, eu nici nu mă uit în oglindă. Eu merg pe marginea drumului.” (vol. 2 fila 275). Apoi, confirmând implicit, încă o dată, că avea cunoștință despre faptul că ceea ce urma să primească de la denunțătoare nu erau bunurile fără valoare la care se referise S. I., inculpatul M. A. a precizat „Da, chiar nu-i dai mere”. De asemenea, acesta a subliniat că este conștient că s-a implicat într-o activitate riscantă cu consecințe care pot fi foarte grave „Eu sunt extrem de supărat! Adică, băi… că dacă, dacă tu ești monitorizată pe ceva, dacă taică-tu e monitorizat, dacă… Tu-ți dai seama? Intrăm într-un [folosește un cuvânt obscen] cât C.!” (vol. 2 filele 275-276).

În finalul discuției, încercând să mimeze o anumită stânjeneală, inculpatul M. A. a precizat „Da, eu mă simt acum manipulat! Și sunt un colonel, în puii mei! Adică, nu sunt… câștigat la loto, înțelegi? Adică…” „Pușca mea, despre ce vorbim? Și nu mă-ncumet să iau niște pliante, cică și să…” (vol. 2 fila 278). Atent în continuare la posibilitatea unei eventuale supravegheri a întâlnirii cu numita KUNGL L.-C., inculpatul M. A. a precizat „Trei oameni cu o Skoda, e o nebunie! Măcar acuma să funcționeze cum trebuie! Și știi, nici nu știu…” și și-a exprimat speranța ca modalitatea pe care inculpatul a ales-o pentru a primi banii să fie cea mai bună „Toată ecuația asta să fie ok” „Da, da, e foarte bine că te uiți!” (vol. 2 fila 279).

Conform înțelegerii cu inculpatul M. A., în jurul orei 21:50, martorul BRATAN R. C. și inculpatul S. I. au părăsit restaurantul în care se întâlniseră anterior. Cei doi s-au deplasat în autoturisme separate îndreptându-se spre Aeroportul OTOPENI, așa cum a rezultat din procesul verbal de consemnarea a activităților de supraveghere a acestora (vol.1, filele 338-342). Martorul B. R. C. s-a apropiat de autoturismul condus de numita KUNGL L.-C. pentru a-l prelua pe inculpatul M., în timp ce inculpatul a evitat să se apropie de autoturismul acesteia. La finalul întâlnirii cu denunțătoarea, după ce inculpatul M. A. a avut confirmarea telefonică a martorului B. R. că a parcat în apropierea autoturismului condus de KUNGL L.-C., spunându-i interlocutoarei „V. o B. și se pune imediat lângă noi, până…”, învinuitul a precizat „Am niște emoții de mor! Dacă e, nu știu! Sper să iasă cum trebuie, emoțiile firești fiind generate de reprezentarea faptului că urma să primească o sumă mare de bani. În acel moment, martora KUNGL L.-C. i-a înmânat inculpatului M. A. un plic de culoare albă în care se aflau doar o parte din cei 60.000 euro pe care trebuia să-i remită inculpatului, respectiv 10.000 euro, și i-a spus „Stai, stai, stai! Nu vreau să mă mai vadă și alții. Bagă-l și tu undeva te rog! Este ok!” !” (vol. 2 filele 286-287). După ce a luat plicul cu cei 10.000 euro, referindu-se la martorul B. R. C. care urma să-l preia cu autoturismul, inculpatul M. a precizat „Omu’, deci sută la sută e om de-al meu! Da… ce mă lasă...? Băi, ce…?” apoi, a coborât din autoturismul denunțătoarei (vol. 2 fila 287). Conform procesului verbal de consemnare a activităților privind supravegherea inculpaților, în jurul orei 22:00, numitul M. A. a coborât din autoturismul martorei KUNGL L.-C. și a urcat în cel al martorului B. R. C.. Inculpatul M. A. și martorul BRATAN R. C. s-au deplasat în parcarea fast-food-ului McDonald s aflat în apropierea Complexului comercial Prisma din localitatea Otopeni, fiind urmați de autoturismul condus de inculpatul S. I. care, în jurul orei 22:15, a ajuns în parcarea aceluiași fast food. În aceste împrejurări inculpatul M. A. a urcat în autoturismul inculpatului S. I. unde i-a înmânat plicul din hârtie albă conținând cei 10.000 euro pe care îi primise de la denunțătoare cu puțin timp înainte. Aceste aspecte au rezultat din activitatea judiciară de supraveghere a inculpatului și denunțătoarei, din conținutul declarațiilor martorilor B. R. C. și KUNGL L.-C., precum și ale învinuitului M. A. (vol.1, filele 127-135, 91-94, 338-341).

În timp ce inculpatul S. I. discuta cu complicele său, la ora 22:14, cel prim menționat a apelat-o neintenționat pe numita KUNGL L.-C., împrejurare în care s-a înregistrat o parte din convorbirea purtată în mediul ambiental între S. I. și inculpatul M. A., în timp ce acesta din urmă îi dădea banii inculpatului, în acest sens, spunând „Hai, mă, să-i pun în geantă” (vol. 2 fila 101).

De altfel, după un minut, la ora 22:15, inculpatul S. I. a apelat-o din nou pe numita KUNGL L.-C., după ce a constatat că denunțătoarea i-a remis o sumă mult mai mică decât cea convenită. În acest context, denunțătoarea i-a precizat interlocutorului „… vroiam să, să verific dacă ai vorbit cu el și dacă e totul ok!”. În replică, surprins de gestul denunțătoarei, inculpatul S. I. a întrebat-o care era explicația gestului de a remite o sumă mai mică „Da! Am vorbit. Am vorbit! Da’… te întreb eu, s-a întâmplat ceva?”, numita KUNGL L.-C. precizând că nu i-a dat învinuitului decât „un pachet”, cu referire la cei 10.000 euro „Deci, eu i-am dat… eu i-am dat doar… un pachet” și a explicat gestul său prin aceea că vroia să aibă garanția că banii pe care îi dădea inculpatului M. A. ajungeau în integralitate la inculpat „Vroiam să mă asigur că ajunge…” . În continuare l-a asigurat pe inculpat că îi va remite și restul banilor „Le am și pe restul, dar vreau să fiu sigură că e ok, da?”., inculpatul S. I., în replică, confirmând că a înțeles gestul interlocutoarei „Ok. Este ok. Dar, … cum se procedează?” (vol. 2 fila 101).

Numita KUNGL L.-C. a precizat că se află că se află în același loc în care s-a întâlnit cu învinuitul „Eu sunt în același loc în care m-am văzut cu el…” și a subliniat că are asupra ei și restul de 50.000 euro, diferența până la cei 60.000 euro pe care trebuia să îi remită „Și ți-am zis!” „D_ cinci (n.n. 50.000 euro)”. Surprins oarecum inculpatul S. I. i-a spus interlocutoarei că o va contacta în cel mai scurt timp pentru a stabili detaliile remiterii celei de-a doua tranșe din bani „Ok. Dar cum facem? Te sun eu în două minute?” „No, bine. Hai că te sun în două minute, ne-am înțeles?” (vol. 2 fila 101). După ce a discutat cu inculpatul M. A. cei doi au convenit ca remiterea sumei de 50.000 euro să se realizeze prin intermediul aceluiași complice, în parcarea fast food-ului Mc Donald s, urmând să se întâlnească, apoi, la scurt timp în altă locație. În aceste împrejurări, inculpatul S. I. a apelat-o pe numita KUNGL L.-C., la ora 22:18, și i-a comunicat locul întâlnirii „Te așteaptă la… te așteaptă la… că el a luat-o spre… te așteaptă la McDonald"s-ul de la Prisma” „Este chiar… e benzinăria Lukoil” (vol. 2 fila 101), apoi pentru a evita o întâlnire cu denunțătoarea a părăsit parcarea fast food -ului. La scurt timp, în jurul orei 22:23, inculpatul l-a apelat pe martorul B. R. C., cu intenția de a discuta cu inculpatul M. A., dar i-a precizat interlocutorului că verifică dacă nu sunt subiectul unei supravegheri „Stau să văd dacă… să nu vină cineva”, martorul replicând „Nu, nu, e ok” (vol. 2 fila 102). După un minut,inculpatul M. A. l-a apelat pe inculpat (de pe telefonul martorului B. R. C.), inculpatul S. I. spunându-i interlocutorului că a plecat din parcare întrucât dorea să verifice dacă denunțătoarea nu era urmărită „Eu am luat-o… ca să vin în spatele…” „Zic: «Eu m-am întors ca să… vin în spate, să vedem dacă… nu e ceva…»” (vol. 2 fila 102). De altfel, după ce s-a despărțit de complicele său, în jurul orei 22:30, inculpatul a fost depistat în parcarea benzinăriei Lukoil situată în apropierea Complexului Prisma (vol.1, filele 342-347).

Impacientat că denunțătoarea încă nu ajunsese la locul întâlnirii, inculpatul M. A. l-a apelat încă o dată pe S. I., la ora 22:32, „Văd că nu… nu se întâmplă nimic! Ok. Stau și aștept.”, iar acesta din urmă încercând să-l liniștească pe complicele său i-a spus „Trebuie să apară!” (vol. 2 fila 102v-103). De altfel, la scurt timp, la ora 22:35, inculpatul S. I. a și apelat-o pe martora KUNGL L.-C., pentru a se asigura că aceasta va ajunge la întâlnire, după care, referindu-se la decizia acesteia de a remite banii în două tranșe, i-a spus interlocutoarei „Deci, cu ăsta e scenariu de film” „Scenariștii sunt dilii, să știi!” „Deci, nici un scenarist nu-i sănătos la minte.” „Numai un diliu poate să regizeze un film d-ăla, cu imaginație bogată” (vol. 2 fila 103). În replică, numita KUNGL L.-C. i-a precizat încă o dată interlocutorului că nu a remis decât 10.000 euro, întrucât vroia să se asigure că inculpatul M. A. îi transmitea inculpatului întreaga sumă, spunând „Băi, deci chiar am vrut să fiu sigură, mai ales că m-a întrebat și de… sumă și de diverse și…” (vol. 2 fila 103). Nemulțumit de referirea interlocutoarei la „sumă”, inculpatul S. I. a replicat că învinuitul nu ar fi trebuit să vorbească despre bani „Cred că a greșit dacă te-a întrebat prostii de genul ăsta!” (vol. 2 fila 103).

După această discuție, la ora 22:37, inculpatul S. I. l-a apelat pe inculpatul M. A., pentru a-i confirma că denunțătoarea va ajunge în câteva minute la locul întâlnirii. De altfel, la scurt timp după această convorbire, în jurul orei 22:40, denunțătoarea a ajuns în parcarea fast-food-ului, iar inculpatul M. A. a urcat în autoturismul acesteia. Înainte de întâlnirea cu KUNGL L.-C., învinuitul M. A. i-a cerut martorului B. R. C. să urmărească autoturismul celei prim menționate, pentru a putea să-l preia pe învinuit în momentul în care se despărțea de denunțătoare.

