Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1899/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1899/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 1899/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.1899
Ședința publică din data de 14.10.2013
Curtea constituită din:
Președinte: M. N.
Judecător: C.-C. C.
Judecător: A. A. R.
Grefier:C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Z., recurentul intimat inculpat I. I. D.-M., recurentul asigurător . Reasigurare SA, recurentul inculpat D. C. C. și recurenții părți civile I. M. C., S. C. de Urgență B. A. și T. A. împotriva sentinței penale nr. 29/07.03.2013, pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul cu nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4.10.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 14.10.2013 când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Prin sentința penală nr. 29 din data de 07.03.2013 Judecătoria Zimincea a dispus:
În baza disp. art.178 alin.2 c.p., a fost condamnat inculpatul I. D. M. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani.
În baza disp. art.184 alin.2 și 4 c.p., a fost condamnat inculpatul D. C. C. la pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni.
În baza disp. art.178 alin.2 c.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani.
În baza disp. art.33, 34 c.p., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă,- închisoarea de 2 (doi) ani.
S-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a)- teza a II-a și b) c.p., în condițiile prevăzute de art.71 c.p.
În baza disp. art.81 c.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpaților și, în baza disp. art.82 c.p., s-a fixat acestora termene de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.
A atras atenția inculpaților asupra disp. art.83 c.p.
În baza disp. art.71 alin.5 c.p., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă I. M. C. și obligă inculpatul D. C. C. la plata sumei de 14.000 lei, despăgubiri civile și 26.000 lei daune morale către această parte civilă.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T. A. și a fost obligat inculpatul D. C. C. la plata sumei de 4.000 lei, despăgubiri civile și 16.000 lei daune morale către această parte civilă.
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență B. A. București și a fost obligat inculpatul I. D. M. la plata sumei de 14.037,30 lei, cheltuieli de spitalizare ocazionate de spitalizarea defunctei T. F., iar inculpatul D. C. C. la plata sumei de 9358,20 lei, cheltuieli de spitalizate ocazionate de spitalizarea defunctei T. F., precum și suma de 346,88 lei, cheltuieli de spitalizare ocazionate de spitalizarea părții civile T. A., sume la care se adaugă majorările de întârziere aferente debitului cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală.
Prezenta hotărâre este opozabilă asigurătorului . Reasigurare SA.
În baza disp. art.191 C.p.p. a fost obligat inculpatul D. C. C. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare statului, iar inculpatul I. D. M. la plata sumei de 1.500 lei cu același titlu, din care suma de 50 lei, onorariul avocatului din oficiu fiind plătit din fondurile Ministerului de Justiție, domnului av. C. F..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:
Prin rechizitoriul nr.1247P/2009 din data de 01.06.2011 și înregistrat la instanță sub nr._ din data de 09.06.2013, P. de pe lângă judecătoria Z. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I. D. M., fiul lui I. și F., născut la 13.09.1976 în localitatea CERVENIA, cetățenie română, studii 8 clase, căsătorit, fără antecedente penale, CNP -_, domiciliat în . pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 din codul penal, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D. C. C., fiul lui D. și E., născut la 01.03.1972 cu domiciliul în municipiul A., jud. Teleorman pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. 2 și 184 alin. 2 și 4 din codul penal și încetarea urmăririi penale față de învinuitul I. D. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 din codul penal.
S-a reținut în actul de sesizare că inculpatul I. D. M., în data de 25.10.2009 a produs un accident de circulație soldat cu decesul numitei părții vătămate T. F. și cu vătămarea corporală gravă a părții vătămate T. A. care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 90 - 100 de zile.
Soluția de netrimitere în judecată cu privire la D. C. C., fiind atacată cu plângere în condițiile art.278 ind.1 c.p.p., de partea civilă I. M. C. și T. A., această instanță, prin sentința penală nr.14/25.01.2012, a respins-o ca nefondată.
În procedura în fața instanței în cauza de față, I. M. C. nu s-a constituit parte civilă, apreciind că nu inculpatul I. D. este vinovat de producerea accidentului, ci conducătorul autovehiculului care a lovit căruța din spate.
La solicitarea părților, luând concluziile contradictorii le acestora, precum și ale Ministerului Public, la termenul din 02.02.2012, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize auto care să stabilească dinamica producerii accidentului,- raportul întocmit în cauză de expertul desemnat R. M., fiind depus la dosar.
Față de concluziile noii expertize în sensul reținerii unei culpe în sarcina lui D. C., la termenul din 12.04.2012, apărătorul inculpatului și partea civilă au solicitat instanței, în condițiile art.337 c.p.p., precum și ale art.332 din același cpp, au solicitate extinderea procesului penal și cu privire la șoferul ce a condus autoturismul implicat în accident, numitul D. C. C., instanța să se desesizeze și să dispună trimiterea dosarului la procuror pentru refacerea urmăririi penale și cu privire la acesta.
La același termen, precum și văzând concluziile contradictorii ale prezentei expertize, față de cea efectuată la urmărirea penală, instanța a încuviințat solicitarea reprezentantului Ministerului Public și, apreciind că pentru a se pronunța asupra solicitării inculpatului și a părților civile în sensul extinderii procesului penal și cu privire la numitul D. C. C. se impune completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize de către INEC, a dispus în acest sens, această ultimă expertiză urmând de asemenea să stabilească dinamica producerii accidentului.
