Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1679/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1679/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 1679/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.1679
Ședința publică din data de 18.09.2013
Curtea constituită din:
Președinte: R. M.
Judecător: C. C. C.
Judecător. N. S.
Grefier:C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de recurenții părți civile S. P. și Ș. T. S. și recurentul asigurator . Reasigurare SA Sucursala G. împotriva Sentinței penale nr.153/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.09.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 18.09.2013 când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Prin sentința penală nr. 153/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni s-au dispus următoarele:
„În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 347 C.p.p., art. 1357 C.civ., art. 41,42 din L. 136/1995 rap. la art. 313 din L. 95/2006 admite acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. de Urgență B.-A. București.
Obligă inculpatul și asigurătorul . SA să plătească părții civile S. C. de Urgență B.-A. București suma de 3757 lei reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 347 C.p.p., art. 1357 C.civ., art. 41,42 din L. 136/1995 rap. la art. 313 din L. 95/2006 admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. de Urgență Sf. P. București.
Obligă inculpatul și asigurătorul . SA să plătească părții civile S. C. de Urgență Sf. P. București suma de_,69 lei reprezentând despăgubiri civile precum și dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a acestei sentințe și până la data achitării efective a debitului.
În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 347 C.p.p., art. 1357, art. 1387, 1388 C.civ., art. 49-56 din L. 136/1995 admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. P..
Obligă inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă . SA să plătească părții civile S. P. suma de 5000 de euro în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății reprezentând daune materiale decurgând din reducerea capacității de a munci, suma de 16.000 lei cu titlu de alte daune materiale, suma de 16.000 de euro în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății cu titlu de daune morale.
Respinge ca neîntemeiată cererea părții civile S. P. de obligare a inculpatului și asigurătorului la plata lunară a sumei de 200 de euro.
În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 347 C.p.p., art. 1357, art. 1387, 1388 C.civ., art. 49-56 din L. 136/1995 admite în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Ș. T. S..
Obligă inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă . SA să plătească părții civile Ș. T. S. suma de 4740 lei cu titlu de daune materiale și suma de 8.000 de euro în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății cu titlu de daune morale.
În baza art. 193 al. 2 C.p.p. și art. 50 din L. 136/1995 respinge cererea părții civile Ș. T. S. de obligare a inculpatului și asigurătorului la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
În baza art. 193 al. 2 C.p.p. și art. 50 din L. 136/1995 obligă inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă . SA să plătească părții civile S. P. suma de 210 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținutcă, prin rechizitoriul numărul nr. 116/P//2012/07.01.2013, P. de pe lângă Judecătoria Urziceni, a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Titișan L. I., pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute și pedepsite de art. 184 al. 2,4 C.pen. și art. 184 al. 1,3 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a și b C.p.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 09.01.2013, sub numărul_ .
În fapt, s-a reținut că urmare a nerespectării dispozițiunilor legale și a măsurilor de prevedere în conducerea unui autovehicul, inculpatul Titișan L. I. a produs din culpa sa exclusivă la 13.01.2012 un accident rutier în urma căruia partea vătămată/civilă S. P. a suferit leziuni corporale pentru vindecarea cărora a necesitat 90 zile îngrijiri medicale ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală (gravă) din culpă prev. și ped. de art.184 al.2, 4 cp.
S-a mai reținut că în împrejurările/circumstanțele arătate mai sus inculpatul a determinat accidentarea părții vătămate/civile Ș. T. S. care a suferit leziuni corporale pentru vindecarea cărora aceasta a necesitat 45 zile îngrijiri medicale ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art.184 al. 1, 3 cp.
Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că prin adresa nr. 8066 din 26.04.2012, S. C. de Urgență B.-A. București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3757 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea civilă Ș. T. S..
Prin adresa nr. 5892 din 29.06.2012, S. C. de Urgență Sf. P. București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_,69 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea civilă S. P., plus dobânda legală de la data părăsirii spitalului de către pacient și până la data achitării debitului.
La data de 28.01.2013 partea vătămată S. P. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând cheltuieli materiale în cuantum de 18.300 de lei, daune morale în cuantum de 205.000 euro, la cursul BNR de la data plății, suma de 200 de euro lunar, cu titlu de rentă, de la data producerii accidentului și cheltuieli judiciare în cuantum de 210 lei.
La aceeași dată s-a constituit parte civilă în cauză și partea vătămată Ș. T. S. cu suma de 9085 lei reprezentând daune materiale și 200.000 de euro reprezentând daune morale.
Prin sentința penală nr.113 din data de 29.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Urziceni, rămasă definitivă prin nerecurare, inculpatul Titișan L. I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus arătate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, constatându-se că . SA are calitatea de asigurător în cauză iar nu . Group SA. Prin aceeași sentință s-a dispus în baza art. 320 ind. 1 al. 5 C.p.p. disjungerea laturii civile.
