Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1313/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1313/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-07-2013 în dosarul nr. 1313/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1313/R
Ședința publică din data de 12.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. B. F.
JUDECĂTOR: T. I.
JUDECĂTOR: C. I.
GREFIER: N. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul L. D. împotriva sentinței penale nr. 526 din data de 03.06.2013 pronunțate de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat L. D., aflat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu D. Florența, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata parte civilă ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu arată că recursul vizează reindividualizarea pedepsei și contopirea pedepsei cu pedeapsa de 5 ani închisoare, respectiv pedepsele aferente anilor 2003-2006.
La întrebarea instanței, recurentul inculpat arată că nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de inculpat și pune in discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art.208 alin.1 Cod penal – 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal în cea prevăzută de art. art.208 alin.1 Cod penal – 209 alin.1 lit.g,i Cod penal.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat L. D. solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, cu deducerea perioadei deja executate de la 31.03.2013 la zi, urmând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului. Arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptei reținute in sarcina inculpatului, pusă în discuție de instanță, dat fiind faptul că la săvârșirea faptei a participat doar recurentul inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public se opune schimbării încadrării juridice a faptei reținute in sarcina inculpatului, având în vedere că scoaterea de sub urmărire penală a lui I. A. nu denotă faptul că la săvârșirea infracțiunii nu au participat și alte persoane. Apreciază că acele cutii nu puteau fi transportate singur de către inculpat iar martorul audiat în cauză a arătat că în depozit au pătruns două persoane, astfel că încadrarea făcută de P. si menținută de instanța de fond este corectă. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, o apreciază ca fiind făcută în mod corect, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, față de circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale inculpatului care este recidivist. În ceea ce privește cererea de contopire a pedepselor, arată că fapta din prezenta cauză nu s-a aflat in concurs cu altă faptă. Totodată, arată că nu se pot contopi pedepsele în calea de atac. Solicită astfel respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârii atacate.
Recurentul inculpat L. D., în ultimul cuvânt, arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 526 din data de 03.06.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a hotărât următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 4539/P/2013 din data de 17.04.2013, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 22.04.2013 sub nr._, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul L. D. (fiul lui P. si L., nascuit la data de 17.07.1983, in Bucuresti, domiciliat in Bucuresti, ., sector 2 CNP_, in prezent deținut la arestul DGPMB), pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.1 - 209 al.1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art.37 lit. b Cod penal.
Prin același rechizitoriu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului I. A. (fiul lui Ș. si A., născut la data de 13.02.1972 în București, domiciliat în București, Calea V., nr.199, ., apartament 58, sector 3, CNP_, studii 11 clase, fără ocupație, recidivist, cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prev de art. 208 alin 1- 209 alin 1 lit a,g,i Cod penal, cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a Cod penal..
S-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale față de numita Ionița I. D. privind săvârșirea infracțiunii de tăinuire, faptă prev de art. 221 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul elementului subiectiv al infracțiunii.
Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul L. D. privind săvârșirea infracțiunii de furt prev de art 208 alin 1 Cod penal, constând în sustragerea de către acesta a unei sume de bani din geanta numitei M. A. M., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul elementului subiectiv al infracțiunii.
În fapt, prin actul de sesizare al instanței, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că la data de 31.03.2013, în jurul orei 0100, inculpatul L. D. a pătruns împreună cu numitul I. A., prin efracție, în depozitul aparținând părții vătămate S.C. M. M. S.R.L. de unde a sustras cărți, reviste, CD-uri și DVD-uri creând un prejudiciu de 2.000 lei.
Sub aspectul laturii civile, în faza de urmărire penală, administratorul . a declarat că i-a fost sustrasă suma de 2.000 lei (f.37-38 d.u.p.)