Astfel, începând cu ora 22:43, inculpatul M. A. a avut o a doua întâlnire cu denunțătoarea KUNGL L.-C.. Încă de la debutul convorbirii, învinuitul a precizat „Bă, eu, deja nu mai pot!” „Tu nu știu cum ești, dar eu sunt varză!” și a specificat că autoturismul interlocutoarei va fi urmat de cel al martorului B. R. C. pentru a-l prelua pe învinuit la un moment dat „În spate o să fie băiatul ăsta ...[neinteligibil]... O să cobor dar mergem mai în față”. În continuare i-a cerut denunțătoarei să-i explice motivul pentru care nu i-a remis întreaga sumă „Deci cum e? Ca să știu și eu ce-am pățit”, numita KUNGL L.-C. precizând că nu a avut încredere în interlocutor și de aceea i-a remis o sumă mai mică „Să nu te superi pe mine!” „Nu știam care-i faza, ce și cum și n-aveam nici un fel de încredere că…” insistând cu privire la cuantumul mare al sumei ce trebuia să o remită „Pentru că nu e o sumă…” „Ți-am zis, nu dau p… pere!” (vol.2, filele 288-289). Relatând discuția pe care a avut-o cu inculpatul S. I. în momentul în care acesta a realizat că a primit mai puțini bani, inculpatul M. A. a spus că „El (n.n. inculpatul) m-a întrebat…” precizând că a sesizat nemulțumirea inculpatului, că a încercat să se justifice față cel ultim menționat pentru faptul că martora nu i-a dat toți banii „Și eu l-am… zic, băi, și m-am… Așa, a părut ofticat și zic: «Băi, stai așa!». Pe urmă, «Mă scuzați că…», da’ eu n-am făcut nimic!” și că inculpatul părea că îl suspecta pe învinuit pentru că nu i-au fost remiși toți banii „Zic: «Bă, îmi bag…». Parcă erau suspiciuni asupra mea, mă! Băi, nu-mi fă… Am înțeles” (vol. 2 filele 289-290). În replică, numita KUNGL L.-C. a precizat încă o dată că i-a remis o sumă mai mică întrucât nu putea să aibă încredere în el „Nu, deci asta a fost singura chestie! Să nu-ți faci probleme, da? Că nu, da’-mi era, mi-era aiurea! Gândește-te ce… Și ce sumă e, și ce poveste e și nu aveam… nici un chef să risc!” „Nici cu el, nici cu tine, nici cu nimeni. Că… na!”, iar inculpatul M. A. a replicat, la rândul lui, că este de acord cu logica interlocutoarei „Îhî! Foarte bine!”. Confirmând, implicit, că știa că trebuia să primească o diferență dintr-o sumă mai mare, învinuitul M. A. a vrut să se asigură ca va primi toți banii, precizând inculpatul îl va întreba ce sumă i-a fost remisă „Bine. Ș-acuma, practic, îi trimiți tot ce… O să mă-ntrebe la fel” (vol. 2 fila 290). Față de cele afirmate de inculpatul M. A., numita KUNGL L.-C. a precizat că a discutat cu inculpatul S. I. și că îi va transmite și restul sumei „Acuma nu mai e nici o chestie. Am vorbit cu el la telefon.”, învinuitul replicând „Bine? B..” (vol. 2 fila 290). Totodată, martora KUNGL L.-C. i-a comunicat interlocutorului că îl va suna pe inculpatul S. I. pentru a-i confirma remiterea banilor „Deci gata, e-n regulă! O să-l sun să-i confirm că ne-am întâlnit și că i-am…”, la rândul său,inculpatul M. A. replicând că va proceda în mod similar „Și eu la fel. Apoi o să mă-ntrebe iară despre ce e vorba”. Relatându-i interlocutorului discuția pe care a avut-o cu inculpatul după ce i-a comunicat că i-a dat o sumă mai mică, numita KUNGL L.-C. a spus că i-a cerut să nu se supere pentru gestul său „Deci e ok. I-am zis: «B., să nu te superi. Asta a fost! Bine, băi, gata!»” „Da? Deci am vorbit cu el” (vol. 2 fila 290).

În finalul discuției, inculpatul M. A. i-a solicitat numitei KUNGL L.-C. să-i remită și restul banilor pentru inculpat „Am niște emoții de mor! Dacă e, nu știu! Sper să iasă cum trebuie, emoțiile firești fiind generate de reprezentarea faptului că urma să primească o sumă mare de bani Având în vedere referirea interlocutoarei la cuantumul sumei de bani ce i-a fost remisă, inculpatul M. A. a exclamat „Doamne ferește! Așa ceva e… Muncesc o viață-ntreagă pentru așa ceva! De fapt…”, în condițiile în care conform dialogului aparent dintre cei doi interlocutori ceea ce ar fi trebuit să primească învinuitul erau doar „pliante”, pentru a căror valoare nu s-ar fi justificat să se muncească „o viață întreagă” (vol. 2 fila 291).

Apoi, în prezența inculpatului M. A., la ora 22:46, numita KUNGL L.-C. l-a apelat pe inculpatul S. I., căruia i-a confirmat că a remis și restul banilor „Salut! Am rezolvat! Gata!”, în replică, numitul S. I. interesându-se doar dacă martora s-a despărțit de inculpatul M. A. și întrebând „Ai plecat?”, iar interlocutoarea precizându-i, la rândul ei „Nu, am rezolvat, e aicea cu mine, e gata, da?” „Ba da, am plecat, gata, acum o să plec.”. Imediat după terminarea convorbirii telefonice cu KUNGL L.-C., la ora 22:47, inculpatul S. I. l-a apelat pe complicele său, cei doi stabilind să se întâlnească (vol. 2 fila 104).

Conform procesului verbal de consemnarea a activității judiciare de supraveghere, după ce a primit banii de la denunțătoare, în jurul orei 22:45, inculpatul M. A. a coborât din autoturismul acesteia și a urcat în autoturismul condus de martorul BRATAN R. C., cei doi deplasându-se, apoi, în direcția București. În jurul orelor 22:45, autoturismele conduse de inculpatul S. I. și, respectiv, martorul B. R. C. (acesta fiind însoțit de învinuitul M. A.), au fost observate în timp ce se deplasau pe Șoseaua București-Ploiești în direcția București. Cele două autoturisme au oprit în apropierea benzinăriei Rompetrol, situată la .. În jurul orei 22:50, inculpatul S. I. s-a întâlnit cu inculpatul M. A., acesta din urmă urcând în autoturismul celui prim menționat. În acele împrejurări, inculpatul M. A. i-a remis inculpatului S. I. suma de 50.000 euro pe care cu puțin timp înainte o primise de la martora KUNGL L.-C., ca ultimă tranșă din cei 60.000 euro pretinși ce inculpat. Cei doi au discutat aproximativ cinci minute, după care, în jurul orei 23:00, inculpatul M. A. a coborât din autoturismul inculpatului S. I. și a urcat în cel condus de martorul B. R. C.. Din activitățile judiciare de supraveghere a rezultat că, în jurul orelor 23:00, după despărțirea de inculpatul S. I., inculpatul M. A. a urcat în autoturismul condus de martorul BRATAN R. C., cei doi deplasându-se spre parcarea magazinului IKEA de unde inculpatul dorea să își recupereze autoturismul.

Conform procesului verbal de depistare și prindere a inculpatului M. A., după ce a coborât din autoturismul condus de BRATAN R. C., cel prim menționat a urcat într-un autoturism marca Dacia L., la scurt timp reprezentanții organelor de urmărire penală declinându-și calitatea, i-au solicitat să coboare din autoturism. În aceste împrejurări, inculpatul M. A. a refuzat să coboare, a pornit autoturismul în care se afla și cu viteză foarte marea a fugit din parcarea complexului IKEA, efectuând manevre periculoase în încercarea de evitare a reprezentanților organelor de anchetă implicați în urmărirea acestuia. Autoturismul condus de inculpatul M. A. a fost urmărit de către reprezentanții organelor de urmărire penală, fiind oprit în trafic (vol.1, filele 331-337).

Pe de altă parte, din activitățile de cercetare a rezultat că, după ce s-a despărțit de complicele său, inculpatul S. I. și-a continuat deplasarea cu autoturismul personal în direcția București - Ploiești. La scurt timp, în jurul orei 23:10, organele de urmărire penală l-au depistat pe inculpatul S. I. și l-au oprit pe raza localității Ciolpani, jud. I., în timp ce se deplasa cu autoturismului marca Daewoo Nubira.

Cu ocazia percheziției efectuate asupra autoturismului în care se afla inculpatul S. I., în buzunarul din spatele scaunului dreapta față a fost identificat un plic de culoare albă ce conținea suma de 9.500 euro, precum și suma de 50.000 euro, împachetată într-o hârtie de culoare albă. S-a constatat că bancnotele ce compuneau suma totală de 59.000 euro aveau aceleași serii cu cele menționate în procesul verbal de consemnarea a seriilor bancnotelor care constituiau suma de 60.000 euro ce a fost remisă de denunțătoare inculpatului M. A. în derularea activităților infracționale, sumă care provine din fondul special pentru constatarea infracțiunilor de corupție (vol.1, filele 258-328).