Ca urmare a disjungerii laturii civile s-a format un nou dosar înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 30.04.2013.
Instanța a încuviințat pentru partea civilă S. P. proba testimonială cu 2 martori și proba cu înscrisuri, iar pentru partea civilă Ș. T. S. proba cu înscrisuri. La termenul de judecată din data de 27.05.2013 au fost audiați martorii S. A. și S. M..
Instanța a reținut că prin sentința penală nr. 113 din data de 29.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Urziceni, rămasă definitivă prin nerecurare, inculpatul Titișan L. I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 184 al. 2,4 C.pen. și art. 184 al. 1,3 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a și b C.p., dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
S-a reținut prin sentința mai sus arătată că în noaptea de 12/13.01.2012 inculpatul s-a deplasat cu auto Mercedes_, mașină ce apare înmatriculată la firma „And Corn Trans" SRL G. administrată de martorul Sorică C., unchiul inculpatului, de la G. la B. iar în dimineața zilei de 13.01.2012, fără a ține seama de oboseala acumulată, de lipsa de experiență în conducere și de condițiile meteo și de trafic dificile a plecat spre G..
Pe traseu inculpatul a luat la „ocazie” și pe partea vătămată Ș. T. S. și pe fiul acesteia, iar în timp ce se deplasa pe DN 2, cu puțin înainte de a ajunge la Urziceni inculpatul a produs un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a mai multor persoane - inclusiv a sa - și distrugeri de bunuri.
În zona km 60 +, la abordarea unei curbe spre dreapta inculpatul nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile concrete, respectiv carosabil acoperit cu polei, lipsit de aderență și a pierdut controlul asupra direcției: mașina a intrat în derapaj necontrolat schimbându-și la aproximativ 180° direcția de deplasare, a pătruns pe sensul opus și a intrat în impact violent cu auto F. nr._ condus regulamentar spre B. de către partea vătămată S. P..
La sesizarea stării iminente de pericol partea vătămată S. P. încercase o manevră de evitare - reducerea vitezei și viraj la dreapta - însă, față de condițiile concrete în care s-a obiectivat pericolul, partea frontală externă stânga a auto F. a lovit partea laterală dreaptă a utilitarei Mercedes condusă de inculpat.
După coliziune auto F. a intrat într-o mișcare de rototranslație în sens invers acelor de ceasornic și a fost proiectat în afara carosabilului unde s-a răsturnat pe partea dreaptă iar auto Mercedes a revenit pe direcția inițială de deplasare (spre București) și s-a oprit pe linia ce desparte cele două benzi ale sensului București - B..
Toate persoanele aflate în cele două mașini au suferit leziuni corporale și au necesitat asistență medicală de urgență. Conform raportului de expertiză nr.284/A1 /46/2012 emis de SML Ialomița partea vătămată/civilă S. P. a necesitat pentru vindecarea leziunilor suferite circa 90 zile îngrijiri medicale, fără alte consecințe medico-legale iar conform raportului de expertiză nr.289/A_ (SML Ialomița) partea vătămată/civilă Ș. T. S. a necesitat pentru vindecarea leziunilor corporale suferite prin accident 42-45 zile îngrijiri medicale, fără alte consecințe medico-legale.
Expertul auto a concluzionat că impactul dintre cele două autovehicule a survenit pe sensul București - B. (pe care se deplasa auto F.) și s-a datorat intrării auto Mercedes pe contrasens, manevră determinată de lipsa de experiență și prevedere a inculpatului.
Instanța a constatat prin sentința mai sus arătată că . Group SA nu are calitatea de asigurător de răspundere civilă în prezenta cauză deoarece la data producerii accidentului autovehiculul condus de inculpat avea încheiată asigurarea de răspundere civilă auto la . SA așa cum rezultă din polița de la fila 150 a dosarului de urmărire penală.
Instanța are în vedere că suma de 3757 lei solicitată de către S. C. de Urgență B.-A. București reprezintă cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată/civilă Ș. T. S., internată în secția ortopedie în perioada 13-20.01.2012, iar la dosarul cauzei s-a depus decontul de cheltuieli aferent.
Față de aceste considerente, în baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 347 C.p.p., art. 1357 C.civ., art. 41,42 din L. 136/1995 rap. la art. 313 din L. 95/2006 instanța a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. de Urgență B.-A. București, urmând a obliga inculpatul și asigurătorul . SA să plătească părții civile S. C. de Urgență B.-A. București suma de 3757 lei reprezentând despăgubiri civile.
Instanța are în vedere că suma de_,69 lei solicitată de către S. C. de Urgență Sf. P. București reprezintă cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată/civilă S. P., internat în secția ortopedie în perioada 13.01-02.02.2012, iar la dosarul cauzei s-a depus decontul de cheltuieli aferent.
