Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 25/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 25/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 25/A
Ședința publică din data de 04 februarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: L. A. P.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea apelului declarat de apelantul-inculpat I. A. împotriva sentinței penale nr. 1056/10.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul-inculpat I. A. personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat S. D., în substituirea apărătorului din oficiu Gurșoaie I., în baza delegației de substituire avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimatul-parte-vătămată D. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel:
Apărătorul din oficiu pentru apelantul-inculpat I. A. solicită în baza art. 379 alin. 1 lit. a Cod de Procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond solicită achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. e Cod procedură penală, prin reținerea legitimei apărări, susținând că partea-vătămată l-a provocat pe inculpat, pătrunzând în locuința sa, noaptea, trezindu-l din somn, pentru a-i cere o pereche de pantofi, susținând că nu-i aparțin inculpatului, iar de la acest motiv, între cei doi s-a iscat un conflict, iar partea-vătămată a început să-l agreseze pe inculpat, lovindu-l cu picioarele, iar inculpatul s-a apărat cu briceagul pe care îl avea.
În subsidiar, solicită redozarea pedepsei aplicată inculpatului, prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante reținute în cauză, respectiv art. 74 lit. c Cod penal, având în vedere că nu a avut nici un conflict cu legea penală, nu are antecedente penale, a avut o atitudine bună.
Ca modalitate de executare solicită aplicarea art. 861 Cod procedură penală, apreciind că inculpatul poate fi reintegrat ușor în societate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, considerând că în mod corect s-a apreciat că inculpatul nu s-a aflat în situația legitimei apărări, întrucât în cauză nu a existat un atac direct, material, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului, în sensul art. 44 Cod penal, care să justifice atacul violent al acestuia, având în vedere declarațiile părții-vătămate, ale martorului M. A. și declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală, din care rezultă că atacul nu a existat.
Ministerul Public apreciază că în cauză s-a făcut și o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, față de natura și gravitatea faptei săvârșite, precum și modalitatea concretă în care a acționat, prin folosirea unui cuțit împotriva părții-vătămate, lovind într-o zonă vitală, zona toracică, și având în vedere și urmările pe care acesta le-a produs, impunându-se menținerea pedepsei aplicată de instanța de fond.
În ceea ce privește latura civilă, Ministerul Public critică hotărârea instanței de fond, întrucât, potrivit relațiilor aflate la fila 25 din dosarul instanței de fond, rezultă că unitatea spitalicească s-a constituit ca parte civilă cu suma de 1042,10 lei iar instanța de fond a cordat o sumă mult mai mare.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului formulat de inculpat doar sub acest aspect și solicită totodată menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Apărătorul din oficiu pentru apelantul-inculpat solicită revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că la acest moment procesual, nu mai poate influența cu nimic bunul mers al procesului penal și nu s-a dovedit că inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru societate.
Apelantul-inculpat I. A. arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1056/F/10.12.2012 Tribunalul București – Secția I-a penală, în baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin.1 lit. i C.pen. cu aplicarea art.74 lit. c C.pen. a condamnat pe inculpatul I. A. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art.65 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C.pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 alin.1 C.pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.88 C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 07.05.2012 1a zi.
În baza art.350 alin.1 C.pen.p. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
In baza art. 118 lit. b C.pen. a confiscat de la inculpat briceagul folosit la săvârșirea infracțiunii.
A luat act că partea vătămată D. M. nu s-a constituit parte civilă.
In baza art. 14 și 346 alin. 2 C.pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1937,1 lei, despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „Babdasar- A." București.
În baza art. 191 C.pr.pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 2700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză (declarațiile inculpatului date în ambele faze ale procesului penal ; declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale; declarațiile martorului M. A. date în cursul urmăririi penale; procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare; procesul verbal de redare a apelului telefonic efectuat la numărul unic de urgență 112; procesul verbal întocmit de organele de poliție la momentul deplasării la locul incidentului și planșele foto atașate; raportul expertiză medico-legală nr. nr. A_ al Institutului Național de Medicină Legală; celelalte acte medicale; procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare anexate; celelalte acte depuse în dosarul de urmărire penală, corpul delict ridicat de organele de poliție și mijloacele materiale de probă), prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că la data de 6/07.05.2012, în jurul orei 00.15, partea vătămată D. M. a revenit împreună cu martorul M. A. în zona intersecției dintre . ., București, în apropierea unui punct termic, unde obișnuiau să înnopteze în perioada verii și unde își țineau bunuri personale.
În acest loc se afla și inculpatul I. A., care dormea lângă o pereche de pantofi sport, pe care partea vătămată D. M. i-a considerat ca fiind sustrași de la o prietenă a sa, motiv pentru care a încercat să-i recupereze.
