Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 8/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-01-2012 în dosarul nr. 8/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosarul nr._
(Număr în format vechi_ )
Decizia penală nr.8
Ședința din publică din 19 ianuarie 2012
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - G. R.
JUDECĂTOR - M. S.
GREFIER: S. M.-M.
.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror N. N..
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect apelul declarat de apelantul-inculpat C. M. C. împotriva sentinței penale nr.986/12.12.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat C. M. C., aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, Ț. Andromeda, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul parte civilă S. C. DE URGENȚĂ și intimații părți vătămate C. E. și C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art.377 C.p.p. și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat C. M. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului inculpatului, casarea sentinței penale atacate în temeiul disp.art.3859 pct.14 din Codul de procedură penală și rejudecând pe fond, redozarea pedepsei aplicată inculpatului, apreciind că este prea mare în raport de fapta săvârșită.
Arată că infracțiunea s-a produs pe fondul unei provocări din partea victimei care era bolnavă psihic, precizând că inculpatul și-a recunoscut vina.
În ceea ce privește starea de arest preventiv a inculpatului, în raport de gravitatea infracțiunii și de împrejurarea că acesta a recunoscut-o, nu consideră că se impune a fi judecat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului inculpatului, ca nefondat și menținerea sentinței penale nr. 986/12.12.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, ca temeinică și legală.
În ceea ce privește latura penală, apreciază că pedeapsa a fost corect individualizată, având în vedere gravitatea infracțiunii de omor calificat, modalitatea de comitere, prin cruzimi, inculpatul lovind victima în mod repetat cu o bară metalică, pe o perioadă relativ întinsă de timp.
În opinia sa, pedeapsa stabilită de prima instanță reprezintă chiar o clemență din partea autorității, având în vedere că acesta este și recidivist, găsindu-se în starea prev. de art. 37 a din Codul penal.
Solicită, de asemenea, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Apelantul-inculpat C. M. C., având ultimul cuvânt, arată că a conștientizat gravitatea faptei și nu solicită a fi judecat în stare de libertate, considerând că pedeapsa aplicată este prea mare.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 386/F/12.12.2011 Tribunalul București – Secția I-a Penală în baza art.334 C.p.p. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.174-176 lit.a C.p. cu aplicarea art.37 lit.b C.p. în infracțiunile prevăzute de art.181, art.182 sau art.183 C.p., formulată de inculpat prin apărător din oficiu.
În baza art.174-176 lit.a C.p. cu aplicarea art.37 lit.b C.p. a fost condamnat inculpatul C. M. C. zis „C.”, la pedeapsa de 15 ani închisoare.
În baza art.65 alin.1 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și b C.p. pe o perioadă de 5 ani, potrivit art.53 pct.2 lit.a C.p.
În baza art.71 C.p. s-au interzis drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b C.p.
În baza art.88 C.p. s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 08.04.2011 la zi.
În baza art.350 alin.1 C.p.p. s-au menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.346 C.p.p. s-a luat act că nicio persoană nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1800 lei, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr.1973/P/2011 din 27.09.2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C. M. C. zis „C.”, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, infracțiune prevăzută și pedepsită de art.174-176 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
S-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îi privește pe învinuiții Tusluc D. C., C. I. A. și M.-R. A., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.315 Cod penal și continuarea cercetărilor într-o nouă cauză.
În actul de inculpare, s-a reținut că inculpatul C. M. C. i-a aplicat în mod repetat, într-un interval lung de timp, în mai multe rânduri, lovituri cu corp dur (pumni, picioare și bară metalică) în zone vitale (corp, torace și abdomen) victimei C. M. A., provocându-i leziuni multiple care, pe fondul complicațiilor survenite la un organism cu multiple afecțiuni cronice preexistente, i-au determinat decesul în data de 02.04.2011.