Față de aceste considerente, în baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 347 C.p.p., art. 1357 C.civ., art. 41,42 din L. 136/1995 rap. la art. 313 din L. 95/2006 instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. de Urgență Sf. P. București, și a obligat inculpatul și asigurătorul . SA să plătească părții civile S. C. de Urgență Sf. P. București suma de_,69 lei reprezentând despăgubiri civile precum și dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a acestei sentințe și până la data achitării efective a debitului. Instanța a apreciat că dobânda legală aferentă debitului urmează să curgă de la data rămânerii definitive a acestei sentințe, acesta fiind momentul la care creanța devine certă, lichidă și exigibilă conform legii, motiv pentru care acțiunea acestei părți civile va fi admisă în parte.
În ceea ce privește cererea părții civile S. P., instanța a reținut că acesta a indicat în petitul acțiunii civile formulate că solicită cheltuieli materiale în cuantum de 18.300 de lei, daune morale în cuantum de 205.000 euro, la cursul BNR de la data plății, suma de 200 de euro lunar, cu titlu de rentă, de la data producerii accidentului și cheltuieli judiciare în cuantum de 210 lei. Cu toate acestea, instanța reține că suma de 18.300 de lei nu reprezintă totalul daunelor materiale solicitate deoarece din cuprinsul cererii de constituire de parte civilă rezultă că au fost solicitate o . daune materiale cum ar fi cele legate de reducerea capacității de a munci, prejudiciul menajer, ajutorul unei terțe persoane cu titlul greșit de daune morale.
Conform raportului de expertiză nr.284/A1 /46/2012 emis de SML Ialomița partea vătămată/civilă S. P. a necesitat pentru vindecarea leziunilor suferite circa 90 zile îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii, perioadă ce include și recuperarea BFT. Din fișa de spitalizare nr. 147 a Spitalului Municipal Urziceni rezultă că partea vătămată/civilă S. P. a fost examinat în data de 13.01.2012 cu diagnosticul fractură cap femural stâng, plagă genunchi stâng, plagă antebraț stâng, contuzie toracică, solicitându-se transfer la S. C. de Urgență Sf. P. București-ortopedie, unde partea civilă a fost internată în perioada 13.01.-02.02.2012 și i s-a practicat pe calea unei intervenții chirurgicale artroplastie cu proteză bipolară Zimmer. Pacientul a fost externat cu mai multe recomandări, printre care și acelea de a continua programul de recuperare, de a aplica pansament steril la 2 zile cu betadine, administrarea de 20 fiole Fragmin și profilaxie cu antibiotice ori de câte ori va fi supus unor manevre invazive cum ar fi cateterizări, endoscopii, stomatologie, etc.
Proteza bipolară de șold mai sus arătată a costat 5870 de lei, fiind achitată de către partea vătămată/civilă S. P. așa cum rezultă din factura și chitanța aflate la fila 196 a dosarului_ . Din actele medicale existente în dosar rezultă că partea vătămată/civilă S. P. a fost internată în mai multe rânduri pentru recuperare medicală, iar în data de 10.10.2012 i s-a practicat la S. de Urgență București o scintigrafie osoasă a șoldului operat unde s-au identificat mai multe focare hipercaptante. Din bonurile fiscale depuse în dosarul cauzei rezultă că această parte civilă a achitat pentru medicamente următoarele sume: pentru zinnat 48,65 lei, 27,64 lei, 116,09 lei, eubiotic 10 lei și flexodon 68 de lei.
Părții civile S. P. i s-a recomandat și pe viitor continuarea tratamentului de recuperare și cură balneară în stațiuni cu profil reumatologic, așa cum rezultă din actele medicale aflate în dosarul cauzei. Din certificatele de concediu medical aflate în dosar coroborate cu adeverința nr. 1629 din 19.11.2012 emisă de către angajatorul . rezultă că după producerea accidentului de circulație, partea vătămată/civilă S. P. a avut concediu medical până în data de 29.11.2012. Din decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 2257 din data de 28.11.2012 emisă de către Cabinetul de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă Sector 6 București rezultă că partea vătămată/civilă S. P. se încadrează în gradul al treilea de invaliditate, capacitatea de muncă fiind pierdută cel puțin jumătate. Partea vătămată a formulat la data de 10.12.2012 cerere privind acordarea pensiei pentru invaliditate gradul III, iar aceasta i-a fost respinsă prin decizia nr. R-_ din 24.01.2013 a Casei de Pensii Sector 6 București, pe motiv că partea vătămată este pensionar de limită de vârstă prin decizia nr._/2011 a Casei Sectoriale de Pensii a MAPN.
Instanța reține că potrivit art. 1387 Cod Civil, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1388 și 1.389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale. Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se acordă, ținându-se seama și de sporirea nevoilor de viață ale celui prejudiciat, sub formă de prestații bănești periodice. La cererea victimei, instanța va putea acorda despăgubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale. În toate cazurile, instanța va putea acorda celui păgubit o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente.
