Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 829/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 829/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-04-2012 în dosarul nr. 829/2012
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIE Nr. 829/2012
Ședința nepublică de la 26 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE - S. M.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR - M. O.
GREFIER - M.-M. S.
.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror N. N..
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursului declarat de părțile civile S. F., C. T., S. M., S. A. prin S. F. și M., S. S., S. G., C. M., C. N., C. A., C. E. împotriva sentinței penale nr. 443/8.12.2011, pronunțată de Judecătoria Călărași.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-inculpat D. C. N., personal și asistat juridic de apărător ales, T. A., cu împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei, recurenta parte civilă S. M., personal și asistată juridic de apărător ales, B. P., cu împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei, S. A., prin reprezentant legal S. F. și M., personal și asistată juridic de apărător ales, B. P., cu împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei, partea civilă S. F., personal și asistat juridic de apărător ales, B. P., cu împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei, partea civilă C. M., personal și asistată juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind părțile civile, C. T., S. S., S. G., C. N., C. A., C. E., reprezentate de apărător ales B. P., cu împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv adeverință nr. 487/20.03.2012 eliberată de Grupul școlar „Duiliu Z.” și adeverință nr.704/25.04.2012 eliberată de Grupul școlar „Duiliu Z.”.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales al părților civile arată că nu se opun administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea, apreciind înscrisurile ca fiind pertinente, concludente și utile în soluționarea cauzei, le încuviințează, fiind administrate la dosarul cauzei (filele 51,52).
Apărătorul ales al recurenților părți civile precizează, referitor la motivele de recurs ale părților civile, că se invocă, pe lângă disp. art. 3859 pct.14 din Codul de procedură penală și disp. art. 3856 pct. 3 coroborat cu art.3859 pct. 9 teza I și II din Codul de procedură penală.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art._ C.p.p. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurenților părți civile, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor în baza art.38515 pct.2 lit. d din Codul de procedură penală, casarea sentinței penale atacate și, reținând cauza spre rejudecare, pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
În principal, critică sentința penală atacată din prisma cuantumului pedepsei aplicat inculpatului și modalitatea de executare, susținând că există contradicții între considerentele și dispozitivul hotărârii primei instanțe, raportându-se numai la declarația inculpatului în sensul că la momentul producerii accidentului, victimele, cu acceptul părinților, s-au urcat în autoturismul condus de inculpat, ca ulterior inculpatul să declare că urma să meargă să facă întreceri în centrul orașului, mergând chiar să alimenteze cu carburant autoturismul. Apreciază că inculpatul și-a creat de la început o situație favorabilă și a încercat să-și diminueze răspunderea penală, însă instanța de fond nu a audiat părțile civile, pentru a se demonstra dacă victimele au plecat având acceptul reprezentanților lor legali. Arată că inculpatul, premergător accidentului, era conducătorul unui monoped, ulterior achiziționând un autoturism. Susține că există contradicții dintre declarațiile inculpatului și cele ale martorilor audiați, arătând că martorul T. C. a declarat că nu a fost amenințat inculpatul și nu i s-au adresat injurii.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și atitudinea manifestată de inculpat ulterior producerii accidentului, acesta neconștietizând gravitatea faptei sale și neavând regret și compasiune față de părțile civile, mai ales că victimele erau în legătură de prietenie cu acesta.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare cu executare în regim de detenție.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de părțile civile și menținerea sentinței penale nr. 443/8.12.2011, pronunțată de Judecătoria Călărași.
Arată că în fața instanței de fond apărătorul ales al părților civile a precizat că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare.
În opinia sa, prima instanță, analizând probatoriul administrat, a aplicat o pedeapsă corect individualizată, orientată spre maximul special prevăzut de lege, având în vedere disp. art. 109 din Codul penal și art.3201 din Codul de procedură penală, în modalitatea de executare prev. de art.861 din Codul penal.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că acesta provine dintr-o familie organizată și nu a mai fost sancționat penal niciodată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor părților civile în ceea ce privește latura penală, opinând în sensul înlăturării disp. art. 861 din Codul penal și schimbarea modalității de executare a pedepsei în executare efectivă.
