Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 213/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 213/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 213/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 213
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: M. O.
Judecător:A. N.
Grefier: A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..
Pe rol, se află soluționarea apelului declarat de apelant – inculpat A. F. împotriva sentinței penale nr. 347/26.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I –a Penală în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul – inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales V. P., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al apelantului – inculpat depune la dosar motivele scrise de apel; de asemenea, solicită admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, pe care le depune la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere pentru apelantul – inculpat.
Curtea, după deliberare, încuviințează cererea apelantului – inculpat, prin apărător ales, și administrează proba cu înscrisuri în circumstanțiere, cele depuse la dosar la acest termen.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat arară că primul motiv de apel privește încheierea instanței de fond din data de 26.10.2012, prin care, în mod nelegal, instanța de fond a respins cererea inculpatului de a fi judecat în condițiile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, apreciind că „întrucât nu a recunoscut acuzațiile din rechizitoriu, inculpatul nu poate beneficia de prevederile acestei proceduri”.
Solicită să se constate că în condițiile legii, la termenul din 26.10.2012, inculpatul a recunoscut, în integralitate, faptele care au fost reținute în sarcina lui prin actul de sesizare și, de asemenea, și-a însușit, în totalitate, probele administrate în faza de urmărire penală.
Este adevărat că în declarația aflată la fila 12 din dosarul de fond inculpatul a făcut precizarea că acea cantitate de canabis, cu care a fost surprins de către organele de cercetare penală, în flagrant, erau destinate consumului propriu. Față de această situație judecătorul a apreciat că inculpatul nu poate beneficia de prevederile acestei proceduri, motiv pentru care a respins cererea și a trecut la judecarea cauzei în regim de drept comun al acestei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Apreciază că hotărârea instanței de fond, de a refuza inculpatului beneficiile acestei proceduri prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală a fost greșită întrucât inculpatul, conform textului de lege, este obligat să recunoască, în totalitate, faptele reținute prin actul de trimitere în judecată; elementul material al infracțiunii constă în faptul că la data de 11.09.2008, inculpatul a fost surprins, în flagrant, în momentul în care ridica un colet care conținea 330 gr. canabis - acesta constituie elementul material al infracțiunii și această împrejurare a fost recunoscută întocmai de către inculpat, acesta și-a însușit toate probele administrate în faza de urmărire penală.
În consecință, în raport de aceste elemente, încadrarea juridică a faptelor nu este o condiție prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală; de altfel, judecătorul, indiferent de poziția procesuală a inculpatului, este obligat, din oficiu, să facă o încadrare corectă din punct de vedere juridic al faptelor, astfel cum acestea au fost recunoscut și cum au fost probate și asumate de către inculpat în faza de urmărire penală.
D. urmare, solicită să se constate că în mod nelegal instanța de fond a respins inculpatului beneficiul procedurii speciale prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, motiv pentru care solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și să se constate că inculpatul beneficiază de prevederile art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
În fapt, inculpatului i s-a refuzat beneficiul acestei proceduri motivat de faptul că din probele și situația de fapt expusă în rechizitoriu judecătorul fondului a avut o îndoială cu privire la încadrarea corectă a faptelor sub aspectul că, inițial, a considerat că prin această ridicare a coletului – care a venit printr-o societate de curierat din Spania, inculpatul ar fi putut să săvârșească, în concurs ideal, si infracțiunea de trafic internațional de droguri.
Al doilea motiv de apel vizează împrejurarea că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 4 din legea nr. 143/2000.
Solicită să se constate că elementul material al infracțiunii este comună celor două infracțiuni, respectiv deținerea; deținerea, ca modalitate de trafic, este determinată și in art. 2 și în art. 4, ceea ce le deosebește, ca și modalitate de incriminare, este scopul.
Organul de urmărire penală a considerat că scopul este pentru valorificarea ulterioară, în modalitățile prev. de art.2; în opinia apărării, pe baza probelor administrate în cauză nu există nici un indiciu din care să nu rezulte faptul că inculpatul a deținut acea cantitate pentru consumul propriu. Ceea ce s-a discutat este dacă acea cantitate, de 330 gr. canabis, prin faptul că este o cantitate droguri, creează incertitudini sub aspectul urmărilor, respectiv ce trebuia să facă inculpatul. Este adevărat că este un drog de mare risc însă acesta se fumează, iar 330 gr este o cantitate echivalentă cu 3 -4 pachete de țigări. Astfel, nu se poate înfrânge apărarea inculpatului în sensul că a deținut această cantitate pentru consumul propriu.