În aceste condiții, între partea vătămată D. M. și inculpat, care s-a trezit din somn și a susținut că pantofii respectivi sunt ai săi, a izbucnit o altercație.
Martorul M. A. a rugat pe partea vătămată să încerce să îl calmeze pe inculpat, pentru a nu tulbura și a intra în conflict cu locatarii blocurilor învecinate, însă inculpatul, fiind sub influența consumului de alcool, a lovit pe partea vătămată D. M. în zona toracică cu un briceag, pe care îl avea asupra sa, lovitura aplicată determinând ruperea lamei briceagului.
Întrucât inculpatul continua să se manifeste în mod zgomotos și agresiv, martorul M. A. l-a lovit o singură dată cu piciorul și, realizând că prietenul său a suferit leziuni grave, a mers la o cabină telefonică din apropiere și a solicitat intervenția unei ambulanțe.
Partea vătămată D. M. a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență B.-A. București, prezentând „o plagă produsă prin înjunghiere hemitorace drept, hemopneumotorax, emfizem subcutanat laterotoracic", intervenția chirurgicală promptă fiind de natură a salvat viața victimei.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. A_ (întocmit pe baza actelor medicale), „D. M. a fost internat în perioada 7.05-8.05.2012 la Secția Chirurgie Generală a Spitalului Clinic de Urgentă ,,B.-A." cu diagnosticul: agresiune declarativ. Plagă produsă prin înjunghiere hemitorace drept în spațiul III intercostal drept pe linia axilară posterioară lungă de aprox. 0,5 cm, traiect orizontal. Hemopneumotorax minim drept. Emfizem subcutanat latero-toracic drept, pentru care s-a intervenit chirurgical la data de 7.05.2012, practicându-se pleurotomie minimă dreapta (se evacuează aer și aprox. 200 ml sânge) și sutura plăgii de la nivelul spațiului III intercostal drept.
Un astfel de diagnostic ca cel prezentat de susnumitul (...) necesită în mod normal, în condițiile unei evoluții favorabile 23-25 zile îngrijiri medicale.
Leziunile traumatice consemnate în cuprinsul foii de observație s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător, posibil în noaptea de 6/7.05.2012.
Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața victimei și nu constituie infirmitate. "
Tribunalul a constatat, că din procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare (filele 5 și 6 d.u.p.) a rezultat că inculpatul a susținut că lângă centrala termică de pe . întâlnit cu „doi oameni", iar în urma altercației s-a speriat și a scos un briceag cu lungimea lamei de circa 2,5 cm. cu care 1-a înțepat pe unul dintre cei doi, după care a fugit.
În declarația consemnată de organele de poliție, inculpatul a declarat că recunoaște și regretă fapta, care a fost săvârșită în condiții de întuneric și în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice (fila 8 d.u.p.), or aceste susțineri ale inculpatului se coroborează cu declarațiile martorului M. A. și ale părții vătămate.
Tribunalul a considerat că este cu desăvârșire exclusă ipoteza săvârșirii faptei fără intenție, câtă vreme inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, rezultat, pe care chiar dacă nu l-a urmărit, cel puțin a acceptat posibilitatea produceri acestuia.
Fiind vorba de o lovitură aplicată cu un obiect tăietor-înțepător, care a necesitat intervenția chirurgicală de specialitate și efectuarea pleurotomiei minimă dreapta (s-au evacuat aer și aprox. 200 ml sânge) și sutura plăgii de la nivelul spațiului III intercostal drept, este evident că . asupra părții vătămate a fost aptă a duce la decesul acesteia.
De asemenea, Tribunalul nu a primit apărarea potrivit căreia inculpatul a săvârșit fapta în legitimă apărare, întrucât niciuna din probele de la dosar nu conturează ipoteza unui atac material, imediat, direct, injust, care să fi pus în pericol grav persoana inculpatului.
Dimpotrivă, din declarația martorului M. A. și din susținerile inculpatului mai sus arătate, rezultă fără nici un dubiu că a fost vorba de o simplă altercație, în urma căreia inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a lovit cu briceagul pe partea vătămată fără a exista un motiv întemeiat și rezonabil care să justifice recurgerea la un asemenea gest.
Tribunalul a considerat că nu poate fi vorba nici măcar de o provocare a inculpatului, probele administrate în cauză nerelevând acte de violență, o atingere gravă a demnității persoanei sau o altă acțiune ilicită gravă comise de partea vătămată.
Din probele administrate în cauză a rezultat că între inculpat și partea vătămată a existat o dispută cu privire la o pereche de pantofi sport, despre care partea vătămată a pretins că sunt ai unei prietene a lui, iar inculpatul a susținut că sunt ai lui.
Or o asemenea neînțelegere nu putea fi rezolvată în niciun fel prin lovirea părții vătămate cu briceagul în hemitorace.