Solicită a se avea în vedere modalitatea de comitere a infracțiunilor, una dintre acestea cu intenție, teribilismul de care a dat dovadă, conducând un autoturism la vârsta de 17 ani, fără a deține permis de conducere, ceea ce dus la producerea accidentului în urma căruia au decedat două persoane.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat, având cuvântul în replică, consideră că, atâta vreme cât parchetul nu a formulat recurs, nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei, făcând apel și la practica judiciară în materie.
Recurentul parte civilă S. F., având cuvântul, arată că este nemulțumit de faptul că inculpatul nu a conștientizat gravitatea faptelor sale.
Recurenta parte civilă S. M., având cuvântul, arată că este nemulțumită de faptul că inculpatul nu a manifestat compasiune față de părțile civile.
Recurenta parte civilă S. A. prin reprezentant legal S. F. ȘI M., precizează că are vârsta de 14 ani și lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
Recurentul partea civilă C. M., având cuvântul, arată că este nemulțumită de faptul că inculpatul nu are remușcări în urma producerii accidentului.
Intimatul-inculpat D. C. N., personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea infracțiunilor, era în relații de prietenie cu victimele, dar nu a mers acasă la părțile civile să ceară iertare întrucât a auzit ca îl amenință.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.443 din 8 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Călărași, în baza art.86 alin 1 din O.U.G. nr.195/2002 R cu aplic. art. 99 și urm. C.p. și art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul minor D. C. N.- fiul lui A. și Rădița, născut la data de 16.11.1993 în Călărași Județul Călărași, CNP-_, cetățenia română, studii 11 clase, elev clasa a XII- la Liceul Duiliu Z., stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în ., fără antecedente penale - la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 178 alin. 2 și 5 c.p. cu aplic. art. 99 și urm C.p. cu aplic. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, a mai fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 R cu aplic. art. 99 și urm. C.p. și art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 C.p., s-a dispus ca inculpatul minor D. C. N. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, teza II și lit. b Cod penal, începând cu împlinirea vârstei de 18 ani și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.86 ind. 1- 110 c.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani, calculat cu începere de la rămânerea definitivă a sentinței cum și a pedepsei accesorii (potrivit art. 71 alin. 5 C.p.)
S-a dispus ca, pe durata termenului de încercare și până la împlinirea vârstei de 18 ani să se încredințeze supravegherea minorului D. C. N. Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași.
Până la împlinirea termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere prev. de art. 86 ind. 3 lit. a-d Cod penal:
a) să se prezinte la datele fixate la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
S-a dispus ca pe durata aceluiași termen, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul minor să presteze o activitate nerenumerată în cadrul Primăriei de la locul de domiciliu cu o durată de 200 de ore, maxim 3 ore pe zi după programul de școală în zilele nelucrătoare și în vacanță, conform art.103 alin 3 Cod penal, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, până la împlinirea termenului de încercare să desfășoare o activitate, sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare, conform art. 86 ind. 3, alin. 3 lit. a Cod penal.
În baza art. 110 ind. 1 alin. 3 C.p., s-a pus în vedere inculpatului minor ca în cazul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor impuse sau neîndeplinirii măsurilor de supraveghere se poate dispune revocarea suspendării condiționate până la împlinirea vârstei de 18 ani și după împlinirea acesteia până la împlinirea termenului de încercare, se aplică corespunzător dispoz. art. 86 indice 4 C.p., privind revocarea suspendării sub supraveghere (conform art. 110 ind. 1 alin 3 teza finală C.p.).
În baza art. 385 ind. 17 alin. 4 C.p. rap. la art. 383 alin 2 C. p. p. și art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive de la 17 octombrie 2011 la zi.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului minor D. C. N., dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 347 Cod procedură penală, rap. la art. 320 ind. 1 alin 5 C. p. p., s-a dispus disjungerea laturii civile, urmând a se forma un nou dosar cu termen la data de 12 ianuarie 2012.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat din care 400 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut - în fapt – următoarea situație:
La data de 14 octombrie 2011, inculpatul, minor în vârsta de 17 ani, D. C. N., achiziționează de la martorul Bogoteanu C. autoturismul Dacia N. înmatriculat sub numărul_, pentru care i-a oferit în schimb motocicleta marca Honda cu numărul_, proprietatea acestuia.
