Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1317/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1317/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 1317/2013
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1317
Ședința publică de la 11 iulie 2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. C.
JUDECĂTOR M. D. G.
JUDECĂTOR V. A. P.
GREFIER I. P.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat procuror M. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul condamnat S. T. împotriva Sentinței penale nr. 193 din data de 18 martie 2013, pronunțată de Tribunalul G. Secția Penală Cauze Generale, în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat contestator S. T., personal în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Ș. L. în baza delegației nr._ /04.07.2013, depusă la dosar (fila 6) .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pune concluzii de admitere a recursului casare a hotărârii atacate și, rejudecând cererea să admită contestația la executare așa cum a fost formulată.
Consideră incident cazul de contestație la executare reglementat în art. art. 461 lit. c și d Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat întrucât susținerile petentului condamnat nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de contestație la executare reglementate în norma de procedură penală. Subliniază că nu pot fi aplicate, pe calea contestației la executare prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală
Recurentul condamnat, având ultimul cuvânt solicită să-i fie redusă pedeapsa.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 193 din data de 18 martie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul G. a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul S. T. împotriva sentinței penale nr. 213 din 07.06.2010 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 670 /2010 a Curții de Apel A. I..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat condamnatul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu, avansându-se din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul-contestator, pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 461 Cod procedură penală, contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Potrivit art. 3201 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală - Judecata în cazul recunoașterii vinovăției, introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, "Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.”
O astfel de procedură se subsumează exigențelor privind celeritatea și stabilirea adevărului în cauzele penale.
Termenul până la care se poate solicita procedura simplificată nu poate fi decât cel anterior începerii cercetării judecătorești, pentru că numai astfel se poate da expresie dreptului la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Or, în speță se solicită aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală după terminarea cercetării judecătorești și epuizarea căilor de atac și micșorarea unei pedepse stabilită printr-o hotărâre penală rămasă definitivă.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S. T. împotriva sentinței penale nr. 193/18.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin .2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 400 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,11 iulie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. D. G. M. V. A. P.
GREFIER
I. P.
Red. – jud.V.A.P.
Tehnored. – M.A.
2 ex./04.06.2013
T.G. – jud.O.G.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1398/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1310/2013. Curtea... → |
|---|