Situația de fapt reținută în actul de inculpare a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inc. S. I. - vol. 1, filele 40-55, 66-69; declarațiile inculpatului M. A. - vol. 1, filele 88-111; declarațiile martorilor KUNGL L. C., B. R. C., BREJA B. M., IOBB D. K., O. P. P., P. M. E., P. D. E., A. C., P. N., Ș. D., E. D. V., P. M. A., M. S. P. - vol. 1, filele 1-19, 118-238; fișa postului inculpatului S. I. - vol. 1, filele 418-424; rezoluții, ordonanțe privind începerea urmăririi penale, reținerea, extinderea cercetărilor, punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul S. I. ,M. A. - vol. 1, filele 20-30, 56-65, 71-74; 82-87, 113-114; încheierea și mandatul de arestare preventivă a inc. S. I., emise de către Tribunalului București - vol. 1, filele 31-39; p. v. de efectuare a actelor premergătoare - vol. 1, filele 115-116; proces verbal din 11.10.2011de constatare a infracțiunii flagrante, proces verbal din 11.10.2011 de consemnare a seriilor și de marcare criminalistică a bancnotelor care compuneau suma de 60.000 euro ce urma a fi remisă de către KUNGL L.-C. inculpatului S. I., proces verbal din data de 11.10.2011de împachetare a bancnotelor ce compuneau suma de 60.000 euro - vol. 1, filele 262-266, 305-320; proces verbal de prindere a învinuitului M. A. - vol. 1, filele 329-330, 331-337; proces verbal din 12.10.2011 de consemnare a activităților derulate pe momente de echipa de intervenție în parcarea Complexului Comercial Băneasa Shopping City, procese verbale din 21.10.2011 de ridicare și verificare a înregistrărilor video efectuate de camerele de supraveghere din stația de distribuție carburanți LUKOIL PRISMA, proces verbal din 26.10.2011 de verificare a înregistrărilor video furnizate de Serviciul Rutier din cadrul I.P.J.I., adresa nr. 199.384/25.10.2011 a I.P.J. I. de furnizare a imaginilor video înregistrate în data de 11.10.2011 la Serviciul Rutier, prin sistemul de supraveghere amplasat pe drumul național D.N.1 - vol. 1, 338-353; proces verbal din 20.10.2011 de verificare a înregistrărilor video de la stația de distribuție carburanți ROMPETROL OTOPENI, proces verbal din 20.10.2011 de verificare a înregistrărilor video de la Mc Drive „Mc Donald’s” Balotești, I. - vol.1, filele 355-357; proces verbal din 26.10.2011 de imprimare pe suport de hârtie a listingului convorbirilor telefonice purtate în data de 10.10.2011 de la/către postul_, proces verbal din 27.10.2011 de descărcare a unei convorbiri telefonice de tip SMS și planșă fotografică cu activitatea desfășurată - vol. 1, filele 358-364; ordonanța din 11.10.2011 de efectuare a percheziției asupra autoturismelor_ și_, ordonanță de delegare ofițeri de poliție judiciară - vol. 1, fila 372; cereri formulate de către apărătorii aleși, împuterniciri avocațiale, înștiințări privind efectuarea de acte de cercetare penală, procese verbale - vol. 1, filele 373-395; adresa Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B. nr. 5062/19.10.2011, adresa C.J.P.C. B. nr. 4846/07.10.2011, adresele nr. 1862/17.10.2011, nr. 1950/24.10.2011, nr. 1964/25.10.2011 ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor B. - vol. 1, filele 402-514 ; încheierile și autorizațiile nr. 1054/A.I./12.08.2011, nr. 1084/A.I./22.08.2011, nr. 1155/A.I./09.09.2011, nr. 1206/A.I./20.09.2011, nr. 1218/A.I./22.09.2011, nr. 1288/A.I./06.10.2011, emise de către Tribunalul București - vol. 2, filele 1-26; ordonanța nr. 175/P/2011 și autorizația nr. 12 din data de 11.10.2011 prin care s-a dispus autorizarea cu titlu provizoriu a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice și încheierea Tribunalului București nr. 1318/A.I./13.10.2011 prin care au fost confirmate măsurile dispuse prin ordonanța și autorizația din 11.10.2011 - vol. 2, filele 27-32; ordonanță din 18.10.2011 de încetare imediată a interceptărilor și înregistrărilor audio ale convorbirilor telefonice purtate de KUNGL L. C., S. I., BREJA B. – vol. 2, filele 33-36; procese verbale și note de redare a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental, interceptate și înregistrate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul București - vol. 2, filele 37-400; ordonanța din 24.10.2011 privind luarea măsurilor asigurătorii față de bunurile inc. S. I., proces verbal de aplicare a sechestrului, măsuri de notare a sechestrului la O.C.P.I. și Direcția Fiscală B. – vol. 3, filele 1-8; adrese emise de O.C.P.I., Direcția Fiscală B., instituții bancare în legătură cu solicitările Direcției Naționale Anticorupție de comunicare bunuri, conturi ale titularului S. I.- vol. 3, filele 9-54; adresa A.N.P.C. - C.J.P.C. B. nr. 5016/17.10.2011, adresele nr._/22.10.2011 și nr._/24.10.2011 emise de Inspectoratul de poliție al Județului B., adresele nr._/24.10.2011 și nr._/1/24.10.2011 emise de Inspectoratului Județean de Jandarmi B. - vol. 3, filele 56-179; adresa Primăriei Municipiului B. nr._/21.10.2011, adresele Instituției Prefectului Jud. B. nr._/ 25.10.2011- vol. 3, filele 180-201; proces verbal din 31.10.2011 de anexare la dosarul cauzei a unor documente „FAXUR 2011” aflate asupra inc. S. I. cu ocazia constatării infracțiunii flagrant - vol. 3, filele 202-297; proces-verbal din 12.10.2011 privind fotocopierea documentelor transmise în original de către C.J.P.C. B., precum și documentele fotocopiate – vol. 4, filele 1-309; 10 (zece) suporți optici tip CD-R, marca VERBATIM, inscripționați ”SECȚIA I 175/P/2011 852/II – 1/2011 de la Tc 24 la 33 C. 91^3” ce conțin înregistrările convorbirilor telefonice reținute ca mijloace de probă în cauză; 7 (șapte) suporți optici tip CD-R, marca VERBATIM 700MB, și 2 (doi) suporți optici tip DVD+R, marca VERBATIM 4,7GB, inscripționați „DNA DP 175/P/2011”, „C. 1 art.91^3” până la „C. 9 art. 91^3” ce conțin înregistrările audio și audio-video purtate în mediul ambiental, interceptate în baza autorizărilor emise de Tribunalul București; 1 (unu) suport optic tip DVD+R, marca VERBATIM 4,7GB, conținând imagini privind constatarea infracțiunii flagrante la data de 11.10.2011; 1 (unu) suport optic tip DVD-R, marca TRAXDATA 4,7GB, conținând înregistrărilor video efectuate de camerele de supraveghere din stația de distribuție carburanți LUKOIL PRISMA în data de 11.10.2011; 1 (unu) suport optic tip cd-r, marca „copyme 52X”, conținând listingul convorbirilor purtate de la/către postul telefonic nr. _, în data de 10.10.2011; 1 (unu) suport optic marca Maxell, tip DVD+R DATA/VIDEO, care cuprinde lista detecțiilor efectuate de aplicația ANPR (Recunoașterea Automată a Plăcuțelor de Înmatriculare ) și imaginile foto înregistrate la camera video situată la Postul Otopeni AGIP, pe Drumul Național 1, la data de 11.10.2011; 2 (doi) suporți optici marca VERBATIM, tip DVD-R 1,4GB, conținând imagini de la intervenția echipei de cercetare asupra autoturismului Dacia_, condus de către M. A. și de la activitatea de desigilare a plicurilor conținând banii, obiectele și înscrisurile ridicate de la S. I. și din auto_, cu ocazia constatării infracțiunii flagrante. Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: I. Audiat de către instanță la termenul de judecată din data de 02.12.2011, inculpatul M. A. a recunoscut în totalitate, săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, solicitând în consecință, ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, înțelegând să beneficieze astfel, de prevederile art. 320/1 C.p.p.

Inculpatul a arătat în acest sens că, in cursul lunii august, un subaltern de-al său pe nume Breja B. (martor în prezenta cauză) l-a rugat in ipoteza in care cunoaște pe cineva la OPC Brasov in sensul ca o fina de-a lui are un tata care are in desfasurarea activitatii sale Piata Stupin din Brasov, piata care era supusa unor controale și ale OPC Brasov, inculpatul replicându-i că îl cunoaște pe inculpatul S. care îi este prieten, le-a facut cunostinta celor doi, dupa care inculpatul S. s-a intalnit cu martora denuntatoare Kungl L.( aspect cunoscut de el de la B.). A aflat apoi de la B. ca piata respectiva a fost inchisa motivat de faptul ca functiona pe o platforma industriala și nu avea acte in regula pentru activitatea sa de comercializare legume fructe si tot de la B. a mai luat la cunoștință, ca in urma discutiilor purtate cu martora Kungl, ca la nivelul autoritatilor locale s-au pretins sume de bani pentru a fi redeschisa aceasta piata in conditiile in care clientii acelei piete fusesera in mod normal preluati de o alta piata concurenta. Tot de la B., inculpatul a declarat că a aflat ca, la nivelul Primariei Brasov și a altor structuri locale exista persoane interesate sa primeasca de la Kungl suma de 10 mii de euro pentru a facilita redischiderea acelei piete in conditii legale, Kungl fiind dispusa sa dea acea suma, pe care i-a si dat-o lui B. care la randul lui, din afirmatiile sale, a remis-o inculpatului S. pentru ca acesta sa ii dea la randul lui persoanelor din cadrul Primariei B. care erau abilitate sa emita acele avize de redeschidere a pietei.

Inculpatul a mai arătat că, în luna octombrie fiind cu treaba in București, in interes de serviciu, a fost contactat telefonic de inculpatul S. care i-a solicitat sa o contacteze telefonic pe martora Kungl si sa se întâlnească cu ea pentru a-i inmana niste colete cu pliante, despre care si-a dat seama apoi ca in realitate este vorba de o suma de bani, pe care Kungl o dadea lui S. pentru a ajunge apoi la functionari publici din cadrul Primariei Brasov abilitati sa elibereze acele acte necesare redeschiderii pietei Stupini. Inculpatul M. s-a intalnit cu inculpatul S., au discutat despre acel subiect și au stabilit ca M. să se întâlnească cu Kungl, să primească aea suma de bani pe care sa o remită inculpatului S..In acest sens, M. s-a intalnit cu martora denuntatoare Kungl la Ikea-Băneasa in București, unde a urcat in autoturismul acesteia lasand in parcare autoturismul cu care venise, s-au deplasat spre Otopeni ( in imediata apropiere era și inculpatul S. cu masina sa si numitul Bratan-martor în prezenta cauză- care urma sa-l preia pe M. dupa ce lua banii de la martora denuntatoare), a primit de la aceasta un plic in care erau bani, a coborat din autoturism, a urcat apoi in autoturismul lui S. i-a dat plicul de bani, dupa care din discutiile telefonice purtate intre S. și Kungl a reieșit că ii daduse doar 10 mii din cei 60 de mii euro sub pretextul verificarii probitatii morale a inculpatului M., dupa care s-a intalnit din nou cu Kungl care i-a remis si ceilalti 50 de mii de euro ce faceau parte din intelegerea cu inculpatul S., bani pe care i-a remis apoi acestuia.

Inculpatul s-a intors apoi la Ikea cu autoturismul martorului Bratan pentru a-și recupera autoturismul propriu pentru ca la plecare sa fie oprit de organele de politie, acesta a mai declarând că, nici un moment nu s-a pus in discutie sa primească drept recompensa pentru ajutorul dat inculpatului S. și martorei Kungl de la vreunul dintre acestia vreo suma de bani. Inculpatul a mai arătat că, din spusele lui Kungl banii pe care i-a primit S. urmau sa ajungă, în tot sau în parte, la primarul orasului Brasov, G. Sripcaru, prefectul judetului Gontea I., M. D. care se ocupa cu eliberarea de autorizatii și E. D. de la DSVSA. Inculpatul a mai atrătat că, a participat la ziua de nastere a inculpatului S. in data de 09 10 2011 unde a discutat cu acesta despre faptul ca el isi indeplinise promisiunea de a obtine avizele necesare deschiderii acelei piete iar Kungl tot conform intelegerii, urma sa ii remita suma de 60 de mii de eur, S. comunicându-i acestuia temerile sale cu privire la faptul că ca ar fi fost filat, urmarit de organele de politie dat fiind faptul ca avea deja o plangere la DNA., inculpatul M., la randul lui, fiind perfect constient ca este foarte posibil sa fiu supravegheat.