Potrivit art. 1388 Cod Civil, despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacității sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ținându-se seama de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească. Cu toate acestea, dacă cel păgubit face dovada posibilității obținerii unui venit din muncă mai mare în baza unui contract încheiat în ultimul an, iar acesta nu a fost pus în executare, se va ține seama în stabilirea despăgubirii de aceste venituri. Dacă cel păgubit nu avea o calificare profesională și nici nu era în curs să o primească, despăgubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.
Din actele depuse în dosarul cauzei rezultă că la data producerii accidentului partea vătămată/civilă S. P. era angajată la societatea . în funcția de șofer cu un salariu de bază lunar brut de 820 de lei. Martorii audiați în cauză au arătat că după producerea accidentului, partea vătămată nu a mai putut munci în grădină și gospodărie, iar pentru aceste activități au fost plătiți zilieri cu circa 80 de lei pe zi.
Instanța reține că din decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 2257 din data de 28.11.2012 emisă de către Cabinetul de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă Sector 6 București nu rezultă că părții vătămate/civile S. P. i s-a redus capacitatea de muncă pe termen nelimitat deoarece această decizie are ca termen de revizuire luna noiembrie 2013.
Instanța a apreciat că părții vătămate/civile S. P. i s-a creat un prejudiciu de 5000 de euro ca urmare a reducerii capacității de a munci rezultând din faptul că pe parcursul concediului medical a trebuit să încaseze un salariu diminuat cu 25%, apoi după terminarea concediului nu a mai încasat salariul pe care îl primea înainte de producerea accidentului și nu a mai putut munci în gospodăria și grădina familiei. Daunele rezultate din reducerea capacității de a munci au fost calculate de la data producerii accidentului și până în noiembrie 2013 când decizia medicală asupra capacității de muncă urmează a fi revizuită.
Instanța a apreciat că părții vătămate/civile S. P. i se mai cuvin daune materiale în cuantum total de 16.000 de lei, din care suma 5870 de lei o reprezintă plata protezei mai sus arătate, iar restul plata transportului către diferitele unități medicale și plata medicamentelor suportată de către această parte precum și costul estimativ al medicamentelor antiinflamatoare și antialgice pe care partea vătămată urmează să îl suporte. Din actele medicale aflate în dosar rezultă că partea vătămată a căpătat o gonartroză stângă decompensată algic și osificări heterotope pericoxofemural pentru care va trebui să i se administreze medicamente antiinflamatoare și antialgice. Din analiza materialului probator al cauzei nu rezultă că partea vătămată/civilă S. P. a plătit spitalizările efectuate, ședințele de recuperare ori analizele realizate. Deși martorii audiați în cauză au declarat că s-au plătit bani către medici și asistente, instanța a reținut că nu poate acorda daune reprezentând contravaloarea unor foloase necuvenite primite de către medici și asistente. De asemenea partea vătămată/civilă S. P. nu a probat că a plătit o altă persoană pentru a se îngriji de aceasta în perioada de refacere.
În ceea ce privește cererea părții vătămate/civile S. P. de a i se acorda o rentă lunară de 200 de euro lunar motivat de faptul că începând cu anul 2013 reforma sistemului sanitar prevede o coplată din partea asiguraților pentru medicina recuperatorie instanța reține că partea civilă nu a făcut dovada că va face această coplată deoarece potrivit art. 213 ind. 1 din L. 95/2006 pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 740 lei/lună sunt scutiți de la coplată. De asemenea din prescripțiile medicale aflate în dosar nu rezultă că tratamentul de recuperare trebuie efectuat în fiecare lună.
Deoarece partea vătămată nu a probat că va plăti lunar o astfel de coplată în cuantum de 200 de euro, instanța a respins ca neîntemeiată cererea părții de acordare a unei astfel de rente. Este de remarcat că partea vătămată/civilă solicită această rentă de la data producerii accidentului deși nu a depus nici un înscris justificativ din care să rezulte că a plătit ședințele de recuperare efectuate sau o eventuală coplată.
Față de numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare și recuperare, durerea, stresul, trauma, internările și intervenția chirurgicală suferită, instanța a reținut că părții vătămate/civile S. P. i se cuvin daune morale în cuantum de 16.000 de euro în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății.
Instanța a reținut că răspunderea asigurătorului față de persoana păgubită, în materia asigurării de răspundere civilă auto, este o răspundere contractuală, asumată prin contractul de asigurare și o răspundere directă, asigurătorul răspunzând pentru fapta sa de a-și asuma conduita asiguratului. Asigurătorul, atunci când acoperă prejudiciul suferit de terțul victimă a accidentului, nu face o plată pentru făptuitor și nici alături de făptuitor, ci își îndeplinește propria obligație asumată prin contractul de asigurare. Persoana păgubită este îndreptățită să solicite întreaga prestație de la oricare dintre cele două părți ale contractului de asigurare fără să aibă obligația să își împartă creanța.