Așadar, și sub acest aspect solicită admiterea apelului.
Cel de-al treilea motiv de apel vizează împrejurarea ca inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, ca modalitate de executare a pedepsei dispunându-se suspendarea sub supraveghere; în aprecierea apărării, judecătorul fondului, în mod netemeinic, prin încălcarea disp. art. 72 Cod penal și a actelor în circumstanțiere de la dosar, a făcut și aplicarea și art. 86 ind. 3 lit. a Cod penal, impunând ca și modalitate de supraveghere și de sancționare a inculpatului ca, timp de 7 ani, să desfășoare o activitate, neremunerată, de 4 ori pe săptămână, în folosul comunității. În aprecierea apărării această dispoziție este excesivă; a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că din 2008 în 2013, fără să fie obligat, inculpatul desfășoară o asemenea activitate fără să fie condamnat.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice, în sensul celor mai sus solicitate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că au fost numeroase discuții cu privire la faptul dacă se pot aplica disp. art. 320 ins. 1 Cod procedură penală în ipoteza în care se recunoaște strict o realitate obiectivă, dar nu se recunoaște și poziția psihică; într-un final, practica judiciară s-a cristalizat în sensul că inculpatul trebuie să recunoască nu faptele înscrise în rechizitoriu ci săvârșirea acestora ( exact sintagma pe care o folosește legiuitorul în art. 320 ind. 1 Cod procedură penală), în sensul că inculpatul recunoaște întocmai săvârșirea faptelor. Din această sintagmă, „săvârșirea faptelor”, în mod evident, rezultă că inculpatul trebuie să recunoască și poziția psihică, intenția cu care a acționat.
Dacă nu am interpreta în acest fel s-ar ajunge la situații aberante; spre exemplu: asupra unui inculpat, prins în flagrant, se găsesc 20 kg heroină, iar acesta susține că este în vârstă de 18 ani și dorește să consume din respectiva cantitate până la împlinirea vârstei de 80 de ani, prin urmare întreaga cantitate este destinată consumului propriu. El recunoaște întreaga cantitate asupra sa însă nu dorea să o vândă.
În acest mod s-ar ajunge la fraudarea legii, ar fi deturnată legea de la scopul său.
Prin urmare, apreciază că în mod corect judecătorul fondului a respins această cerere în condițiile în care inculpatul, prins în flagrant, a recunoscut această faptă însă a susținut că deținea drogurile pentru consum propriu și nu pentru comercializare, astfel cum a s-a reținut în actul de sesizare al instanței.
S-a reținut art. 2 și nu art. 4 din Legea nr. 302/2004 întrucât, pe de-o parte, această cantitate este suficient de mare, dar nu este singurul argument; sunt depuse la dosar și interceptările efectuate, iar din convorbirile telefonice purtate de către inculpat rezultă această intenție de comercializare.
Referitor la cel de-al treilea motiv de apel apreciază că 4 ore pe săptămână nu este un efort prea mare din partea inculpatului în raport cu gravitatea acestei fapte; în consecință, și în privința acestui motiv de apel solicită respingerea, ca nefondat.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat arată că inculpatul a avut asupra sa o cantitate mică de droguri; referitor la convorbirile telefonice interceptate solicită să se constate că inculpatul și le-a însușit în totalitate.
Apelantul – inculpat A. F., personal, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 347/F/26.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a Penală s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei ca neîntemeiate.
În baza art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul A. F. la 3 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 86/3 Cp, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie sa se supună următoarelor masuri de supraveghere și obligații:
-se va prezenta lunar 1a datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București
-va anunța in prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea
-va comunica și justifica schimbarea locului de munca
-va comunica informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de
existenta
-va desfășura o activitate neremunerata, de 4 ore săptămânal, munca în folosul comunității, în cadrul unei instituții de specialitate (de ex atelier de munca in folosul comunității) sub supravegherea Serviciului de Probațiune
-se va supune masurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86/4 Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal s-au interzis inculpatului dispozițiile art. 64 lit. a teza finala și b Cod penal pe o durata de 7 ani.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 al.5 - 64 lit. a teza finala si b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa durata reținerii din 11.09.2008
În baza art. 17 alin 1 si art. 18 al 1 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inc. 189,14 g rezina de cannabis, 93,77 g rezina de cannabis, 54,47 g rezina de cannabis, cantități de droguri ramase in urma analizelor delaborator.
