Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 825/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 825/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-04-2012 în dosarul nr. 825/2012

Dosar nr._

Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 825/2012

Ședința nepublică de la 26 Aprilie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE: S. M.

JUDECĂTOR: C.-B. I.-T.

JUDECĂTOR: M. O.

GREFIER: M.-M. S.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror N. N..

Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat R. D. împotriva sentinței penale nr.263/5.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat R. D., aflat în stare de deținere (arestat în altă cauză) și asistat juridic de apărător din oficiu, A. F. cu delegație de substituire a avocatului D. R., lipsă fiind, intimatul parte responsabilă civilmente V. E., intimații părți vătămate F. L., B. M., R. C., M. Ș., R. I., intimatul S. DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp.art._ din Codul de procedură penală și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat R. D., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 263/5.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul disp.art.385⁹pct.14 din Codul de procedură penală și rejudecând pe fond, redozarea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că este prea mare în raport de fapta săvârșită.

Solicită a se avea în vedere atitudinea pozitivă manifestată inculpat, exprimată în regretul față de fapta reținută în sarcina sa, de recunoaștere, prevalându-se de disp. art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală, dar și circumstanțele personale ale acestuia, precizând că la data săvârșirii faptei era minor, iar în prezent familia îl susține, urmând a primi sprijinul acesteia în vederea integrării cât mai rapide în societate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței penale nr.263/5.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, ca fiind temeinică și legală, apreciind că pedepsele au fost just individualizate, avându-se în vedere natura și gravitatea faptei de furt calificat reținută în sarcina sa, fiind vorba despre cinci acte materiale comise într-un loc public.

În opinia sa, instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, fapta de furt calificat fiind concurentă cu alte infracțiuni, prin urmare, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-inculpat R. D., având ultimul cuvânt, solicită redozarea pedepsei, arătând că regretă fapta comisă.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:

Prin sentința penală nr.263/5.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul art. 334 C.p.p., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunile prev. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit.a, e, g C.pen. cu apl. art. 41 alin.2 și art. 99 alin.2 C.pen. în infracțiunile prev. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit.a, e, g, alin.2 lit.b C.pen. cu apl. art. 41 alin.2 și art. 99 alin.2 C.pen.

În temeiul art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit.a, e, g, alin.2 lit.b C.pen. cu apl. art. 41 alin.2 și art. 99 alin.2 C.pen. și art. 320 ind.1 C.p.p., a fost condamnat inculpatul R. D. la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (faptă săvârșită în perioada 14.03.2008 – 19.12.2008).

S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în speța dedusă judecății a fost săvârșită înainte de executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 492/23.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București definitivă prin neapelare, din care a fost liberat condiționat la data de 28.04.2010, având un rest de 164 zile.

În baza art.61 al.1 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului R. D. din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 492/23.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București definitivă prin neapelare la 14.07.2009.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 492/23.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București definitivă prin neapelare la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani și 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1715/12.09.2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 275 din 04.11.2011 a Tribunalului B. în pedepsele componente aplicate inculpatului prin sentința penală nr.821/17.12.2010 a Judecătoriei sectorului 6 București definitivă prin decizia penală nr. 790/07.04.2011 a Curții de Apel București și sentința penală nr. 279 /25.05.2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 1426/01.07.2011 a Curții de Apel București.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.821/17.12.2010 a Judecătoriei Sectorului 6 București definitivă prin decizia penală nr. 790/07.04.2011 a Curții de Apel București la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

A fost descontopită această pedeapsă în pedepsele componente:

-3 (trei) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. e, g, alin.2 lit.b C.pen. cu apl. art. 99 C.pen., la data de 24.02.2009

-3 (trei) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. e alin.2 lit.b C.pen. cu apl. art. 99 C.pen., la data de 19.03.2009

-3 (trei) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit.a, e, g, alin.2 lit.b C.pen. cu apl. art. 99 C.pen., la data de 06.06.2009

-1 (un) an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.492/23.06.2009 a Judecătoriei sectorului 6 București definitivă prin neapelare la 14.07.2009.

A fost înlăturat sporul de 6 luni.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 279 /25.05.2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 1426/01.07.2011 a Curții de Apel București.

S-a descontopit această pedeapsă în pedepsele componente:

-4 (patru) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.2 ind.1 lit. a,b,c C.pen. cu apl. art. 99 C.pen., la data de 15/16.07.2010

-2 (doi) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prev. de art. 192 alin.2 C.pen. cu apl. art. 99 C.pen., la data de 15/16.07.2010

-1 (un) an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit.a, e cu apl. art.99 C.pen., la data de 05.07.2010

-1 (un) an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit.a, e, g cu apl. art. 99 C.pen., la data de 10.08.2010

-164 zile închisoare rest neexecutat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 492/23.06.2009 a Judecătoriei sectorului 6 București definitivă prin neapelare la 14.07.2009

A fost înlăturat sporul de 1 an închisoare.

Conform art. 36 alin.1 rap. la art. 33 lit.a, art. 34 lit.b C.pen., a fost contopită pedeapsa de 1 an și 8 luni aplicată în speță, cu pedepsele astfel cum au fost puse în individualitatea lor aplicate prin sentințele penale susmenționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, care a fost sporită la 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.

În baza art.36 alin.3 C.pen.Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 10.04.2009 – 28.04.2010 și de la 26.08.2010 la zi.

Au fost anulate vechile mandate de executare a pedepselor și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa aplicată.

În baza art.14 C.p.p. art.346 C.p.p. rap. la art. 998 – 999 C.Civ., s-a luat act că părțile vătămate V. E. cu domiciliu in Bucuresti, . F. nr.2B, ..B, apt.80 sect.6, F. L., cu domiciliu in Bucuresti, ..28, ., . B. M., domicilita in Bucuresti, .-46, ., ., R. C., domiciliata in Bucuresti, ..57, sect.1, M. Ș. domiciliata in Bucuresti, bld.T. V., nr.57, ., sect.5 nu s-au constituit părți civile in procesul penal.

Î baza art.118 lit.e C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 1000 USD, 700 EUR, 70 EUR, 300 lei, 70 lei obținuți în urma vânzării telefonului mobil al părții vătămate F. L., 150 lei, 1000 lei, 200 lei, 30 lei, 80 lei obținuți în urma vânzării telefonului mobil al părții vătămate M. Ș..

În temeiul art. 191 al.2 C.p.p., a fost obligat inculpatul la 750 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

1. La data de 14.03.2008, în jurul orei 18:30, profitând de momentul în care partea vătămată V. E. introducea cumpărăturile efectuate la Carrefour Băneasa în portbagajul autoturismului Chevrolet cu nr._, inculpatul R. D., prin deschiderea portierei, a sustras geanta părții vătămate care se afla pe bancheta din dreapta - față a respectivului autoturism.

2. La data de 19.03.2008, în jurul orei 20:00, inculpatul R. D., prin deschiderea portierei autoturismului Ford Focus cu nr. B-_, aflat în parcarea complexului Carrefour Băneasa, a sustras, de pe bancheta dreapta – față, geanta părții vătămate F. L. S., profitând de momentul în care aceasta își introducea cumpărăturile în portbagaj.

3. La data de 08.09.2008, inculpatul R. D., prin deschiderea portierei autoturismului CITROEN C4 cu nr._, aparținând părții vătămate B. M. - aflat in parcarea complexului comercial Carrefour Baneasa, a sustras geanta personală a acesteia, în care se aflau mai multe bunuri, printre care: un telefon mobil, bani, carduri și acte de identitate.

4. La data de 12 11 2008, inculpatul R. D., prin deschiderea portierei dreapta-spate, a sustras din autoturismul BMW X3 cu nr._ aflat în parcarea complexului comercial Carrefour Băneasa, o geantă de damă aparținând părții vătămate R. C., în care se aflau mai multe bunuri: un telefon mobil, bani, carduri și acte de identitate.

5. La data de 08.09.2008, inculpatul R. D., prin deschiderea portierei, a sustras din autoturismul Ford cu nr._, aparținând părții vătămate M. Ș. - aflat în parcarea complexului comercial Carrefour Baneasa, o geantă de damă în care se aflau mai multe bunuri: un telefon mobil Nokia, carduri și acte de identitate.

Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, procese verbale de cercetare la fața locului, proces verbal de predare bunuri, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, proces verbal de predare bunuri, declarațiile inculpatului.

A concluzionat instanța de fond că faptele astfel reținute întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a, e și g, alin.2 lit.b din C.P.. cu aplic art. 41 alin 2 din C.P..

În ședința publică din 12.12.2011 (f.21 d.i.f.), inculpatul a declarat că solicită aplicarea prev. art.320 ind.1 C.p.p., astfel cum a fost acesta introdus prin Legea nr.202/2010, că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, solicitând instanței judecarea în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Întrucât prin actul de sesizare al instanței nu s-a reținut alin.2 lit.b al art. 209 C.P.., instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin Rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit.a, e, g C.pen. cu apl. art. 41 alin.2 și art. 99 alin.2 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit.a, e, g, alin.2 lit.b C.pen. cu apl. art. 41 alin.2 și art. 99 alin.2 C.pen., având în vedere că în gențile sustrase de inculpat se aflau și cărți de identitate ale părților vătămate.

Cu privire la reținerea formei continuate a infracțiunii de furt calificat săvârșită de inculpat, instanța a avut în vedere, pe lângă îndeplinirea condițiilor privind unitatea de subiect activ, pluralitatea actelor de executare și unitatea de calificare juridică, intervalul scurt de timp, precum și modul similar de săvârșire a faptelor, ce denotă o aceeași rezoluție infracțională.

Întrucât la momentul săvârșirii faptelor pentru care este cercetat inculpatul nu împlinise vârsta de 16 ani, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin 2 din C.P..

Având în vedere cele expuse, instanța de fond a aplicat inculpatului, pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

Sub acest aspect, instanța a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor - pe care le-a redus cu o treime, potrivit art.320 ind.1 C.p.p., față de împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

De asemenea, instanța a luat în considerare la individualizarea judiciară a pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului și vârsta acestuia la data săvârșirii faptei.

Cu privire la persoana inculpatului minor R. D., instanța fondului a reținut că s-a întocmit un referat de evaluare de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul București (filele 27-31 dosar instanță), din care rezultă următoarele aspecte: inculpatul provine dintr-o familie cu 11 membri, relațiile dintre membrii familiei fiind descrise ca normale, inculpatul având o relație apropiată cu mama sa. Inculpatul nu a desfășurat niciodată activități lucrative, mama acestuia declarând că a trăit doar „din furat”. Deși a declarat că dorește să meargă la școală și este dispus să desfășoare o activitate lucrativă pentru a obține un venit legal, inculpatul acceptă ca posibilitate și reluarea conduitei infracționale în situația în care nu va reuși să se încadreze în muncă. Deși la nivel declarativ inculpatul regretă implicarea în conduita infracțională, afirmațiile sale nu sunt susținute de fapte. Astfel, inculpatul și-a reluat conduita infracțională la foarte scurt timp de la liberarea sa după executarea unei pedepse privative de libertate.

S-a mai arătat că factorii de natură a influența într-un sens negativ conduita viitoare a inculpatului se concretizează în aspecte precum existența antecedentelor penale personale și în familia de origine (mama, unchii acestuia), vârsta fragedă la care a debutat în conduita infracțională, lipsa școlarizării, abandonul școlar prelungit, neimplicarea în activități lucrative care să asigure o ocupare constructivă a timpului liber. La acestea se adaugă influența grupului de prieteni, stilul educațional din familie caracterizat de lipsa controlului, absența regulilor și încrederea prea mare acordată de familie, care nu avea informații clare despre grupul de prieteni și modul cum acesta își petrece timpul liber, inexistența unui sistem adecvat de valori la nivelul familiei care să poată ghida într-o direcție prosocială conduita inculpatului.

De asemenea, potrivit referatului de evaluare a inculpatului, în procesul de reintegrare socială aceasta beneficiază de resurse limitate în plan personal, familial și comunitar.În planul resurselor personale, lipsa școlarizării și a experienței lucrative, sistemul de valori deficitar, sunt aspecte ce fac dificilă o intervenție care să vizeze reintegrarea socio-profesională a inculpatului.

Resursele familiale de care inculpatul dispune sunt limitate la sprijinul moral din partea mamei, în condițiile în care atât situația locativă cât și cea financiară permite cu greu familiei satisfacerea propriilor nevoi de subzistență.

În ceea ce privește resursele comunitare, dat fiind ca inculpatul se afla în detenție unde executa o pedeapsa cu închisoarea de 4 ani, acesta poate sa acceseze programele educaționale desfășurate în mediul penitenciar, declarandu-se interesat de urmarea cursurilor scolare.

În raport de considerentele expuse mai sus, ținând cont de funcția de reeducare pe care o îndeplinește pedeapsa, dar și de cea de constrângere, prima instanță a apreciat că o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare constituie o sancțiune corespunzătoare pentru inculpat în cauza de față, pedeapsa astfel aplicată fiind redusă ca efect al reținerii apl. art. 320 ind.1 c.p.p. și art. 109 C.pen. în favoarea inculpatului.

În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța de fond s-a orientat - față de considerentele de mai sus - spre executarea în regim de detenție, apreciind că în acest mod, scopul pedepsei va putea fi atins.

Văzând fișa de cazier a inculpatului, instanța a reținut că acesta a săvârșit fapta înainte de executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 492/23.06.2009 a Judecătoriei sectorului 6 București definitivă prin neapelare, din care a fost liberat condiționat la data de 28.04.2010, având un rest de 164 zile.

În baza art.61 al.1 Cod penal, a revocat liberarea condiționată a inculpatului R. D. din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 492/23.06.2009 a Judecătoriei sectorului 6 București definitivă prin neapelare la 14.07.2009.

Instanța a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 492/23.06.2009 a Judecătoriei sectorului 6 București definitivă prin neapelare la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1715/12.09.2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 275 din 04.11.2011 a Tribunalului B. în pedepsele componente aplicate inculpatului prin sentința penală nr.821/17.12.2010 a Judecătoriei sectorului 6 București definitivă prin decizia penală nr. 790/07.04.2011 a Curții de Apel București și sentința penală nr. 279 /25.05.2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 1426/01.07.2011 a Curții de Apel București.

A constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.821/17.12.2010 a Judecătoriei sectorului 6 București definitivă prin decizia penală nr. 790/07.04.2011 a Curții de Apel București la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

A descontopit această pedeapsă în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

A constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 279 /25.05.2011 a Judecătoriei B. definitivă prin decizia penală nr. 1426/01.07.2011 a Curții de Apel București.

A descontopit această pedeapsă în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

Conform art. 36 alin.1 rap. la art. 33 lit.a, art. 34 lit.b C.pen. a fost contopită pedeapsa de 1 an și 8 luni aplicată în speță, cu pedepsele astfel cum au fost puse în individualitatea lor aplicate prin sentințele penale susmenționate, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, care a fost sporită la 6 ani închisoare .

S-a arătat că aplicarea sporului este imperios necesară, având în vedere periculozitatea de care a dat dovadă inculpatul, care a intrat în mod repetat în conflict cu legea penală, periculozitate evidențiată si de aspectele avute în vedere anterior, dar și de durata mare a pedepselor ce urmează a fi contopite, o orientare către sistemul absorbției creând inculpatului impresia impunității în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că părțile vătămate V. E., F. L., B. M., R. C., M. Ș. au declarat în cursul urmăririi penale că nu se constituie părți, neprezentându-se în fața instanței.

Urmare acestei împrejurări, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.118 lit.e C.pen. și s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 1000 USD, 700 EUR, 70 EUR, 300 lei, 70 lei obținuți în urma vânzării telefonului mobil al părții vătămate F. L., 150 lei, 1000 lei, 200 lei, 30 lei, 80 lei obținuți în urma vânzării telefonului mobil al părții vătămate M. Ș..

Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la data de 21 martie 2012-data comunicării), a declarat recurs inculpatul R. D..

Recursul inculpatului (nemotivat în scris) a fost înaintat de Judecătorie și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 29 martie 2012.

În recurs, nu s-au administrat probe noi.

Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de judecată din 26 aprilie 2012 (primul termen acordat), inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu de Curte (în lipsa unui avocat ales), a solicitat, invocând cazul de casare prevăzut de art.385⁹ alin.1 pct.14 din Codul de procedură penală, reducerea pedepsei la care a fost condamnat în primă instanță.

Analizând sentința penală atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivul anterior menționat, precum și din oficiu, conform art.385⁶ alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru următoarele argumente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanța de fond a stabilit temeinic situația de fapt și împrejurările comiterii acesteia, reținând că inculpatul (recurent în speță) a comis infracțiunea de furt calificat, în formă continuată, prevăzută de dispozițiile de art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit.a, e, g, alin.2 lit.b C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 și art. 99 alin.2 C.pen.

Vinovăția inculpatului R. D. a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii.

Pedeapsa aplicată inculpatului pentru fapta dedusă judecății, recunoscută de acesta și corect încadrată juridic, a fost în mod legal stabilită, ținându-se seama de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în normele de incriminare, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.320¹ alin.7 din Codul de procedură penală și, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu prevederile art.72 din Codul penal.

În acest sens, Curtea reține că pedeapsa respectivă, orientată spre limita minimă stabilită în condițiile anterior menționate, este proporțională cu gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, astfel cum este relevat de circumstanțele reale de comitere și, în același timp, reflectă în mod corespunzător datele personale ale inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală, nu are nici ocupație și nici vreun loc de muncă, fie el și fără forme legale.

În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să poată fi valorificate drept argumente care să justifice coborârea cuantumului pedepsei sub limita minimului special prevăzut de lege pentru faptele săvârșite, iar probele certe de vinovăție îl încriminează dincolo de orice îndoială drept autor al faptei deduse judecății.

În plus, chiar dacă astfel de elemente ar exista, ele nu poate fi evaluate decât în concurs cu existența celorlalte cauze legale de agravare a răspunderii penale (rezultând din fișa de cazier judiciar a inculpatului), astfel cum – în mod corect a procedat instanța de fond.

Întrucât recurentul din speță a comis fapta dedusă judecății în timpul liberării condiționate și în concurs cu alte fapte pentru care a fost condamnat (astfel cum s-a reținut detaliat la fond), iar ultima pedeapsă pe care a avut-o de executat a fost de 4 ani închisoare, cu executare în regim penitenciar, dovedindu-se că aceasta nu a condus la reeducarea inculpatului, în cauză nu se poate aprecia că o altă modalitate de executare ar conduce la îndreptarea recurentului.

În plus, din fișa de cazier judiciar a inculpatului, Curtea constată că acesta a desfășurat o bogată activitate infracțională, dând practic dovadă de specializare în ceea ce privește infracțiunile contra patrimoniului.

În fapt, pedeapsa ce a fost aplicată prin sentința atacată este de 1 an și 8 luni închisoare, însă cea rezultantă – de 6 ani închisoare – se datorează tocmai perseverenței infracționale a recurentului, instanța fiind obligată de lege să aplice respectivele procedee juridice (revocări, descontopiri, contopiri), precum și necesitatea aplicării sporului de pedeapsă.

D. urmare, Curtea constată că pedeapsa, astfel cum a fost stabilită - în cuantum și modalitate de executare - se învederează a asigura reeducarea recurentului inculpat, criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, fiind corect valorificate prin hotărârea atacată.

Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârii criticate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.385¹⁵ pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R. D..

În temeiul art.385¹⁷alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul de procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la data de 10.04.2009 și 28.04.2010 și de la 26.08.2010 la zi.

Față de soluția ce urmează a se pronunța, în temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art.385/15 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R. D. împotriva Sentinței penale nr. 263 din data de 05.03.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la data de 10.04.2009 și 28.04.2010 și de la 26.08.2010 la zi.

În temeiul art.192, alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorar avocat oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

S. M. C.-B. I.-T. M. O.

GREFIER,

M.-M. S.

red.I.T.C.B.

dact.L.G.

ex.2

red.E.Z.-Jud.Sect.1

← Mandat european de arestare. Sentința nr. 251/2013. Curtea de...		Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 829/2012. Curtea... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 825/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 825/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI