Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1674/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1674/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 1674/2013
Dosar n ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
Decizia penală nr.1674/ R
Ședința publică din data de 18.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. C. A.
JUDECĂTOR – M. L.
JUDECĂTOR – L. C.
GREFIER – M. C.
MINISTERUL PUBLIC- P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E.- ELIANA B..
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul L. D. C. împotriva încheierii de ședință din 09.09.2013 pronunțată de Tribunalul București- Secția a I a Penală în dosarul nr._/3/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat L. D. C. în stare de arest și asistat de apărător din oficiu L. M., cu delegația nr._ emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat declară că este de acord cu asistența din oficiu la judecarea recursului.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat L. D. solicită admiterea recursului declarat, în temeiul disp.art. 385/15 pct.1 lit. d c.p.p., casarea încheierii de ședința și pe fond, să nu se mai mențină starea de arest preventiv a inculpatului care nu a participat la comitea faptei și s-a prezentat singur la poliție.
Apreciază ca starea de libertate a acestuia nu ar impieta bunei desfasurari a cercetarii penale, intrucat nu s-a dovedit pericolul concret pe care l-ar prezenta persoana inculpatului care are un domiciliu stabil, familie și nu s-a sustras cercetărilor.
În subsidiar, solicita a se înlocui starea de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, apreciind ca sunt îndeplinite cerințele art. 145 și 136 Cpp.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică. Arată că în mod corect s-a reținut, fata de natura si gravitatea faptei din 3 iulie 2012, pentru care inculpatul este trimis în judecată, respectiv tâlhărie, modalitatea in care se retine ca s-a comis aceasta, de mai multe persoane, judecarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Instanța a reținut corect incidenta art.68/1 Cpp, care justifica presupunerea rezonabilă ca acesta a comis fapta, indiciile rezultând din declarațiile părților vătămate Gharamanzo Maskan, Gholan Reza, ale martorilor, procesele-verbale de vizionare imagini, rapoarte de constatare tehnico-științifică, procese-verbale de transcriere convorbiri interceptate in mod autorizat, recunoaștere din planșe foto si a apreciat ca judecarea acestui inculpat in stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In ultimul cuvânt, recurent inculpat L. D. C. solicita judecarea in stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului de fata,
Prin incheierea de ședință din 09.09.2013 pronunțată de Tribunalul București- Secția a I a Penală în dosarul nr._/3/2013, in baza art.300 ind.1 alin.1 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea si temeinicia starii de arest preventiv a inculpatilor A. M.- R. (fiul lui V. și E., născut la 10.10.1979, în Bucuresti, domiciliat în Bucuresti, ., ., apt.145, sect.2, CNP_, arestat în baza MAP nr.165/UP/14.06.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013), L. D. C. (fiul lui N. și E., născut la 10.11.1978, în Timișoara, domiciliat în București, ., ., CNP_, arestat în baza MAP nr.166/UP/14.06.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013) și M. F. poreclit „CATIC sau J.”, (fiul lui P. și A., născut la 21.09.1973, în Bucuresti, domiciliat în Bucuresti, ., ., ., C.I. . nr._, CNP_, arestat în baza MAP nr.167/UP/14.06.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013), N. C. (zis D., sau TATAIE, (fiul lui V. și E., născut la 14.09.1971, în Bucuresti, domiciliat în Bucuresti, .. 123, ., C.I. . nr._, CNP_, arestat în baza MAP nr.163/UP/14.06.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013), P. R. G. (fiul lui C. și C., născut la 06.10.1974, în Bucuresti, domiciliat în Bucuresti, .. 25, ., ., C.I. . nr._, CNP_, arestat în baza MAP nr.164/UP/14.06.2013, emis de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013).
In baza art. 3001 alin.3 C.proc.pen. a fost mentinuta starea de arest preventiv a inculpatilor.
In baza art.193 alin.2 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat (in care s-au inclus si onorariile aparatorilor din oficiu,), au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunta aceasta incheiere prima instanta a retinut ca sunt îndeplinite cerințele art. 143 din Codul de procedură penală atunci când în cauză există probe – ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea făptuitorului, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei (art. 63 din Codul de procedură penală) sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de lege, adică, conform art. 68 ind. 1 din Codul de procedură penală, atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta.
Aceste dispoziții ale legii interne sunt în concordanță cu art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO care condiționează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârșit o infracțiune. În accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se înțeleg date, informații de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final, acuzată sau trimisă în judecată.
Așadar, atât în lumina reglementărilor interne în materia arestării preventive cât și a celor cuprinse în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, judecătorul investit cu soluționarea unei propuneri de arestare preventivă nu trebuie să analizeze realitatea conflictului de drept penal, respectiv existența faptei și vinovăția făptuitorului, ci doar existența unor date care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care se solicită luarea măsurii preventive a comis o faptă de natură penală.