Actul de sesizare a instanței se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: raport medico-legal de necropsie nr. A_ și planșa fotografică cuprinzând aspecte surprinse cu ocazia efectuării autopsiei; copii ale foii de observație nr._ eliberate de S. C. de Urgență București - Fl oreasca; copia fișei de solicitare eliberată de Serviciul de Ambulanță al Municipiului București și al Județului I.; proces-verbal de transcriere a convorbirii prin care a fost solicitată ambulanță și CD-ul cuprinzând redarea audio a acesteia; procese-verbale de identificare a victimei C. M. A.; declarațiile martorilor C. I. A., C. A. D. și Tusluc D. C.; procese-verbale de conducere în teren efectuată cu C. I. A., C. A. D. și Tusluc D. C. în data de 09.04.2011, planșă fotografică aferentă și CD-ul cuprinzând aspecte surprinse în cursul acestei activități; declarații martor P. M.; proces-verbal de recunoaștere din planșa fotografică efectuată de martorul P. M. și planșa foto aferentă; declarații martor M.-R. A.; proces-verbal de recunoaștere din planșa fotografică efectuată de martorul M. -R. A. și planșa foto aferentă; declarațiile martorelor D. O., G. E. Irinuca și V. C. M.; 7 planșe fotografice; declarații inculpat C. M. C.; declarații învinuit Tusluc D. C.; declarațiile învinuit C. A. D.; declarații învinuit M. -R. A.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/4498/2011 privind pe inculpatul C. M. C..
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul C. M. C. în condițiile art.70 alin.2 C.p.p., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Au fost audiați martorii propuși în rechizitoriu, și anume: M.-R. A., P. M., V. C.-M. și G. E.-Irinuca iar în privința martorilor C. I.-A., C. A.-D., Tusluc D.-C. și D. O., Tribunalul a renunțat la audierea acestora, conform art.329 alin.3 C.p.p.
În apărare, inculpatul a solicitat proba cu înscrisuri în circumstanțiere, însă până la soluționarea cauzei aceste înscrisuri nu au fost depuse.
De asemenea, Tribunalul din întregul material probator administrat în cauză a reținut că:
La data de 28.03.2011, la orele 1415, Serviciul Unic de Urgență 112 a fost apelat de numita M. M. care a sesizat faptul ca pe trotuarul din zona imobilului de la nr. 12 din București, ., se află căzut un bărbat cu vârsta de aproximativ 20-30 de ani, îmbrăcat sumar, în stare de semiconștientă, aceasta solicitând deplasarea unui echipaj de ambulanță.
La locul indicat a intervenit un echipaj al Serviciului de Ambulanță București-I., care a ajuns la orele 1429, persoana în cauză fiind apoi transportată la S. C. de Urgență București-Floreasca, unde a fost internată.
Asupra bărbatului cu vârsta de aproximativ 20-30 de ani au fost găsite doar acte medicale emise pe numele C. M. A. din care rezultă că acesta fusese externat recent dintr-o altă unitate medicală.
În urma verificărilor, precum și a recunoașterilor făcute de membrii familiei acestuia, s-a stabilit că persoana în cauză este C. M. A., CNP-_, fiul lui C. și E., născut la data de 04.11.1989 în județul B., domiciliat în comuna Răcniți, ..
Victima, C. M. A., a fost internată cu diagnosticul: „Agresiune (declarativ). Policontuzionat. Contuzie toracică. Contuzie abdominală (hematom splenic de pol inferior). Traumatism forte pumn drept fără leziuni osoase cu edem moderat al antebrațului drept. Echimoze față antero-laterală gambă și coapsa dreaptă. Hepatită cronică cu VHB și VHC. TBC pulmonar. Consumator cronic de substanțe etnobotanice”, fiind instituit tratament medical de reechilibrare, însă evoluția stării de sănătate a acestuia a fost nefavorabilă, astfel că la data de 02.04.2011, orele 0010 a intervenit decesul.
La data de 05.04.2011 a fost efectuată autopsia medico-legală asupra cadavrului numitului C. M. A., fiind întocmit raportul nr. A_ al cărui concluzii sunt următoarele:
„Moartea numitului C. M. A. a fost violentă.
Ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-facial survenit în cadrul unui politraumatism cu hemotorax bilateral, complicat în evoluție cu bronhopneumonie, stare toxico-septică și miocardită acută supurativă.