De precizat că, la data de 16.11.2011, inculpatul D. C. N. urma să împlinească vârsta de 18 ani.
Deși nu poseda permis de conducere, în ziua de 16 octombrie 2011, inculpatul se întâlnește cu victimele S. Erwen și C. F. G., colegi de clasă majori și, de comun acord, hotărăsc să facă o plimbare cu mașina pe raza loc D.. Victimele majore cunoșteau vârsta colegului lor, cum și împrejurarea că acesta nu posedă permis de conducere.
În acest sens, inculpatul minor se urcă la volanul autoturismului și se deplasează de la domiciliul său pe străzile Dumbravei, Cornișei, Daliilor și Muncii din . domiciliul victimei S. Erwen F., acesta din urmă se urcă pe scaunul din dreapta față, în autoturismul condus de inculpat, după care împreună și-au continuat drumul până la domiciliul victimei C. F. G. situat pe . D..
La volanul autoturismului, inculpatul minor având în autoturism cele doua victime se deplasează la domiciliul martorei Bogăteanu M. de la care i-au doi litri de benzină pe care o pun în rezervorul autoturismului.
La un moment dat, cei trei hotărăsc de comun acord să conducă fiecare autoturismul pe o distanță de circa 1 km, pe . D..
Primul care urma să conducă autoturismul a fost inculpatul minor D. C. N. care se afla deja la volanul autoturismului. În timp ce conducea autoturismul, din direcția Primăriei spre unitatea de Pompieri din . parcurge circa 500 metri, trecând printr-o baltă, inculpatul pierde controlul volanului și intră cu partea laterală dreaptă într-un copac aflat pe scuarul ce separa cele două sensuri de circulație ale bulevardului. Impactul a fost deosebit de puternic, ducând la decesul celor doi pasageri respectiv a colegilor de clasă în persoana victimelor S. Erwen F. și C. F. G..
Speriat, inculpatul, inițial, încearcă să acorde ajutor victimelor, însă în momentul în care observă că la fața locului sosește ambulanța anunțată prin apelul 112 de martorul T. A. C., inculpatul părăsește locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
În continuare, inculpatul se deplasează în municipiul Călărași cu un autoturism de ocazie, la martora V. L., mătușa acestuia, căreia nu-i relatează nimic în legătură cu cele întâmplate. Văzându-l speriat, aceasta îl întreabă ce i s-a întâmplat, prilej cu care îi relatează cele întâmplate.
În aceste împrejurări, martora împreună cu minorul se hotărăște să se deplaseze în jurul orei 17,45, la sediul Poliției Călărași.
Din raportul de constatare medico legală nr. 3128/A3/261 din 27.10.2011, emis de SML Călărași, a rezultat că moartea victimei S. Erwen F. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic urmare a unui politraumatism cranio-cerebral-toraco-abdominal și al membrelor, cu multiple fracturi și rupturi de organe interne; că leziunile de violență au putut fi produse prin lovire de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier. Moartea poate data din 16.10.2011: Sângele recoltat de la cadavrul S. Erwen F. nu conține alcool (buletin analiză nr.797/A3/261 din 19.10.2011 SML Călărași ).
Din raportul de constatare medico legală nr. 3129/A3/261 din 27.10.2011, emis de SML Călărași, a rezultat că moartea victimei C. F. G. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic urmare unui politraumatism cranio-cerebral-abdominal; leziunile de violență au putu fi produse prin lovire de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier. Moartea poate data de 16.10.2011. Sângele recoltat de la cadavrul C. F. G. nu conține alcool (buletin de analiză nr. 796/A3/260 din 19.10.2011 SML Călărași).
Din adresa nr. 3423 din 18.10.2011 a I.P.J. Călărași-Serviciul Rutiere, a rezultat că inculpatul minor D. C. N. nu figurează în baza de date ca posesor al permisului de conducere.