Temeiul răspunderii asigurătorului este convențional, iar cel al răspunderii asiguratului este delictual. Pe cale de consecință, obligațiile asigurătorului și asiguratului față de persoana prejudiciată nu formează o obligație unică, existând dreptul creditorului de a cere oricăruia dintre aceștia plata în întregime a delictului la care este obligat fiecare în parte. Toate acestea caracterizează o obligație in solidum, iar nu în solidar. Deoarece prejudiciul este unic, plata efectuată de oricare dintre cei doi, exonerează de efectuarea plății pe celălalt, urmând ca raporturile dintre asigurător și inculpatul asigurat să fie reglementate în baza prevederilor Legii nr. 136/1995 și a contractului de asigurare.
Față de cele anterior expuse, în baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 347 C.p.p., art. 1357, art. 1387, 1388 C.civ., art. 49-56 din L. 136/1995 instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. P. și a obligat inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă . SA să plătească părții civile S. P. suma de 5000 de euro în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății reprezentând daune materiale decurgând din reducerea capacității de a munci, suma de 16.000 lei cu titlu de alte daune materiale, suma de 16.000 de euro în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății cu titlu de daune morale.
Instanța a reținut că partea vătămată Ș. T. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9085 lei reprezentând daune materiale și 200.000 de euro reprezentând daune morale. A precizat partea vătămată/civilă Ș. T. S. că daunele materiale solicitate reprezintă folosul nerealizat respectiv drepturile salariale nete pentru calificarea pe care o are pentru anul 2012 în cuantum de 9085 lei pentru imposibilitatea fizică de a exercita activitatea de mediator sanitar pentru care este pregătită, luându-se în calcul un salariu lunar net de 790 de lei.
Conform raportului de expertiză nr.289/A_ (SML Ialomița) partea vătămată/civilă Ș. T. S. a necesitat pentru vindecarea leziunilor corporale suferite prin accident 42-45 zile îngrijiri medicale. Din adresa nr. 442 din 18.01.2012 a Spitalului Municipal Urziceni rezultă că partea vătămată/civilă Ș. T. S. a fost examinată la data de 13.01.2012 cu diagnosticul TCC, comoție cerebrală, fractură gambă dreaptă, braț drept, claviculă dreaptă, hematurie macroscopică și a fost trimisă cu ambulanța la S. C. de Urgență B.-A. București. La acest spital, partea vătămată/civilă Ș. T. S. a fost internată în perioada 13-20.01.2012 și i s-a practicat reducere închisă și osteosinteză cu tija K a humerusului drept precum și imobilizare în bandaj Dessault a fracturii de claviculă dreapta. A fost externată cu recomandarea de a menține imobilizarea în bandaj Dessault până la 21 de zile de la traumatism.
În perioada 24-25.04.2013 partea vătămată/civilă Ș. T. S. a fost din nou internată la S. C. de Urgență B.-A. București pentru intoleranța materialului de osteosinteză după . de humerus drept. S-a intervenit chirurgical practicându-se îndepărtarea materialului de osteosinteză-tija K.
Conform actelor depuse la dosarul cauzei partea vătămată/civilă Ș. T. S. avea la data producerii accidentului calificarea de mediator sanitar și tehnician în agricultură. Instanța a stabilit despăgubirea ce îi revine acesteia potrivit art. 1388 al. 1 cod civil pe baza venitului net lunar pe care partea vătămată l-ar fi putut primi conform calificării sale profesionale în perioada când capacitatea de a munci i-a fost afectată ca urmare a accidentului provocat de inculpat. Din actele medicale aflate în dosar rezultă că acestei părți civile i-a fost afectată capacitatea de a munci timp de 6 luni, iar nu 11 luni și 15 zile așa cum apreciază aceasta, considerent față de care instanța a acordat daunele materiale solicitate în parte, având în vedere un salariu net lunar de 790 de lei, rezultând astfel suma de 4740 lei.
Față de numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare și recuperare, durerea, stresul, trauma, internările și intervențiile chirurgicale suferite pentru montarea și respectiv îndepărtarea tijei K, instanța a reținut că părții vătămate/civile Ș. T. S. i se cuvin daune morale în cuantum de 8.000 de euro în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății.
În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 347 C.p.p., art. 1357, art. 1387, 1388 C.civ., art. 49-56 din L. 136/1995 a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Ș. T. S. și a obligat inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă . SA să plătească părții civile Ș. T. S. suma de 4740 lei cu titlu de daune materiale și suma de 8.000 de euro în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății cu titlu de daune morale.
În baza art. 193 al. 2 C.p.p. și art. 50 din L. 136/1995 a respins cererea părții civile Ș. T. S. de obligare a inculpatului și asigurătorului la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită deoarece nu s-au depus înscrisuri justificative în acest sens.
