Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1398/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1398/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-08-2013 în dosarul nr. 1398/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1398/R
Ședința publică din data de 01 august 2013
Curtea constituită din:
Președinte: D. M.
Judecător: L. N.-C.
Judecător: L. C.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul P. O. împotriva sentinței penale nr.600 din data de 12 iunie 2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat P. O., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales-avocat Cechi C., conform împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul București și de apărător din oficiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul din oficiu desemnat să acorde asistență juridică recurentului-inculpat solicită a se constata că delegația sa a încetat ca urmare a prezentării apărătorului ales și a se pronunța asupra onorariului parțial.
Curtea constată încetată delegația apărătorului din oficiu desemnat să acorde asistență juridică recurentului-inculpat și acordă onorariu parțial în cuantum de 25 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ Cod procedură penală.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că instanța de fond a greșit deoarece hotărârea care a fost atacată poate fi revizuită.
Precizează că sunt aplicabile dispozițiile art.393 Cod procedură penală, iar cele două dosare au cauze diferite.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că, în mod temeinic, instanța de fond a constatat ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire,având în vedere că această cerere viza o sentință care nu soluționa fondul cauzei, respectiv nu viza revizuire a unei hotărâri.
Consideră că, în prezenta cauză se aplică motivația Înaltei Curți de Casație și Justiție pe care a făcut-o în Decizia nr.17/2007 și a apreciat că revizuirea împotriva unei soluții pronunțată în temeiul disp. art.2781 Cod procedură penală.
Recurentul-inculpat P. O., personal, în ultimul cuvânt, arată că nu s-a sustras, avea alt domiciliu și nu a fost corect citat.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.600 din 12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 403 alin. 1 C.p.p., a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de către revizuientul P. O., împotriva Sentinței penale nr. 639/18.06.2012, pronunțată de către Judecătoria Sector 1 București în dosar nr._/299/2012.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., a fost obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
S- a reținut că revizuientul P. O. a solicitat desființarea Sentinței penale nr. 639/18.06.2012, pronunțată de către Judecătoria Sector 1 București, în dosar nr._/299/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1396/F/04.12.2012 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că hotărârea de revocare a suspendării sub supraveghere este nelegală și netemeinică, deoarece există elemente noi care să ateste nevinovăția sa, în ceea ce privește reaua-credință în îndeplinirea obligațiilor prev. de art. 863 alin. 1 C.p.p. A mai arătat că nu a știut de existența hotărârii de condamnare, deoarece nu mai locuiește la adresa din cartea de identitate și nici nu a fost citat vreodată la noua adresă.
În drept, revizuientul a invocat dispozițiile art. 393, art. 394 lit. a și art. 395 și urm. C.p.p.
În concluziile scrise, depuse la dosarul cauzei, Ministerul Public a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă în principiu, deoarece nu se pliază pe cazurile prevăzute de lege pentru a fi incidente dispozițiile art. 394 C.p.p.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 1150/28.11.2011 pronunțată de către Judecătoria Sector 1 București în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la data de 16.12.2011, revizuientul P. O. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 2 ani, cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 7 ani.
Deoarece nu s-a prezentat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la termenele fixate de către consilierul de probațiune, în baza art. 447 C.p.p. rap. la art. 864 alin. 2 C.p., instanța a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultant de 2 ani și a dispus executarea în întregime a acesteia în regim de detenție, prin sentința penală nr. 639/18.06.2012, pronunțată de către Judecătoria Sector 1 București în dosar nr._/299/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1396/F/04.12.2012 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat petentul prezenta cerere de revizuire.
Analizând cererea de revizuire formulată de către petent, instanța a constatat că această cerere este formulată împotriva unei hotărâri, care nu poate fi supusă acestei căi de atac. Astfel, din interpretarea art. 393 C.p.p., rezultă că numai hotărârile prin care se soluționează fondul cauzei pot fi revizuite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuientul P. O., reiterând motivele expuse în cererea de revizuire.
Examinând hotărârea atacată, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea reține că recursul este nefondat, în mod just prima instanță constatând că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, din următoarele considerente:
Revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale definitive.
Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciara sub orice forma s-a produs: achitarea neîntemeiată a unei persoane, care a săvârșit o fapta penala sau condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penala.
Așadar, pot forma obiectul revizuirii, numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei și anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, soluționând acțiunea penală prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Întrucât hotărârile pronunțate în procedura reglementată de dispozițiile art. 447 din Codul de procedură penală nu conțin o rezolvare a fondului cauzei, nu pot fi supuse căilor extraordinare de atac.
Așadar, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul, iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală, va obliga revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul revizuent P. O., împotriva sentinței penale nr. 600 din 12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Obligă recurentul revizuent la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 august 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. L. N.-C. L. C.
GREFIER,
E. A. N.
Red. L.C.
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
