Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1102/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1102/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 1102/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1102/R
Ședința publică de la data de 12 iunie 2013
Curtea constituită din:
P. - L. C-T. C.
JUDECĂTOR - V. C.
JUDECĂTOR - M. L.
GREFIER - M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol recursul formulat de contestatorul L. A. R., împotriva sentinței penale nr. 363 din data de 26 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul contestator L. A. R., în stare de arest și asistat de avocat A. D., desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 7 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că nu mai sunt excepții de invocat sau probe de administrat și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului contestator solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, admiterea contestației la executare. Arată că recurentul contestator este nemulțumit de soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și consideră că art. 3201 Cod procedură penală a fost greșit aplicat, deși s-a admis recursul său. În opinia sa, consideră că deși această cerere nu se înscrie în prev. art. 461 Cod procedură penală se impune totuși admiterea astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul nefondat în raport de motivul inserat în contestația la executare, având în vedere că se solicită aplicarea dispozițiilor menționate anterior față de o hotărâre care deja este definitivă. Solicită a fi avută în vedere motivarea sentinței recurate și solicită respingerea recursului contestatorului, ca fiind nefondat.
Având ultimul cuvânt recurentul contestator solicită admiterea contestației la executare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 363/26.04.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de petentul condamnat L. A. R., dispunându-se obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 202/04.03.2011 a Tribunalului București Secția a II-a Penală la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
S-a mai arătat că prin decizia penală nr. 322/A/31.10.2011 a Curții de Apel București-Secția a II-a Penală a fost admis, între altele, apelul declarat de petentul L. A. R. și s-a dispus în ceea ce-l privește reducerea pedepsei aplicate de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.1 lit.a C.pen. și aplicarea art. 76 alin.1 lit.a C.pen. și că prin decizia penală nr. 1949/07.06.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis, între altele, recursul declarat de petentul L. A. R., a fost casată, în parte, decizia penală nr. 322/A/31.10.2011 a Curții de Apel București și sentința penală nr.202 din 4 martie 2011 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală și s-a făcut aplicarea art. 3201 C.pr.pen., menținându-se pedeapsa aplicată inculpatului L. A. R..
Raportat la această situație, Tribunalul a apreciat că, în cauză, contestația la executare formulată de petent, prin care acesta solicita reducerea pedepsei aplicate sub limita de 6 ani și 8 luni închisoare rezultată în urma aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., având în vedere și reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a C.pen., este nefondată pentru următoarele considerente:
- neîncadrarea motivului contestației la executare în dispozițiile art. 461 alin. 1 lit. d C.pr.pen. întrucât incidentul invocat nu a apărut în timpul executării pedepsei;
- cuantum pedepsei aplicate este în limitele prevăzute de lege în condițiile în care infracțiunii pentru care a fost condamnat petentul i s-au reținut atât circumstanțe atenuante cât și agravante ( art. 41 alin. 2 C.pen.), situație în care în raport de prevederile art. 80 alin. 2 C.pen. coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege (6 ani si 8 luni în cauza de față) nu mai este obligatorie.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat recurs, cu respectarea termenului legal, petentul L. A. R..
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei sentinței penale recurate, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Astfel, după cum corect a reținut prima instanță, solicitarea petentului L. A. R. de reducere a pedepsei de 7 ani închisoare aplicate în baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. -76 C.pen. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. sub 6 ani și 8 luni depășește în mod evident cazurile de contestație la executare expres și limitativ prevăzute de art. 461 C.pr.pen.
În acest sens, Curtea constată faptul că aspectul invocat de petent – omisiunea Înaltei Curți de Casație și Justiție de a proceda la reducerea pedepsei aplicate în urma reținerii și a dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. – nu reprezintă un incident ivit în cursul executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată acestuia, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 461 alin. 1 lit. d C.pr.pen., și nici nu poate fi considerat ca o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută în sensul art. 461 alin. 1 lit. c C.pr.pen., decizia Înaltei Curți fiind suficient de clară cu privire la pedeapsa ce urmează a fi executată de către petentul L. A. R..
Mai mult, prin contestația la executare pot fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția, or aceasta ar fi consecința în ipoteza în care s-ar da curs cererii formulate de petentul L. A. R..
Totodată, Curtea reține, în acord cu prima instanță, că susținerile petentului referitoare la nelegalitatea pedepsei de 7 ani închisoare aplicate sunt nefondate prin raportare la dispozițiile art. 80 alin. 2 C.pen. potrivit cărora „în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie”. În consecință, în condițiile în care sarcina inculpatului L. A. R. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată nu exista o obligație a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a coborî pedeapsa aplicată acestuia sub limita de 6 ani și 8 luni închisoare rezultată în urma aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., chiar dacă au fost reținute și circumstanțe atenuante.
Raportat la cele reținute, în baza art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen., constatând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul L. A. R..
Obligă recurentul contestator la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 de lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. C. V. C. M. L.
GREFIER
M. G.
Red./dact./2ex.
27.06.2013/M.C./jud.M.L
T.B.SII – jud. M.S.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 829/2012. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 958/2012.... → |
|---|
