Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 295/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 295/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 295
Ședința publică din data de 12.03.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. L.
JUDECĂTOR: G. D.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de condamnatul M. M. împotriva sentinței penale nr. 25/27.01.2014, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Potrivit dispozițiilor normelor tranzitorii din Legea nr. 255/2013, art. 10 alin.2, Curtea recalifică calea de atac exercitată în cauză ca apel.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-contestator personal, în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. C. Ș. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr. 7911/04.03.2014, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de apel.
Curtea acordă posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul-contestator.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-contestator, având cuvântul, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a) C.p.p. solicită admiterea apelului, iar rejudecând pe fond să se admită contestația la executare împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul București.
În temeiul art. 598 C.p.p. solicită a se constata că prezenta contestație se încadrează în cazurile prevăzute de legiuitor, apelantul considerând că în condițiile în care președintele completului de judecată care a dispus condamnarea sa la 10 ani de închisoare, fiind implicat într-o cauză penală și arestat – judecător C. V. – hotărârea de condamnare nu mai este valabilă.
Arată că, apelantul-contestator solicită admiterea apelului, admiterea contestației la executare și înlăturarea sentinței de condamnare.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate prin care a fost respinsă ca nefondată contestația la executare, întrucât la data pronunțării hotărârii motivele de contestației nu se încadrau în cazurile prevăzute de art. 461 V.C.p.p.
Apelantul-contestator M. M., având ultimul cuvânt, arată că a fost achitat de Tribunalul București, iar ulterior a fost condamnat de d-na judecător C. V. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, motivarea fiind aceea că Tribunalul București a dat dovadă de prea multă clemență.
Apreciază că, de la achitare la o pedeapsă de 10 ani închisoare este o diferență colosală și consideră că a fost nedreptățit la Curtea de Apel București, în condițiile în care în dosarul său există doar un singur indiciu, ori noua legislație penală nu mai permite condamnarea pe indicii.
Precizează că execută o pedeapsă de 10 ani închisoare și nu știe pentru ce.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 295
Ședința publică din data de 12.03.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. L.
JUDECĂTOR: G. D.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de condamnatul M. M. împotriva sentinței penale nr. 25/27.01.2014, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Potrivit dispozițiilor normelor tranzitorii din Legea nr. 255/2013, art. 10 alin.2, Curtea recalifică calea de atac exercitată în cauză ca apel.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-contestator personal, în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. C. Ș. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr. 7911/04.03.2014, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de apel.
Curtea acordă posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul-contestator.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-contestator, având cuvântul, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a) C.p.p. solicită admiterea apelului, iar rejudecând pe fond să se admită contestația la executare împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul București.
În temeiul art. 598 C.p.p. solicită a se constata că prezenta contestație se încadrează în cazurile prevăzute de legiuitor, apelantul considerând că în condițiile în care președintele completului de judecată care a dispus condamnarea sa la 10 ani de închisoare, fiind implicat într-o cauză penală și arestat – judecător C. V. – hotărârea de condamnare nu mai este valabilă.
Arată că, apelantul-contestator solicită admiterea apelului, admiterea contestației la executare și înlăturarea sentinței de condamnare.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate prin care a fost respinsă ca nefondată contestația la executare, întrucât la data pronunțării hotărârii motivele de contestației nu se încadrau în cazurile prevăzute de art. 461 V.C.p.p.
Apelantul-contestator M. M., având ultimul cuvânt, arată că a fost achitat de Tribunalul București, iar ulterior a fost condamnat de d-na judecător C. V. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, motivarea fiind aceea că Tribunalul București a dat dovadă de prea multă clemență.
Apreciază că, de la achitare la o pedeapsă de 10 ani închisoare este o diferență colosală și consideră că a fost nedreptățit la Curtea de Apel București, în condițiile în care în dosarul său există doar un singur indiciu, ori noua legislație penală nu mai permite condamnarea pe indicii.