La necropsie s-au mai constatat echimoze și excoriații pe trunchi și membre, infiltrate sanguine intercostale bilateral și un infiltrat sanguin la nivelul inserției laterale a hemidiafragmului stâng.
Apariția complicațiilor cu rol tanatogenerator a fost favorizată de multiplele afecțiuni cronice preexistente ale susnumitului: TBC pulmonar, hepatită cronică cu virus B și C, ciroza hepatică, nefrita cronică, ateroscleroză sistemică.
Leziunile traumatice constatate la necropsie au putut fi produse prin lovire cu și de corp/plan dur și au legătură indirectă de cauzalitate cu decesul
Examenul toxicologic general din material cadaveric a evidențiat metamizol în urină și conținut gastric. Alcoolemia a fost zero.
Sângele recoltat de la cadavru aparține grupei A”.
Față de concluziile autopsiei medico-legale și în raport de probele administrate în cauză, Tribunalul constată următoarele circumstanțe în care a fost ucisă victima C. M. A.:
În cursul lunii martie 2011, C. M. A., zis „M.”, s-a întâlnit cu numitul Tusluc D. C. în zona Pieței D., aceștia cunoscându-se de mai mulți ani, și întrucât C. M. A. nu avea locuință și acuza probleme de sănătate, Tusluc D. C. i-a propus să meargă la adresa din București, Calea Floreasca nr. 34, sector 1, unde acesta din urmă locuia fără forme legale împreună cu inculpatul C. M. C. și frații acestuia, C. I. A. și C. A. D.. C. M. A. a acceptat, iar în următoarele zile a locuit împreună cu persoanele menționate în una dintre camerele imobilului.
Imobilul din Calea Floreasca nr. 34, sector 1 aparține unei persoane neidentificate, este abandonat și se află într-o stare avansată de degradare, inculpatul C. M. C., frații acestuia și Tusluc D. C. locuind în acesta fără acordul proprietarului. De asemenea, cei patru nu aveau ocupație, aceștia obișnuind să cerșească ori să vândă fier vechi pentru a obține bani și că, în mod frecvent, consumau substanțe cu efecte psihotrope.
Astfel, la data de 26.03.2011, martorul C. I. A. a adus în locuință mai multe plicuri cu substanțe psihotrope „P.” și împreună cu ceilalți, inclusiv cu victima C. M. A., le-au consumat prin injectare.
La un moment dat, în mod spontan, între C. M. A. și inculpatul C. M. C. s-a produs un conflict, inițial verbal, care apoi a degenerat, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat victimei C. M. A. lovituri repetate în toate zonele corpului cu pumnii și picioarele, determinând căderea acestuia. Apoi inculpatul s-a înarmat cu o bară metalică continuând să-l lovească pe C. M. A. peste toate zonele corpului, în sprijinul victimei agresiunii au intervenit Tusluc D. C. și C. I. A., aceștia reușind, după mai multe încercări, să îl determine pe inculpat să înceteze actele de agresiune.
Victima a resimțit în mod vădit loviturile primite, acuzând dureri, fapt pentru care a fost obligată să iasă din camera unde stăteau, pe hol, unde a rămas întins pe pardoseala din beton, pe perioada nopții.
Ulterior, în cursul serii următoare inculpatul C. M. C. l-a transportat pe C. M. A. în curtea imobilului unde acesta a rămas pe timpul nopții de 27/28.03.2011 acoperit cu o plapumă/pătură adusă de C. A. D..
Martorii audiați în cauză au relevat faptul că l-au văzut pe inculpatul C. M. C. aplicându-i victimei C. M. A. lovituri cu pumnii și picioarele, precum și cu diverse corpuri contondente ori de câte ori acesta trecea pe lângă victimă, aceasta fiind în permanență în poziția culcat.
În dimineața de 28.03.2011, inculpatul C. M. C., fratele acestuia, C. I. A., și Tusluc D. C., sprijiniți de M. R. A., acesta din urmă fiind cel care le-a dat acordul, inculpatului și celorlalte persoane să locuiască în imobil și care în acea dimineață a dezasigurat poarta de acces în imobil, l-au transportat pe C. M. A., pe plapumă, în afara curții imobilului, abandonându-l pe trotuarul din fața imobilului din ., situat la câțiva zeci de metri de imobilul unde s-a produs ..