Situația de fapt reținută s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă administrate in cursul urmăririi penale: proces-verbal constatare a infracțiunii flagrante și planșa foto; proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; plângere și declarație parte vătămată prin reprezentant, declarație martori; declarație învinuit/inculpat L. D., declarație învinuit I. A., proces verbal de ridicare bunuri sustrase și planșă foto, proces verbal de reconstituire și planșă foto, dovezi ridicare –predare bunuri.
În ședința publică din 13.05.2013 inculpatul a declarat că solicită aplicarea prev. art.3201 Cod procedură penală, astfel cum a fost acesta introdus prin Legea nr.202/2010, că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, solicitând instanței judecarea în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (f.24 dosar instanță).
Instanța de fond a solicitat comunicarea fișei de cazier judiciar a inculpatului (f.30 dosar instanță) și a fost atașată în fotocopie sentința penală nr.1673/26.07.2006 a Judecătoriei Sectorului 1, cu referatul Biroului Executări Penale privind data și modalitatea rămânerii definitive (f.33-36 dosar instanță).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 31.03.2013, in jurul orei 0100, inculpatul L. D. a pătruns împreună cu numitul I. A. prin efracție in depozitul aparținând părții vătămate S.C. M. M. S.R.L. de unde a sustras cărți, reviste, CD-uri și DVD-uri creând un prejudiciu de 2000 lei.
Situația de fapt reținută de către instanță, a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale, cunoscute și însușite de inculpat în fața instanței.
Astfel, în urma sesizării prin Serviciul Unic de Urgență 112 din data de 31.03.2013, organele de poliție din cadrul secției 2 – Biroul Ordine Publică s-au deplasat la Casa Presei Libere, întrucât agenții de pază ai . au semnalat in zonă prezența unui individ suspect al infracțiunii de furt.
Din procesul verbal încheiat de organele de poliție a reieșit că aceștia l-au identificat la fața locului pe numitul M. A. angajat al societății . în funcția de șef de tură care a susținut că în jurul orei 115, în timp ce efectua serviciul de pază, a observat doi indivizi care se îndreptau spre garajul Casei Presei Libere, cărând fiecare cutii voluminoase. Acesta a precizat că unul dintre indivizii a devenit violent atunci când a constatat că este urmărit, amenințând cu moartea și aruncând cu o sticlă în direcția sa.
Polițiștii au procedat la imobilizarea și încătușarea individului recalcitrant indicat de către agenții de pază stabilind, totodată și identitatea acestuia, respectiv numitul L. D.. La fața locului a fost depistat și al doilea individ, acesta fiind identificat în persoana învinuitului I. A.. Într-o încăpere cu destinația atelier mecanic aflată in garajul Casei Presei Libere în care cei doi fuseseră văzuți intrând, au fost descoperite două cutii de carton ce conțineau reviste, cărți, CD-uri și DVD-uri sigilate.
În prima cutie au fost depistate: 7 cărți cu DVD lui Mikei Mouse, 17 DVD F. urs, 4 DVD Pasarea S., 2 reviste Mănăstiri Ortodoxe, 4 reviste Cristale și Pietre, 10 reviste de pe mapamond, iar în cea de a doua cutie, s-au găsit 16 cărți cu DVD Clubul lui Mikey Mouse. Aceste publicații au fost ridicate în vederea cercetărilor de către organele de poliție, iar numiții L. D. și I. A. au fost conduși la sediul Secției 2 Poliție.
Din cercetările efectuate, s-a stabilit ca bunurile fuseseră sustrase în prima oră a zilei de 31.03.2013 dintr-un depozit al ., aflat în incinta Casei Presei Libere Corp C- Parter, camera 12.
Administratorul . a fost încunoștiințat de către organele de poliție cu privire la pătrunderea prin efracție în depozitul societății de unde au fost sustrase mai multe publicații, fapt pentru care acesta a formulat plângere, solicitând luarea măsurilor legale ce se impun, arătând, totodată, ca valoarea bunurilor sustrase este de 2.000 de lei.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului a reieșit că au fost fixate prin fotografie urmele de forțare a ferestrei prin care autorii infracțiunii au pătruns în pavilionul C al Casei Presei Libere, precum și urmele de forțare de la nivelul ușii de acces în depozitul societății parte vătămată.