Prima instanta a constatat ca, din materialul probator administrat până în prezent, rezultă în continuare indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetati (este vorba despre acele fapte care au fundamentat totodata luarea/prelungirea masurii arestarii preventive, prin actul de sesizare dispunandu-se trimiterea in judecata si pentru alte infractiuni), conform art.143 C.pr.pen., relevante în acest sens fiind, in viziunea primei instante, următoarele mijloace de probă:
- in ce priveste fapta din 13.06.2013 (pretins comisa de inculpatii A. M. R. si P. R. G.): declarația părții vătămate Zarei Akbar, declarațiile martorilor D. E. si V. E., procesele-verbale de prindere în flagrant a celor trei inculpați și de cercetare la fața locului, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate intre cei trei inculpați în datele de 12.06.2013 și 13.06.2013, declaratiile inculpatilor N. C. si P. R. G..
- in ce priveste fapta din data de 25.03.2013 (pretins comisa de inculpatii A. M. R., P. R. G. si N. C.): declarația părții vătămate V. I., declarația martorului A. G., procese-verbale de vizionare imagini, procese-verbale de analiză a listingurilor, procese-verbale de transcriere a convorbirilor interceptate purtate în mediu ambiental între cei trei inculpați, declarațiile inculpaților N. C. și P. R. G..
- pentru faptele din perioada iulie 2012 – ianuarie 2013 (pretins comise de inculpatii P. R. G., N. C. și A. M. R. – acesta din urma participând doar la trei acte materiale), constand in sustragerea a patru autoturisme in scopul de a fi folosite la savarsirea de tâlhării asupra persoanelor care se ocupau cu efectuarea schimburilor valutare: procese-verbale de supraveghere și planșe fotografice, mijloacele de probă administrate cu privire la săvârșirea celorlalte infracțiuni; procese-verbale de analiză a listingurilor; procese-verbale de transcriere a convorbirilor interceptate purtate in mediu ambiental, procese-verbale de cercetare la fața locului și de efectuare a perchezițiilor, declarațiile părților vătămate C. H. T. și B. M. G., declarațiile inculpaților N. C. și P. R. G..
- pentru fapta din data de 07.11.2006 (pretins comisa de inculpatii P. R. G. si V. S.): declarațiile părților vătămate C. G. C. A., procesul-verbal întocmit ca urmare a vizualizării fișei și a fotografiei inculpatului P. R. G., existente în baza de date Imagetrak, mențiunile procesului-verbal din data de 17.09.2007, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarația martorului E. L., raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._/01.10.2007, declarațiile inculpatilor P. R. G. si V. S..
- pentru fapta din 17.11.2010 (pretins comisa de inculpatul P. R. G.: declarația părții vătămate Mardini Kamal, declarațiile martorilor Gozi C. și G. G. V., D. I., procesul-verbal din data de 13.11.2007.
- pentru fapta din data de 03.07.2012 (pretins comisa de inculpatii L. D. C. si M. F.): declarațiile părții vătămate Gharamanzo Maskan Gholan Reza, declaratiile martorilor Sadeghian Iran Z. Mohammad Reza, Curelet V., Gogoșăreanu A., Motevassel H. și Al Ogaili Kamil Hammod Abed, raportul de expertiză medico-legală nr.A_ ,procesele-verbale de vizionare imagini si rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de către Institutul de Tehnologii Avansate, procese-verbale de analiză a listingurilor,procese-verbale de transcriere a convorbirilor interceptate purtate între cei doi inculpați, declarația martorului Z. V. A., recunoașterea din planșe fotografice cu martorul Z. V. A., declarația martorului L. M. I., declarațiile inculpaților P. R. G. și N. C. care confirmă modul de operare al inculpaților L. C. D. și M. F..
S-a retinut prin urmare incidența indiciilor temeinice, în accepțiunea art. 68 indice 1 din C.pr.pen., care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații A. M.-R., L. D.-C., M. F., N. C. și P. R. G. au comis faptele de care sunt acuzati, astfel cum au fost avute in vedere la momentul luarii masurii arestarii preventive si respectiv la prelungirea acestei masuri.
Totodată, s-a mai retinut faptul ca, din probele administrate pana in prezent rezultă faptul că la data de 13.06.2013, când au fost depistați de organele de urmărire penală, inculpații N. C., A. M. R. si P. R. G. au încercat să se sustragă cercetărilor, împrejurare care relevă că aceștia cunoșteau că sunt urmăriți de organele de urmărire penală, or in raport de aceasta conduita sunt incidente si la acest moment dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. a C.pr.pen., care au fundamentat, intre altele, luarea masurii arestarii preventive in ceea ce-i priveste.