Inculpatul a mai arătat că, .-a dat 50 de lei, după remiterea sumelor primite de Kungl, pe care i-a dat apoi martorului Bratan sa alimenteze autoturismul cu care acesta se deplasase si că, din informatiile sale, inculpatul S. era in anturajul primarului și prefectului Brasov și era in masura sa-i influenteze pe acestia de a demara si finaliza redeschiderea acelei piete, intre el si ceilalti doi existand si realtii de prietenie.

Declarație de recunoaștere si regret a inculpatului s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală (readministrate apoi cu ocazia cercetării judecătorești) si formează convingerea instanței că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa care în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal rap la art. 254 alin. 2 C.p. rap la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului la ultimul termen de judecată, în sensul înlăturării alineatului 2 din art. 254 C.p. si reținerii alin.1 din același text de lege, motivat de faptul că inculpatul nu ar fi cunoscut calitatea de funcționar cu atribuții de control a coinculpatului S. I., instanța a apreciat ca neîntemeiată, în condițiile în care, chiar din declarațiile inculpatului M. reiese, fără putință de tăgadă, că acesta cunoștea faptul că acesta cunoștea faptul că inc. S. I. are calitatea de comisar șef, în cadrul OPC B. si implicit noțiunea de „șef” implică la rândul ei, existența unor subalterni, pe care „șeful” în cadrul atribuțiilor de serviciu, în controlează si le verifică activitatea.

In consecință, fapta săvârșită de inculpatul M. A. care, în cursul lunii octombrie 2011, l-a ajutat pe inculpatul S. I., comisar șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B., să primească suma de 60.000 euro de la numita KUNGL L. C., pentru ca cel prim menționat să revoce Deciziei nr.8/2011 prin care a dispus închiderea pieței de gross administrată de S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L. B. pe o perioadă de 5 luni, revocarea deciziei având ca și consecință autorizarea funcționării pieței întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 254 alin.2 C.p. și la art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000.

Având în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră si de regret, gradul de pericol social relativ ridicat al infracțiunii săvârșite de către acesta, cu bună-știință inculpatul, deși avea calitatea de ofițer SRI (calitate care presupune de departe probitate morală si integritate în desfășurarea activității), lipsa antecedentelor penale, urmările săvârșirii infracțiunii (inculpatul a fost exclus din structurile SRI), precum si celelalte criterii de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al sancțiunii ce urmează a fi aplicată inculpatului poate fi atins printr-o pedeapsă cu închisoare al cărei cuantum va fi orientat totuși către minimul special prevăzut de lege si fără a fi necesară executarea acesteia în regim de detenție, suspendarea executării pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului fiind mult mai adecvată (este vorba de săvârșirea unei infracțiuni cu intenție) decât suspendarea condiționată a acesteia astfel cum a solicitat inculpatul, fiind imperios necesar supravegherea inculpatului de către organele abilitate pentru a atrage atenția acestuia, în mod permanent, a consecințelor la care se expune, fie dacă nu respectă obligațiile impuse, fie dacă săvârșește o nouă infracțiune.

In consecință, instanța, în baza art. art. 26 Cp, rap. la art. 254 alin. 2 Cp și la art. 7 alin. 1 din 78/2000 rap. la art. 320 ind. 1 Cpp, a condamnat pe inculpatul M. A. la o pedeapsa de 4 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 -64 lit.a teza a II-a și b Cp.

În temeiul disp. art 65 din Cp a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art 64 lit a teza a II-a și b din Cp pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

In baza art. 86 ind. 1 Cp, a dispus suspendarea executarii pedepsei pe o perioada de 7 ani ce constituie termen de incercare conf. art. 86 ind. 2 Cp.

Pe durata termenului de incercare inculpatul M. A. se va supune masurilor de supraveghere prevazute de art. 86 ind. 3 alin. 1 lit. a – d Cp.

A pus in vedere inculpatului prev. art. 86 ind. 4 Cp.

A încredințat supravegherea respectarii de catre inculpat a masurilor impuse acestuia, Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Brasov.

In baza art. 71 alin. 5 Cp pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit a teza a-II-a și b din Cp.

In baza art. 191 Cpp a obligat pe inculpatul M. A. la plata sumei de 20.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

II. Audiat, la rândul lui, la termenul de judecată din data de 14. 12. 2011 (la primul termen de judecată din 02.12 2011, inculpatul a înțeles să uzeze de dreptul la tăcere, pentru ca apoi să se răzgândească), a declarat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa, deși recunoaște săvârșirea celei de a doua fapte, respectiv, primirea de la martora Kungl, prin intermediul inculpatului M. a sumei de 59.500 euro.

Inculpatul a arătat că, pînă in anul 2009, a indeplinit functia de consilier al primarului Municipiului Brasov, detinand si o functie de conducere in filiala PDL Brasov, pentru ca in decembrie 2009 sa participe la un concurs „ propus de catre partid” pentru functia de director coordonator adjunct al OPC Brasov, a castigat concursul si a devenit director adjunct al acestei institutii.

In luna mai 2011 printr-un ordin al prefectului municipiului Brasov, acesta a dispus efectuarea unor controale in pietele din municipiul Brasov. Acest ordin se referea la urmatoarele institutii: OPC, DSP, DSVSA și Garda Financiara. Printre societatile ce urmau a fi controlate figurând si . administra piata agro – alimentara din cartierul Stupini avand in vedere multiplele sesizari cu privire la neregulile din aceasta piata, nereguli semnalate de catre reprezentantii celorlalte institutii implicate, piata fiind indicata de catre prefect ca fiind prioritara in activitatile de control. Toate cele patru institutii prin organele sale de control au demarat in acelasi timp controlul pietei Stupini, fiecare controland activitatea acestei societati conform specificului și competentelor lor. Conform activitatii ce urma a fi desfasurate colegii respectiv subalternii săi, au controlat activitatea societatilor care desfasurau activitati in acea piata precum și asupra societatii care administra piata, respectiv . nereguli pentru care au aplicat sanctiuni și s-au dispus masuri pentru . nu detineau autorizatiile necesare desfasurarii in conditii de legalitate a activitatilor lor. Dupa cotrolul efectuat toate organele implicate au raportat concluziile controlului la Prefectura pentru ca, dupa aproximativ doua saptamani, să revină in piata Stupini pentru a verifica daca societatea respectiva obtinuse avizele necesare desafasurarii activitatii ocazie cu care s-a constatat ca firma nu era in masura sa prezinte nimic in plus fata de controlul anterior situatie fata de care, inculpatul a dispus masura opririi temporare a activitatii acelei piete, masura dispusa anterior si de cei de la DSVSA, pana la obtinerea autorizatiei care permitea societatii sa desfasoare acea activitate. Avand in vedere ca societatea respectiva nu a respectat masura opririi temporare a activitatii, a urmat o noua actiune de cotrol a celor patru institutii, ocazie cu care atat OPC cat și DSVSA a u dispus inchiderea acelei piete pe o perioada de 5 luni.

Inculpatul a mai declarat că, dupa aproximativ o saptamana de zile, a fost contacat de subprefect care i-a comunicat ca piata functioneaza in continuare si impreuna și cu directorul DSV Brasov, au mers la fata locului unde au constatat ca piata functiona in continuare, pentru ca apoi impreuna cu organele de politie și jandarmerie sa se deplaseze in piata respectivă pentru a obliga societatea sa se supuna ordonantelor de inchidere, acordându-se totuși un termen de 7 zile societatii pentru a inchide definitiv acea piata.

Dupa ce piata s-a inchis definitiv pe la mijlocul lunii iunie 2011, inculpatul a declarat că a fost abordat de numitul Marzac I. care indeplinea functia de administrator al acelei piete, cat si de asociatul acestuia, solicitându-i-se redeschiderea pietei.

Inculpatul a mai declarat că, pentru a fi convins sa redeschidă acea piata numitul Marzac i-a oferit suma de 100-200 mii lei sau o casa de vacanta, Marzac oferindu-se sa cotizeze și la PDL Brasov sume de bani, spunandu-i ca a mai facut acest lucru si cu alte ocazii, oferta fiind facuta in curtea pietei Stupini, aceasta intamplandu-se intre revenirea controlului in piata Stupini și termenul de 7 zile acordat acelei societati pentru a inchide definitiv.

Inculpatul a declarat că a refuzat oferta lui Marzac, pentru ca a doua zi in timp ce se afla in biroul dlui E. directotul DSVSA Brasov (martor în prezenta cauză) sa apara din nou Marzac și sa le spuna la amandoi ca este dispus in continuare sa îi „sponsorizeze” pe ei ca persoane fizice, oferta fiind refuzată categoric, atât de către inculpat cât și de martorul E.. Ulterior la sediul institutiei, inculpatul a fost căutat de numitul R. I., care s-a prezentat ca fiind colonel SRI in rezerva, scopul vizitei fiind acela de a incerca o mediere intre administrația pietei și institutia pe care o conducea inculpatul, R. insinuând ca ar putea avea probleme profesionale in urma unui refuz, reiterand in acelasi timp oferta de „sprijin” financiar pentru partid, inculpatul refuzand categoric oferta lui R. dar in acelasi timp insinuarile acestuia punându-l pe gânduri cu privire la stabilitatea locului său de muncă.

Inculpatul a mai declarat că, la cateva zile întamplator, s-a intalnit cu numitul Marzac in sediul OPC mai exact in curtea instutiei, acesta trecand la amenintari fatise, atat la functia pe care o avea cat si la persoana sa, „te voi distruge”, „o sa platesti scump”, etc., inculpatul replicându-i ca singurul vinovat este M. pentru ca nu a intreprins demersuri pentru a intra in legalitate.

Inculpatul a mai declarat că, a doua zi a fost contactat telefonic de un fost coleg de liceu, coinculpatul M., despre care stia ca este colonel SRI, i-a solicitat o intalnire, s-au întâlnit și in cadrul intalnirii i-a spus ca subalternul sau Breja B. este nasul de cununie al fiicei administratorului pietei Stupini, rugandu-l in acest sens, sa ii primească pe cei doi in sensul de a le acorda o consiliere referitoare la actele ce urmau sa le obtina pentru . acelei societati ce administra piata Stupini si avand in vedere ca prin lege, era obligat sa acorde astfel de consilieri, a acceptat sa se întâlnească cu cei doi, intalnirea avand loc langa sediul institutiei, la un restaurant fiind invitat de catre Breja B.. Cu aceasta ocazie, a cunoscut-o pe numita Kungl L. care i-a fost prezentata ca fiind fina lui Breja, cei doi reprosandu-i masura dispusa de inchidere a pietei, inculpatul incercand sa le explice ca masura a fost absolut legala si nu avea de ales decat sa își facăc datoria, sfatuindu-i in acest sens sa obtina toate autorizatiile necesare in vederea redischiderii pietei.

