Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 288/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 288/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.288
Ședința publică din data de 12.03.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: G. R.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul declarat de inculpatul G. I. împotriva sentinței penale nr.24/08.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. _ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26.02.2014, instanța stabilind data pronunțării la 12.03.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 24/08.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în temeiul art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. c C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. 2 C.pen., raportat la art. 76 alin. 1 lit. b C.pen., a fost condamnat inculpatul G. I. [poreclă „Iesidor", fiul lui N. și M., născut la data de 25.04.1986 în Mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în ., Jud. G., CNP_, posesor CI . nr._, căsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, studii 8 clase], la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în variantă agravată, faptă comisă în data de 13.10.2013.
În temeiul art. 71 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 86 ind. 1 alin. (1) C.pen., a fost suspendată executarea pedepsei principale sub supraveghere pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare, stabilit conform art. 86 ind. 2 alin (1) C.pen..
În temeiul art. 71 alin (5) C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art.86 ind. 3 alin. (1) C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de această instituție,
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență,
În temeiul art.86 ind. 3 (3) C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarea obligație:
- să desfășoare o activitate
Supravegherea executării obligației și a măsurilor de supraveghere se va face de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București în conformitate cu art.86 ind.3 alin.2 și 4 C.pen
În temeiul art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei prevăzute de art. 86 ind. 4 C.pen.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C.proc.pen., s-a revocat măsura arestului preventiv și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea MAP nr.140/UP/14.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În temeiul art. 88 alin. (1) C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 13.10.2013 și până la data punerii efective în libertate.
S-a luat act că partea vătămată N. F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 c.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei 550 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 13 octombrie 2013, în jurul orei 13:00, inculpatul, însoțit de martorii D. G., în vârstă de 13 ani și O. G. F. Fernando, în vârstă de 15 ani, a ajuns în Compexul Niki Scorpion pentru a-si face cumpărături. După ce minorul O. G. F. Fernando a cumpărat un hanorac pe care l-a pus într-o sacoșă de culoare neagră ce se afla la inculpat, cei trei au ajuns în dreptul magazinului părții vătămate N. F., în care au intrat inculpatul și martorul O. G. F. Fernando, martorul D. G. rămânând în afara magazinului.
La cererea inculpatului, partea vătămată i-a arătat acestuia ce fuste are de vânzare, iar, ulterior, în timp ce îi arăta martorului O. G. F. Fernando niște geci de iarnă, la solicitarea acestuia, inculpatul a sustras o fustă ce se afla pe un umeraș expusă, a pus-o în sacoșa pe care o avea asupra sa și a ieșit în afara magazinului, unde i-a înmânat sacoșa martorului D. G., întorcându-se apoi în magazin. Partea vătămată a observat dispariția fustei, precum și faptul că inculpatul nu mai are asupra sa sacoșa neagră, astfel că l-a întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat. Având în vedere că între timp și martorul O. G. F. Fernando a ieșit din magazin și s-a îndepărtat împreună cu martorul D. G., partea vătămată l-a prins de geacă pe inculpat și a plecat cu acesta în căutarea celorlalte două persoane. Aceștia au fost găsiți la câteva standuri distanță, partea vătămată recuperându-și fusta din sacoșa aflată la martorul D. G., iar partea vătămată s-a întors cu inculpatul la magazinul acestuia, încercând apoi să blocheze ușa până la sosirea unui echipaj de poliție. Încercând să scape, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată și a îmbrâncit-o, dar a fost imobilizat de către partea vătămată și de martorul M. M. I., agent de pază în cadrul complexului, acesta din urmă așezându-se în fața ușii, blocând ieșirea.
Situația de fapt astfel descrisă a fost temeinic dovedită pe baza coroborării mijloacelor de probă administrate în ambele faze ale procesului penal, probe corect analizate de judecătorul fondului.
Instanța de fond a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului G. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) C.pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere prevederile art.52 C.pen, potrivit cărora pedeapsa este un mijloc de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, precum și dispozițiile art. 72 alin.1 C.pen., potrivit cărora la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C.pen., limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C.pen., gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului prezintă în concret un pericol social mediu, față de valoarea redusă a prejudiciului (70 de lei), precum și față de faptul că inculpatul a îmbrâncit-o pe partea vătămată, neexercitând asupra acesteia alte violențe, iar fapta a fost săvârșită cu intenție repentină, inculpatul aflându-se în centrul comercial întrucât dorea să facă cumpărături.
În ceea ce privește situația personală a inculpatului, instanța fondului a reținut că acesta este o persoană matură în vârstă de 27 de ani, nu este recidivist și care, potrivit declarațiilor acestuia, nu are un loc de muncă stabil, dar a mai lucrat ca șofer în Germania.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, a reieșit că acestuia i-au mai fost aplicate două amenzi administrative prin ord. nr. 674/13.11.2012 și ord. nr. 294/16.09.2010 ale Parchetului B. V. pentru săvârșirea faptelor prev. de art. 192 alin. (2), 217 alin. (1) și 321 alin. (1) C.pen, respectiv 209-209 alin. (1) lit. a) C.pen.
Din declarația martorului D. D. (f. 38), propus de către inculpat în circumstanțiere, a reieșit că inculpatul este cunoscut în comunitatea în care trăiește ca fiind o persoană serioasă, care are în întreținere doi copii minori, soția sa fiind plecată în străinătate să muncească.
Față de modul concret de săvârșire a faptei, precum și față de situația personală a inculpatului, judecătorul fondului a apreciat că se impune reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare, față de prevederile art. 74 alin. (2) C.pen. Așadar, în temeiul art. 76 alin. (1) lit. b) C.pen, pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. c) C.pen. de 5 ani, dar nu mai jos de 1 an.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei principale aplicate, instanța de fond a apreciat, prin raportare la situația familială a inculpatului, care are doi minori în întreținere, soția sa fiind plecată în străinătate să muncească, că scopul pedepsei prevăzut de art.52 C.pen. poate fi atins și prin suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere, motiv pentru care, în baza art. 86 ind. 1 alin. (1) C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare, stabilit conform art. 86 ind. 2 alin (1) C.pen., având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 86 ind. 1 alin. (1) C.pen. Astfel, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de doi ani, acesta nu a mai fost anterior condamnat, iar din atitudinea acestuia a reieșit că pronunțarea condamnării constituite un avertisment, chiar fără executarea pedepsei. La determinarea duratei termenului de încercare, instanța de fond a apreciat că se impune adiționarea la pedeapsa de 2 ani a unei durate de 5 ani, în cuantumul maxim prevăzut de lege pentru a se putea verifica dacă scopul pedepsei a fost atins.
De asemenea, în temeiul art.86 ind. 3 alin. (1) C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere mai sus menționate.
Procedând la soluționarea laturii civile, instanța de fond a reținut că partea vătămată N. F. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat integral prin restituirea bunului sustras, astfel că s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul G. I., criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea de tâlhărie în formă calificată prev.de art.211 alin.1 și 2 lit.c din V.C.p., în prezent art.233 N.C.p., în infracțiunea prev.de art.228 N.C.p., neexistând calificarea cu privire la locul săvârșirii faptei – loc public și netemeinicie, în sensul reținerii de circumstanțe atenuante prev.de art.75 alin.2, lit.a și b Cod penal, solicitând renunțarea la aplicarea pedepsei, pe motiv că pedeapsa pentru o astfel de infracțiune nu este mai mare de 5 ani închisoare.
În subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art.83 Cod penal, referitoare la „amânarea aplicării pedepsei”, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, sens în care urmează a se lua un acord al inculpatului, privind prestarea unei activități neremunerate în folosul comunității.
Curtea examinând apelul declarat prin prisma criticii aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.417 și art.418 Cod procedură penală, constată următoarele:
În speță, se impune respingerea apelului și menținerea sentinței penale apelate, cu deducerea perioadei executate în cauză de la 13.10.2013 la data punerii în libertate, respectiv 08.01.2014.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului, Curtea constată că, în speță, este vorba de o infracțiune de tâlhărie, fără violențe extreme, inculpatul îmbrâncind persoana vătămată în momentul în care aceasta și-a dat seama de sustragerea fustei și a încercat imobilizarea inculpatului, îmbrâncirea producându-se înainte să vină agentul de pază și să se strângă restul persoanelor până la sosirea organelor de poliție, aspecte ce rezultă din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și în faza de judecată.
Față de intervenția modificării legislative, deși teoretic este mai favorabilă noua lege penală, prin art. 233 C.p., cu limite de pedeapsă mai reduse și prin dispariția agravantei cu privire la locul public, inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă de 2 ani închisoare prin reținerea circumstanțelor atenuante, Curtea apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice din moment ce pedeapsa aplicată se încadrează în noile limite prevăzute de art. 233 C.p.
În condițiile în care ar fi reține dispozițiile art. 233 C.p.p., nu s-ar mai putea avea în vedere circumstanțele atenuante din vechiul cod penal, care nu sunt instituții autonome, iar art. 75 alin. 2 lit. a) C.p. nu este incident în speță pentru că fusta a fost restituită persoanei vătămate ca urmare a imobilizării inculpatului și nu de bună voie.
De asemenea, nu se pot reține dispozițiile art. 75 alin.2 lit. b) C.p., având în vedere că, deși tâlhăria este una ușoară, inculpatul a mai fost sancționat administrativ pentru fapte contra patrimoniului.
Referitor la renunțarea la aplicarea pedepsei, Curtea constată că această instituție este mult mai gravă decât dispozițiile art. 18 ind. 1 vechiul C.p..
Cu privire la instituția amânării aplicării pedepsei, de asemenea, și aceasta este mai gravă decât suspendarea simplă a executării pedepsei și decât suspendarea sub supraveghere, având în vedere atât obligațiile care se impun inculpatului, cât mai ales efectele acestei modalități de executare cu privire la reabilitarea de drept.
D. urmare, Curtea constată că, aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani corespunde întru-totul exigențelor art. 72 V.C.p., art. 52 V.C.p., având în vedere toate cele arătate și circumstanțele personale ale inculpatului, apreciind că se impune un control minim pe perioada următoare de 6 ani, prin menținerea obligațiilor deja instituite de instanța de fond.
Așa fiind, Curtea în baza art.421, pct.1, lit.b din Noul Cod de procedură penală, va respinge - ca nefondat - apelul declarat de către inculpatul G. I. împotriva sentinței penale nr. 24/08.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.
În baza art.424 alin.2 din Noul Cod de procedură penală, Curtea va constata că inculpatul a fost arestat în perioada 13.10.2013 – 8 ianuarie 2014 (data punerii efective în libertate), perioadă ce urmează a fi dedusă din cuantumul pedepsei aplicate de 2 ani închisoare, stabilită de instanța de fond.
Constatând culpa procesuală a apelantului, Curtea va face aplicarea art.275 alin.2 din Noul Cod de procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421, pct.1, lit.b din Noul Cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul G. I. împotriva sentinței penale nr. 24/08.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
În baza art.424 alin.2 din Noul Cod de procedură penală, constată că inculpatul a fost arestat în perioada 13.10.2013 – 8 ianuarie 2014 (data punerii efective în libertate), perioadă ce urmează a fi dedusă din cuantumul pedepsei aplicate de 2 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr.24/08.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I penală.
În baza art.275 alin.2 din Noul Cod de procedură penală, obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. DUMITRIȚA G. R.
GREFIER,
C. G.
red.D.Pic.
dact.L.G.
ex.5
red.D.I.G.-Jud.sect.5
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 288/2014. Curtea de Apel... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 314/2014. Curtea de... → |
|---|