În baza art. 193 al. 2 C.p.p. și art. 50 din L. 136/1995 a obligat inculpatul și asigurătorul de răspundere civilă . SA să plătească părții civile S. P. suma de 210 lei cu titlu de cheltuieli judiciare conform dovezilor de la filele 199-201 din dosar.
Împotriva sentinței penale au formulat recursuri asigurătorul . Romania SA și părțile civile S. P. și Ș. T. S..
În recursul declarat de asigurator se solicită diminuarea daunelor morale acordate părților civile S. P. și Ș. T..
În recursul părților civile se solicită admiterea acțiunilor civile așa cum au fost formulate.
Examinând sentința penală în raport de motivele de recurs invocate, conform principiului disponibilității ce guvernează latura civilă a cauzei, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Prima instanță a analizat în mod temeinic și detaliat cererile formulate de părțile civile și a stabilit în mod corect atât cuantumul daunelor materiale cât și cuantumul daunelor morale.
Astfel, în privința părții civile S. P., aceasta arătat că solicită cheltuieli materiale în cuantum de 18.300 de lei, daune morale în cuantum de 205.000 euro, la cursul BNR de la data plății, suma de 200 de euro lunar, cu titlu de rentă, de la data producerii accidentului și cheltuieli judiciare în cuantum de 210 lei.
Referitor la daunele materiale, instanța a apreciat că părții vătămate/civile S. P. i se cuvin daune materiale în cuantum total de 16.000 de lei, din care suma 5870 de lei o reprezintă plata unei proteze, iar restul plata transportului către diferitele unități medicale și plata medicamentelor suportată de către această parte precum și costul estimativ al medicamentelor antiinflamatoare și antialgice pe care partea vătămată urmează să îl suporte.
Astfel, prima instanță a acordat o sumă globală, mai ridicată decât aceea regăsită în înscrisurile depuse de partea civilă, apreciind estimativ costul transportului și al altor cheltuieli efectuate de partea civilă sau care vor fi efectuate în mod cert de aceasta, având în vedere concluziile expertizei medico-legale, în care se arată că partea civilă va mai avea nevoie de recuperare, recomandându-se și pe viitor continuarea tratamentului de recuperare și cură balneară în stațiuni cu profil reumatologic, așa cum rezultă din actele medicale aflate în dosarul cauzei.
Or, suma acordată cu titlu de daune materiale este una suficient de ridicată pentru acoperirea pagubelor actuale și viitoare, însă certe, produse prin accident, în condițiile în care instanța acordă această sumă și reține în același timp că din analiza materialului probator al cauzei nu rezultă că partea civilă S. P. a plătit spitalizările efectuate, ședințele de recuperare ori analizele realizate, că nu poate acorda daune reprezentând contravaloarea unor foloase necuvenite primite de către medici și asistente și că partea civilă S. P. nu a probat că a plătit o altă persoană pentru a se îngriji de aceasta în perioada de refacere,.
De asemenea, solicitarea părții civile de acordare a sumei de 200 de euro lunar motivat de faptul că începând cu anul 2013 reforma sistemului sanitar prevede o coplată din partea asiguraților pentru medicina recuperatorie, instanța a reținut în mod corect că partea civilă nu a făcut dovada că va face această coplată deoarece potrivit art. 213 ind. 1 din L. 95/2006 pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 740 lei/lună sunt scutiți de la coplată, iar din prescripțiile medicale aflate în dosar nu rezultă că tratamentul de recuperare trebuie efectuat în fiecare lună.
Mai mult, din decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 2257 din data de 28.11.2012 emisă de către Cabinetul de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă Sector 6 București nu rezultă că părții vătămate/civile S. P. i s-a redus capacitatea de muncă pe termen nelimitat deoarece această decizie are ca termen de revizuire luna noiembrie 2013.
În plus, instanța a acordat în mod global sumele de 16.000 lei și 5000 de euro reprezentând daune materiale, astfel că acordarea și a unei sume lunare nu este justificată.
Din actele depuse în dosarul cauzei rezultă că la data producerii accidentului partea civilă S. P. era angajată la societatea . în funcția de șofer cu un salariu de bază lunar brut de 820 de lei, însă totodată aceasta este pensionar pentru limită de vârstă, motiv pentru care nici nu i s-a putut acorda pensie pentru invaliditate gradul III, cererea sa fiind respinsă prin decizia nr. R-_ din 24.01.2013 a Casei de Pensii Sector 6 București, pe motiv că partea vătămată este pensionar de limită de vârstă prin decizia nr._/2011 a Casei Sectoriale de Pensii a MAPN.