Inculpatul a mai declarat că, la sfarsitul lunii iunie 2011 a fost contactat telefonic de catre Kungl L., care i-a spus ca e in drum spre Brasov ea venind din București, insistand sa se întâlnească, fapt pe care l-a acceptat, el aflandu-se in localitatea Moeciu și s-au întâlnit .-a spus ca a avut o intalnire cu primarul Brasovului, acesta din urma spunându-i ca nu are nimic impotriva functionarii acelei piete dar sa își desfășoare activitatea in cadrul legal, in sensul sa iși obtina autorizatiile necesare, care trebuiau eliberate si de Primaria Brasov. Kungl i-a mai spus ca nefunctionarea pietei conduce la pierderea unor sume mari de bani de catre parintii sai acestia fiind de acord sa contribuie cu sume de bani pentru sponsorizarea PDL Brasov avand in vedere ca urmeaza campania electorala, inculpatul întelegand din spusele lui Kungl ca ar trebui sa fie un intermediar intre administratorii pietei și structura politica in sensul ca el urma sa primească sume de bani pe care apoi sa le dea mai departe la partid. S-au despartit apoi, spunandu-i lui Kungl sa intreprinda demersuri pentru a obtine actele necesare functionarii acelei piete, Kungle mai spunându-i că are o firma care se ocupa si cu producerea de materiale publicitare și ca este dispusa sa furnizeze PDL-ului astfel de materiale in campania electorala.

Inculpatul a mai arătat că,pe la inceputul lunii august, tatal martorei- denuntatoare (Kungl) a depus la sediul OPC un memoriu prin care solicita redeschiderea acelei pietei, juristul raspunzandu-i ca in momentul cand va obtine avizele necesare piata va fi redeschisa, inculpatul mai discutând apoi, în cateva randuri, telefonic cu Kungl, despre documentele care au mai fost depuse si cele care urmau a mai fi obtinute in vederea redeschiderii pietei, întâlnindu-se cu aceasta la mijlocul lui august in Brasov, unde au discutat despre aceleasi documente in sensul ca odata obtinute, el va putea revoca masura inchiderii pietei și implicit aceasta sa se deschida imediat, la una din întâlnirile cu Kungl in Brasov, aceasta spunandu-i ca este pregatita sa iși indeplineasca promisiunile, adica in legatura cu ceea ce au vorbit ,in sensul ca sunt dispusi sa cotizeze o suma de bani la PDL Brasov in momentul cand se va redeschide piata pentru ca, in luna septembrie, să se depună un nou memoriu la OPC Brasov de catre administratorii pietei, însoțit de toate documentele necesare pentru ca OPC Brasov sa revoce decizia anterioara de inchiderii a pietei.

Inculpatul a contactat-o apoi pe Kungl la inceputul lunii octombrie și i-a comunicat ca exista deja toate aprobarile necesare redeschiderii pietei, iar in urma consultarii cu juristul institutiei, i s-a comunicat că este obligat să dispună redechiderea acelei piețe, discuția cu Kungl având loc pe data de 5 oct. 2011, ziua sa de naștere, Kungl spunându-i că are și ea un cadou pentru el. In acest sens, la sfârșitul saptamanii Kungl a venit la Brasov, pe 7 oct., s-au intalnit la inculpat acasa in Brasov, unde au discutat cu privire la asa-zisa „sponsorizare”, pe care, Kungl i-a spus că o are pregatita, inculpatul acceptând sa depoziteze la el acea „ sponsorizare” despre care le bănuia că este vorba despre o sumă de bani, după care s-au despărțit, mai având apoi cîteva discuții telefonice cu inculpata asupra acelei „ sponsorizări”.

Inculpatul a mai arătat că, pe data de 10 oct, ocazie cu care datorita unor presiuni la care era supus pe de o parte din partea lui Breja, din partea SRI-ului, i-a spus lui M. sa rezolve el problema pentru ca ei i-au prezentat-o pe Kungl, problema care era de fapt suma de bani pe care Kungl urma sa o dea prin intermediul său, bani care trebuia sa ajunga la partid, banuieste inculpatul la presedintele filialei PDL – Brasov, si avand in vedere faptul ca M. mergea la București, i-a spus acestuia sa ia el legatura cu Kungl si sa ia de la ea acea suma de bani, M. întâlnindu-se apoi cu Kungl iar aceasta remițându-i un plic, pe care i l-a dat apoi lui, faptul petrecandu-se la iesirea din București in zona complexului Prisma (venise și el in București, intrucat M. nu se intorcea imediat la Brasov și astfel urma sa preiau el banii de la M. pentru a-i duce la partid sub forma de „sponsorizare” aspect pe care urma sa îl aducă la cunostinta presedintelui partidului – filiala Brasov și trezorierului). Dupa ce M. i-a dat primul plic in care se aflau bani, acesta i-a spus sa o apeleze telefonic pe Kungl, a apelat-o aceasta care i-a spus ca in plicul pe care l-a luat de la M. nu este decat o parte din suma de bani ( e banuia ca urma sa primească in jur de 30 de mii de euro), spunand ca daca se poate sa se intalneasca cu M. sa ii remita si diferenta, l-a contactat pe M. care i-a spus ca este de acord sa se intalneasca din nou cu Kungl, s-au intalnit a luat cel de-al doilea plic pe care i l-a remis apoi la iesirea din Otopeni, aproape de MC Donalds de la Prisma, pentru ca apoi el sa iși continuie drumul spre Brasov, fiind apoi oprit la Ciolpani de catre organele de politie care au gasit in autotrismul meu suma de_ euro, fiind retinut de organele de politie și condus la sediul DNA.

Inculpatul a recunoscut continutul covorbirilor telefonice inserate in actul de sesizarea al instantei, convoribiri purtate . el, dar nu este adevarat ca anterior primirii celor 59.500 de euro gasiti in autoturismul său, ar mai fi primit suma de 10.000 de euro de la Kungl, banii primiti de la Kungl nu reprezentau nici pe departe mita data lui pentru a o ajuta pe Kungl la redeschiderea acelei pietei, el urmand sa meargă la PDL Brasov, unde să depună la Trezoreria partidului, ca sponsorizare cu acele sume de bani si în consecință, nu se consideră vinovat de savarsirea infractiunii puse pe seama mea prin actul de sesizare al instantei.

Inculpatul a mai arătat că, temerile pe care le transmiteam martorei denuntatoare in cadrul convorbirilor telefonice pe care le-a avut cu aceasta, aveau ca scop de a convinge pe martora denuntatoare ca nu ar dori sa fie el acel mijlocitor intre administratorii acelei piete și partidul pe care urma sa il sponsorizeze, săvârșirea acestei fapte pe care nu o consideră luare de mita,a fost datorată presiunii la care era supus pe de o parte de Breja și M. ( ofițer SRI) iar pe de alta parte, de structura politica, inculpatul aducându-i la cunostinta si lui Breja ca va face un denunt la DNA in sensul ca refuză acel rol de mijlocitor intre sumele de bani pe care le oferea Kungl și partidul caruia el urma sa ii dea acei bani, Breja spunandu-i sa stea linistit sa nu își mai facă probleme ca toate partidele procedeaza asa.

Inculpatul a mai arătat că, la prima intalnire pe care am avut-o cu Kungl la Moeciu aceasta nu a avansat o suma ce ar fi reprezentat sponsorizarea la partid și s-a referit la pierderile pe care le inregistrau administratorii peietei prin nefunctionarea acesteia, sume de ordinul 100-150 de mii lei lunar. La intalnirea de la Moeciu, martora nu a cerut ceva anume de la el sau de la institutia sa, avand in vedere ca actele necesare redeschiderii pietei trebuiau obtinute de la Primaria Brasov și alte institutii abilitate in acest sens, el la acea dată, neavând cunoștință ca ulterior obtinerii acelor acte de catre administratorii pietei el avea obligatia legala sa revoce masura inchiderii acele piete.

Declarația inculpatului este total nesinceră și a fost înlăturată în totalitate, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Astfel, instanța nu a putut primi susținerile inculpatului că nu a primit, la sfârșitul lunii iulie 2011, suma de 10.000 euro reprezentând drept avans, din mita totală de 70.000 euro, ( 300.000 lei ) în condițiile în care atât martora denunțătoare Kungl L.-C., cât și martorul Breja B. ( intermediar) au declarat, atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești, că au dat inculpatului acea sumă de bani, aspect care reiese mai ales, din conținutul convorbirilor telefonice pe care inculpatul și le-a însușit în totalitate, inculpatul recunoscând implicit că a primit acea sumă de bani în condițiile în care tace sau nu contrazice pe martora –denunțătoare atunci când aceasta face referire la acei 10.000 de euro pe care-i dăduse anterior inculpatului „tu mi-ai zis trei (n.n. 300.000 RON). Am scăzut din ăia 10.000 (n.n. 10.000 euro). N-am lei, am euro si ții dau în euro! Da, săptămâna viitoare vorbim. Vin tot eu, nu facem…..”, inculpatul recunoscând tot implicit că a primit acea sumă de bani, în replică martorei-denunțătoare în loc să o chestioneze cu privire la cei 10.000 de euro îi comunică „te anunț si vedem cum facem! Da” ( VOL 2 fila 203 DUP); în acest sens, este si convorbirea purtată între cei doi (Vol. 2 fila 169 dup) în care martora-denunțătoare face referire la suma de 10.000 de euro pe care deja o dăduse inculpatului „ Hai, că m-am si revanșat, nu poți să zici că am fost mârlancă!....., „ inculpatul replicând „ Ti-am zis că ….E….A fost un început, o să fie si un sfârșit….”; ( Vol 2 fila 183 dup) inculpatul chestionează pe martora denunțătoare cu privire la restul sumei de bani pe care urmează să-i primească de la martora-denunțătoare „ Si pentru ce am discutat noi, partea cealaltă? Cum facem?”, mijloace de probă din care a rezultat astfel, fără putință de tăgadă, că inculpatul a primit acei 10.000 euro din suma totală de 70.000 euro, drept mită, pentru a facilita, în calitatea sa de comisar șef OPC B., redeschiderea acelei piețe.

Instanța nu a putut primi nici susținerile inculpatului că acei 60.000 euro (59.500 euro recunoscuți de către inculpat) pe care i-a primit de la martora-denunțătoare în data de 10 octombrie 2011 ar fi reprezentat în fapt, o „ sponsorizare” pentru Partidul din care făcea parte si că nu a avut de ales, fiind „ presat” de către structurile SRI să primească acești bani pe care apoi să-i vireze la partid întrucât asta era practica si în cazul unui refuz risca să-și piardă slujba, susținerile inculpatului fiind lipsite de orice suport probator. Astfel la întrebările „ cheie” adresate de către judecător inculpatului în sensul „cine erau persoanele din structurile SRI care l-au presat pe inculpat să intermedieze acea mită-sponsorizare către partid? Inculpatul de fiecare dată, s-a eschivat în răspunsuri, nefiind în măsură să indice aceste persoane si mai mult decât atât, să probeze aceste afirmații. De asemenea, inculpatul nu a fost în măsură să precizeze cine din conducerea PDL B. avea cunoștință de așa-zis „sponsorizare” ți unde urmau să ajungă în mod concret acești bani si cine erau persoanele care urmau să-i primească, simpla afirmație că inculpatul urma să depună, a doua zi, banii la Trezoreria PDL B. si să anunțe președintele de filială nefiind susținută în nici un fel, sub aspect probator.

