Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 15/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 15/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR.15
Camera de consiliu din data de 13 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. B. V.
GREFIER: C. B.
. . . . . . . . . .
Ministerul Public – Parchetul DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de procuror M. V..
Pe rol, judecarea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind persoana condamnată M. V., în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale nr.1-243 din 07.05.2013, pronunțată de Judecătoria Hîncești din Republica M..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu a lipsit persoana condamnată M. V., pentru care se prezintă avocat din oficiu C. M. cu împuternicire avocațială nr.513 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită cu persoana condamnată M. V..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar fișa de cazier judiciar privind pe M. V..
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea cererii formulate de autoritățile din Republica M. ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se recunoaște sentința penală dispusă în cauză, având în vedere dispozițiile art.135 al.3 din Legea 300/2013 care modifică dispozițiile Legii 302/2004, în ce privește recunoașterea hotărârilor penale străină ale țărilor care au adoptat Convenția de la Haga din 1970, în sensul că se recunosc numai pedepsele cu închisoarea și nu pedepsele pecuniare sau cele privind decăderile din drepturi.
Avocatul din oficiu al condamnatului M. V. solicită admiterea cererii formulate de autoritățile din Republica M..
CURTEA,
Cu privire la cauza penală de față, Curtea constată următoarele:
Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.12.2013 sub nr._ s-a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art.131 și 132 din Legea nr.302/2004, recunoașterea și punerea în executare a sentinței nr.1-243 din 07.05.2013, pronunțată de Judecătoria Hîncești din Republica M., definitivă, față de numitul M. V. (fiul lui M. și Florența, născut la 19.04.1965 în Orașul B. – V., ..G., deținător al pașaportului simplu temporar nr._ eliberat la data de 21.03.2013 de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al Județului I., cu domiciliul în Orașul B., ..5, jud.I., titular al C.I. ..F. nr._, eliberată la data de 04.07.2013, de către SPCLEP B., CNP_).
Curtea reține, din documentele transmise la data de 08.10.2013, de Ministerul de Justiție cu adresa nr._/SM/2013 din 01.10.2013, prin sentința menționată, cetățeanul român M. V., a fost condamnat la amendă penală în cuantum de 600 unități convenționale (_ lei MDL) și la pedeapsa complementară constând în privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate legală de gestionare a banilor pe un termen de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune (escrocherie), de două sau mai multe persoane împreună, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Din documentele transmise de autoritățile judiciare din Republica M., în aplicarea Convenției Europene privind valoarea internațională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la data de 28.05.1970 și ratificată de România la data de 30.09.1999 prin Ordonanța nr.90, rezultă că M. V., cetățean român cu domiciliul în România, a fost condamnat prin sentința nr.1-243 de Judecătoria Hîncești la data de 07.05.2013 la amendă penală în cuantum de 600 unități convenționale și la pedeapsa complementară constând în privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate legată de gestionarea banilor pe un termen de 2 ani.
Din dispozitivul sentinței, se reține că aceasta a devenit „definitivă și irevocabilă prin neapelare” la data de 22.06.2013.
M. V. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.2 lit.b și c din Codul penal al Republicii M. și anume pentru „escrocherie”, constând în aceea că, împreună cu I. Oliver G., au înșelat pe A. S. cu suma de 2500 lei, prin vânzarea unor inele care nu erau confecționate din materialul prețios, așa cum au susținut la momentul vânzării către partea vătămată. Prejudiciul a fost recuperat integral.
În raport de descrierea faptei pentru care a fost condamnat M. V., se constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări la care se referă art.131 din Legea nr.302/2004 și art.4 pct.1 din Convenția Europeană privind valoarea internațională a hotărârilor represive, fapta fiind incriminată și de Codul penal român în art.215 alin.1, 3 Cod penal.
Din declarațiile comunicate de autoritățile judiciare din Republica M., reiese că sentința a fost comunicată numitului M. V., sub semnătură, la data de 07.05.2013, iar pedeapsa nu a fost pusă în executare pe teritoriul Republicii M., fiind indicat contul Ministerului Finanțelor – Trezoreria de Stat, în care să fie virată suma reprezentând amendă penală.
În privința solicitării Ministerului Public de respingere a sesizării, întrucât nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se recunoaște sentința penală dispusă în cauză, având în vedere dispozițiile art.135 al.3 din Legea 300/2013 care modifică dispozițiile Legii 302/2004, în ce privește recunoașterea hotărârilor penale străină ale țărilor care au adoptat Convenția de la Haga din 1970, în sensul că se recunosc numai pedepsele cu închisoarea și nu pedepsele pecuniare sau cele privind decăderile din drepturi, Curtea reține următoarele.
Astfel, Curtea apreciază că în speță sunt aplicabile prevederile Legii nr.302/2004 în forma în vigoare la data sesizării Curții de Apel București.
Astfel, conform art.III din Legea nr.300/2013, cererile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a dispozițiilor art. I rămân să fie soluționate de instanțele judecătorești competente, potrivit legii în vigoare la data sesizării lor. Interpretând gramatical textul de lege menționat, Curtea apreciază că norma tranzitorie se referă atât la competența instanței, care rămâne aceeași, precum și la toate celelalte norme ce reglementau diferitele forme de cooperare judiciară; Curtea are în vedere în acest sens prezența virgulei plasată după exprimarea „rămân să fie soluționate de instanțele judecătorești competente”, ceea ce conferă întregului text sensul menționat mai sus, respectiv că sintagma „potrivit legii în vigoare” se referă la toate dispozițiile aplicabile recunoașterii hotărârilor străine la data sesizării instanțelor judecătorești competente.
Pe de altă parte, împrejurarea învederată de parchet nu este oricum temeinică, deoarece și în forma sa nouă prin Legea nr.302/2004 este reglementată procedura de recunoaștere a sancțiunilor de drept penal și administrative (inclusiv amenzi penale) aplicate de organele judiciare străine, în articolul 139 din lege (art.135 al.3 vizând o altă ipoteză).
Curtea constată că sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art.131 din Legea nr.302/2004 în vigoare la data sesizării instanței, respectiv:
a) România și-a asumat obligația recunoașterii hotărârilor străine printr-un tratat internațional la care este parte, respectiv Convenția europeană privind valoarea internațională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28 mai 1970, semnată și de Republica M.;
b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la R. la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994; astfel, condamnatului M. V. i-au fost respectate drepturile procesuale, în primul rând dreptul la apărare, acesta recunoscând săvârșirea infracțiunii;
c) nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară care nu este o infracțiune de drept comun, în cauză condamnarea pronunțându-se pentru săvârșirea unei înșelăciuni;
d) respectă ordinea publică a statului român;
e) hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române;
f) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane în România;
g) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România.
Prin urmare, Curtea va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București și va recunoaște sentința nr. 1-243 din 07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Hâncești, Republica M., definitivă la data de 22.06.2013 prin neapelare, prin care M. V., a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 600 unități convenționale, respectiv_ lei MLD.
Curtea va dispune executarea de către M. V. a pedepsei amenzii penale în cuantum de_ lei MLD, în echivalent lei RON la cursul oficial al BNR din data de azi, 13.01.2014, potrivit art.45 pct.1 și 2 din Convenția europeană privind valoarea internațională a hotărârilor represive adoptată la Haga la 28.05.1970
Sub acest aspect, Curtea reține că în legislația internă, la acest moment, pentru infracțiunea de înșelăciune nu se poate aplica pedeapsa amenzii penale, ci numai pedeapsa închisorii, astfel încât va menține cuantumul pedepsei amenzii la nivelul celui stabilit de către instanța din Republica M., în echivalent lei la cursul de schimb oficial de la data pronunțării.
Conform art.47 pct.1 din Convenția europeană privind valoarea internațională a hotărârilor represive adoptată la Haga la 28.05.1970, suma sus-menționată reprezintă venit al statului român; astfel, potrivit textului menționat, cele rezultate din executarea amenzilor și confiscărilor revin tezaurului statului solicitat, fără a fi prejudiciate drepturile terților.
Autoritățile moldovene au solicitat și recunoaștere pedepsei privării dreptului de a ocupa funcții sau a exercita activitate legată de gestionarea banilor pe un termen de 2 ani. Curtea constată că nu poate recunoaște și dispune executarea acestei pedepse, întrucât pe de o parte nu are corespondent în legislația internă, iar pe de altă parte în dreptul intern, la acest moment, nu se poate aplica o pedeapsă complementară ori accesorie pe lângă pedeapsa principală a amenzii penale.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 320 lei va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Recunoaște sentința nr.1-243 din 07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Hâncești, Republica M., definitivă la data de 22.06.2013 prin neapelare, prin care M. V., fiul lui M. și Florența, născut la 19.04.1965 în Orașul B. – V., ..G., deținător al pașaportului simplu temporar nr._ eliberat la data de 21.03.2013 de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al Județului I., cu domiciliul în Orașul B., ..5, jud.I., titular al C.I. ..F. nr._, eliberată la data de 04.07.2013, de către SPCLEP B., CNP_, a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 600 unități convenționale, respectiv_ lei MLD, precum și pedeapsa complementară a privării dreptului de a ocupa funcții sau a exercita activitate legată de gestionarea banilor pe un termen de 2 ani.
Dispune executarea de către M. V. a pedepsei amenzii penale în cuantum de_ lei MLD, în echivalent lei RON la cursul oficial al BNR din data de azi, 13.01.2014, potrivit art.45 pct.1 și 2 din Convenția europeană privind valoarea internațională a hotărârilor represive adoptată la Haga la 28.05.1970.
Conform art.47 pct.1 din Convenția europeană privind valoarea internațională a hotărârilor represive adoptată la Haga la 28.05.1970, suma sus-menționată reprezintă venit al statului român.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 320 lei, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE,
F. B. V.
GREFIER,
C. B.
Red. V.B.F.
Dact. VBF/V.D. 52ex./16.01.2014
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 55/2014. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