In plus, referitor la inculpatii N., A. si P., s-a constatat ca au intervenit temeiuri noi care justifica mentinerea detentiei preventive, si anume existenta indiciilor temeinice privind comiterea de catre acestia a unui numar mai mare de infractiuni decat cele avute in vedere de judecatorii care au dispus iar ulterior au prelungit arestarea preventiva.
Astfel, N. C. a fost trimis in judecata, intre altele, si pentru savarsirea unei infractiuni de punere in circulatie sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numar fals de inmatriculare in forma continuata, prevazuta de art.85 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicata cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (7 acte materiale), respectiv o fapta de furt calificat prevazuta de art.208.alin.1-art.209 alin.1 lit.a, e si g Cod penal (fapta din 01/02.02.2013, constand in sustragerea placutelor cu nr. de inmatriculare cu nr._ ), P. R. G. pentru savarsirea unei infractiuni de conducere a unui autoturism pe drumurile publice de catre o persoana care nu poseda permis de conducere in forma continuata, prevazuta de art.86 alin.1 din O.U.G nr.195/2002 republicata cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (19 acte materiale), punerea in circulatie sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numar fals de inmatriculare in forma continuata prevazuta de art.85 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicata cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (9 acte materiale) si furt calificat prevazuta de art.208.alin.1-art.209 alin.1 lit.a, e si g Cod penal (fapta din 01/02.02.2013, constand in sustragerea placutelor cu nr. de inmatriculare cu nr._ ), iar A. M.-R. pentru savarsirea infractiunilor de detinere sau port de arma neletala din categoria celor supuse autorizarii, fara drept, si uz de arma neletala din categoria celor supuse autorizarii, fara drept, prevazute de art.134 din Legea nr.295/2004 si art.135 din Legea nr.295/2004, respectiv furt calificat prevazuta de art.208.alin.1-art.209 alin.1 lit.a, e si g Cod penal (fapta din 01/02.02.2013, constand in sustragerea placutelor cu nr. de inmatriculare cu nr._ ).
Prima instanta a mai constatat ca sunt îndeplinite și condițiile prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele imputate inculpatilor (avute in vedere la momentul luarii masurii arestarii preventive) este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora in libertate prezinta si in continuare un pericol concret pentru ordinea publica.
Sub aspectul pericolului pentru ordinea publica Tribunalul a retinut că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, pericol relevat nu numai de limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și de modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire: inculpatii au actionat dupa un plan bine pus la punct, concretizat in supravegherea zonelor unde se efectuază în mod frecvent schimburi valutare, selectarea potențialelor părți vătămate și folosirea mijloacelor tehnice pentru urmărirea și localizarea acestora, procurarea și adaptarea mijloacelor materiale de săvârșire a faptelor, cu scopul de a-și ascunde identitatea sau în unele cazuri de a crea aparența că sunt reprezentanți ai unor organe de stat, modalitatea rapida de actiune si desfășurarea unor activități menite să înlăture sau să reducă posibilitățile părților vătămate de a-și asigura scăparea sau de a solicita, în timp util, intervenția organelor de poliție), de numarul impresionant de infractiuni pentru care inculpații N. C., A. M. R. si P. R. G. au fost trimisi in judecata, de urmarea produsa prin faptele comise (concretizata in special in cauzarea unui prejudiciu ridicat partilor vatamate).
S-a mai constatat faptul ca niciunul dintre inculpati nu se afla la primul conflict cu legea penala, acestia suferind anterior numeroase condamnări la pedeapsa închisorii, inclusiv pentru fapte similare cu cele de care sunt acuzati in prezenta cauza – 4 condamnari pentru furt calificat, viol, tâlhărie in ce-l priveste pe inculpatul M.; 4 condamnări pentru furt calificat inculpatul A.; 2 condamnări pentru tâlhărie și condamnări pentru alte infracțiuni inculpatul P.; omor calificat inculpatul L.; furt calificat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor inculpatul N..
Toate aceste elemente au creat primei instante convingerea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret sporit pentru ordinea publică, fiind întrunite în continuare exigențele art.148 alin.1 lit.f C.pr.pen.
S-a apreciat ca, in raport de situația de fapt ce face obiectul cercetării organelor de anchetă și de împrejurările in care se presupune ca inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetati, se impune cu necesitate intensificarea eforturilor de reprimare a acestui tip de infracțiuni – in speța, prin menținerea detentiei preventive – atât pentru întărirea sentimentului de securitate și a celui de încredere în organele abilitate cu cercetarea și combaterea acestor fapte, dar și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de infracțiuni.
Față de cele retinute, prima instanta a considerat că scopul măsurii preventive nu poate fi realizat și printr-o altă măsură alternativa detentiei – măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau tara prevazute de art.145 si 145 ind.1 C.pr.pen. – întrucât privarea de libertate a inculpaților este în continuare necesară pentru a-i impiedica pe acestia să comită fapte similare, pentru prezervarea ordinii publice si asigurarea bunei desfasurari a procesului penal.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul L. D. C., motivele fiind expuse de aparatorul acestuia oral in fata instantei de control judiciar, astfel cum sunt ele consemnate in practicaua acestei decizii.
