Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 731/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 731/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 731/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.731/R
Ședința publică din data de 22.IV.2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. P.
Judecător: C.-V. G.
Judecător: N. S.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat G. M. împotriva Sentinței penale nr.1.004/5.XI.2012 a Judecătoriei Sectorului I, București, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde recurentul-inculpat, prin apărătorul ales Doruș D., din cadrul Baroului G., în baza împuternicirii avocațiale ., nr._/23.III.2013, atașată la fila 16 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, susține că pedepsele cu închisoarea aplicate de instanța de fond sunt mult prea aspre, întrucât nu s-a ținut seama de buna sa conduită anterioară comiterii infracțiunilor și de atitudinea procesuală sinceră, la care se adaugă împrejurările potrivit cărora nu și-a declinat o altă identitate și a absolvit proba teoretică a școlii de șoferi, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și, rejudecând în fond, reindividualizarea pedepselor închisorii, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74, alin.1, literele a și c, alin.2, Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public susține că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor închisorii, avându-se în vedere gravitatea infracțiunilor de conducere fără permis și părăsire a locului accidentului, prin starea de pericol creată pentru siguranța circulației pe drumurile publice. Arată că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzută de art.74, alin.1, lit.a, Cod penal, întrucât lipsa antecedentelor penale a fost avută în vedere la stabilirea unor pedepse cu închisoarea orientate către minimul special, de art.74, alin.1, lit.c, Cod penal, deoarece inculpatul nu a avut o atitudine procesuală sinceră cu privire la ambele fapte penale, de art.74, alin.2, Cod penal, întrucât promovarea probei teoretice a examenului auto nu este un merit al inculpatului, fiind necesară promovarea ambelor examene, pentru a putea conduce un autovehicul pe drumurile publice, iar declinarea unei alte identități decât cea reală ar fi constituit o nouă infracțiune. În consecință, pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1.004/5.XI.2012, din Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului I, București:
în temeiul art.86, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.320/1, Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul G. M. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere,
a făcut aplicarea art.71, alin.1-art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal,
în temeiul art.89, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.320/1, Cod procedură penală, l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției,
a făcut aplicarea art.71, alin.1-art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal,
în temeiul art.33, litera a, Cod penal, raportat la art.34, litera b, Cod penal, a contopit pedepsele închisori, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare,
a făcut aplicarea art.71, alin.1-art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal,
în temeiul art.81, Cod penal și al art.71, alin.5, Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principală și accesorie, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, calculat potrivit dispozițiilor art.82, Cod penal,
în temeiul art.359, Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83, Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate,
în temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul din data de 23.VIII.2013 al Pachetului de pe lângă Judecătoria Sectorului I, București, din Dosarul nr.2559/P/2012, s-a reținut, pe situația de fapt, că pe data de 20.I.2012, în jurul orei 14,00, inculpatul a condus, fără a deține permis de conducere, autoturismul marca Chevrolet Aveo, cu număr de înmatriculare_, aflat în proprietatea lui G. D., tatăl său, pe . București, din direcția Piața Universității către . a lovit autoturismul marca Opel Vivaro, cu număr de înmatriculare 3913 FNV, condus de martorul I. E.-L., apoi a părăsit locul producerii accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție.
A reținut că, la termenul de judecată din data de 5.XI.2012, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320/1, Cod procedură penală.
A arătat că există probe clare de vinovăție, administrate în cursul urmăririi penale, și anume procesul-verbal de constatare din data de 17.II.2012, ora 12,39, întocmit de D.G.P.M.B. – Brigada de Poliție Rutieră, procesul-verbal din data de 17.II.2012, conform căruia inculpatul nu figurează, în evidențe, ca posesor al permisului de conducere, declarațiile martorilor I. E.-L. și G. D., declarațiile inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepselor închisorii, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal, respectiv limitele speciale prevăzute de legea penală, reduse cu o treime, potrivit art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, gradul de pericol social concret al faptelor penale, care rezultă din urmarea acestora, concretizată în tamponarea unui alt autoturism care circula regulamentar, dar și urmarea care s-ar fi putut produce, prin vătămarea integrității corporale a celorlalți participanți la traficul rutier, persoana inculpatului, care deține un minimum de cunoștințe teoretice și practice privind conducerea pe drumurile publice, astfel cum rezultă din certificatul de absolvire a cursurilor de pregătire auto, nu este cunoscut cu antecedente penale și care, deși în cursul urmăririi penale a avut o atitudine procesuală parțial sinceră, prin recunoașterea doar a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a autovehiculului, fără a poseda permis de conducere, la cercetarea judecătorească a recunoscut ambele fapte penale, așa cum au fost reținute în sarcina sa, însă toate aceste elemente nu au fost reținute ca circumstanțe atenuante judiciare, ci ca împrejurări care atenuează răspunderea penală.
Sub aspectul executării, având în vedere atât împrejurările de comitere a faptelor penale, cât și particularitățile dezvoltării psiho-sociale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, a apreciat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei închisorii pot fi atinse fără executarea efectivă, astfel că a dispus suspendarea condiționată.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, pentru netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, a susținut că pedepsele cu închisoarea aplicate de instanța de fond sunt mult prea aspre, întrucât nu s-a ținut seama de buna sa conduită anterioară comiterii infracțiunilor și de atitudinea procesuală sinceră, la care se adaugă împrejurările potrivit cărora nu și-a declinat o altă identitate și a absolvit proba teoretică a școlii de șoferi.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și, rejudecând în fond, reindividualizarea pedepselor închisorii, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74, alin.1, literele a și c, alin.2, Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală recurată, atât din punct de vedere al motivului de netemeinicie invocat, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, mai întâi, Curtea constată că instanța de fond, în mod corect, a făcut aplicarea dispozițiilor art.320/1, alin.1 și alin.7, Cod procedură penală.
Cât privește cuantumul pedepselor închisorii, Curtea are în vedere aceleași criterii generale de individualizare prevăzute de art.72, alin.1, Cod penal, și anume limitele speciale ale pedepselor închisorii prevăzute de legea penală specială pentru fiecare infracțiune concurentă în parte, reduse cu o treime, ca efect al aplicării dispozițiilor art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, cuprinse între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile public a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, gradul mediu de pericol social al faptelor penale, care rezultă din modalitatea de comitere, mai precis inculpatul a luat autoturismul aflat în proprietatea martorului G. D., tatăl său, conducându-l la amiază, pe un bulevard extrem de circulat, unde, din cauza neîndemânării sale, a lovit, în intersecție, un alt autoturism, pe care l-a avariat, condus de martorul I. E.-L., căruia i-a lăsat numărul său de telefon mobil, pentru a se înțelege pe cale amiabilă, însă, de atunci, nu a răspuns la apelurile telefonice, persoana inculpatului, în vârstă de 24 ani la data comiterii infracțiunilor, a susținut, nedovedit, că are studii medii, nu are ocupație și nici loc de muncă, nu este cunoscut cu antecedente penale, însă lipsa antecedenței penale constituie o stare de normalitate, insuficientă pentru reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera a, Cod penal, privind buna conduită anterioară, cu toate că inculpatul, în loc să facă dovada unei preocupări oneste, a depus la instanța de fond, în fotocopie, o caracterizare din data de 29.X.2012 dată de C. M., vecinul său, care spune că inculpatul este model și că face parte dintr-o familie care nu este de scandal (fila 17, dosar de fond), a avut o atitudine procesuală parțial sinceră, afirmând că a condus autoturismul și a plecat de la locul accidentului pentru că avea o urgență medicală, apoi a plecat din București, așa încât este exclusă reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera c, Cod penal, starea de agravare a răspunderii penale a concursului de infracțiuni. Curtea apreciază că declararea adevăratei identități nu poate constitui o împrejurare ușurătoare pentru inculpat, ci o conduită firească, iar faptul că a încheiat cursurile școlii de șoferi, fără a reuși să obțină permisul de conducere, prin promovarea probei practice, nu-i poate crea o situație mai ușoară față de alte persoane la fel de necalificate, ci, dimpotrivă, ar fi trebuit să-l determine să conștientizeze pericolul pe care o asemenea persoană îl prezintă pentru siguranța circulației pe drumurile publice. Ca atare, nu poate fi reținută în favoarea sa nici circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74, alin.2, Cod penal.
Așadar, având în vedere toate aceste elemente de natură a caracteriza atât faptele penale, de o anumită gravitate, cât și persoana inculpatului, care, deși este infractor primar, nu are o preocupare onestă la vârsta sa de 24 de ani și a avut o atitudine procesuală nesinceră, invocând motive medicale inexistente, Curtea apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, cu doar două luni peste minimul special redus cu o treime, precum și pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului, reprezentând, de fapt, limita minimă specială redusă cu o treime, constituie rezultatul unei juste individualizări judiciare, iar pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, fără aplicarea vreunui spor pentru concursul real de infracțiuni, este în măsură să asigure scopurile educativ și punitiv ale pedepsei închisorii.
În consecință, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat G. M. împotriva Sentinței penale nr.1.004/5.XI.2012 a Judecătoriei Sectorului I, București, din Dosarul nr._, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat G. M. împotriva Sentinței penale nr.1.004/5.XI.2012 a Judecătoriei Sectorului I, București, din Dosarul nr._ .
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.IV.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. P. C.-V. G. N. S.
GREFIER,
I. P.
Red. și dact.: jud.D.P.
Jud. Sectorului I, București: D.-I. M..
2 ex.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 251/2013. Curtea de... → |
|---|