Față de această împrejurare, în mod corect instanța a apreciat că părții civile S. P. i s-a creat un prejudiciu ca urmare a reducerii capacității de a munci, rezultând din faptul că pe parcursul concediului medical a trebuit să încaseze un salariu diminuat cu 25%, apoi după terminarea concediului nu a mai încasat salariul pe care îl primea înainte de producerea accidentului și nu a mai putut munci în gospodăria și grădina familiei și a calculat daunele rezultate din reducerea capacității de a munci de la data producerii accidentului și până în noiembrie 2013 când decizia medicală asupra capacității de muncă urmează a fi revizuită.
Acordându-se o sumă globală de 5000 de euro reprezentând daune materiale pentru reducerea capacității de muncă, nu este posibilă acordarea și a unei sume lunare drept compensație pentru lipsa de venituri ca urmare a neîncasării salariului.
Acordarea sumei globale atât pentru daunele materiale cauzate de accident cât și pentru venitul de care a fost lipsită partea civilă nu este nelegală, așa cum susține partea civilă, deoarece instanța a avut în vedere în mod legal dispozițiile art. 1387 Cod Civil, potrivit cărora „în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1388 și 1.389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale. Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se acordă, ținându-se seama și de sporirea nevoilor de viață ale celui prejudiciat, sub formă de prestații bănești periodice. La cererea victimei, instanța va putea acorda despăgubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale. În toate cazurile, instanța va putea acorda celui păgubit o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente.”
Mai mult decât atât, partea civilă are posibilitatea ca, pentru eventualul prejudiciu cauzat prin neîncasarea salariului după noiembrie 2013 să se adreseze instanței civile după această dată, în măsura în care comisia de stabilire a capacității de muncă va constata că și după noiembrie 2013 partea civilă va avea capacitatea de muncă redusă.
Referitor la daunele morale, se constată că instanța a apreciat în mod corect atât faptul că partea civilă S. P. a suferit un prejudiciu moral cât și cuantumul daunelor morale; conform raportului de expertiză nr.284/A1 /46/2012 emis de SML Ialomița partea civilă S. P. a necesitat pentru vindecarea leziunilor suferite circa 90 zile îngrijiri medicale, fiind diagnosticat cu fractură cap femural stâng, plagă genunchi stâng, plagă antebraț stâng, contuzie toracică, fiind necesară o intervenție chirurgicală - artroplastie cu proteză bipolară Zimmer.
Față de numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare și recuperare, durerea, stresul, trauma, internările și intervenția chirurgicală suferită, instanța a reținut în mod just că părții vătămate/civile S. P. i se cuvin daune morale în cuantum de 16.000 de euro în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, sumă pe care instanța de recurs o apreciază ca fiind suficientă pentru a constitui o compensație pentru această suferință, suma de 205.000 de euro cerută de partea civilă fiind în mod evident exagerată.
Referitor la recursul declarat de partea civilă Ș. T., Curtea constată că nu este fondat.
Partea civilă invocă dispozițiile art.16/1 pct.2 și 3 Cpp, prin raportare la declarația inculpatului(fila 309) și la poziția exprimată tacit de asigurator, arătând că, în măsura în care are acordul părții responsabile civilmente, instanța este obligată să admită punctul de vedere al părții civile în limita recunoașterii făcută de către inculpat, iar acesta a arătat că este de acord în tot și recunoaște în tot pretențiile formulate de cele două părți civile formulate în cauză.
Susținerea părții civile nu este fondată, deoarece potrivit textului de lege, partea responsabilă civilmente este aceea care trebuie să își exprime acordul cu privire la recunoașterea pretențiilor civile de către inculpat. Or, în cauză instanța nici nu avea obligația de a întreba asiguratorul cu privire la acest aspect, deoarece asiguratorul nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, ci o poziție procesuală distinctă în procesul penal. În concluzie, nu se pune problema unui acord expres sau tacit, atâta vreme cât asiguratorul de răspundere civilă delictuală nu are calitatea cerută de lege, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 16 ind.1 C.p.p. În plus, se constată că asiguratorul prin avocat a solicitat cu ocazia dezbaterilor ca pretențiile părții civile să fie admise numai în parte, ceea ce arată, contrar susținerilor părții civile, că asiguratorul nu a fost de acord cu pretențiile acesteia.
Relativ la netemeinicia hotărârii judecătorești cu privire la evaluarea daunelor materiale și morale acordate de instanța de fond, Curtea constată că nici sub acest aspect recursul părții civile nu este fondat.
Partea civilă a solicitat daune materiale reprezentând folosul nerealizat pe o perioadă de 11 luni și 15 zile în care partea civilă nu a putut realiza un venit în raport cu pregătirea pe care o are, iar nu 6 luni cât a apreciat instanța de fond, perioada în care partea civilă a fost văduvită de posibilitatea de a munci fiind în opinia părții ianuarie 2012-aprilie 2013, perioadă la care s-a făcut ultima intervenție chirurgicală.