Raportul de expertiză întocmit de INEC a fost de asemenea depus la dosarul cauzei.
Față de concluziile noii expertize și care au convers cu cele ale expertizei efectuate anterior în faza de judecată, la termenul din 06.09.2012, instanța, luând concluziile contradictorii ale părților, precum și văzând că procurorul de ședință a declarat că pune în mișcare acțiunea penală, potrivit art.336 alin.1 lit.a) c.p.p., față de inculpatul D. C. C., a dispus, în temeiul art.336, 337 c.p.p., extinderea procesului penal cu privire la inculpatul doagă C. C., sens în care a dispus citarea acestuia, precum și a părții vătămate T. A.. Văzând că, potrivit bazei de date CEDAM, autoturismul condus de inculpatul D. C. C. figura, la data accidentului asigurat la G. Români, a instanța a dispus și citarea acestui asigurător. Datele privind transformarea asigurătorului au fost depuse la dosarul cauzei la filelel154 și următoarele din volumul I al dosarului instanței.
În acest cadru procesual, partea vătămată T. A., prezent la instanță la termenul din 04.10.2012, a învederat instanței că înțelege să formuleze plângere pană împotriva inculpatului D. și că nu este de acord să se împace cu acesta.
Prin cererile depuse la dosarul cauzei la data de 10.10.2012, partea vătămată T. A. și, respectiv, I. M. C., s-au constituit părți civile împotriva aceluiași inculpat, cu sumele de 10.000 lei despăgubiri materiale și 40.000 lei daune morale (partea vătămată T. A.) și, respectiv, cu sumele de 35.000 lei despăgubiri materiale și, 65.000 lei daune morale,- partea civilă I. M. C..
La solicitarea instanței au fost depuse la dosarul cauzei dosarul nr.4314/2011 prin care această instanță a soluționat plângerea părților civile împotriva soluției de netrimitere în judecată dispusă prin rechizitoriu cu privire la inculpatul D., precum și dosarele de urmărire penală în care au fost emise soluțiile atacate.
La termenul din 10.01.2013, instanța, luând de asemenea concluziile contradictoriei ale părților, reținând că, - față de noile expertize efectuate în prezenta cauză -, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat cu privire la soluția dispusă de instanță în procedura prevăzută de art.278 ind.1 c.p.p. cu privire la inculpatul D., încât a admis cererile de probatorii formulate de părți.
Au fost audiate astfel părțile, martorii din lucrări, precum și cei propuși de părți, - toate coroborate cu probele administrate în faza de urmărire penală, precum și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei -, probatoriu pe baza căruia instanța reține următoarea situație de fapt:
Astfel, la data de 25.10.2009, în jurul orelor 1824 lucrătorii formațiunii poliție rutieră a Poliției orașului Z. au fost sesizați telefonic de către dispecerul de serviciu din cadrul I.P.J Teleorman despre faptul că pe DJ 506 pe raza localității Cervenia s-a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a două persoane, în accidentul de circulație despre producerea căruia au fost sesizate organele de poliție în seara de 25.10.2009 a fost implicat autoturismul marca DACIA L. cu nr. de înmatriculare_ condus de învinuitul D. C. C. și vehiculul cu tracțiune animală condus de învinuitul I. D. M..
Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit următoarea situație de fapt:
Inculpatul D. C. C. este posesor al permisului de conducere categoria B cu o vechime din anul 2002 și în seara zilei de 25.10.2009, în jurul orelor 1815 acesta se deplasa la volanul autoturismului marca DACIA L. cu nr._ pe DJ 506 către municipiul A. - localitatea sa de domiciliu, fiind însoțit în autovehicul de soția sa D. L. I. care se afla pe bancheta din spate, pe partea dreaptă împreună cu copilul lor în vârstă de câteva luni, în aceeași seară, în fața autoturismului condus de inculpatul D. C. C., circula un vehicul cu tracțiune animală, încărcat cu coceni, vehicul ce era condus de inculpatul I. D. M. și în care se mai aflau așezați pe încărcătura cu coceni părțile vătămate T. F. - mama învinuitului I. D. și T. A. - bunicul acestuia, în seara respectivă inculpatul I. M. și cei doi ocupanți ai căruței (vehicul care nu era semnalizat corespunzător pentru circulația pe timp de noapte) se întorceau către casă de la o suprafață de teren de unde încărcaseră coceni.
În timp ce conducea autoturismul pe DJ 506, în zona Km 13 + 900, având direcția de deplasare Cervenia - Smîrdioasa inculpatul D. C. C. a observat la o distanță mică în fața sa căruța nesemnalizată condusă de inculpatul I. D. M. și deși a frânat energic nu a putut evita impactul cu căruța lovind cu partea frontală stânga a autoturismului partea din spate a căruței . Urmare impactului căruța a fost împinsă înainte, după care s-a răsturnat pe partea stângă a drumului, iar ocupanții acesteia au fost aruncați de pe încărcătură pe partea carosabilă .