Audiat în instanță, ca de altfel și cu ocazia urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, recunoaștere care se coroborează cu toate probele administrate în cauză. Totodată, a precizat că înțelege să se judece în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 320 indice 1 C.p.p.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, respectiv: procesele verbale de cercetare la fața locului, schițe, planșe fotografice, rapoarte de constatare medico legale, relații de la IPJ Călărași-Serviciul rutier, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Instanța de fond a concluzionat că – în drept - faptele inculpatului minor D. C. N., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 R cu aplic. art. 99 și urm. C.p.; art. 178 alin 2 și 5 C.p. cu aplic. art. 99 și urm Cod penal; art. 89 alin 1 din O.U.G. nr.195/2002 R cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, procedând la condamnarea inculpatului pentru fiecare faptă în parte.
Cum faptele se află în concurs real, în sensul că nu a intervenit condamnarea definitivă pentru prima faptă, judecătorul fondului a făcut în cauză aplicarea dispoz. art. 33 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, instanța de fond a avut în vedere persoana inculpatului minor în vârsta de 17 ani, dispoz. art. 320 ind. 1 c.p.p., că nu are antecedente penale, elev în clasa a XII-a, că provine dintr-o familie organizată, că părinții i-au creat toate condițiile necesare, s-au ocupat de educația acestuia, că a recunoscut și regretat sincer faptele, de natura infracțiunilor, modalitatea și împrejurările comiterii acestora, de faptul că nu a conștientizat consecința faptelor, că are o imagine favorabilă în comunitate, că acesta s-a speriat văzând ce s-a întâmplat și a părăsit locul accidentului relatând ulterior mătușii sale ce s-a întâmplat, reacție firească având în vedere vârsta minorului. De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că cele două victime majore au acceptat să urce în autoturismul condus de inculpatul minor deși cunoștea că acesta nu posedă permis de conducere, de asemenea martora Bogăteanu M. care a dat inculpatului minor 2 litri de benzină cunoștea vârsta copilului și avea posibilitatea să împiedice nenorocirea care avea să urmeze, anunțând eventual părinții inculpatului minor sau organele de poliție.
În raport de acest considerente, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei și educarea inculpatului se pot realiza fără ca acesta să execute pedeapsa, dispunând în cauză aplicarea dispoz. art.86 ind. 1 -110 C.p.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs părțile civile S. F., C. T., S. M., S. A. PRIN S. F. ȘI M., S. S., S. G., C. M., C. N., C. A., C. E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele reținute pe larg în practicaua prezentei decizii, în esență, doar pe latură penală, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
Curtea - examinând hotărârea atacată, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, în limita celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3859 alin.3 din Codul de procedură penală - constată că recursul declarat de părțile civile este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Curtea notează că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, aceasta fiind în concordanță cu întregul material probator administrat în cauză, la urmărirea penală, reținând pe baza întregului material probator administrat, motivând logic și concis împrejurările din care rezultă – în mod indubitabil – vinovăția inculpatului D. C. N. în comiterea faptelor pentru care a fost condamnat, împrejurările în care acestea s-au consumat fiind bine lămurite, în acord cu dispozițiile art.62 Cod procedură penală.
De asemenea, încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului D. C. N. este corectă, judecătorul fondului stabilind în mod corect atât că inculpatul se face vinovat de comiterea acestora, cât și procentul culpei, respectiv cea exclusivă.
Însă, dacă în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate pentru fiecare faptă în parte, cât și al pedepsei rezultante, Curtea constată că pedeapsa rezultantă - orientată spre limita minimă stabilită în condițiile anterior menționate, este proporțională cu gradul concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite, astfel cum este relevat de circumstanțele reale de comitere și, în același timp, reflectă în mod corespunzător datele personale ale inculpatului care, deși se află la prima confruntare cu legea penală, a comis fapta dedusă judecății cu doar o lună înainte de împlinirea majoratului - a fost aplicată în mod legal, nu același lucru se poate spune despre modalitatea de executare aleasă de instanța de fond.
Curtea subliniază că sancțiunile de drept penal se aplică pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, constrângerea și reeducarea infractorului, context în care, instanțele – procedând la individualizarea judiciară a pedepsei – operațiune, de altfel, extrem de complexă, adaptează pedeapsa la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea abstractă (sau concretă) a faptei, cât și cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura îndeplinirea funcțiilor și scopului respectivei pedepse.
Pornind de la aceste repere – expres consacrate de dispozițiile art.72 Cod penal coroborate cu dispozițiile art.52 Cod penal – Curtea apreciază că instanța care a judecat fondul cauzei nu a realizat o justă individualizare judiciară a modalității de executare a sancțiunii aplicate inculpatului D. C. N., întrucât, deși reale reținerile instanței de fond cu privire la vârsta inculpatului, a acordului victimelor și a celorlalți factori care au încurajat inculpatul spre comiterea infracțiunii, nu se poate trece peste culpa exclusivă a inculpatului la producerea accidentului, soldat – totuși - cu decesul a două persoane și acestea devenite majore cu doar puâin timp înainte de a deceda, de împrejurarea valorii legale prin reținerea alin.5 al art.178 Cod penal, aceasta, în mod evident, imprimând faptei săvârșite un caracter mai grav decât cel avut în vedere la incriminarea in abstracto a acesteia.
Pe de altă parte, intimatul din speță a comis un număr de trei infracțiuni aflate în concurs, iar față de atitudinea inculpatului după decesul victimelor, în sensul că imediat după producerea accidentului a fugit de la locul faptei, deci fără a se îngriji de niște persoane apropiate cărora le-a făcut rău (cu siguranță cel mai mare și de nereparat), indiferent de motivarea susținută, nici măcar – ulterior – după decesul colegilor și prietenilor săi, acesta (inculpatul) nu s-a comportat adecvat, deși el putea fi îndrumat, dacă nu chiar obligat, de către părinți în acest sens.
Totodată, contrar apărării formulate de părțile civile, Curtea constată că pedeapsa de 3 ani închisoare, este conformă cu dispozițiile legale mai sus menționate, însă, în concret, modalitatea de executare nu este justificată, fiind greșit individualizată în raport cu unele dintre criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv gravitatea faptei (determinată de culpa exclusivă a inculpatului, în condițiile încălcării de către acesta a unor dispoziții legale instituite pentru asigurarea siguranței circulației pe drumurile publice) și, mai ales, cu urmarea ei ireversibilă - decesul a două persoane, accidentate în aceste împrejurări).
D. urmare, fără a face abstracție de datele personale favorabile inculpatului (lipsa de antecedente penale, este elev, gradul de integrare socială, familială și profesională), Curtea constată, având în vedere și dispozițiile art.52 din Codul penal, că, pentru o sancționare justă a acestuia, se impune alegea unei alte modalității de executare, care să fie proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și, totodată, aptă a determina conștientizarea de către inculpat a necesității de respectare a regulilor legale și morale, pentru a nu mai comite în viitor fapte similare.
Pentru a proceda în acest mod, Curtea mai are în vedere și împrejurarea că Tribunalul Călărași, fiind investit cu recursul pe starea de arest a inculpatului, a reținut (fila 5 din încheiere, alin.6), a reținut că „atitudinea inculpatului reflectă un dispreț profund față de regulile de conviețuire socială, ignorând starea de pericol pe care nepriceperea lui a concretizat-o în moartea a două persoane”, astfel că, într-adevăr se are în vedere și viitorul inculpatului, dar se impune a se avea în vedere și viitorul pe care l-ar fi putut avea victimele.
Pentru toate aceste argumente, Curtea, în temeiul art.38515, pct.2, lit.d Cod procedură penală, va admite recursul părților civile, va casa – în parte – sentința penală atacată și, rejudecând, va înlătura prevederile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de instanța de fond și va dispune ca pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani să fie execută în regim de detenție.
Va face aplicarea art. 71 și 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Întrucât hotărârea penală atacată va fi reformată în parte, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Față de soluția ce va fi pronunțată, Curtea va face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de părțile civile C. T., S. M., S. A., S. S., S. G., C. M., C. N., C. A. și C. E., împotriva sentinței penale nr. 443/8.12.2011, pronunțată de Judecătoria Călărași.
Casează, în parte, sentința penală nr. 443 din 08 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Călărași, și rejudecând în fond:
Înlătură aplicarea art. 86 ind. 1, 2 și 3 cod penal și dispune ca pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani să fie execută în regim de detenție.
Face aplic. art. 71 și 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b cod penal .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. M. C.-B. I.-T. M. O.
GREFIER,
M.-M. S.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.2
red.N.O.A.-Jud.Călărași
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 825/2012. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
