Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 20/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 20/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR.20/F
Ședința publică din data de 15.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. B.
GREFIER: D. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale privind contestația la executare formulată de către contestatorul M. A. împotriva sentinței penale nr. 410 din data de 17.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II a penală, in dosarul nr._ .
La prima strigare a cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul M. A. personal in stare de arest.
Curtea, constatând că la acest termen condamnatul M. A. nu are asigurată apărarea dat fiind că d-na avocat M. M., lipsește în mod nejustificat, la interpelarea Curții, contestatorul arătând că nu cunoaște dacă doamna avocat se va prezenta, procedează în consecință la aplicarea sancțiunii amenzii judiciare în cuantum de 3000 lei.
Întrebat fiind condamnatul M. A., arată că este de acord să fie asistat de avocat din oficiu.
Desemnează avocat din oficiu pe d-na C. E., de serviciu în sala de judecată la data de 15.01.2014 și i se înmânează dosarul pentru a fi studiat.
La a doua strigare a cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul M. A. personal in stare de arest si asistat de avocat ales M. M., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 2.12.2013 din data de 20.12.2013, emisă de Baroul București și avocat din oficiu C. E., cu delegația nr. 2096 din data de 15.01.2014, emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
D-na avocat ales M. M., formulează cerere de scutire de la plata amenzii judiciare aplicată.
Se prezintă avocat din oficiu C. E. și solicita a se lua act de încetarea mandatului pentru condamnatul M. A., prin prezentarea apărătorului ales.
Curtea, constată încetat mandatul avocatului desemnat din oficiu și dispune acordarea onorariului parțial în cuantum de 25 RON, pentru studiul dosarului dată fiind prezentarea avocatului ales. În ceea ce privește cererea de reexaminare urmează se pronunța odată cu soluționarea cauzei.
Curtea din oficiu, pune în discuție necompetenta materială în soluționarea prezentei cereri
Apărătorul contestatorului M. A. apreciază că cererea formulată este de competența Curții de Apel București deoarece aceasta a recunoscut hotărârea pronunțată în Italia-Perugia prin care condamnatului i s-a aplicat pedeapsa de 8 ani închisoare.
Arată că reducerile de pedeapsă solicitate de condamnat privesc perioadele executate în Italia.
Consideră că instanța care s-a pronunțat cu privire la recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de instanța din Italia și sesizării parchetului cu privire la cererea de transfer a persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, este competentă a se pronunța asupra cererii formulate de condamnat. În opinia sa consideră că hotărârea prin care se s-a recunoscut hotărârea de condamnare face corp comun cu executarea.
Apreciază că trebuie a se recunoaște dreptul la liberare anticipată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că, fiind vorba de un incident ivit în cursul executării, sunt aplicabile prev.art.461 al.1 lit.d Cod procedură penală competența de soluționare a cererii revenind instanței în raza teritorială a căreia este deținut contestatorul.
Condamnatul M. A. având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile doamnei avocat.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.12.2013, petentul condamnat M. A. a invocat existența unei cauze de micșorare a pedepsei de executat, solicitând anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.498/2012, din data de 21.11.2012, emis de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ și emiterea unui nou mandat, cu consecința eliberării sale imediate din închisoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 410 din data de 17.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._ s-a dispus admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a recunoscut sentința penală nr. 1856 din data de 07.09.2009 pronunțată de Tribunalul ordinar din R., Republica Italia - Secția a 12-a, în dosarul nr._/09, rămasă definitivă la data de 06.07.2011, prin care s-a dispus condamnarea numitului M. A., la pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 8 ani închisoare, iar în baza art. 71 Cod penal i s-au interzis condamnatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, iar ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a dedus din pedeapsă, perioada executată de la data de 30.01.2009 la zi.
Curtea reține că, în esență, contestatorul solicită ca pe calea contestației la executare să fie recunoscut incidental dreptul la liberare anticipată pretins acordat de autoritățile judiciare italiene, iar nu rectificarea unor erori privind perioada de arest computată, astfel cum încearcă să sugereze apărare. Astfel, motivele pe care își întemeiază contestatorul cererea se circumscriu cazului de contestație la executare prev. de art. 461 al. 1 lit. d Cod procedură penală, iar nu celui prev. de art. 461 lit. c Cod procedură penală, dispozitivul sentinței penale nr. 410 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală la data de 17.10.2012, fiind explicit asupra dispozițiilor hotărârii de condamnare recunoscute, cât și asupra perioadei ce se compută asupra pedepsei aplicate.
Potrivit dispozițiilor art. 461 al. 2 Cod procedură penală, instanța competentă să dispună asupra incidenței art. 461 al. 1 lit. d Cod procedură penală, este instanța de executare sau instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.
Curtea constată că în cauză sentința penală definitivă pronunțată de Curtea de Apel în baza căreia s-a emis mandatul în a cărei executare se află contestatorul este în fapt o hotărâre de recunoaștere a unei hotărâri pronunțate în străinătate, hotărâre ce este de competența exclusivă a Curții de Apel București, potrivit art.150 din L. 302/2004, prin derogare de la principiul instituit prin art. 418 Cod procedură penală care stabilește instanța competentă teritorial și material să soluționeze incidentele ivite în cursul executării.
Această derogare de competență de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale nu poate opera în lipsa unei prevederi exprese și în alte situații vizând faza executării.
Astfel, pentru identitate de rațiune, argumentele avute în vedere Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 34/2009 pronunțată de în recurs în interesul legii, Curtea apreciază că cererea formulată de petent vizând o pretinsă cauză de micșorare a pedepsei revine instanței corespunzătoare în grad celei care potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.
De altfel, Curtea de Apel nu poate fi asimilată instanței de executare în raport de dispozițiile art. 418 Cod procedură penală, în contextul în care nu a soluționat în primă instanță cauza în care contestatorul a fost condamnat, doar pentru că a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, obligație ce revine în principiu instanței de executare, această atribuție fiindu-i acordată cu titlu de excepție ca o consecință firească a competenței materiale speciale în materia transferului de persoane condamnate, fără a transforma însă Curtea de Apel București în instanță de executare.
Prin urmare, constatând că infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat au corespondent în legislația română, în infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 și 2 din L. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, astfel cum se reține prin hotărârea de recunoaștere, infracțiuni a căror judecată în primă instanță revine tribunalului, urmează a declina competența și a trimite contestația la executare formulată de petentul M. A. în prezent deținut în Penitenciarul Rahova, spre competentă soluționare Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Dispune scutirea d-nei avocat M. M. L. de la plata amenzii judiciare aplicate.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul M. A. și trimite cauza Tribunalului București.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial, în cuantum de 25 lei, pentru avocatul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE,
O. B. GREFIER,
D. P.
Red.B.O.
Dact.V.D.-2.ex/21.01.2014
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