În urma impactului dintre cele două vehicule a rezultat vătămarea corporală a numiților T. A. și T. F. care au fost transportați cu ambulanța la spital unde au fost internați pentru acordare de îngrijiri medicale. Partea vătămată T. A. a fost internat la S. C. de Urgență „B. A." București în perioada 27.10 -10.11.2009, iar partea vătămată T. F. a fost internată la aceeași unitate spitalicească de la data de 26.10.2009 și până la data de 23.01.2010 când a decedat. Conform certificatului medico - legal nr. 1.198/C/2586 din 10.11.2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Teleorman a rezultat că partea vătămată T. A. a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corp dur posibil în condițiile unui accident de trafic rutier ce au necesitat pentru vindecare în total 90 - 100 zile de îngrijiri medicale . Conform raportului medico-legal de necropsie nr. A_ din 17.06.2009 întocmit de I.N.M.L „M. Minovici" moartea numitei T. F. a fost violentă și s-a datorat dilacerării și hemoragiei meningo - cerebrale consecința traumatismului cranio cerebral cu fractură craniană complicat în evoluție cu stare septică cu determinări multiple. Leziunile constatate s-au putut produce prin cădere din căruță și lovire de plan dur. Intre leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate directă .
Imediat după producerea accidentului atât inculpatul D. C. C. cât și inculpatul I. D. M. au fost testați cu aparatul etilotest marca DRAGER rezultatul testării fiind negativ.
Pe parcursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto care să stabilească care a fost dinamica producerii accidentului rutier din 25.10.2009 în care a fost implicat autoturismul condus de inculpatul D. C. C. și vehiculul cu tracțiune animală condus de inculpatul I. D. M.. Din concluziile raportului de expertiză tehnică auto întocmit în cauză rezultă că accidentul de circulație din seara zilei de 25.10.2009 a constat în lovirea din spate a căruței conduse de inculpatul I. D. M. de către autoturismul condus de inculpatul D. C. C. pe fondul nesemnalizării căruței conform prevederilor legale în timp ce aceasta se deplasa pe timp de noapte pe DJ 506. Tot din concluziile expertizei tehnice auto a mai rezultat că în momentul impactului căruța nesemnalizată corespunzător ce era condusă de inculpatul I. D. M. se deplasa pe partea dreaptă a DJ 506 aflându-se cu partea dreaptă la circa 1,50 metri de marginea din dreapta a drumului și la 0,20 metri de axul drumului . S-a mai stabilit de asemenea că momentul apariției stării de pericol l-a reprezentat momentul în care căruța condusă de inculpatul I. D. M. a pătruns noaptea pe DJ 506 fără ca aceasta să fie echipată corespunzător cu sursele de lumină și dispozitivele fluorescent -reflectorizante prevăzute de lege și fără ca inculpatul I. D. M. - în calitate de conducător al vehiculului să poarte îmbrăcăminte cu elemente fluorescent reflectorizante.
Dacă până la acest punct concluziile expertizelor efectuate în cauză converg, în ceea ce privește viteza de deplasarea a autoturismului, cât și posibilitățile de evitare a impactului, instanța își însușește concluziile expertizelor efectuate în faza de judecată, cu motivarea că ambele stabilesc în mod argumentat o viteză de deplasare a autoturismului condus de inculpatul D. superioară limitei legale de 50 de km/h permisă de lege pe sectorul de drum respectiv, încât, concluziile expertizei efectuate la urmărirea penală, cu privire la acest aspect, determinând o viteză de deplasare a aceluiași autoturism de 49,35 km/h, instanța, găsindu-le izolate, urmează să le înlăture. Adaugă instanța și argumentul că ultima expertiză efectuată în faza de judecată, fiind întocmită de un institut specializat, se bucură de o valoare științifică cu atât mai mare.
În afară de acest aspect, precum și de interpretarea dată de experți, cât și de organul de urmărire penală în ceea ce privește nesocotirea de către ambii inculpați a normelor legale incidente în cauză,- în rest concluziile tuturor expertizelor efectuate în cauză – atât la urmărirea penală cât și în faza de judecată - converg și în ceea ce privește viteza cu care ar fi trebuit să conducă inculpatul D. pentru evitarea impactului,- în jurul vitezei de 38- 39 km/h,- viteză în limita celei legale permise pe sectorul de drum respectiv.
Cu argumentele prezentate anterior, în producerea evenimentului rutier soldat cu decesul numitei T. F. și vătămare corporală gravă a părții vătămate T. A., instanța reține nesocotirea de către inculpatul I. a disp. art.17 alin.1,2,3, 4 și 5, art.164 și art.165 alion.1 din Regulamentul pentru punerea în aplicare a OUG nr.195/2002, iar în ceea ce privește inculpatul D., nesocotirea de către acesta a disp. art.48 din aceeași ordonanță, în sensul de a nu fi adaptat viteza la condițiile concrete de drum, respectiv la distanța de vizibilitate către înainte, astfel încât să poată opri în câmpul său vizual. În limitele aceluiași text de lege urmează să circumscrie instanța și concluzia expertizelor efectuate în cauză cu privire la viteza de 38 – 39 km/h (inferioară celei permise de lege pe sectorul de drum respectiv) la care trebuia să fi condus inculpatul D. pentru a fi putut evita impactul. Adaugă instanța și argumentul că, în accepțiunea instanței, posibilitatea recunoscută inculpatului de a fi circulat cu o viteză de 50 km/h pe sectorul de drum respectiv, în egală măsură, se impune a fi coroborată cu obligația impusă conducătorilor auto de art.48 din ordonanță de a adapta viteza la condițiile concrete de drum, respectiv la distanța de vizibilitate către înainte, astfel încât să poată opri în câmpul său vizual.