În baza art. 191 al 1 Cod pr.pen. a fost obligată inculpata la plata a 5000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr.684/D/P/2008 din 11.09.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial București a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A. F., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 11.09.2008 a preluat de la un șofer de furgonetă un pachet cu canabis ce a fost trimis din Spania, în vederea comercializării pe teritoriul României.
În faza de urmărire penală s-au administrat probele: denunțul martorului N. V., declarații martor denunțător N. V., procese-verbale de verificări și investigații, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, suportul optic ce conține înregistrarea convorbirilor telefonice, procesul-verbal de prindere în flagrant, raportul de constatare tehnico-științifică, dovada de predare la camera de corpuri delicte, declarația vamală de expediere a coletului, declarații martor Falk Ș., declarații martor Șoacăte I. R. și declarații inculpat A. F..
În faza de judecată s-a procedat la audierea inculpatului, administrarea probelor cu înscrisuri și referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
În luna septembrie 2008, în urma unui denunț organele de urmărire penală au procedat la interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de inculpat cu o persoană din Spania din conținutul cărora se deducea că urma să primească o cantitate de canabis pentru a fi comercializată în România.
A primit informații de la expeditorul drogurilor din Spania că pachetul urmează să fie adus de un șofer și s-i fie remis în data de 11.09.2008.
Organele de urmărire penală au organizat un flagrant și imediat după ce a primit coletul cu droguri a fost imobilizat, în pachet găsindu-se cantitatea de 330, 85 gr. canabis.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de deținere de droguri dând însă informații lapidare despre persoana care ar fi trimis drogurile.
Nu a fost reținută apărarea inculpatului că drogurile sunt pentru folosință proprie pe de o parte datorită cantității relativ mari și pe de altă parte din convorbirile efectuate rezultă cu claritate că era apelat de consumatori iar inculpatul era de acord să le remită drogurile.
Nu s-a impus de asemenea schimbarea încadrării juridice în trafic internațional de droguri având în vedere practica ICCJ (www.scj.ro), dar și a faptului că activitatea de ridicare de droguri de la un transportator nu se regăsește printre elementele normative ale traficului internațional de droguri, inculpatul nefiind persoana care a organizat aducerea lor în țară.
În drept, fapta inculpatului A. F. care în data de 11.09.2008 a preluat de la un șofer de furgonetă un pachet cu canabis ce a fost trimis din Spania, în vederea comercializării pe teritoriul României întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, criticând-o sub următoarele aspecte:
-greșita nereținere a prevederilor art. 3201 Cod procedură penală;
-greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 4 din aceeași lege;
-aplicarea greșită a prevederilor art. 863 lit. a Cod penal.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile aduse, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală în cauză, Curtea constată că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de deținere de droguri, însă a dat informații lapidare despre persoana care ar fi trimis drogurile și, contrar probatoriului, a arătat că drogurile erau pentru folosință proprie.
Potrivit textului legal a cărui aplicare se solicită, inculpatul trebuia să recunoască săvârșirea faptei, în sensul de realitate obiectivă, cât și ca poziție psihică, respectiv intenția cu care a acționat.
Prin urmare, prima instanță a respins cererea de aplicare a prevederilor art. 3201 Cod procedură penală, în condițiile în care inculpatul prins în flagrant a recunoscut fapta, însă s-a apărat că deține drogurile pentru consum propriu și nu pentru comercializare cum s-a reținut în rechizitoriu.
De asemenea, corect nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice, în considerarea cantității relativ mari de droguri, dar și în contextul interceptărilor aflate la dosar, din care rezultă doar intenția de comercializare.
Este întemeiată, însă, critica referitoare la împrejurarea că prima instanță a impus ca modalitate de supraveghere și de sancțiune a inculpatului ca timp de 7 ani să desfășoare o activitate neremunerată de 4 ore pe săptămână în folosul comunității, Curtea apreciind-o ca fiind excesivă, având în vedere persoana inculpatului, care este deschis la formarea unei noi atitudinii față de viață, așa cum rezultă din adresa Fundației Ihtis Mănăstirea P..
Astfel fiind, față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpat, va desființa parțial sentința și, în fond, va înlătura obligația arătată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelant – inculpat A. F. împotriva sentinței penale nr. 347/26.04.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I –a Penală, în dosar nr._ .
Desființează parțial sentința penală și în fond:
Înlătură obligația inculpatului de a desfășura o activitate neremunerată de 4 ore săptămânal, muncă în folosul comunității, în cadrul unei instituții de specialitate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. O. A. N.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. D.G. M. – Tribunalul București – Secția I-a Penală
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1595/2013. Curtea de Apel... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1598/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