Tribunalul a înlăturat ca vădit neîntemeiată apărarea inculpatului că briceagul avea lama ruptă de dinainte de incidentul dintre el și partea vătămată și că anterior acestui moment partea vătămată a avut un conflict cu martorul M. A., sub acest aspect, Tribunalul reținândt că nu există nici o probă. Dimpotrivă, declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale sunt cu totul în sensul situației de fapt reținute de Tribunal.
Sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului I. A. de a aplica o lovitură cu un obiect tăietor-înțepător într-o zonă anatomică vitală a părții vătămate D. M., provocându-i leziuni ce au necesitat 23-25 zile îngrijiri medicale, întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat art. 174 -175 lit. i C.pen., fapta fiind săvârșită în loc public.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa, Tribunalul a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptei, pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii faptei și persoana făptuitorului.
Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea, Tribunalul a ținut seama de periculozitatea foarte ridicată și răsunetul deosebit de negativ al infracțiunii de omor în rândul cetățenilor, chiar și în forma tentativei, de urmările grave care se puteau produce prin lovitura de briceag într-o zonă vitală, respectiv în toracele părții vătămate, de lipsa antecedentelor penale la momentul săvârșirii faptei, de vârsta relativ tânără a inculpatului, de recunoașterea săvârșirii faptei, de faptul că inculpatul figurează cu o amendă administrativă pentru fapta prevăzută de art.21 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, de starea de ebrietate, care a atenuat controlul mintal al inculpatului, de neînțelegerile anterioare dintre părți.
Față de atitudinea inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, chiar dacă acesta a invocat acțiunea agresivă a părții vătămate și starea de legitimă apărare, s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzute de art.74 al.1 lit. c C.pen., iar potrivit art.76 al.1 lit. b C.pen. a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege, într-un cuantum corespunzător pericolului social al faptei și periculozității făptuitorului, întrucât infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate deosebită, fiind de natură să pericliteze serios relațiile sociale ocrotite de lege.
Tribunalul a considerat că nu sunt incidente alte circumstanțe sau cauze de atenuare a pedepsei, neputându-se vorbi de provocarea inculpatului de partea vătămată sau de depășirea scuzabilă a limitelor legitimei apărări.
Cu privire la starea de arest preventiv a inculpatului, Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nici nu s-au modificat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, din materialul probator s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată și sa apreciat că se mențin și cerințele prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a reținut că partea vătămată D. M. nu s-a constituit parte civilă, luând act de acest lucru și că Spitalul Clinic de Urgență „Babdasar - A." București s-a constituit parte civilă cu suma de 1937,1 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, serviciilor medicale și medicamentelor acordate părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel, inculpatul I. A., fără a-l motiva în scris, dar susținând că sentința nu este legală și temeinică întrucât a fost condamnat în mod greșit, impunându-se achitarea pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod procedură penală.
Apelantul inculpat susține că a comis fapta în legitimă apărare, victima a pătruns în locuința unde se afla, trezindu-l și cerându-i să-i restituie o pereche de pantofi, motiv pentru care s-a iscat un conflict, partea vătămată agresându-l pe inculpat, iar acesta a răspuns pentru a se apăra, lovind-o cu briceagul.
Dacă nu se va reține solicitarea de achitare, inculpatul susține că prin eficientizarea circumstanțelor atenuante reținute deja prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal să se procedeze la reindividualizarea pedepsei, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Curtea, examinând potrivit art. 371 și art. 378 Cod procedură penală apelul inculpatului prin prisma criticilor formulate, cum și din oficiu, constată că acesta este întemeiat, dar pentru alte considerente decât cele la care s-au referit criticile inculpatului.
În aplicarea art. 378 alin. 1/1 Cod procedură penală, instanța de apel a ascultat pe inculpat la termenul din 04.02.2013, acesta menținându-și declarațiile anterioare, fără a face alte adăugiri, arătând că a spus adevărul în declarațiile date.
În privința situației de fapt și a împrejurărilor comiterii faptei, se constată că instanța de fond a făcut o analiză temeinică a tuturor dovezilor administrate în cauză, apreciate potrivit art. 63 Cod penal, reținând că inculpatul la data de 06/07.05.2012, în jurul orelor 00,15, pe fondul unui conflict generat de o discuție dintre inculpat și victimă cu privire la o pereche de pantofi sport, a aplicat victimei D. M. o lovitură cu un obiect tăietor - înțepător (briceag) într-o zonă anatomică vitală, provocându-i leziuni ce au necesitat 23-25 zile îngrijiri medicale, nefiind pusă în primejdie viața victimei.