Întrucât mijloacele de probă invocate anterior de instanță au un caracter științific extrem de înalt, instanța urmează să aprecieze depozițiile martorilor propuși de inculpatul D. în sensul că acesta rula cu viteză redusă, în măsura în care acestea se coroborează cu celelalte mijloace d probă administrate în cauză, - depozițiile martorilor respectivi (de altfel fără experiență în conducerea auto) fiind caracterizate de subiectivismul inerent naturii umane.
A adăugat instanța și argumentul că, deși potrivit acelorași depoziții, dacă inculpatul D. ar fi condus cu viteză mare, ar fi fost afectat și sugarul aflat în mașina condusă de acesta, - aceste susțineri instanța le-a apreciat în sensul că sugarul ocupa un loc pe bancheta din spate, încât, efectele impactului, până la minor s-au estompat.
Reținând instanța, cu argumentele expuse anterior, nesocotirea dispozițiilor legale invocate de către fiecare dintre cei doi inculpați, - cu același argumente, a reținut instanța și culpa acestora în producerea rezultatului în cauză,- decesul numitei T. F. și vătămare corporală gravă a părții vătămate T. A..
Situația de fapt reținută de instanță și mijloacele de probă pe care aceasta se întemeiază fiind cele expuse anterior, în drept, fapta inculpatului I. D. M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. art.178 alin.2 c.p., iar cea a inculpatului D. C. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. art.178 alin.2 c.p. și, respectiv, art. 184 alin.2 și 4 c.p., texte de lege în baza cărora instanța a dispus condamnarea inculpaților.
La individualizarea pedepsei, având în vedere criteriile prevăzute de art.72 c.p., instanța a apreciat că prin condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii orientată către minimul special prevăzut de lege, scopul preventiv - educativ al pedepsei prevăzut de art.52 c.p., fiind atins.
Constatând că inculpatul D. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa în concurs, instanța a făcut aplicarea art.33, 34 c.p.
Instanța a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a)- teza a II-a și b) c.p., în condițiile prevăzute de art.71 c.p.
Constatând întrunite în cauză cerințele impuse de art.81 c.p. și, apreciind, totodată că inculpații se pot îndrepta chiar și fără executarea pedepsei, instanța, în baza disp. art.81 c.p., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpaților și, în baza disp. art.82 c.p., a fixat acestora termene de încercare.
A atras atrage atenția inculpaților asupra disp. art.83 c.p.
În baza disp. art.71 alin.5 c.p., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Dacă în ceea ce privește acțiunea penală, - cu argumentele expuse anterior, instanța a reținut nesocotirea de către ambii inculpați a unor dispoziții prevăzute de OUG nr.195/2002 și implicit culpa ambilor inculpați în producerea rezultatului infracțiunii -, în ceea ce privește acțiunea civilă, instanța trebuie să aprecieze cu privire la întinderea vinovăției fiecăruia dintre inculpați în producerea evenimentului.
Față de împrejurarea că, în accepțiunea instanței, în absența conducerii de către inculpatul I. a atelajului nesemnalizat pe drumurile publice, fapta inculpatului D. de a fi condus pe aceleași drumuri publice autoturismul cu o viteză fie și de 60 km/h nu atrăgea sancționarea acestuia, nici din punct de vedere contravențional, instanța a apreciat că în producerea accidentului, inculpatul I. are o culpă de 60%, iar inculpatul D. o culpă de 40%. Nu la fel stau lucrurile, în accepțiunea instanței, și în ceea ce privește raționamentul în sens invers: fapta inculpatului I. de a fi condus un atelaj nesemnalizat pe drumurile publice, parese, să nu fi condus la producerea evenimentului. Ambele infracțiuni ale celor doi inculpați ducând, în accepțiunea instanței la producerea evenimentului rutier, însă, - întrucât inculpatul D. ar fi putut evita impactul doar dacă ar fi condus cu o viteză sub limita legală permisă pe sectorul de drum respectiv, fundamentează, aprecierea instanței în sensul unei culpe de 60 % în sarcina inculpatului I. și, respectiv, de 40% în sarcina inculpatului D..
Cu argumentele prezentate anterior, precum și în raport de sumele cu care persoanele prejudiciate prin infracțiune s-au constituit părți civile, instanța urmează, ca, în raport de dovedirea pretențiilor materiale, precum și în funcție de aprecierea daunelor morale solicitate, să opereze reducerea corespunzătoare gradului de culpă reținut în sarcina fiecăruia dintre inculpați, și cu privire la latura civilă.