Precizează că execută o pedeapsă de 10 ani închisoare și nu știe pentru ce.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.25 din 27 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția penală în dosarul nr._ , a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul M. M. împotriva sentinței penale nr.501 din 05.05.2009 a Tribunalului București secția I-a penală, definitivă prin decizia penală nr.267 din 16.12.2009 a Curții de Apel București secția I-a penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța investită cu soluționarea contestației la executare a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ la data de 03.12.2013, petentul condamnat M. M., în prezent deținut în Penitenciarul G., a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să se facă aplicarea noilor prevederi din Noul Cod penal ce va intra în vigoare la data de 01.02.2014 și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei de 10 ani închisoare în a cărei executare se află - pedeapsă aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni la Legea nr.143/2000 modificată și completată - la maximul special prevăzut de noua lege.
La dosarul cauzei s-a depus în fotocopie mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.677 din 07.01.2010 emis pe numele petentului condamnat de Tribunalul București secția I-a penală, pentru o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.
Prima instanță a reținut că art.246 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal a stabilit că Legea nr.286/2009 privind Noul Cod Penal cu modificările și completările ulterioare a intrat în vigoare la data de 01.02.2014 iar cererea de contestație la executare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 03.12.2013, deci anterior datei de intrare în vigoare a Noului Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul M. M., cale de atac care, în lumina dispozițiilor cuprinse în normele tranzitorii din Legea nr.255/2013 a fost recalificată ca fiind apel.
În susținerea apelului petentul contestator M. M. arată că solicită, în principal, achitarea întrucât instanța care a hotărât condamnarea sa a soluționat cauza doar pe baza unor indicii. Mai arată apelantul contestator că unul dintre membrii completului de judecată ce a hotărât condamnarea sa a fost implicat într-o cauză penală și ulterior arestat așa încât, opinează apelantul, condamnarea sa nu ar mai fi una valabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Art.598 din Noul Cod de procedură penală prevede că împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Privitor la motivele invocate în susținerea căii de atac, Curtea constată că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute limitativ în art. 598 Cod procedură penală, susținerile acestuia vizând fondul cauzei, iar nu incidente apărute în faza executării hotărârii.
În contestația formulată inițial petentul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile precizând că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat au fost reduse de către legiuitor, așa încât s-ar impune reducerea pedepsei.
Potrivit art.6 alin.1 din Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Astfel, Curtea reține că Noul Cod penal a suprimat dispozițiile din vechiul Cod penal privitoare la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile, așa încât noile prevederi reglementează doar ipoteza aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile.
În cazul aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile limitarea autorității de lucru judecat generată de reducerea pedepsei este explicată de necesitatea asigurării efectivității principiului legalității pedepsei ce implică nu doar existența unui suport legal la data aplicării ci și menținerea acestuia pe durata executării, în condițiile în care pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, existând o diferență de pedeapsă care nu s-ar mai regăsi într-un text în vigoare.
Este adevărat că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care petentul fusese condamnat – art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 - în noile reglementări a fost redusă, aceasta fiind închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi în raport de vechea reglementare, închisoarea de la 10 la 20 de ani.
Însă, în speță, Curtea constată că pedeapsa aplicată este legală atât în raport de legea veche cât și în raport de legea nouă așa încât nu s-ar mai putea identifica un temei constituțional pentru reducerea pedepsei și implicit pentru limitarea autorității de lucru judecat a hotărârii de condamnare.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit.b din Noul Cod de procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de contestatorul M. M. împotriva sentinței penale nr.25 din 27 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul G..
Conform art.275 alin.2 din Noul Cod de procedură penală va fi obligat apelantul contestator la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de contestatorul M. M. împotriva sentinței penale nr.25 din 27 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția penală în dosarul nr._ .
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, avansându-se din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. D. G.
GREFIER,
C. G.
Red.L.S./Th.red.C.V.M.-ex.3/07.04.2014
T.G. – jud.G.O.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 313/2014.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1628/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