Evident că, în condițiile în care inculpatul ar fi recunoscut primirea acelei „avans” de 10.000 euro din mita totală de 70.000 euro (300.000 lei) la sfârșitul lunii iulie 2011, ar fi trebuit să facă dovada (având în vedere că cea de-a doua tranșă a fost dată în 10 oct. 2011) că a depus la Trezoreria PDL B. acea sumă de bani astfel că, este firesc în logica inculpatului asupra desfășurării evenimentelor să nege primirea în iulie 2011 a celor 10.000 de euro.

In consecință, instanța în raport de întreg materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești, își formează convingerea că, atât suma de 10.000 euro cât și cea de 60.000 euro primită în lunile iulie si octombrie 2011, erau destinate însușirii de către inculpat si nicidecum așa-zisei „sponsorizări” a PDL B., invocarea astfel cum am menționat mai sus a presiunilor din partea structurilor SRI de redeschidere a acelei piețe si numelor sonore din conducerea PDL B. nefiind probată în nici un fel.

Cu ocazia cercetării judecătorești, pe lângă audierea martorului-denunțător, au fost audiați toți martorii de la urmărire penală, martori care și-au menținut în totalitate declarațiile date în faza de urmărire penală, declarații din care rezultă în aprecierea instanței, că inculpatul nu a urmărit de la bun început închiderea acelei piețe pentru ca apoi „să forțeze sponsorizarea” din partea administratorilor firmei care se ocupa de acea piață, deci nu a avut un caracter premeditat chiar dacă măsura închiderii definitive propuse si ulterior luată de către inculpat era deosebit de dură, dar, ulterior inculpatul s-a lăsat corupt de către martora-denunțătoare care într-un interval relativ scurt a remis inculpatului suma de 10.000 euro drept avans din mita ce urma să o încaseze inculpatul pentru care acesta să urgenteze si faciliteze redeschiderea acelei piețe, inculpatul realizând că ușurința cu care martora-denunțătoare i-a remis acei 10.000 euro, constituie un bun prilej de a ridica „ștacheta mitei” la 70.000 de euro, fapt ce a indignat-o pe martora-denunțătoare care conform propriei declarații, are principii sănătoase despre viață , determinând-o astfel să formuleze acel denunț la DNA si să colaboreze ulterior cu aceste organe în prinderea în flagrant delict a inculpatului S. I..

Referitor la probele solicitate de către apărătorii inculpatului de a fi administrate în apărarea sa, instanța a apreciat pur si simplu că toate aceste mijloace de probă nu sunt utile soluționării cauzei, în sensul de a conduce la convingerea instanței de pronunțare a unei soluții de achitare a inculpatului, sau de reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.

In consecință, în raport de întreg materialul probator administrat în cauză, instanța a apreciat că în drept, fapta săvârșită de inculpatul S. I. care, în calitate de comisar șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B., acționând în cadrul aceleiași unități de infracțiune în perioada iulie - octombrie 2011, a pretins de la numita KUNGL L. C. suma de 300.000 RON și a primit în mai multe tranșe de la cea ultim menționată, prin intermediul altor persoane, suma de 70.000 euro, pentru revocarea Deciziei nr.8/2011 prin care a dispus închiderea pieței de gross administrată de S.C. FAXUR TRADING PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR S.R.L. B. pe o perioadă de 5 luni, revocarea deciziei având ca și consecință autorizarea funcționării pieței, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 254 alin.2 C.p. rap. la art. 7 alin.1 din Legea nr.78/2000.

Având în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine nesinceră atât în faza de urmărire penală (unde a declarat că habar nu avea că coinculpatul M. urma să primească bani de la martora denunțătoare, el fiind convins că martora-denunțătoare îi dă prin intermediul lui M. niște pliante necesare în campania electorală a PDL B.) cât și în faza de cercetare judecătorească, gradul de pericol social concret ridicat pentru ordinea publică; „ promovat pe linie de partid”, conform propriilor afirmații, într-o înaltă funcție publică, inculpatul în loc să dovedească profesionalism si integritate morală în exercitarea funcției sale, a acceptat să se lase mituit cu o imensă sumă de bani fiind poate conștient că promovarea sa pe linie de partid, în acea funcție este efemeră; împrejurările săvârșirii infracțiunii - pe parcursul a nu mai puțin de 2 luni de zile, din materialul probator administrat în cauză, în special din conținutul convorbirilor telefonice reiese că inculpatul deși, era perfect conștient si avea suficiente date că este urmărit de către DNA, totuși setea de îmbogățire în termen scurt, pe căi nelegale, îl determină să continue activitatea infracțională, între inculpat si organele de urmărire penală având loc un adevărat joc „de-a șoarecele si pisica”, inculpatul fiind convins să este mai inteligent si mai abil decât organele de urmărire penală si va pune mâna pe restul de 60.000 euro, fără a fi prins de DNA- îndrăzneala inculpatului în a verifica abilitatea DNA-ului în a-l urmări merge până acolo încât la un moment dat, se îndreaptă către ofițerii care îl filau si pur si simplu, le solicită un foc pentru a-și aprinde țigara, conform propriilor afirmații, din convorbirile telefonice purtate cu martora-denunțătoare, „ofițerul s-a îngălbenit”; inculpatul de asemenea, având reprezentarea că poate fi urmărit de organele de urmărire penală, nu se sfiiește la un moment dat, într-una din întâlnirile pe care le-a avut cu martora-denunțătoare să procedeze la o percheziție corporală asupra acesteia pentru a verifica dacă martora are sau nu asupra sa aparatură de înregistrare ambientală a discuțiilor pe care le poartă cu inculpatul; urmările săvârșirii infracțiunii - într-o țară identificată atât la nivelul Uniunii Europene cât și pe plan mondial, ca una dintre cele mai corupte, o societate pur si simplu devastată de cancerul corupției care în toate domeniile de activitate își face prezentă apariția, o societate exasperată că instituțiile statului sunt depășite de cele mai multe ori, ori părtașe cu fenomenul corupției, lăsând impresia generală că România niciodată nu va ajunge să stârpească fenomenul corupției, toate aceste considerente formează convingerea instanței că sancțiunea penală ce urmează a fi aplicată inculpatului este pedeapsa cu închisoarea al cărei cuantum va fi orientat totuși spre mediu special prevăzut de lege (lipsa antecedentelor penale) si cu executare în regim de detenție.

Referitor la suma de 500 de euro care s-a constatat a fi lipsă din cei 60.000 euro, reprezentând cea de-a doua tranșă a mitei primite de către inc. S., instanța a apreciat că fie, inculpatul în acțiunea sa de însușire a banilor i-a pierdut, fie i-a ascuns astfel încât instanța urmează a dispune confiscarea acestei sume în raport de prevederile art. 255 alin. 4 C.p.p.

De asemenea, instanța apreciază că se impune menținerea sechestrului asigurator asupra imobilului din B., ., . asigurării restituirii si confiscării de la inculpat a sumei totale de 10.500 euro.

In concluzie, instanța în baza art. 254 alin. 2 C.p. rap. la art. 7 alin.1 din Legea 78/2000 a condamnat pe inculpatul S. I. la o pedeapsa de 8 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 -64 lit.a teza a II-a, b și c Cp.

În temeiul disp. art 65 din Cp a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art 64 lit a teza a II-a, b și c din Cp pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art 88 din Cp a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului arestul preventiv de la 12 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 350 Cpp a menținut starea de arest a inculpatului.

In baza art. 255 alin. 5 Cp, a obligat pe inculpatul S. I. la restituirea catre martorul denuntator Kungl L. C. a sumei de 10.000 de euro.

In baza art. 255 alin. 4 Cp, a dispus confiscarea de la inculpatul S. I. a sumei de 500 de euro.

A menținut masura sechestrului asigurator dispus prin Ordonanta din data de 24 10 2011 in dosarul nr. 175/P/2011 asupra imobilului situat in B., ., ., proprietatea inculpatului S. I. și a sotiei sale S. A., pana la concurenta sumei de 10.500 de euro.

Îm baza art.191 Cpp a obligat pe inculpatul S. I. la plata sumei de 40 000 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, inculpații S. I. și M. A..

Inculpatul M. A. a criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita încadrare juridică a faptei, pentru greșita individualizare a pedepsei și greșita obligare a inculpatului la plata sumei de 20.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

A arătat că în mod greșit s-au reținut în sarcina inculpatului dispozițiile art.254 alin.2 Cod penal și art.7 alin.1 din Legea 78/2000, atâta vreme cât nu s-a dovedit că ar fi avut vreo legătură cu exercitarea vreunei atribuții de control și că inculpatul S. I. ar fi avut o asemenea atribuție de control în piețe. Pentru respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice,instanța de fond a reținut că era notoriu faptul că un șef are atribuții de control asupra subordonaților săi,însă acest argument ar fi fost adecvat în condițiile în care infracțiunea de luare de mită se săvârșea în sfera relațiilor dintre inculpatul S. și subordonații săi.În legătură cu controlul asupra comercianților a arătat că nu inculpatul avea atribuții de control,ci acest control era exercitat prin intermediul comisarilor. Astfel,nu era atribuția inculpatului M. A. să cunoască ceva în legătură cu atribuțiile concrete de serviciu ale inculpatului S. I.,acestea nefiind de notorietate publică.

Totodată,a apreciat că și individualizarea pedepsei este deficitară, mai mult nu s-a pretins că inculpatul M. ar fi avut vreun profit de pe urma acestei activități și a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege,având-se în vedere circumstanțele de fapt și personale ale inculpatului-persoană educată,civilizată,cu o comportare exemplară până la momentul comiterii faptei,are o familie consolidată,cu copii,precum și conduita procesuală,considerând că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată ,conform art.81 Cod penal.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare stabilite de către instanță a apreciat că acestea sunt exagerate,în raport cu volumul efectiv al cheltuielilor pe diferite activități de monitorizare a fiecărui inculpat și a solicitat diminuarea la maximum 5 000 lei a acestora.