Trebuie menționat că intervalul cuprins între momentul primei agresiuni săvârșite asupra victimei, respectiv ziua de 26.03.2011, și abandonarea acesteia pe trotuar, care a avut loc în dimineața de 28.03.2011, a rezultat din coroborarea celor declarate de toți cei audiați în cauză, întrucât în cuprinsul declarațiilor date de inculpatul C. M. C., C. I. A., C. A. D. și Tusluc D. C. există inadvertențe cu privire la localizarea în timp a agresiunii, inadvertențe rezultate cel mai probabil din cauza consumului de substanțe psihotrope.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: raport medico-legal de necropsie nr. A_ și planșa fotografică cuprinzând aspecte surprinse cu ocazia efectuării autopsiei; copii ale foii de observație nr._ eliberate de S. C. de Urgență București -Floreasca; copia fișei de solicitare eliberată de Serviciul de Ambulanță al Municipiului București și al Județului I.; proces-verbal de transcriere a convorbirii prin care a fost solicitată ambulanță și CD-ul cuprinzând redarea audio a acesteia; procese-verbale de identificare a victimei C. M. A.; declarațiile martorilor C. I. A., C. A. D. și Tusluc D. C.; procese-verbale de conducere în teren efectuată cu C. I. A., C. A. D. și Tusluc D. C. în data de 09.04.2011, planșă fotografică aferentă și CD-ul cuprinzând aspecte surprinse în cursul acestei activități; declarații martor P. M.; proces-verbal de recunoaștere din planșa fotografică efectuată de martorul P. M. și planșa foto aferentă; declarații martor M.-R. A.; proces-verbal de recunoaștere din planșa fotografică efectuată de martorul M. -R. A. și planșa foto aferentă; declarațiile martorelor D. O., G. E. Irinuca și V. C. M.; 7 planșe fotografice; declarații inculpat C. M. C.; declarații martor Tusluc D. C.; declarațiile martor C. A. D.; declarații martor M. -R. A.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/4498/2011 privind pe inculpatul C. M. C..
Declarația inculpatului de recunoaștere parțială a infracțiunii săvârșite, în sensul că loviturile aplicate victimei nu au vizat zone vitale și au fost determinate de comportamentul nefiresc și provocator al victimei nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, conform art.69 C.p.p.
Astfel, martorii C. I.-A. și C. A.-D., frații inculpatului audiați potrivit dispozițiilor art.80 C.p.p., relatează că după ce au consumat produse etnobotanice, la data de 26.03.2011, victima C. M. l-a înjurat pe inculpat, împrejurare în care inculpatul a început să-l lovească cu pumnii și picioarele pe tot corpul până când acesta a căzut, iar după acest moment inculpatul C. M. C. a luat o bară metalică și a început din nou să-l lovească peste tot corpul.
Martorul C. I.-A. împreună cu martorul Tusluc D. C. au încercat să-l împiedice pe inculpat să-și continue acțiunea iar în momentul în care acesta a lovit victima cu bara metalică l-au luat în brațe, însă inculpatul a lovit în continuare victima.
Aceeași martori relatează că victima a strigat la inculpat să nu-l mai lovească, însă inculpatul nu s-a oprit din acțiunea de lovire, care în final a condus la decesul lui C. M..
După acest episod, victima a fost scoasă pe hol de către inculpat, iar a doua zi, datorită strigătelor sale, inculpatul l-a scos în curte și l-a lăsat întins pe jos, fără să-i acorde ajutor, iar mai târziu martorul C. A.-D. a coborât și l-a învelit cu o plapumă.
A doua zi, 28.03.2011, inculpatul împreună cu martorii C. A.-D., Tusluc D. C. și M.-R. A. au scos victima pe trotuarul de vis-a-vis care, în continuare se afla în stare gravă, însă niciunul dintre ei nu a apelat serviciul medical de urgență.