Fiind audiat, inculpatul Liuța D., a recunoscut comiterea infracțiunii reținută în sarcina sa, arătând că a acționat împreună cu învinuitul I. A., acesta din urma alegând modalitatea de a pătrunde în incinta depozitului. Conform susținerilor inculpatului, I. A. a fost cel care a împins în fereastra de la parterul pavilionului până când rama din lemn a cedat, cei doi reușind să se strecoare înăuntru. Împreună apoi, au îndepărtat stinghiile din ușa de acces în depozit, trăgând de ele, împreună au intrat în depozit, de unde au luat trei cutii cu publicații; o cutie a fost luată de către inculpatul L. D., iar două cutii au fost luate de către învinuitul I. A.. S-au îndreptat apoi către garajul Casei Presei Libere, unde inculpatul L. D. a folosea ca adăpost încăperea fost atelier mecanic. Înainte de a ajunge la acel adăpost, inculpatul a intenționat să intre in Casa Presei Libere pentru a folosi toaleta, lăsând bunurile sustrase în paza învinuitului I. A.. Agentul de pază I. L. M. audiat în cauză în calitate de martor, nu a permis accesul acestuia, fapt pentru care s-a întors la învinuitul I. A. și împreună ș-au continuat drumul către garaj.
În faza actelor premergătoare, învinuitul I. A. a negat participația sa la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, susținând că nu a intrat în depozit, nu a sustras niciun bun și, deși l-a ajutat pe inculpatul L. D. să transporte cutiile la garaj, nu a cunoscut proveniența ilicită a bunurilor, întrucât știa că prietenul său este cartator, angajat al unui ziar și, prin urmare, faptul că publicațiile se aflau în posesia lui reprezenta o situație fireasca.
În contradictoriu, inculpatul L. D. a declarat că nu putea acționa singur la săvârșirea infracțiunii, în sensul că nu putea singur să tragă de stinghiile ușii de acces în depozit și nu putea transporta cele trei cutii pline cu publicații. În plus, inculpatul a arătat că a avut o înțelegere prealabilă cu învinuitul privind comiterea infracțiunii: pentru a face rost de bani, inculpatul a indicat locația unde cunoștea că există bunuri de furat ce pot fi valorificate, iar învinuitul I. A. a indicat modalitatea de a pătrunde in spațiul vizat, respectiv fereastra pe care el însuși a forțat-o.
Instanța de fond a observat că susținerile învinuitului I. A. sunt combătute de declarațiile martorilor M. A. și A. M., angajați ai ., care au arătat că activitatea societăților comerciale ce se aflau în Casa Presei Libere este întreruptă la sfârșit de săptămână, de vineri până la primele ore ale zilei de luni, fapt pentru care apariția inculpatului și a învinuitului cărând cutiile voluminoase la ora 0100, sâmbăta, a trezit suspiciuni cu privire la săvârșirea unei infracțiunii de furt.
Din declarațiile inculpatului și ale învinuitului, a rezultat că pe parcursul zilei de 30.03.2013 au fost împreună și au consumat băuturi alcoolice. Inculpatul L. D., cunoștea ce se afla în încăperea cu nr. 12 din pavilionul C, reprezentând depozitul ., deoarece în mod repetat efectuase servicii la solicitarea administratorului M. A. M., aducându-i ziare de la edituri, ajutând la cartarea publicațiilor pentru retur. Deși a susținut că este angajat al ziarului Național, răspunsul formulat de către . SRL, nu a confirmat acest aspect. În declarația ce însoțește plângerea penală, numita M. A. M. a susținut că. anterior comiterii infracțiunii, inculpatul L. D. i-a sustras bani din geanta personală, acesta având acces în punctul de lucru al societății.