Inculpatul S. I. a solicitat admitere apelului declarat în temeiul art.379 alin.2 lit.a Cod penal și rejudecând să fie avut în vedere un alt cuantum al pedepsei decât cel stabilit prin sentința penală apelată,precum și o altă modalitate de executare. A invocat decizia nr.1470 a Curții Constituționale,prevederile art.320/1 Cod procedură penală ,solicitând să se aprecieze dacă inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile art.320/1 alin.7 Cod procedură penală față de recunoașterea faptelor sale și însușirea probelor așa cum sunt administrate în faza de urmărire penală .De asemenea,a solicitat să fie avute în vedere împrejurările în care s-a săvârșit fapta și împrejurarea în care inculpatul a ajuns să pretindă și să primească de la denunțătoare sumele de bani, împrejurările prevăzute la art.74 lit a Cod penal,inculpatul până la vârsta de 47 de ani nu a mai venit în contact cu legea penală ,art. 74 lit.b Cod penal,iar ca urmare a schimbării conduitei procesuale în cadrul circumstanțelor legale îi sunt aplicabile și prevederile art.74 lit.c Cod penal,atitudinea de recunoaștere a faptelor.A solicitat aplicarea dispozițiilor art.76 lit.d Cod penal ,avându-se în vedere un cuantum al pedepsei cât mai apropiat de minimul special prevăzut de legea penală având în vedere că este necunoscut cu antecedente penale, a avut o activitate socială utilă în plan local,prin participarea la o . emisiuni televizate care aveau ca scop educarea tinerei generații,atragerea atenției acestora de a nu consuma droguri, are studii superioare .De asemenea,a invederat instanței că inculpatul și-a dat demisia din funcția pe care o avea astfel încât pe viitor nu va mai putea să săvârșească fapte penale de această natură,lăsând la aprecierea instanței dacă scopul pedepsei poate fi atins numai dacă pedeapsa va fi executată în regim de detenție sau dacă este aplicabilă o altă modalitate cum ar fi cea prevăzută de art.81 Cod penal sau de art.86/1 Cod penal .

În ceea ce privește cheltuielile judiciare stabilite de către instanță, arată că acestea vor fi greu de suportat de inculpat ,iar în practică există dosare cu o complexitate mai mare în care cheltuielile judiciare au fost mai mici.

Referitor la sechestrul asigurator asupra imobilului din B. proprietate comună a inculpatului și a soției sale,având în vedere art.163 alin.2 Cod penal conform cu care se impune un sechestru asupra bunurilor până la concurența sumelor pentru a se acoperi prejudiciul, a făcut dovada că a realizat acest demers, motiv pentru care solicită ridicarea sechestrului.

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art.361 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente:

Soluția de condamnare a inculpaților S. I. și M. A., adoptată de instanța de fond, este justificată și se întemeiază pe o interpretare și apreciere obiectivă a întregului material probator administrat.

Prima instanță a acordat semnificația cuvenită tuturor datelor relevate de actele dosarului și a stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția apelanților inculpați M. A. și S. I..

Din întregul material probator existent la dosarul cauzei rezultă, fără dubiu, că inculpatul S. I., în calitate de comisar șef al Comisariatului Județean pentru Portecția Consumatorilor B., în perioada iulie-octombrie 2011, a pretins de la martora Kungl L. C. suma de 300.000 lei și a primit-o în mai multe tranșe, prin intermediul altor persoane, suma de 70.000 euro pentru revocarea deciziei nr.8/2011 prin care a dispus închiderea pieței de gross administrată de . PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR SRL B. pe o perioadă de 5 luni, revocarea deciziei având drept consecință autorizarea funcționării pieței și că inculpatul M. A., în cursul lunii octombrie 2011, l-a ajutat pe inculpatul S. I., comisar șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B., să primească suma de 60.000 euro de la martora Kungl L. C. pentru ca cel din urmă menționat să revoce decizia nr. 8/2011 prin care a dispus închiderea pieței de gross administrată de . PIAȚA AGROALIMENTARĂ MERCUR SRL B. pe o perioadă de 5 luni, revocarea deciziei având drept consecință autorizarea funcționării pieței..

Inculpatul M. A., în fața instanței de fond, a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală.

Inculpatul S. I., în fața primei instanțe a avut o atitudine nesinceră, pentru ca în fața instanței de apel, cu ocazia judecării prezentei cauze, să declare că recunoaște în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Declarațiile de recunoaștere ale celor doi apelanți inculpați se coroborează cu probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de efectuare a actelor premergătoare, procesele verbale de consemnare a seriilor, de marcare criminalistică și de împachetare a bancnotelor ce compuneau suma de 60.000 euro, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de prindere a inculpatului M. A., procesul-verbal de consemnare a activităților derulate pe momente de echipa de intervenție în parcarea complexului comercial Băneasa Shopping City, procesele-verbale de ridicare și verificare a înregistrărilor video efectuate de camerele de supraveghere din stația de distribuție carburanți LUKOIL PRISMA, procesul-verbal de verificare a înregistrărilor video prin sistemul de supraveghere amplasat pe drumul național DN 1 furnizate de Serviciul Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului I., procesele-verbale de verificare a înregistrărilor video de la stația de distribuție carburanți ROMPETROL OTOPENI și de la Mc Drive Mc Donald’s Balotești, I., procesul-verbal de imprimare pe suport de hârtie a listingului convorbirilor telefonice purtate în data de 10.10.2011, procesul-verbal de descărcare a unei convorbiri telefonice de tip sms și planșa foto anexă, adrese ale Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B., ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor B., O.C.P.I., Direcția Fiscală B., instituții bancare, ale Inspectoratului de Poliție al Județului B., Inspectoratului Județean de Jandarmi B., Primăriei Municipiului B., Instituției Prefectului Județului B., procesele-verbale și notele de redare a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental, procesul-verbal de anexare la dosarul cauzei a unor documente Faxur 2011 aflate asupra inculpatului S. I., procesul-verbal privind fotocopierea documentelor transmise în original de CJPC B. și documentele fotocopiate, fișa postului inculpatului S. I. și declarațiile martorilor Kungl L. C.,, B. R. C., Braja B. M., Iobb D. K., O. P. P., P. M. E., P. D. E., Ambuș C., P. N., Ș. D., E. D. V., P. M. A., M. S. P. și sunt în măsură, în opinia Curții, să justifice pe deplin și să susțină soluția de condamnare adoptată de prima instanță prin hotărârea atacată.

În ceea ce privește critica adusă de inculpatul M. A. cu privire la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina sa, Curtea constată că este nefondată, în mod corect apelantul inculpat fiind trimis în judecată și condamnat de instanța de fond pentru infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art. 254 alin. 2 Cod penal la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 254 alin. 2 Cod penal fapta prevăzută la alin.1, dacă a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 fapta de luare de mită, prevăzută de art. 254 din Codul penal dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. 2 din Codul penal privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control.

În literatura de specialitate s-a arătat că prin funcționar cu atribuții de control se înțelege acel funcționar care are în sfera sa de activitate verificarea permanentă sau inopinată într-un domeniu, cu scopul de a cunoaște realitățile și modul cum se desfășoară activitatea în domeniul respectiv, spre a preîntâmpina sau a înlătura eventualele lipsuri și a îmbunătăți activitatea.

Or ,în prezenta cauză din fișa postului inculpatului S. I. rezultă că acesta, în calitate de comisar șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B., coordonează întreaga activitate a acestui comisariat, emite decizii în exercitarea atribuțiilor sale, întocmește și respectă procedurile specifice activității și urmărește respectarea acestora de către subordonați, răspunde de organizarea și funcționarea legală și eficientă a comisariatului, exercitând controlul cu privire la activitatea desfășurată de personalul din subordine, identifică punctele slabe ale sistemului de control, precum și riscurile asociate acestuia, propunând măsuri pentru corectarea și diminuarea lor, răspunde de examinarea legalității, regularității și conformității operațiunilor, identificarea risipei, gestiunii defectuoase și fraudelor, iar pe aceste baze propune măsuri pentru recuperarea pagubelor și sancționarea celor vinovați, după caz, răspunde de întreaga activitate de supraveghere a pieței produselor și serviciilor din raza de competență, participa la realizarea unor acțiuni de control cu grad de dificultate sporit, pentru a sprijini activitatea în teritoriu a comisarilor de specialitate, propune tematici de control, răspunde de aducerea la îndeplinire a tematicilor de control stabilite de ANPC, verifica buna desfășurare a acțiunilor de control cuprinse în acestea, evaluează periodic activitatea personalului cu atribuții de control, dă curs reclamațiilor și sesizărilor înaintate Comisariatului Județean.

De asemenea, din actele dosarului rezultă cu certitudine că inculpatul M. A. cunoștea foarte bine calitatea de comisar șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B. a inculpatului S. I., între cei doi inculpați existând relații de prietenie, fiind evident că inculpatul M. A., la rândul său fost ofițer superior SRI, deci o persoană cu o pregătire și un nivel intelectual ridicat, avea pe deplin reprezentarea că inculpatul S. I. avea atribuții de control.

Ca atare, în contextul celor arătate, Curtea apreciază că, în raport de fapta comisă de inculpatul M. A. precum și de cea săvârșită de inculpatul S. I., în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, reținerea participației inculpatului M. A.,sub forma complicității realizându-se în legătură cu calitatea, activitatea și atribuțiile de control ale inculpatului S. I..

În ceea ce privește solicitarea inculpatului S. I. de aplicare a dispozițiilor art.320¹ Cod procedură penală, Curtea constată că la acest moment procesual aceste prevederi legale nu pot fi reținute.

Astfel, în prezenta cauză instanța de fond a fost sesizată la data de 4.11.2011, iar la primul termen de judecată din data de 02.12.2012, după ce instanța a constatat regularitatea actului de sesizare și înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul M. A. a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ Cod procedură penală, iar inculpatul S. I. a învederat că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere.

După începerea cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 04.12.2011, inculpatul S. I. a învederat prin apărătorul ales că dorește să fie audiat și că nu dorește aplicarea art. 320¹ Cod procedură penală, prin declarația dată inculpatul nerecunoscând fapta, astfel cum a fost dedusă judecății.

De abia cu ocazia judecării prezentului apel, inculpatul S. I., audiat fiind, a arătat că recunoaște în integralitate fapta pentru care a fost trimis în judecată.

În contextul celor arătate este evident că în ceea ce-l privește pe inculpatul S. I., chiar prin raportare la deciziile Curții Constituționale nr.1470/8.11.2011 și 1483/8.11.2011, nu mai pot fi aplicate la acest moment procesual dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală.

Referitor la pedepsele aplicate apelanților inculpați S. I. și M. A., Curtea constată că au fost greșit individualizate, însă numai în ceea ce privește cuantumul acestora, în cauza nejustificându-se schimbarea modalității de executare stabilită de instanța de fond în cazul celor doi inculpați.

Astfel, în cazul inculpatului S. I., Curtea va reduce pedeapsa de la 8 ani închisoare, fiind excesiv de severă, la 5 ani închisoare, iar în cazul inculpatului M. A. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, în condițiile în care minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 254 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 7 alin. 1 din Legea nr.78/2000 este de 2 ani închisoare.

Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în art.52 cod penal trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale (privativă sau neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Curtea nu va reține în favoarea inculpatului S. I. nici una dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal.

Aplicarea dispozițiilor art. 74 Cod penal nu este obligatorie pentru instanța de judecată, ci facultativă, instanța fiind cea care este în măsură să aprecieze că anumite circumstanțe, dintre cele enumerate de art. 74 Cod penal, pot fi caracterizate în sensul indicat de lege.