Examinând încheierea atacată, în raport cu criticile formulate de către inculpat, dar si din oficiu, conform art. 3856 al.3 c.p.p., Curtea constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare.
Potrivit disp. art. 3001 C.p.p., după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Curtea constata că, în mod corect, instanța de fond a reținut faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent, astfel încât se impune menținerea acestei măsuri.
Curtea apreciaza ca, din analiza actelor si lucrarilor dosarului cauzei, rezultă indicii temeinice că inculpatul L. D. C., în data de 03.07.2012, în jurul orei 1500, în scara nr.2 a blocului 42 situat în Calea Moșilor nr.294, împreună cu M. F., poreclit CATIC sau J., a deposedat-o prin violențe pe partea vătămată GHARAMANZO MASKAN GHOLAN REZA de o borsetă care conținea aproximativ 200.000 de lei și 22.500 de dolari S.U.A.
In ceea ce priveste imprejurarea invocata de inculpat in sensul ca nu s-a aflat în zona faptelor, Curtea apreciaza ca aceasta reprezinta o chestiune de fond ce urmează a fi stabilita după administrarea în totalitate a probatoriului, depasind prin urmare cadrul analizei existenței indiciilor temeinice din care rezulta presupunerea rezonabilă a savarsirii unei fapte prevăzute de legea penală.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului: în hotararile Brogan c. Marii Britanii si Murray c. Marii Britanii, art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritatile sa dispuna de probe suficiente pentru a formula acuzatii inca din momentul arestarii. Rolul acestei masuri trebuie sa fie acela de a permite clarificarea, sau, dimpotriva, inlaturarea suspiciunilor. Faptele care suscita banuieli nu au acelasi nivel de certitudine cu cele care permit inculparea si, cu atat mai putin, cu cele care permit condamnarea.
Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite si disp. art. 148 lit f C.p.p., în sensul că inculpatul este trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, insa, aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei, sub acest aspect, existenta pericolului public putând rezulta intre altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urma fiind de natura a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția și cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infractorilor (C.S.J. – secția penala, decizia 1435/2002).
Curtea reține că, în cauză, pericolul concret pentru ordinea publică reiese în primul rând din natura și circumstanțele reale în care se reține că inculpatul ar fi comis infracțiunea, din gravitatea acestei infracțiuni si din reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii unei infracțiuni grave ar fi cercetate în stare de libertate.
La aprecierea acestei din urmă condiții, Curtea are în vedere modul de săvârșire a faptei (de mai multe persoane împreună, care au acționat organizat și premeditat, folosind un adevărat „modus operandi” elaborat), împrejurările concrete în care a fost comisă (în scopul obținerii de foloase materiale, săvârșind fapte de furt de autoturisme pentru a-și asigura deplasarea de la locul faptei, în urma supravegherii părților vătămate pentru o perioadă mai mare de timp), iar pe de altă parte, persoana inculpatului care a mai fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de omor calificat.
Față de aceste aspecte, este cert că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de insecuritate în cadrul comunității din care provine, lăsându-se impresia că instituțiile statului nu acționează ferm și eficient în combaterea acestui gen de fapte violente de agresiune.
În plus, cercetarea judecătorească este abia la început, în cauză nu s-a administrat nici un mijloc de probă, inculpatul nu a fost încă audiat pentru a se verifica poziția procesuală a acestuia în cursul judecății.
În acest context, Curtea, constată că aprecierea primei instanțe cu privire la subzistența temeiurilor de fapt și de drept, ce au justificat luarea măsurii preventive, în acest moment procesual, este intemeiata și în concordanță cu dispozițiile art. 148 lit. f c.p.p., art. 23 din Constituție și art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel incat nu exista niciun argument care să justifice revocarea arestării preventive a inculpatului sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Față de aceste considerente, neconstatându-se existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. 3 cod procedură penală, care se iau în considerare din oficiu, instanța, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b cod procedură penală va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin 2 cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. D. C. impotriva încheierii de ședință din 09.09.2013 pronunțată de Tribunalul București- Secția a I a Penală în dosarul nr._/3/2013.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.09.2013.
G. C. A. M. L. L. C.
Grefier
M. C.
Red./tehnored. GCA
Jud. fond. BIR
r._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIE Nr. 1674/2013
Ședința publică de la
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
recurent L. D. C.
, având ca obiect
menținere măsură de arestare preventivă
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- recurent Inculpat - L. D. C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva ... constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la
Președinte,
M.C. 08 Octombrie 2013
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1664/2013. Curtea... → |
|---|