Daunele materiale solicitate de partea civilă reprezintă folosul nerealizat respectiv drepturile salariale nete pentru calificarea pe care o are pentru anul 2012 în cuantum de 9085 lei pentru imposibilitatea fizică de a exercita activitatea de mediator sanitar pentru care este pregătită, luându-se în calcul un salariu lunar net de 790 de lei.
Conform raportului de expertiză nr.289/A_ (SML Ialomița) partea vătămată/civilă Ș. T. S. a necesitat pentru vindecarea leziunilor corporale suferite prin accident 42-45 zile îngrijiri medicale, cu diagnosticul TCC, comoție cerebrală, fractură gambă dreaptă, braț drept, claviculă dreaptă, hematurie macroscopică, a fost internată în perioada 13-20.01.2012 și i s-a practicat reducere închisă și osteosinteză cu tija K a humerusului drept precum și imobilizare în bandaj Dessault a fracturii de claviculă dreapta, iar în perioada 24-25.04.2013 partea civilă Ș. T. S. a fost din nou internată la S. C. de Urgență B.-A. București pentru intoleranța materialului de osteosinteză după . de humerus drept. S-a intervenit chirurgical practicându-se îndepărtarea materialului de osteosinteză-tija K.
Conform actelor depuse la dosarul cauzei partea civilă Ș. T. S. avea la data producerii accidentului calificarea de mediator sanitar și tehnician în agricultură, iar instanța a stabilit despăgubirea ce îi revine acesteia potrivit art. 1388 al. 1 Cod Civil pe baza venitului net lunar pe care partea vătămată l-ar fi putut primi conform calificării sale profesionale în perioada când capacitatea de a munci i-a fost afectată ca urmare a accidentului provocat de inculpat, respectiv la venitul minim pe economie.
Se constată că partea civilă nu era angajată la data accidentului, nu a făcut nicio dovadă a faptului că ar fi fost lipsită de venituri obținute anterior accidentului, astfel că în mod corect prima instanță s-a raportat la venitul minim pe economie. De asemenea, nu există nicio dovadă a faptului că aceasta ar fi avut afectată capacitatea de a munci pe perioada solicitată, de 11 luni și 5 zile, partea civilă nedepunând înscrisuri în acest sens. Mai mult decât atât, chiar în cererea de constituire de parte civilă aceasta arată că nu era angajată în perioada respectivă.
Relativ la daunele morale, față de numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare și recuperare, durerea, stresul, trauma, internările și intervențiile chirurgicale suferite pentru montarea și respectiv îndepărtarea tijei K, instanța a reținut în mod just că părții vătămate/civile Ș. T. S. i se cuvin daune morale în cuantum de 8.000 de euro în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, sumă pe care instanța de recurs o apreciază suficientă pentru a constitui o compensație pentru suferința provocată, pentru un număr de 42 – 45 de zile de îngrijire medicală și o intervenție chirurgicală suferită, suma de 200.000 de euro solicitată de partea civilă fiind în mod evident exagerată.
În concluzie, referitor la daunele morale, Curtea apreciază că suma de 8000 de euro este suficientă pentru a îndrepta suferința psihică a părții civile, care a avut mai puține zile de îngrijire medicală decât partea civilă S. P., respectiv 42 – 45 de zile de îngrijire medicală, leziunile suferite având mult mai puține urmări decât acelea suferite de partea civilă S. P..
În ce privește recursul declarat de asigurătorul . Romania SA Curtea constată că nu este fondat, pentru aceleași considerente ca și cele expuse în analiza recursurilor declarate de părțile civile.
Astfel, sumele acordate de prima instanță cu titlu de daune morale sunt modice, respectiv_ de euro în privința părții civile S. P., care a necesitat 90 de zile de îngrijire medicală, a suferit reducerea capacității de muncă și protezarea unui membru inferior și care necesită tratament de recuperare și 8000 de euro pentru partea civilă Ș. T. S., care a necesitat 42- 45 de zile de îngrijire medicală și o intervenție chirurgicală. Or, față de suferințele la care au fost expuse cele două părți civile pe o perioadă destul de îndelungată de timp, sumele la care au fost obligați inculpatul și asiguratorul nu sunt în nici un caz ridicate și nu pot conduce la o îmbogățire fără justă cauză, astfel că susținerile asiguratorului nu sunt fondate.
Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de asigurătorul . Romania SA și părțile civile S. P. și Ș. T. S. împotriva sentinței penale nr.153 din data de 10 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală va obliga pe fiecare recurent la cheltuieli judiciare către stat, aceștia aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unor căi de atac nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de asigurătorul . Romania SA și părțile civile S. P. și Ș. T. S. împotriva sentinței penale nr.153 din data de 10 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală obligă pe fiecare recurent la cate 400 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului de Justitie.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. M. C. C. C. N. S.
GREFIER
C. M. S.
Red RM/2 ex
15.10.2013
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 238/2013. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