Astfel, văzând că cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și cu depozițiile martorilor audiași, părțile civile au făcut dovada întregii sume cu care s-au constituit părți civile cu titlu de despăgubiri materiale, precum și operând procentul de culpă de 40% reținut în sarcina inculpatului D., instanța, în baza disp. art. art.14 și următoarele c.p.p., art.346 din același cod, precum, și în baza disp. art.998 și următoarele din vechiul cod civil - în vigoare la data săvârșirii faptei reținute în sarcina inculpatului -, a admis admită în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și să oblige inculpatul D. C. C. la plata sumei de 14.000 lei, despăgubiri materiale către partea civilă I. M. C. și la plata sumei de 4.000 lei, despăgubiri materiale către partea civilă T. A..
În ceea ce privește daunele morale solicitate de fiecare dintre părțile civile, instanța le-a apreciat de asemenea justificate în cuantumul în care au fost solicitate de fiecare dintre acestea și la care a aplicat procentul de culpă reținut în sarcina inculpatului D..
Instanța a avut în vedere numărul mare de îngrijiri medicale ocazionate părții civile T. Anghe și afectarea lui și în prezent, cât și suferințele intrinseci unei asemenea situații, iar în ceea ce privește partea civilă I. M., instanța a apreciat adecvat de asemenea cuantumul daunelor morale solicitate pentru decesul mamei sale, atât prin gradul de rudenie dintre acestea, cât și prin împrejurarea că în urma evenimentului rutiere, mama părții civile a supraviețuit în condiții grave circa 3 luni, - interval în care, în accepțiunea instanței, partea civilă a fost afectată în dublu sens – atât prin pierderea ulterioară a mamei sale, cât și prin condițiile în care partea civilă și-a pierdut mama,-. După o agonie de circa 3 luni. În tot acest interval, în accepțiunea instanței, partea civilă, în accepțiunea instanței, a împărtășit suferința mamei sale, s-a chinuit alături de aceasta, cât și, cel mai probabil, în forul său interior a nutrit speranțe în sensul supraviețuirii mamei sale, care, după cele 3 luni, odată cu decesul mamei sale, s-au năruit. Toate aceste împrejurări, fundamentează, în accepțiunea instanței, aprecierea în sensul cuantumului adecvat al daunelor morale solicitate de partea civilă I. M. C..
Nu mai puțin, în ceea ce privește daunele morale, instanța a ținut cont de rațiunea pentru care se acordă daunele morale,- acea de a repara prejudiciul moral încercat de părțile civile, fără însă ca, în același timp, să reprezinte pentru acestea un mijloc de înavuțire -, și are de asemenea, în vedere și împrejurarea că îndreptățirea persoanei la daune morale este recunoscută chiar de legislația comunitară, care în Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra, subliniază între altele că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a compensa victima. În accepția instanței, cu atât mai mult, sunt admisibile daunele morale în caz de deces.
Cu argumentele prezentate anterior, instanța a apreciat că prin obligarea inculpatului D. la plata daunelor morale astfel cum au fost explicitate anterior către părțile civile, se asigură o justă reparație a prejudiciului moral încercat de acestea.
În cauză, și unitățile sanitare care au acordat îngrijiri medicale părții civile T. A., precum și victimei T. Flaorea, constituindu-se la rândul lor părți civile în cauză, precum și, reținând dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei pretențiile formulate de acestea, în raport de îngrijirile medicale acordate de fiecare dintre unitățile sanitare fiecăreia dintre cele două victime - T. F. și partea civilă T. A. -, instanța, a aplicat același procent de culpă de 40% reținut în sarcina inculpatului D. și de 60% în sarcina inculpatului I., în baza acelorași texte de lege invocate anterior, precum și în baza dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, a admis și acțiunea civilă formulată de aceste părți civile și a obligat inculpatul I. D. M. la plata sumei de 14.037,30 lei, cheltuieli de spitalizare ocazionate de spitalizarea defunctei T. F., iar inculpatul D. C. C. la plata sumei de 9358,20 lei, cheltuieli de spitalizate ocazionate de spitalizarea defunctei T. F., către partea civilă S. C. de Urgență B. A. București, precum și suma de 346,88 lei, cheltuieli de spitalizare ocazionate de spitalizarea părții civile T. A., sume la care se adaugă majorările de întârziere aferente debitului cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală.
Față de împrejurarea că partea vătămată T. A. nu a înțeles să formuleze plângere împotriva inculpatului I., încât, în aceste condiții, instanța nu a dispus condamnarea acestui inculpat pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, în accepțiunea instanței și pentru culpa de 60% din cheltuielile de spitalizare aferente aceleiași părți civile și reținută în sarcina inculpatului I., unitatea fiind îndrepte împotriva persoanei vinovate.
Prezenta hotărâre este opozabilă asigurătorului . Reasigurare SA.
În baza disp. art.191 c.p.p., instanța a obligat inculpații D. C. C. și I. D. M. la plata cheltuielilor judiciare statului, din care onorariul avocatului din oficiu fiind plătit din fondurile Ministerului de Justiție, domnului av. C. F..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Z., inculpații I. D. M., D. C. C., părțile civile I. M. C., T. A. și asigurătorul . Reasigurare SA.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Z. a criticat sentința pentru greșita condamnare a inculpatului D. C. C. pentru comiterea, în concurs real, a infracțiunilor prev. de art. 184 alin. 4 și 4 Cod penal și art. 178 alin. 2 Cod penal, arătând, în esență, că este incident cazul prev. de art. 10 lit. d) Cod procedură penală – lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, în speță, lipsa culpei și pentru nelegalitatea stabilirii termenului de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I. D. M., fiind incidente dispozițiile art. 82 alin. 1 Cod penal.