Instanța, nu doar că a examinat temeinic probele administrate, dar a analizat toate apărările inculpatului, care, deși nu a negat aplicarea loviturii, a susținut că a acționat astfel, pentru a se apăra de acțiunea agresivă a victimei, îndreptată împotriva sa, susținând în fața instanței (conform încheierii din 15.10.2012) că a acționat în legitimă apărare.
Apărarea inculpatului, din apel, se circumscrie în principal aceleiași susțineri, în sensul că a acționat în legitimă apărare, fiind astfel justificată achitarea sa pentru existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei .
Potrivit art. 44 alin. 2 Cod penal „este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, indirect și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc”.
Din probele administrate, nu rezultă în niciun mod că inculpatul a acționat în legitimă apărare, și nici nu rezultă că victima a îndreptat un atac cu caracteristicile menționate de art. 44 alin. 2 Cod penal împotriva inculpatului.
Adevărat, între inculpat și victimă a apărut un conflict cu privire la apartenența unei perechi de pantofi sport, pe acest fond intervenind și martorul M. A. pentru aplanarea conflictului.
Dacă acțiunea victimei este circumscrisă acestui conflict, nu doar minor, dar și nejustificat, inculpatul fiind sub influența consumului de alcool, a lovit victima cu un briceag în zona toracică, cauzându-i leziuni grave, motiv pentru care martorul menționat a solicitat intervenția unei ambulanțe.
Se constată astfel, că mijloacele de probă administrate nu relevă nici un aspect faptic care să susțină apărarea inculpatului, aceasta și prin prisma art. 66 alin. 2 Cod procedură penală, care dă posibilitatea inculpatului să probeze lipsa de temeinice a acuzării, ceea ce inculpatul nu a făcut în cauză.
Așa fiind solicitarea inculpatului de achitare nu poate fi primită.
Cât privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, se constată că instanța a avut în vedere nu doar criteriile art. 72 Cod penal, dar și toate circumstanțele cauzei, poziția procesuală a inculpatului, dar și elementele ce caracterizează persoana acestuia.
Infracțiunea de omor calificat, chiar în forma tentativei, prezintă prin natura sa un pericol social deosebit de ridicat, fiind îndreptată împotriva vieții, un atribut esențial al existenței umane, inculpatul acționând cu intenția indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale, aceasta reieșind din modul de acțiune, zona vitală vizată (zona toracică) și folosirea unui obiect tăietor-înțepător, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat, iar mobilul faptei nu-și găsește nici o justificare într-o reacție a victimei care nu a făcut decât să solicite apartenența unei perechi de pantofi sport. Aceste constatări conduc la concluzia că nu se justifică o reducere mai accentuată a pedepsei, inculpatului fiindu-i reținută deja circumstanța atenuată prevăzută de art.74 alin.1 lit. c Cod penal, după cum nu poate fi aplicată o altă modalitate de executare, decât cea a regimului de detenție, raportat la natura și gravitatea infracțiunii, modul agresiv de acțiunea al inculpatului, chiar față de persoane cunoscute și apropiate, această modalitate fiind aptă să asigure realizarea cerințelor art.52 Cod penal..
În ceea ce privește soluționarea laturii civile se constată că instanța de fond, greșit l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1937,1 lei daune civile, către Spitalul Clinic de Urgență „B. – A.” București, în condițiile în care, această parte civilă a solicitat daune în cuantum de doar 1042,10 lei, potrivit adresei nr._/03.10.2012 (fila 25 d.i.f.).
Pentru acest unic motiv, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va fi admis apelul inculpatului și se va desființa sentința doar în aceste limite.
Potrivit art. 383 alin. 2 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal se va deduce prevenția inculpatului de la 07.05.2012 la zi.
Potrivit art. 383 alin.21 și art. 350 Cod procedură penală se va menține starea de arest preventiv a inculpatului, în cauză fiind dovezi că inculpatul a comis fapta pentru care este trimis în judecată, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu natura și gravitatea faptei, dar și cu tulburarea ivită în rândul colectivității.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 3 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală,
Admite apelul declarat de inculpatul I. A., împotriva sentinței penale nr.1056/F/10.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală.
Desființează în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond:
În temeiul art.14 și art.346 Cod procedură penală,
Obligă pe inculpatul I. A., către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „B.-A.” București, la plata sumei de 1042,10 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli ocazionate de îngrijirea părții vătămate D. M., în loc de 1937,1 lei, la cât a fost obligat prin sentința penală apelată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.383 alin.2 Cod procedură penală și art.88 Cod penal, deduce prevenția inculpatului apelant, de la 07.05.2012 până la zi.
În temeiul art.383 alin.2/1 și art.350 alin.1 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului I. A..
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. S. V. B.
GREFIER,
L. A. P.
Red. N.S.
Dact.G.P./20.02.2013
2 ex.
F. P. – Tribunalul București – Secția I-a Penală
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 197/2013. Curtea... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