Tribunalul mai reține declarația martorului M.-R. A. care afirmă că în data de 27.03.2011 a auzit că din curtea imobilului cu nr.34 se auzeau vociferări și vaiete, iar a doua zi a descuiat poarta și împreună cu persoanele menționate mai sus au scos victima în afara imobilului respectiv. Însă, în momentul în care a pătruns în curtea imobilului a observat o persoană pe care nu o mai văzuse acolo întinsă sub o plapumă închisă la culoare, pe jos în curte.
Același martor arată că, din câte își aduce aminte, numitul C. a afirmat că a bătut victima, iar de pe planșele foto a recunoscut persoana care a afirmat că a agresat victima și care a ajutat la transportarea acesteia în exteriorul curții, respectiv pe inculpatul C. M. C..
Prin urmare, apărarea inculpatului, în sensul că fiind interpelată victima la spital de către organele de poliție, martorele V. C.-M. și G. E.-Irinuca, despre persoana care i-a produs vătămările, aceasta a declarat că a fost bătută de Tusluc,- nu este susținută de mijloacele de probă analizate anterior.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.174-176 lit.a C.p. cu aplicarea art.37 lit.b C.p. în infracțiunile prevăzute de art.181, art.182 sau art.183 C.p., Tribunalul reține următoarele:
Pentru existența infracțiunilor prevăzute de art.181 și art.182 C.p., elementul material constă în săvârșirea oricărei activități care a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale sau a sănătății care a necesitat îngrijiri medicale de mai mult de 20 zile dar nu mai mult de 60 zile, respectiv existența unei vătămări care a necesitat îngrijiri medicale pe o durată mai mare de 60 zile sau a avut una dintre consecințele prevăzute de alin.2 al art.182 C.p.
Or, din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr.A_ rezultă fără echivoc că nu este realizat elementul material al infracțiunilor prevăzute de art.181 și art.182 C.p., sub aspectul numărului de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, întrucât în final victima a decedat ca urmare a „ hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-facial…”
Sub aspectul, infracțiunii prevăzute de art.183 C.p., se constată că acțiunea de ucidere, ca element material al omorului deosebește această infracțiune, sub raport obiectiv, de lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, la care elementul material este constituit dintr-o lovire sau o vătămare a integrității corporale ori a sănătății.
Practica judiciară este constantă în a califica acțiunea făptuitorului de a aplica lovituri repetate și care vizează zone vitale ale corpului folosindu-se în acest scop de obiecte sau corpuri dure, contondente, în infracțiunea de omor.
Așa cum s-a reținut anterior, inculpatul a lovit victima în mod repetat cu pumnii și cu picioarele peste tot corpul iar după ce aceasta a căzut la pământ a luat o bară metalică lovind-o, în continuare, peste tot corpul, ceea ce însemnă că a atins zone vitale precum capul și toracele.
În drept, fapta inculpatului C. M. C. care i-a aplicat în mod repetat, într-un interval lung de timp, în mai multe rânduri, lovituri cu corp dur (pumni, picioare și bară metalică) în zone vitale (corp, torace și abdomen) victimei C. M. A., provocându-i leziuni multiple care, pe fondul complicațiilor survenite la un organism cu multiple afecțiuni cronice preexistente, i-au determinat decesul în data de 02.04.2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prin cruzimi, faptă prevăzută și pedepsită de disp.art.174-176 lit.a Cod penal.
În ceea ce privește, încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul C. M. C., se constată că în mod corect au fost reținute dispozițiile art. 176 lit. a Cp., prin modalitatea de săvârșire a faptei-exercitarea de lovituri în mod repetat în zone vitale pe o durată relativ mare de timp și lăsarea victimei pe parcursul a peste 24 de ore în stare de agonie, aceasta suportând suferințe chinuitoare, denotă cruzimea manifestată de inculpat.
Întrucât fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, au fost reținute și dispozițiile art.37 lit.b Cod penal.
Având în vedere cele expuse, Tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea care să răspundă scopului acesteia definit prin art.52 C.p. în aplicarea pedepsei, Tribunalul a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p., și anume: limitele de pedeapsă fixate în partea specială din Codul penal, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului, atingerea adusă valorii sociale ocrotite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Sub acest aspect, se reține că inculpatul prin infracțiunea pe care a comis-o produs moartea unei persoane, lezând valoarea socială supremă și relațiile sociale a căror desfășurare normală nu poate fi concepută fără apărarea dreptului fundamental al omului la viață, drept care este absolut, aparține fiecărei persoane și este opozabil tuturor, iar ceilalți membri ai societății sunt ținuți să-l respecte, adică să se abțină de la orice acțiune sau să îndeplinească orice acțiune pentru a evita orice atingere adusă acestui drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. M. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul nereținerii de către instanța de fond a dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, cât și a unei interpretări greșite date dispozițiilor art. 72 Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de apel invocat apărarea a susținut că inculpatul C. M. C. a săvârșit infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, datorită existenței unei provocări din partea victimei C. M. A., așa încât este necesar ca pedeapsa aplicată de 15 ani închisoare să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, a solicitat să se dea o nouă eficiență dispozițiilor art. 72 Cod penal ca urmare a recunoașterii infracțiunii dedusă judecății de către inculpatul C. M. C..
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond în mod corect, potrivit art. 69 Cod procedură penală a înlăturat din ansamblul probator existent în cauză, declarația inculpatului C. M. C., în sensul că ar fi fost determinat de către victima C. M. A. să săvârșească infracțiunea pe fondul unei puternice tulburări sau emoții create prin comportamentul acesteia, atâta timp cât nicio probă din dosar nu confirmă susținerea acestuia.
În atare situație, solicitând instanție de apel coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, fără a produce probe care să confirme susținerea sa, inculpatul C. M. C. nu s-a conformat dispozițiilor art. 66 alin. 2 Cod procedură penală.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei de 15 ani închisoare aplicată, Curtea constată că instanța de fond a analizat în mod corect atât gradul ridicat al infracțiunii de omor deosebit de grav, cât și periculozitatea deosebită a inculpatului C. M. C., care după ce a lovit în mod repetat victima cu pumnii și picioarele, iar ulterior cu o bară metalică, a abandonat-o pe trotuarul din fața imobilului din ., de unde a fost preluată de Serviciul de Ambulanță București - I..
Se constată, de asemenea că, în mod greșit apărarea a susținut că inculpatul C. M. C. a recunoscut săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, în condițiile în care a încercat să acrediteze ideea existenței circumstanței judiciare legale prev. de art. 73 lit. b Cod penal, pentru a-i fi diminuată răspunderea penală, atâta timp cât probele dosarului confirmă existența situației de fapt, astfel cum a fost descrisă de către martorii prezenți la fața locului Tusluc D. C. și C. I. A., ultimul fiind fratele inculpatului.
Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul C. M. C. este în permanent conflict cu legea penală fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 81 – 82 Cod penal prin sentința penală nr. 1914/15.12.2002, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, pedeapsă ce a fost grațiată potrivit dispozițiilor Legii 543/2002.
Starea de recidivă postexecutorie a inculpatului C. M. C. a fost reținută în mod corect de către instanța de fond, atâta timp cât prezenta faptă a fost săvârșită înaintea împlinirii termenului de reabilitare cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1301/18.10.2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 2402/12.04.2006, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește menținerea stării de arest preventiv, Curtea constată că sunt îndeplinite dispozițiile art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, față de menținerea în continuare a temeiului arestării preventive, respectiv cel prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. M. C..
În baza art.350 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 160b alin. 3 Cod procedură penală va menține starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal va deduce reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 08.04.2011 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul inculpat să plătească 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat C. M. C. împotriva sentinței penale nr.986/12.12.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului și deduce reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 08.04.2011 la zi.
Obligă apelantul inculpat să plătească 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. R. M. S.
GREFIER
S. M.-M.
Red. G.R.
Dact.G.P./03.02.2012
2 ex.
Red. D. T. – Tribunalul București – Secția I-a Penală
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 67/2012.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 300/2013. Curtea de... → |
|---|
