Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 67/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2012 în dosarul nr. 67/2012
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.67
Ședința publică din data de 13.01.2012
Curtea compusă din:
Președinte M. N.
Judecător D. D.
Judecător C. C. C.
Grefier C. M. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror B. C..
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul petent contestator S. I. împotriva deciziei penale nr.1470 din data de 17.11.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a-II-a Penală in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul petent contestator S. I. personal,aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Recurentul petent contestator solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.
Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu amânarea cauzei întrucât urmează să invoce inadmisibilitatea recursului.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei și nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat acordă cuvântul în dezbatere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.
Apărătorul din oficiu al recurentului petent contestator este de acord cu susținerile reprezentantului Ministerului Public.
Recurentul petent contestator,având ultimul cuvânt,arată că a înțeles situația.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Tribunalul București, Secția a-II-a Penală, prin decizia penală nr. 1479/R/17.11.2011, pronunțată în dosarul nr._ ,a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de petentul S. I., fiul lui G. și al A., născut la 17.01.1965, CNP_, deținut în Penitenciarul G..
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen a obligat pe contestator la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La termenul din data de 17. 11. 2011 petentul condamnat a precizat în fapt și în drept natura cererii sale ca fiind o contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 761/R/27.05.2011 pronunțată de Tribunalul București secția a II-a penală, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. b C.proc.pen.
În fapt, în motivarea contestației în anulare, petentul condamnat, prin avocat, a arătat că instanța de recurs nu a luat în considerare situația concretă a acestuia care este grav bolnav la soluționarea căii de atac împotriva sentinței penale nr. 1132/2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea sa de liberare condiționată.
Tribunalul a constatat natura de cale extraordinară de atac a contestației în anulare ce poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale. Contestația în anulare este o cale de atac de retractare, prin care se urmărește ca instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii să anuleze hotărârea definitivă pronunțată în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo).
Judecata contestației în anulare, întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 386 lit. b) C.proc.pen., presupune o primă etapă admisibilitatea în principiu, când instanța analizează: i) dacă sunt invocate motive de contestație în anulare dintre cele prevăzute de art. 386 lit. b) C.proc.pen.; ii) dacă sunt depuse probe pentru dovedirea cazului de contestație; iii) dacă hotărârea atacată este o hotărâre definitivă pronunțată de o instanță de recurs; iv) dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 388 C.proc.pen. și de către o persoană prevăzută de art. 387 C.proc.pen.; v) dacă motivele și probele în baza cărora este formulată cererea nu au mai făcut obiectul unei contestații în anulare anterioare.
Față de temeiul în fapt și în drept indicat de petentul condamnat în susținerea cererii sale, respectiv dispozițiile art. 386 lit. b C.proc.pen., Tribunalul a reținut că procedura extraordinară poate fi declanșată numai dacă partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare. Reglementarea acestui caz de contestație în anulare are ca scop garantarea dreptului la un proces echitabil al persoanei ce s-a aflat în situația de a nu se prezenta la judecarea recursului datorită unor împrejurări excepționale. Pentru a putea fi invocat acest caz de contestație în anulare trebuie ca: i) partea (recurent sau intimat) legal citată să fi lipsit de la judecarea recursului datorită imposibilității obiective (caz fortuit sau forță majoră) de a se prezenta și ii) să nu fi putut înștiința instanța prin niciun mijloc de comunicare (telefon, fax, poștă electronică) despre această împiedicare.
Or, în cauză petentul condamnat S. I. a fost prezent la judecata recursului în data de 27 mai 2011 de către Tribunalul București, Secția a II-a penală, punând concluzii atât personal cât și prin intermediul avocatului din oficiu.
De asemenea, motivele medicale învederate ca temei de contestație în anulare nu se încadrează în niciunul dintre cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 386 C.proc.pen. pentru exercitarea contestației în anulare.
Pentru aceste motive, Tribunalul a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de petentul S. I..
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen a obligat pe contestator la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,urmând ca onorariul avocatului din oficiu săfie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul S. I..
Potrivit dispozițiilor legale în materie ce reglementează contestația în anulare,respectiv art.386-392 din Cod procedură penală, contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, iar deciziile prin care s-a respins ca inadmisibilă o astfel de contestație în anulare, în urma examinării admisibilității în principiu a cererii de contestație, este definitivă, nefiind supusă nici-unei alte căi ordinare de atac.
De altfel, în art. 361 Cod procedură penală și în art.3851 Cod procedură penală, decizia pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare în baza art. 391 Cod procedură penală nu este prevăzută printre hotărârile supuse apelului sau recursului.
Ca atare, în prezenta cauză, având în vedere obiectul acesteia și hotărârea atacată, Curtea,în temeiul art.38515 pct.1 lit. a Cod procedură penală,va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul contestator S. I. împotriva deciziei penale nr.1479/17.11.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală,o astfel de cale de atac nefiind prevăzută de lege.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul condamnat contestator S. I. la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei,reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul contestator S. I. împotriva deciziei penale nr.1479/17.11.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul condamnat contestator S. I. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. N. D. DolacheCristina C. C.
GREFIER,
C. M. S.
Red. M.N.
Dact.A.A.
2 ex.-23.02.2012
Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Jud. rec.: M.U., V.F., P.I.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 328/2013. Curtea... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 8/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