Cea de a treia cutie cu publicații sustrase, a fost identificată într-o încăpere din incinta unei centrale termice dezafectate, aflate în aproprierea garajului, clădire ce servește ca adăpost inculpatului, concubinei acestuia și copilului lor minor, în vârstă de 8 luni, dar și învinuitul I. A.. Organele de poliție au fost conduse în această locație de către numita I. I. D., concubina inculpatului L. D.. Aceasta a declarat că, după ce L. D. și I. A. au fost conduși de organele de politie la sediul Secției 2 Poliție, a găsit cutia în garaj și a dus-o în adăpostul din centrala termică, fără să știe ce se afla în interior. Ulterior, când a aflat motivul pentru care este cercetat concubinul său, a anunțat organele de poliție cu privire la existența celei de a treia cutii și i-a condus pe polițiști la adăpostul amenajat în incinta fostei centrale termice, predând cutia. În prezența acesteia, poliția a deschis cutia, constatându-se că în interior se aflau: 12 reviste cu DVD Clubul lui Mikey Mouse, 5 DVD Pasarea Spis și 10 DVD cu filmul F. U..
Toate aceste bunuri au fost ridicate de către poliție și predate alături de celelalte publicații sustrase, administratorului societății parte vătămată, la dosar fiind atașate dovezile de ridicare/predare.
În fața instanței de fond, inculpatul a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului L. D., care în data de 31.03.2013, în jurul orei 0100 a pătruns împreună cu numitul I. A., prin efracție, în depozitul aparținând părții vătămate S.C. M. M. S.R.L., de unde a sustras cărți, reviste, CD-uri și DVD-uri creând un prejudiciu de 2.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 al.1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art.37 lit. b Cod penal.
Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de sustragere a bunurilor respective, urmarea imediată constând în scoaterea unor bunuri din stăpânirea părților vătămate și prin aceasta crearea unui prejudiciu patrimonial.
Legătura de cauzalitate a rezultat din aceea că trecerea bunurilor sustrase în stăpânirea inculpatului este o consecință directă a acțiunii de luare, modalitatea de săvârșire a faptei fiind stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei.
Din punct de vedere subiectiv, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat, respectiv intenția directă (art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen.).
În ceea ce privește antecedentele penale ale inculpatului, instanța de fond a avut în vedere că, potrivit mențiunilor din fișa de cazier judiciar a acestuia, inculpatul L. D. este recidivist, in modalitatea prev. de art.37 lit. b Cod penal.
Potrivit art 37 lit b Cod penal, există recidivă când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;
Primul termen al recidivei mari postexecutorii, în sensul art 37 lit b Cod penal îl reprezintă pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1673/26.07.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1370 din 13.10.2007 a Curții de Apel București Secția a I-a Penală (fila 33 dosar instanță).
S-a emis MEPI nr. 3302 din 23.10.2006, pedeapsa începând la 28.04.2006 și expirând la data de 27.04.2011.
Din executarea acestei pedepse, inculpatul a fost liberat condiționat la 03.02.2010.
După considerarea ca executată a acestei pedepse, inculpatul a săvârșit fapta pentru care este judecat în prezenta cauză.
Instanța de fond a constatat dovedită vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. A constatat că această faptă este stabilită, din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultând suficiente date cu privire la persoana inculpatului care permit stabilirea unei pedepse.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, pe care le-a redus cu o treime, potrivit art.3201 Cod procedură penală; gradul de pericol social concret al faptei; urmarea acesteia concretizată în starea de pericol pentru patrimoniul părții vătămate, modul de săvârșire a infracțiunii împreună cu altă persoană, în timpul nopții și prin efracție, care denotă o mare îndrăzneală infracțională a inculpatului, precum și datele privind persoana inculpatului și anume că acesta dovedește perseverență infracțională, a mai fost condamnat pentru săvârșirea altor infracțiuni îndreptate împotriva unor valori fundamentale apărate de legea penală. S-a mai avut în vedere, la individualizarea pedepsei, faptul că, deși inculpatul L. D. a mai fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea, executarea acesteia nu a dus la formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, din partea sa, pedeapsă care, deși executată în stare de detenție, nu și-a atins scopul reeducativ și preventiv avut în vedere de legiuitor, inculpatul neînțelegând să își revizuiască atitudinea față de normele penale și valorile sociale ocrotite de acestea.
Totodată, instanța de fond a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de modul de operare, precum și față de sentimentul de insecuritate pe care comiterea unor asemenea fapte îl generează în rândul potențialelor persoane vătămate, față de frecvența cu care sunt comise și importanța prejudiciului ce este creat de regulă în urma săvârșirii unor asemenea fapte.
De asemenea, a reținut aplicarea dispozițiilor art. 3201, introdus prin Legea 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea soluționării proceselor publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 714/26.10.2010, având în vedere poziția sinceră a inculpatului, de recunoaștere a faptei.
În consecință, punând în balanță ansamblul acestor considerente, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă orientată spre minim, cu executare în regim de detenție, este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
În concret, instanța de fond a aplicat inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa fiind redusă ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a luat act că în cursul urmăririi penale administratorul ., numita M. A. M., a declarat în data de 31.03.2013 că, atunci când a pătruns în cameră, a constatat lipsa mai multor publicații, cărți, reviste, CD-uri și că din geanta personală i-a fost sustrasa suma de 2.000 lei (f.37-38 d.u.p.). În continuare, deși i s-a solicitat în numeroase rânduri în cursul urmăriri penale, să precizeze valoarea bunurilor sustrase, reprezentantul părții vătămate nu și-a precizat cererea de constituire parte civilă, neputând fi găsit, astfel cum a reieșit din adresa și procesele verbale atașate la filele 113 -117 d.u.p. În fața instanței de judecată, partea civilă nu și-a precizat cererea până la citirea actului de sesizare (în ședința din 13.05.2013), deși a fost legal citată. Prin adresa comunicată de parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 (atașată la dosarul cauzei după pronunțarea hotărârii, respectiv la data 05.06.2013), a fost înaintată cererea de constituire parte civilă depusă de partea civilă la data de 17.04.2013 la Secția 2 Poliție. Prin această cerere, reprezentantul părții civile a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2.530,43 RON reprezentând valoarea publicațiilor furate.
Având în vedere că cererea inițială de constituire parte civilă a fost formulată pentru suma de 2.000 lei, precizările acțiunii civile fiind depuse după data pronunțării hotărârii, deci cu depășirea termenului prevăzut de art. 15 alin.2 Cod procedură penală, instanța de fond, în baza art.14 Cod procedură penală art.346 Cod procedură penală rap.la art.1357 C.civ. a admis acțiunea civilă obligând inculpatul la 2.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C. M. M. S.R.L. prin reprezentant legal M. A. M., reprezentand despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs inculpatul L. D., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București la data de 28.06.2013, sub nr._/299/2013.
Motivele de apel invocate oral de inculpat, prin avocat, sunt consemnate in extenso în practicaua prezentei hotărâri.
Astfel, recursul inculpatului a vizat reindividualizarea pedepsei și contopirea acesteia cu pedeapsa de 5 ani închisoare, respectiv pedepsele aferente anilor 2003-2006.
Acesta a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, cu deducerea perioadei deja executate de la 31.03.2013 la zi, urmând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art.3856 alin. 3 Cod procedură penală,Curtea apreciază recursul inculpatului ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
În fapt, Curtea reține că la data de 31.03.2013, in jurul orei 0100, inculpatul L. D. a pătruns prin efracție in depozitul aparținând părții vătămate S.C. M. M. S.R.L. de unde a sustras cărți, reviste, CD-uri și DVD-uri creând un prejudiciu de 2000 lei.
Curtea reține situația de fapt coroborând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces-verbal constatare a infracțiunii flagrante și planșa foto; proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; plângere și declarație parte vătămată prin reprezentant, declarație martori; declarație învinuit/inculpat L. D., declarație învinuit I. A., proces verbal de ridicare bunuri sustrase și planșă foto, proces verbal de reconstituire și planșă foto, dovezi ridicare –predare bunuri.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, cauza fiind judecată în fața primei instanța conform procedurii prevăzute de art.3201 Cpp.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei sus-menționate, însă, Curtea apreciază că în mod greșit a fost reținută de prima instanță ca fiind art. 208 alin.1 - 209 al.1 lit. a, g, i Cod penal cu aplic. art.37 lit. b Cod penal.
Astfel, s-a apreciat în mod greșit că sunt incidente dispozițiile art.209 al.1 lit.a Cp, în sensul că fapta ar fi fost săvârșită de către două persoane împreună, reținându-se concret că inculpatul L. D. a săvârșit infracțiunea împreună cu numitul I. A. (după cum s-a reținut de altfel și în actul de acuzare). Totuși, Curtea constată că prin același act de acuzare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de numitul I. A., apreciindu-se că din probele administrate în cauză nu rezultă că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de furt calificat împreună cu inculpatul L. D..
Prin urmare, având în vedere și că nu s-a reținut nici prin actul de acuzare, nici de către prima instanță, faptul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea împreună cu persoane necunoscute, ci împreună cu numitul I. A. (despre care s-a apreciat că, totuși, nu a săvârșit infracțiunea), rezultă că inculpatul L. D. a săvârșit infracțiunea singur, motiv pentru care Curtea va admite recursul inculpatului și va înlătura agravanta prev. la lit.”a„ a art. 209 Cod penal.
Ca urmare, fapta inculpatului L. D., sus-descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 alin.1 - 209 al.1 lit. g, i Cod penal cu aplic. art.37 lit. b Cod penal, fără reținerea și a variantei calificate prevăzută de art.209 al.1 lit.a Cp.
În mod corect a reținut prima instanță starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, având în vedere condamnările anterioare suferite de către acesta.
În privința individualizării judiciare a pedepsei, criticile inculpatului nu sunt însă fondate.
Astfel, prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art.72 Cp și art.3201 al.7 Cpp.
Sub un prim aspect, Curtea reține că gradul de pericol social al faptei săvârșite de către inculpat este relativ ridicat, respectiv furt săvârșit pe timp de noapte, prin efracție.
Curtea mai reține că inculpatul a fost în mod repetat condamnat anterior la pedepse cu închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului (furturi calificate), executând astfel de pedepse, beneficiind de clemența instanțelor ce i-au acordat liberări condiționate, fără ca vreuna dintre aceste pedepse să-și atingă scopul, respectiv prevenirea săvârșirii altor infracțiuni, inculpatul recidivând de fiecare dată.
Față de aceste aspecte, aplicarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infr.prev.de art.208, alin.l - art.209, afin.l lit.g,i C.pen., cu aplicarea art.37, alin.l lit.b C.pen. și art.3201, alin.7 C.pr.pen., față de inculpatul L. D., este pe deplin justificată.
Curtea mai constată că prima instanță a soluționat în mod corect și latura civilă a cauzei, obligând inculpatul la plata daunelor materiale, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, precum și împrejurarea că inculpatul a achiesat la pretențiile părții civile.
Față de cele ce preced, Curtea va admite recursul inculpatului, va casa, în parte, sentința penală și, rejudecând, va înlătură agravanta prev. la lit.”a„ a art. 209 Cod penal.
Va deduce prevenția de la 31.03.2013 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul L. D. împotriva sentinței penale nr. 526 din data de 03.06.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. _ .
Casează în parte sentința penală și, rejudecând înlătură agravanta prev. la lit.”a„ a art. 209 Cod penal.
Deduce prevenția de la 31.03.2013 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului don oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. B. F. T. I. C. I.
GREFIER,
N. S.
Red. V.B.F. /Tehnr. VBF/P.A.M.. – ex.2/03.09.2013
J S1 București– jud.: Z. E.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1310/2013. Curtea... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
