Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 330/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 330/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 330/A
Ședința publică din data de 17.03. 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – O. B.
JUDECĂTOR – S. C.
GREFIER – I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost legal reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de inculpatul condamnat N. G. F. împotriva sentinței penale nr. 2/08.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria T. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul – condamnat N. G. F. personal, adus de la locul de deținere – P. J. și asistat de apărător desemnat din oficiu, S. M., care depune delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 7039/25.02.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea pune în discuție, din oficiu, competența soluționării acestei căi de atac, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria T. M..
Avocatul apelantului – condamnat apreciază că Tribunalul Teleorman este competent să soluționeze apelul formulat împotriva sentinței penale nr.2/08.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ .
Reprezentantul Ministerului Public solicită declinarea competenței către Tribunalul Teleorman.
Apelantul – condamnat arată că lasă la aprecierea instanței aspectul pus în discuție.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2/8.01.2014, pronunțată de Judecătoria T. M. a fostă respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul N. G. F., deținut în Penitenciarul J.-București, pe care l-a obligat să plătească 50 de lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanță de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2013 contestatorul N. G. F. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T. M..
În motivarea contestației acesta a arătat că pe parcursul judecății a avut o atitudine sinceră, a recunoscut totul, nu a negat nimic și a solicitat să fie judecat prin aplicarea art.320 1 Cod procedură penală. A considerat că legea nu a fost blândă și nu a ținut cont de sinceritatea lui și nici de cei doi copii de vârstă mică pe care-i are și pedeapsa este prea mare.
S-a menționat de instanța de fond că potrivit art.461 C.pr.pen. contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
În speță, verificând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că motivele invocate de către condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art.461 Cod pr.penală pentru exercitarea contestației la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul N. G. F..
Analizând excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, Curtea constată următoarele:
Sentința penală atacată a fost pronunțată la data de 08.01.2014, înainte de . L. 135/2010 privind Codul de procedură penală, astfel încât împotriva acestei hotărâri contestatorul putea declara recurs în conformitate cu dispozițiile art. 385 indice 1 al. 1 lit. f Cod procedură penală din 1968, soluționarea acestui recurs fiind de competența tribunalului potrivit art. 27 pct. 3 Cod procedură penală din 1968.
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile tranzitorii, în speță art. 10 al. 2 din L. 255/2013 pentru punerea în aplicare a L. 135/2010 privind Codul de procedură penală, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noilor dispoziții procedurale, declarate împotriva hotărârilor pentru care lea veche nu prevedea calea de atac a apelului, se soluționează conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel, însă această recalificare a căii de atac nu atrage o schimbare de competență în condițiile în care textul menționează expres că soluționarea apelului se face „de către aceeași instanță”, în cazul de față instanța competentă potrivit legii vechi să soluționeze recursul, respectiv Tribunalul Teleorman.
Pentru aceste considerente, Curtea, va declina competența și va trimite cauza la Tribunalul Teleorman, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competența și trimite cauza la Tribunalul Teleorman.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. B. S. C.
GREFIER,
I. D.
Red.B.O./29.04.2014
Thred.V.D./5 ex./ 21.03.2014
Jud.Tr.Măg. - jud.I.V.
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 313/2014.... → |
|---|