Circumstanțele atenuante trebuie apreciate și evaluate în raport cu fapta și persoana inculpatului pentru a se realiza o justă individualizare a pedepsei.

În prezenta cauză, în raport de natura și gravitatea faptei și calitatea inculpatului, Curtea apreciază că nu se justifică reținerea în favoarea acestuia a vreuneia dintre circumstanțe atenuante prevăzute de art.74 Cod penal și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Prin urmare,Curtea consideră că ,aplicând inculpatului S. I. o pedeapsă de 5 ani cu executare în regim de detenție și inculpatului M. A. o pedeapsă de 3 ani închisoare și suspendând sub supraveghere executare acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 5 ani ,se realizează o justă individualizare a sancțiunilor, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise de fiecare dintre cei doi apelanți inculpați și periculozitatea autorului, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.

La stabilirea și aprecierea acestor pedepse, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptei comise de fiecare dintre cei doi apelanți inculpați, precum și modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acestora, astfel cum au fost reținute și descrise în hotărârea atacată.

De asemenea, Curtea ține cont și de calitatea pe care au avut-o cei doi inculpați, inculpatul S. I. de comisar șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B., iar inculpatul M. A. de ofițer SRI, calități care presupun integritate, probitate morală și o conduită ireproșabilă.

Totodată, Curtea nu poate ignora datele ce caracterizează favorabil persoana fiecărui apelant inculpat.

Astfel, inculpatul M. A. nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a comiterii faptei, este angajat în cadrul Societății Formare Managerială în Turism – FMT SRL, iar din caracterizările existente la dosarul cauzei rezultă că acesta are un comportament corespunzător atât în familie, cât și la locul de muncă și în societate.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S. I., Curtea are în vedere că acesta se află la prima încălcare a legii penale, a recunoscut în totalitate în fața instanței de apel comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, din actele depuse rezultă că pe plan local a desfășurat o activitate utilă, având ca scop educarea tinerei generații, a restituit martorei denunțător Kungl L. C. suma de 10.000 euro și a consemnat pe seama și la dispoziția DNA suma de 500 euro.

Prin urmare ,Curtea apreciază că în procesul de individualizare împrejurări de fapt amintite,cert rezultate din actele dosarului, justifică necesitatea aplicării inculpaților S. I. și M. A. a pedepselor susmenționate, care să fie în măsură să-și realizeze funcțiile și scopul prevăzute în art.52 Cod penal.

Referitor la pedepsele accesorii prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b C.p., Curtea constată că au fost corect stabilite pentru ambii apelanți inculpați ,în raport de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și jurisprudența CEDO în materie ( ex.cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și P. c. României s-a) care în conformitate cu art.11 alin. 2 și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern,ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar si decizia nr. 74/2007 pronunțată de Sectiile Unite ale Inaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că nu trebuie să se realizeze o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a dreptului de a vota, întrucât astfel se încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.

În prezenta cauză, față de natura faptelor săvârșite de inculpații S. I. și M. A.,Curtea apreciază că nu se justifică și interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin.1 lit.a teza I din Codul penal, nefiind proporțională față de scopul limitării acestui drept.

Restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă doar dacă este necesară, iar o astfel de măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.

O aplicare automată a pedepsei accesorii a dreptului de a vota, încălca atât principiul proporționalității cât si art.3 din Primul Protocol adițional.

De asemenea, în mod justificat inculpatului S. I. i-a fost interzis și dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, în condițiile în care a săvârșit fapta dedusă judecății în calitate de comisar șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor B..

Și pedepsele complementare au fost corect stabilite, având în vedere aceleași considerente exprimate cu privire la pedepsele accesorii ,Curtea, dat fiind, reducerea cuantumului pedepselor principale, urmând să mențină aceste pedepse astfel cum au fost aplicate de instanța de fond, însă să reducă și durata acestora, pentru inculpatul S. I. la 3 ani și pentru inculpatul M. A. la 2 ani,după executarea sau considerată ca executată a pedepsei principale.

Totodată, din actele dosarului rezultă că inculpatul S. I. a restituit martorei denunțătoare Kungl L. C. suma de 10.000 euro, conform ordinului de plată în valută nr. 0BR 239/8.02.2012 emis de OTP Bank Sucursala B. și a consemnat pe seama și la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție suma de 500 euro, conform recipisei de consemnare nr._ 47/1/23.02.2012 emisă de CEC Bank, context în care Curtea va lua act în acest sens și va înlătura obligarea inculpatului la restituirea către martora Kungl L. C. a sumei de 10.000 euro, precum și măsura confiscării, conform art. 254 alin. 3 Cod penal, a sumei de 500 euro.

De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 163 alin. 1 Cod procedură penală conform cu care măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile sau imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii, Curtea va dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurator dispus prin ordonanța din data de 24.10.2011 în dosarul nr. 175/P/2011 asupra imobilului situat în B., proprietatea inculpatului S. I. și a soției sale S. A., măsură menținută prin hotărârea instanței de fond tocmai până la concurenta sumei de 10.500 euro.

De asemenea, Curtea constată că instanța de fond a stabilit în mod greșit cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații M. A. și S. I., respectiv 20.000 lei și 40.000 lei.

Astfel, deși în actul de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul nr. 175/P/2011 din data de 4.11.2011 al Direcției Naționale Anticorupție procurorul a stabilit cheltuieli judiciare în cuantum de 50.000 lei care vor fi suportate de inculpați, în mod egal, inculpatul M. A. a fost obligat de prima instanță numai la 20.000 lei, deși numai cheltuielile judiciare aferentei fazei de urmărire penală se ridicau la suma de 25.000 lei pentru fiecare inculpat.

D. fiind ca în prezenta cauză calea de atac a apelului a fost exercitată numai de inculpați, Curtea nu poate proceda la majorarea cuantumului acestor cheltuieli în ceea ce-l privește pe inculpatul M. A., întrucât potrivit art. 371 alin. 1 Cod procedură penală instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S. I., Curtea constată că instanța de fond a stabilit un cuantum excesiv, nejustificat al cheltuielilor judiciare la care a fost obligat acesta, respectiv 40.000 lei, în condițiile în care, astfel cum s-a arătat, în faza de urmărire penală, cuantumul acestor cheltuieli se ridicau la suma de 25.000 lei, iar în fața instanței de fond nu au fost acordate decât un număr de 3 termene de judecată și un termen intermediar pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, conform art. 300¹ Cod procedură penală, termene la care inculpatul a fost asistat numai de apărători aleși, în care este adevărat că au fost audiați mai mulți martori, dar care însă în nici un caz nu justifică un cuantum atât de ridicat al cheltuielilor judiciare de 14.000 lei.

Prin urmare, Curtea va reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul S. I. de instanța de fond de la 40.000 lei la 26.000 lei.

Ca atare,pentru considerentele expuse,Curtea,în temeiul art.379 pct.2 lit.a). Cod procedură penală,va admite apelurile declarate de inculpații S. I. și M. A. împotriva sentinței penale nr.908 din data de 28.12.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală.

Va desființa,în parte,sentința penală apelată și rejudecând, în fond:

Va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului S. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.254 alin.2 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea 78/2000 de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În temeiul art.65 alin.2 Cod penal rap. la art.254 alin.1 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a,b și c Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 Cod penal rap.la art.254 alin.2 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplic.art.320/1 Cod procedură penală de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În temeiul art.65 alin.2 Cod penal rap. la art.254 alin.1 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art.86/1 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.86/2 Cod penal.

Va lua act că inculpatul S. I. a restituit martorului denunțător Kungl L. C. suma de 10 000 euro, conform ordinului de plată în valută nr.OBR 239 din data de 8.02.2012,emis de OTP Bank Sucursala B..

Va lua act că inculpatul S. I. a consemnat pe seama și la dispoziția DNA,suma de 500 euro, conform recipisei de consemnare nr._/1 din data de 23.02.2012 emisă de CEC Bank.

Va înlătura obligarea inculpatului S. I. la restituirea către martorul denunțător Kungl L. C., a sumei de 10 000 euro.

Va înlătura măsura confiscării, conform art.254 alin.3 Cod penal,a sumei de 500 euro.

Va dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului situat în B., . ., luată prin ordonanța nr.175/P/2011 din data de 24.10.2011.

În baza art.191 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe inculpatul S. I. la plata sumei de 26 000 lei, iar pe inculpatul M. A. la plata sumei de 20 000 lei,cheltuieli judiciare avansate de stat.

Va menține celelalte dispoziții.

În temeiul art.383 alin.1/1 Cod procedură penală va menține arestarea preventivă a inculpatului S. I. și potrivit art.383 alin.2 Cod procedură penală va deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 12.10.2011 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.379 pct.2 lit.a). Cod procedură penală admite apelurile declarate de inculpații S. I. și M. A. împotriva sentinței penale nr.908 din data de 28.12.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală.

Desființează,în parte,sentința penală apelată și rejudecând, în fond:

Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului S. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.254 alin.2 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea 78/2000 de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În temeiul art.65 alin.2 Cod penal rap. la art.254 alin.1 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a,b și c Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 Cod penal rap.la art.254 alin.2 Cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplic.art.320/1 Cod procedură penală de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În temeiul art.65 alin.2 Cod penal rap. la art.254 alin.1 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art.86/1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.86/2 Cod penal.

Ia act că inculpatul S. I. a restituit martorului denunțător Kungl L. C. suma de 10 000 euro, conform ordinului de plată în valută nr.OBR 239 din data de 8.02.2012,emis de OTP Bank Sucursala B..

Ia act că inculpatul S. I. a consemnat pe seama și la dispoziția DNA,suma de 500 euro, conform recipisei de consemnare nr._/1 din data de 23.02.2012 emisă de CEC Bank.

Înlătură obligarea inculpatului S. I. la restituirea către martorul denunțător Kungl L. C., a sumei de 10 000 euro.

Înlătură măsura confiscării, conform art.254 alin.3 Cod penal,a sumei de 500 euro.

Dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului situat în B., . ., luată prin ordonanța nr.175/P/2011 din data de 24.10.2011.

În baza art.191 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul S. I. la plata sumei de 26 000 lei, iar pe inculpatul M. A. la plata sumei de 20 000 lei,cheltuieli judiciare avansate de stat.

Menține celelalte dispoziții.

În temeiul art.383 alin.1/1 Cod procedură penală menține arestarea preventivă a inculpatului S. I. și potrivit art.383 alin.2 Cod procedură penală deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 12.10.2011 la zi.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru reprezentantul Ministerului Public și inculpatul M. A. și de la comunicare, pentru inculpatul S. I..

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 martie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. C. C. M. N.

GREFIER,

C. M. S.

Red. M.N.

Dact.A.A.

2 ex.-11.04.2012

Tribunalul București - Secția a II-a Penală

Jud. fond: S.M.

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 870/2013.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 114/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 615/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 221/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 653/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 870/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 866/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 140/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 850/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI