Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 696/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 696/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 696/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 696
Ședința publică din data de 17.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: B. L.
JUDECĂTOR: R. A. A.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de d-na procuror M. REYHAN.
Pe rol se află judecarea cauzei având ca obiect contestația la executare formulat de condamnatul-contestator I. C. împotriva deciziei penale 1258/20.06.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul-contestator personal, în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. E. C. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/02.04.2013, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost acordat acest termen de judecată la cererea recurentului-inculpat în vederea angajării unui apărător ales.
La interpelarea Curții, recurentul inculpat arată faptul că apărătorul său ales, av. C. C. E. nu a ajuns la ședința de judecată, dar precizează că este de acord ca recursul să se judece cu apărător desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că recurentul-contestator și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 461 lit. c) C.p.p., considerând că cererea sa este întemeiată pentru motivul că, din întreg materialul probator administrat în cauză nu există nici un mijloc de probă care să se coroboreze cu plângerea părții vătămate C. F..
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că partea vătămată a avut o atitudine oscilantă pe tot parcursul urmăririi penale și a judecății, iar declarațiile acesteia s-au schimbat pe parcursul procesului penal.
Precizează faptul că recurentul-contestator nu a avut cunoștință de incidentul din 31.05.2007 și a aflat de acesta de la organele de poliție și de sora acestuia.
Consideră că, soluția pronunțată de Tribunalul București este legală și temeinică, și anume aceea de achitare a inculpatului, întrucât fapta nu a fost comisă de acesta.
Solicită a se mai ține cont de faptul că, recurentul-contestator nu este cunoscut cu alte antecedente penale, solicitând în concluzie admiterea contestației formulate.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației la executare și arată că toate criticile aduse, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs exced cadrului procesual, și anume sesizării cu care a fost investită instanța de fond – contestația la executare.
Arată că potrivit dispozițiilor legale menționate de apărătorul inculpatului, acesta putea face referire doar la cauzele ulterioare punerii în executare a pedepsei aplicate de către instanță și nu la aspecte ce constituie apărări de fond, apreciind că cererea este inadmisibilă.
Petentul-condamnat-contestator I. C., având cuvântul, solicită a se face dreptate, având în vedere că este condamnat pe nedrept și reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că are 5 copii minori, iar familia a rămas fără întreținător.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației la executare de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
La data de 25 martie 2013, sub nr._, s-a înregistrat pe rolul acestei Curți, contestația la executare formulată – în baza temeiului juridic prev.de art.461 lit.c Cod procedură penală de către petentul condamnat contestator I. C. [aflat în detenție la Penitenciarul București – Jilava] împotriva deciziei penale 1258/20.06.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
În susținerea contestației sale, petentul I. C., în baza prevederilor art.461 lit.c din Codul de procedură penală a invocat faptul că nu este vinovat, că în mod greșit a fost admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul București și a fost condamnat la 5 ani închisoare, cu executare. A invocat că nu este cunoscut cu antecedente penale, nu avea cunoștință de infracțiunea de tâlhărie, pentru care a fost trimis în judecată. A aflat despre aceasta de la poliție și de la sora sa.
În final, a solicitat să i se admită contestația la executare, „să se caseze decizia nejustificată de condamnare și să se mențină soluțiile din apel și fond (soluții de achitare).
Curtea, examinând cauza penală în raport de cazul de contestație la executare invocat, constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor prev. de art.461 lit.c din Codul de procedură penală, se poate formula contestație la executare - contra executării unei hotărâri definitive de condamnare „când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare”.
În cauza dedusă judecății, petentul condamnat I. C., inițial, prin sentința penală nr.1198/08.09.2010, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 5 București (dosar nr._ ), a fost achitat în temeiul prev.de art.11 pct.2, lit.a, rap. la art.10 lit.c din Codul de procedură penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.211 alin.1, lit.c, alin.21, lit.a din Codul penal (la fel și I. F.).
Prin decizia penală nr.44/A/25 ianuarie 2011, Tribunalul București – Secția a II-a Penală a admis apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva sentinței penale susmenționate, în sensul că, a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, a înlăturat dispoziția de achitare a inculpatei C. F., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.264 alin.1 Cod penal, întrucât Tribunalul București, prin încheierea din data de 11 ianuarie 2011, a sesizat parchetul competent să efectueze cercetări penale, în ce o privește, sub aspectul infracțiunii susmenționate, pe motiv că, în baza art.336-337 Cod procedură penală, s-a extins procesul penal cu privire la aceasta, fără ca procurorul de ședință să pună în mișcare și acțiunea penală.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva acestei decizii, P. de pe lângă Tribunalul București a declarat recurs, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita achitare a inculpaților I. C. și I. F..
Astfel, prin decizia penală nr.1258/20.06.2012, s-a dispus, în baza art.385 ind. 15 pct.2 lit. d Cod de procedură penală, admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1198/08.09.2010, pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București și deciziei penale nr. 44/A/25.01.2011, pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
A fost casată, în totalitate, sentința penală nr. 1198/08.09.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București și în parte decizia penală nr.44/A/25.01.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală numai cu privire la soluția pronunțată privind pe inculpații I. C. și I. F. și, în fond, rejudecând:
În baza art. 211 al.1, al.2 lit.c, al.2 ind.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a Cod penal și art. 76 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul I. C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 211 al.1, al.2 lit.c, al.2 ind.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a Cod penal și art. 76 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul I. F. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă C. F. și au fost obligați inculpații în solidar la plata către partea civilă a sumei de 350 lei, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 191 al.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Împotriva acestei soluții petentul condamnat contestator I. C. solicită a i se menține soluția fondului (de achitare), ca o consecință a admiterii contestației la executare (art.461 lit.c din C.p.p.), întrucât este nevinovat, nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și a primit o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În ultimul său cuvânt, a solicitat ca un subsidiar, o reducere a pedepsei aplicate.
Așadar, analizând contestația formulată, în raport de temeiul juridic invocat, Curtea constată că, prin aceasta, petentul contestator condamnat a invocat o . apărări de fond (nevinovat, nu s-a aflat la locul incidentului, a aflat de la poliție și de la sora sa), iar pe de altă parte, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, fiind singurul întreținător al unei familii cu cinci copii minori. Nici un moment, petentul contestator condamnat I. C. nu a invocat vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce o execută, ori dacă există vreo împiedicare la executarea pedepsei de 5 ani aplicată.
Așadar, se apreciază că dispozițiile legale invocate nu vizează nici un caz de contestație la executare prev.de art.461 alin.1, lit.a-d din Codul de procedură penală și, în consecință, Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de către petentul condamnat contestator I. C..
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul I. C. împotriva deciziei penale nr. 1258/20.06.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. DUMITRIȚA B. L. R. A. A.
GREFIER,
C. G.
red.D.Pic.
dact.L.G.
ex.2
| ← Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