Inculpatul D. C. C. a criticat, în recursul său, sentința pentru greșita extindere a procesului penal cu privire la el arătând că prin rechizitoriul de sesizare a instanței s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, soluție menținută ca legală și temeinică prin respingerea plangerii de către Judecătoria Z., la data de 25.01.2013, în dosarul nr._ .
În raport cu această soluție care are autoritate de lucru judecat atâta timp cât nu au apărut fapte și împrejurări noi care nu au fost avute în vedere de organele de urmărire penală, încheierea de extindere a procesului penale nu este legală.
A mai criticat sentința penală pentru greșita interpretare a probelor în ce privește reținerea culpei proprii, arătând în esență, că nu a încălcat vreo dispoziție legală referitoare conducerea autoturismului pe drumurile publice, rapoartele de expertiză arătând – în mod clar că acțiunile inculpatului I. D. M. coroborate cu acțiunile victimei însăși reprezintă cauzele care au condus la producerea accidentului și la urmarea produsă și că, în lipsa acestor acțiuni, accidentul nu s-ar fi produs.
Recurentul inculpat I. D. M. a solicitat, în principal, achitarea sa pentru cazul prev. de art. 10 lit. c Cod procedură penală, iar în subsidiar, reținerea unei culpe mult mai reduse în producerea accidentului, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei.
Recurentul asigurător a criticat, în esență, sentința pentru reținerea unei culpe de 40% în sarcina inculpatului D. C. C., arătând că, în raport cu probatoriul cauzei, trebuie luată în considerare o culpă mai mică în raport cu gravitatea deosebită a faptei inculpatului I. D. M. care circula cu un utilaj hipo supraîncărcat.
Pe latură civilă a solicitat respingerea, ca neîntemeiate, a pretențiilor părților civile la despăgubiri îndreptate numai împotriva inculpatului D. C. C., arătându-se, în esență, că nu au fost probate cu documente justificative.
Recurentele părți civile au criticat sentința, sub aspectul laturii penale arătând că singurul vinovat de producerea accidentului este inculpatul D. C. C. arătând că, în mod greșit, s-a reținut că, la momentul accidentului era întuneric afară iar sub aspectul laturii civile au solicitat majorarea daunelor morale și materiale.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 3856 teza finală Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Criticile de nelegalitate invocate în recursul parchetului și al asigurătorului sunt fondate, în considerarea următoarelor argumente:
Prin rechizitoriul nr.1047/P/2009 din data de 01.06.2011 P. de pe lângă Judecătoria Z. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I. D. M. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, încetarea urmăririi penale împotriva aceluiași inculpat pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, ca urmare a intervenirii împăcării și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D. C. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal și art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal pentru lipsa culpei.
În fapt, s-a reținut că, în seara zilei de 25.10.2009, în jurul orelor 18,15, învinuitul D. C. C. se deplasa la volanul autoturismului marca DACIA L. cu nr._ pe DJ 506 către municipiul A. - localitatea sa de domiciliu, fiind însoțit în autovehicul de soția sa D. L. I. care se afla pe bancheta din spate, pe partea dreaptă împreună cu copilul lor în vârstă de câteva luni.În aceeași seară, în fața autoturismului condus de inculpatul D. C. C., circula un vehicul cu tracțiune animală, încărcat cu coceni, vehicul ce era condus de inculpatul I. D. M. și în care se mai aflau așezați pe încărcătura cu coceni părțile vătămate T. F. - mama învinuitului I. D. și T. A. - bunicul acestuia, în seara respectivă inculpatul I. M. și cei doi ocupanți ai căruței (vehicul care nu era semnalizat corespunzător pentru circulația pe timp de noapte) se întorceau către casă de la o suprafață de teren de unde încărcaseră coceni.
În timp ce conducea autoturismul pe DJ 506, în zona Km 13 + 900, având direcția de deplasare Cervenia - Smîrdioasa inculpatul D. C. C. a observat la o distanță mică în fața sa căruța nesemnalizată condusă de inculpatul I. D. M. și deși a frânat energic nu a putut evita impactul cu căruța lovind cu partea frontală stânga a autoturismului partea din spate a căruței. Urmare a impactului, căruța a fost împinsă înainte, după care s-a răsturnat pe partea stângă a drumului, iar ocupanții acesteia au fost aruncați de pe încărcătură pe partea carosabilă.
În urma impactului dintre cele două vehicule a rezultat vătămarea corporală a numiților T. A. și T. F. care au fost transportați cu ambulanța la spital unde au fost internați pentru acordare de îngrijiri medicale. Partea vătămată T. A. a fost internat la S. C. de Urgență „B. A." București în perioada 27.10 -10.11.2009, iar partea vătămată T. F. a fost internată la aceeași unitate spitalicească de la data de 26.10.2009 și până la data de 23.01.2010 când a decedat. Conform certificatului medico - legal nr. 1.198/C/2586 din 10.11.2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Teleorman a rezultat că partea vătămată T. A. a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corp dur posibil în condițiile unui accident de trafic rutier ce au necesitat pentru vindecare în total 90 - 100 zile de îngrijiri medicale. Conform raportului medico-legal de necropsie nr. A_ din 17.06.2009 întocmit de I.N.M.L „M. Minovici" moartea numitei T. F. a fost violentă și s-a datorat dilacerării și hemoragiei meningo -cerebrale consecința traumatismului cranio cerebral cu fractură craniană complicat în evoluție cu stare septică cu determinări multiple. Leziunile constatate s-au putut produce prin cădere din căruță și lovire de plan dur. Intre leziunile traumatice și deces existând legătură de cauzalitate directă.
Soluția de netrimitere în judecată a învinuitului D. C. C. a fost atacată potrivit art. 2781 Cod procedură penală, plângerea fiind respinsă prin sentința penală nr. 14 din data de 25.01.2013 a Judecătoriei Z., hotărârea fiind definitivă în condițiile art. 2781 alin. 10 Cod procedură penală.
Potrivit art. 2781 alin. 11 Cod procedură penală, în situația prevăzută în alin. (8) lit.a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală, nu mai poate fi cercetată pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul din cazurile prev. de art. 10.
Curtea constată că, în cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză tehnică auto pentru a se stabili dinamica accidentului ale cărei concluzii au în sensul că: accidentul de circulație din seara zilei de 25.10.2009 a constat în lovirea din spate a căruței conduse de învinuitul I. D. M. de către autoturismul condus de învinuitul D. C. C. pe fondul nesemnalizării căruței conform prevederilor legale în timp ce acesta se deplasa pe timp de noapte pe DJ 506. Tot din concluziile expertizei tehnice auto a mai rezultat că în momentul impactului căruța nesemnalizată corespunzător ce era condusă de învinuitul I. D. M. se deplasa pe partea dreaptă a DJ 506 aflându-se cu partea dreaptă la circa 1,50 metri de marginea din dreapta a drumului și la 0,20 metri de axul drumului. S-a mai stabilit de asemenea că momentul apariției stării de pericol l-a reprezentat momentul în care căruța condusă de învinuitul I. D. M. a pătruns noaptea pe DJ 506 fără ca aceasta să fie echipată corespunzător cu sursele de lumină și dispozitivele fluorescent – reflectorizante prevăzute de lege și fără ca învinuitul I. D. M. - în calitate de conducător al vehiculului să poarte îmbrăcăminte cu elemente fluorescent – reflectorizante. În urma calculelor făcute de expertul tehnic desemnat să efectueze expertiza tehnică în cauză s-a stabilit că în momentul premergător impactului autoturismul condus de învinuitul D. C. C. circula cu o viteză de 49,35 Km/h și în condițiile date acesta nu avea posibilitatea de a evita producerea accidentului decât dacă ar fi circulat cu o viteză mai mică de 38 Km/h.
În cursul cercetării judecătorești a fost efectuată o nouă expertiză tehnică auto ale cărei concluzii au fost că viteza de deplasare a autoturismului în momentul producerii accidentului a fost de cca. 60Km/h, iar viteza maximă la care conducătorul auto putea opri autoturismul fără să lovească căruța ar fi fost de 54 -55 km/h.
Raportul de expertiză criminalistică nr. 243 din 31.07.2012 efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertiză Criminalistică București a concluzionat că viteza posibilă de deplasare a autoturismului marca Dacia L. condus de învinuitul D. C. C. în momentul premergător producerii accidentului a fost de 55 Km/h, iar viteza maximă probabilă la care se putea evita accidentul respectiv viteza maximă adaptată la spațiul de vizibilitate frontală al conducătorului auto ar putea permite oprirea autovehiculului în limita respectivului spațiu era de cca. 38 Km/h.
Concluziile raportului de expertiză criminalistică în ce privește posibilitatea de evitare a accidentului de către conducătorul auto sunt aceleași cu cele din prima expertiză tehnică efectuată, respectiv că viteza trebuia să fie mai mică de 39 Km/h.
Efectuarea unei noi expertize tehnice asupra dinamicii accidentului în cursul cercetării judecătorești, în condițiile în care prima expertiză efectuată în cursul urmăririi penale nu conținea aspecte controversate de natură să conducă la lămuriri suplimentare, cu concluzii sensibil diferite doar în privința vitezei probabile cu care a circulat autoturismul condus de învinuitul D. C. C. dar care asupra posibilității de evitare a accidentului estimează constant viteza de aproximativ 38 Km/h, nu poate avea semnificația apariției unor împrejurări noi, necunoscute instanței care să condusă la ignorarea dispozițiilor art. 2781 Cod procedură penală care nu mai permit redeschiderea urmăririi penale împotriva învinuitului față de care, prin hotărârea definitivă, s-a decis că nu mai poate fi cercetat pentru aceeași faptă.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 337 Cod procedură penală dacă în cursul judecății se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.
Este evident că, în speță, nu există niciuna din situațiile în care se poate cere extinderea procesului penal potrivit normei arătate, întrucât există o unică faptă iar persoana învinuitului era cunoscută organelor de urmărire penală care au dat, în ceea ce îl privește, o soluție de netrimitere în judecată.
Mai mult inițiativa extinderii procesului penal cu privire la alte persoane o poate cere numai procurorul ori, solicitarea de a se extinde procesul penal a fost formulată de apărătorul inculpatului I. D. M. și partea civilă (persoane care au și formulat plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată).
Prin urmare, în mod nelegal,s-a dispus extinderea procesului penal cu privire la învinuitul D. C. C. față de care inițial s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, neputându-se reține, chiar prin suplimentarea probatoriului, o culpă proprie a acestuia în producerea accidentului, motiv pentru care, Curtea va reforma sentința dispunând achitarea acestuia pentru impedimentul prev. de art. 10 lit. d) Cod procedură penală, cu consecința pe latura civilă, a exonerării de la plata despăgubirilor către părțile civile precum și de la plata cheltuielilor de spitalizare.
Cât privește recursurile declarate de inculpatul D. C. C. și părțile civile I. M. C. și T. A. acestea sunt vădit nefondate, urmând a fi respinse, în condițiile art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Inculpatul a condus un vehicul de tracțiune animală încărcat cu coceni, peste încărcătură aflându-se așezați victima T. F. (mama învinuitului) și T. A. (bunicul acestuia), nesemnalizată corespunzător pentru circulația pe timp de noapte, accidentul având loc la 25.10.2009, dată la care, potrivit adresei depusă la fila 64 dosar recurs, s-a trecut la ora de iarnă, întunericul fiind instalat la ora producerii accidentului 1815-1824(sesizarea telefonică).
Conducătorul autoturismului a frânat încercând evitarea impactului cu vehiculul cu tracțiune animală nesemnalizat, lovind cu partea frontală stângă a autovehiculului partea din spate a căruței care,în urma impactului a fost împinsă și ulterior, s-a răsturnat datorită încărcăturii, ocupanții fiind aruncați de pe încărcătură pe partea carosabilă.
Culpa inculpatului I. D. M. este evidentă, fiind încălcate dispozițiile legale prev. de art. 17 alin.1,2,3,4 și 5, art. 164 și ar. 165 alin. 1 lit. g din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 145/2002 privind circulația pe drumurile publice, astfel că în mod legal și temeinic s-a dispus tragerea acestuia la răspundere penală.
Pedeapsa aplicată este just individualizată în raport cu criteriile art. 72 Cod penal, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare.
Cum inculpatul I. D. M. – rudă cu părțile civile care nu au înțeles să exercite asupra lui acțiunea civilă este singurul culpabil de fapta generatoare de prejudicii, având în vedere argumentele pentru care inculpatul D. C. C. a fost exonerat de răspundere, recursurile părților civile sunt vădit nefondate.
D. pentru care, Curtea în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cpp va admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Z., inculpatul D. C. C. și asigurătorul . Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr.29 din data de 07.03.2013, pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._ .
Va casa în parte sentința penală recurată și rejudecând în fond:
În baza art. 11 pct.2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. va dispune achitarea inculpatului D. C. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și 4 C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. va dispune achitarea inculpatului D. C. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 C.pen.
Va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de părțile civile I. M. C. și T. A..
Va înlătură obligarea inculpatului D. C. C. la plata către partea civilă S. C. de Urgență B. A. București a sumei de 9358,20 lei, cheltuieli de spitalizare ocazionate de spitalizarea defunctei T. F., precum și a sumei de 346,88 lei, cheltuieli de spitalizare ocazionate de spitalizarea părții civile T. A.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în fond în cazul inculpatului D. C. C. vor rămâne în sarcina acestuia.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cpp va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul I. D. M. și părțile civile I. M. C. și T. A. împotriva sentinței penale nr. 29 din data de 07.03.2013, pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Z., inculpatul D. C. C. și asigurătorul . Reasigurare SA vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 192 alin. 2,4 C.p.p. va obliga pe inculpatul I. D. M. și părțile civile I. M. C. și T. A. la plata a câte 100 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cpp admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Z., inculpatul D. C. C. și asigurătorul . Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr.29 din data de 07.03.2013,pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală recurată și rejudecând în fond:
În baza art. 11 pct.2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. dispune achitarea inculpatului D. C. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și 4 C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. dispune achitarea inculpatului D. C. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 2 C.pen.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de părțile civile I. M. C. și T. A..
Înlătură obligarea inculpatului D. C. C. la plata către partea civilă S. C. de Urgență B. A. București a sumei de 9358,20 lei, cheltuieli de spitalizare ocazionate de spitalizarea defunctei T. F., precum și a sumei de 346,88 lei, cheltuieli de spitalizare ocazionate de spitalizarea părții civile T. A.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în fond în cazul inculpatului D. C. C. rămân în sarcina acestuia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cpp respinge,ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul I. D. M. și părțile civile I. M. C. și T. A. împotriva sentinței penale nr. 29 din data de 07.03.2013, pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Z., inculpatul D. C. C. și asigurătorul . Reasigurare SA rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 192 alin. 2,4 C.p.p. obligă pe inculpatul I. D. M. și părțile civile I. M. C. și T. A. la plata a câte 100 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. N. C.-C. C. A. A. R.
GREFIER
C.-M. S.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. C.R. N. – Judecătoria Z.
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
