Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 738/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 738/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 738/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 738/R
Ședința publică de la data de 17 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. C.
JUDECĂTOR - V. C.
JUDECĂTOR - S. C.
GREFIER - M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul T. V., împotriva sentinței penale nr. 153 din data de 26 februarie 2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat T. V. în stare de arest și asistat de avocat G. M. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 7 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat invocă cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, redozarea pedepsei aplicate de 8 ani închisoare pe care o consideră mult prea aspră în raport de circumstanțele reale de comitere a faptelor, precum și circumstanțele personale ale inculpatului. Apreciază că instanța de fond a aplicat în mod greșit prev. art. 72 Cod penal, precum și limitele de pedeapsă prev. de art. 320/1 Cod procedură penală. Totodată solicită a fi avută în vedere și situația familială deosebită a acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public arată că pedeapsa finală de 8 ani închisoare este o pedeapsă corect individualizată de prima instanță în raport de faptele reținute în sarcina inculpatului, pericolul social concret, tâlhărie în formă calificată, reținându-se de asemenea și dispoz. art. 37 lit. a Cod penal, circumstanța agravantă prev. de dispoz. art. 75 lit. c Cod penal, raportat la
limitele de pedeapsă și la circumstanțele în care au fost săvârșite cele trei infracțiuni de tâlhărie în formă calificată. Față de aspectele învederate consideră sancțiunea penală corectă, solicită respingerea recursului inculpatului ca fiind nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei pe care o consideră prea mare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.153 din 26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-au dispus următoarele:
1. În baza art.211 alin.1 și alin.2 lit.c C. pen. cu aplicarea art.3201 alin.7 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul T. V. la pedeapsa de 5 ani închisoare (fapta din 28.09.2011 – parte vătămată S. L. G.).
2. În baza art.211 alin.1 și alin.2 lit.b și c C. pen., cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C. pen. și art.3201 alin.7 C. pr. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare (fapta din 15.11.2011, parte vătămată S. M. A.).
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.225/04.05.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.1831/30.09.2011 a Curții de Apel București – Secția I-a penală, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:
- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.225/04.05.2011 a Judecătoriei B. și 3 pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr.239/27.03.2009 a Judecătoriei sectorului 2 București, rămasă definitivă la 03.08.2009 prin nerecurarea deciziei penale nr.443/23.07.2009 a Tribunalului București – Secția I-a penală și sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr.225/04.05.2011 a Judecătoriei B..
În baza art.39 alin.1 C. pen. raportat la art.34 alin.1 lit.b C. pen. a fost contopită pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.225/04.05.2011 a Judecătoriei B. și cu cele trei pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.239/27.03.2009 a Judecătoriei sectorului 2 București, astfel cum acestea au fost repuse în individualitatea lor, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare stabilit prin sentința penală nr.225/04.05.2011 a Judecătoriei B., urmând ca inculpatul T. V. să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
3. În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c C. pen. și alin.21 lit.a C. pen., cu aplicarea arr.75 alin.1 lit.c C. pen., art.3201 alin.7 C. pr. pen., art.78 C. pen. și art.37 alin.1 lit.a C. pen. a fost condamnat inculpatul T. V. la pedeapsa de 7 ani închisoare (fapta din 21.11.2011, parte vătămată P. O. N.).
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.225/04.05.2011 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia penală nr.1831/30.09.2011 a Curții de Apel București – Secția I- penală, în pedepsele componente, respinse în individualitatea lor, respectiv: cea de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.225/04.05.2011 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.1831/30ș09.2011 a Curții de Apel București – Secția I-a penală, trei pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.239/27.03.2009 a Judecătoriei sectorului 2 București, rămasă definitivă la data de 03.08.2009 prin nerecurarea deciziei penale nr.443/23.07.2009 a Tribunalului București – Secția I penală și sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr.225/04.05.2011 a Judecătoriei B..
În baza art.39 alin.1 C. pen. raportat la art.34 alin.1 lit.b C. pen. a fost contopită pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului, pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.225/04.05.2011 a Judecătoriei B. și cu cele trei pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.239/27.03.2009 a Judecătoriei sectorului 2 București, astfel cum acestea au fost repuse în individualitatea lor, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare dispus prin sentința penală nr.225/04.05.2011 a Judecătoriei B., urmând ca inculpatul T. V. să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită cu încă 6 luni închisoare, deci în final pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art.71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.88 C. pen. și art.36 alin.3 C. pen. s-au dedus din pedeapsa finală aplicată în cauză durata reținerilor din datele de 17.10.2007, 29.11.2006 și 01.07.2008, durata arestării preventive de la 02.07.2008 la 27.03.2009 și perioadele deja executate, de la 09.10.2009 la 23.08.2011 și de la 30.11.2011 la 22.05.2012.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr.225/04.05.2011 a Judecătoriei B. și emiterea unui nou mandat de executare, conform prevederilor prezentei sentințe.
În baza art.14 C. pr. pen. raportat la art.346 C. pr. pen. și art.998 – 999 C. civil a fost admisă acțiunea părții civile S. L. G., dispunându-se obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 5000 lei cu titlu de daune materiale și s-a luat act că părțile vătămate S. A. M. și P. O. N., prin reprezentant legal P. D., nu s-au constituit părți civile.
În baza art.118 lit.e C. pen. s-au confiscat de la inculpat sumele de 150 lei, sustrasă părții vătămate S. A. M. și de 350 lei obținută din vânzarea telefonului mobil aparținând aceleiași părți vătămate.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, pe baza materialului probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, coroborate cu declarațiile inculpatului, care s-a prevalat de aplicarea prevederilor art.3201 C. pr. pen., următoarea situație de fapt:
1. La data de 28.09.2011, în jurul orelor 13.30, inculpatul, aflându-se pe . 2 al Capitalei, a atacat-o prin surprindere, lovind-o cu palma și cu pumnul pe partea vătămată S. L. G., amenințând-o că o omoară și reușind să îi smulgă de la gât un lanț și un pandantiv din aur. Victima a strigat după ajutor, iar martorul C. A. A., care a observat o parte a incidentului, inclusiv amenințările cu moartea proferate de inculpat, a pornit în urmărirea acestuia, nereușind însă să-l prindă.
Inculpatul a vândut lanțul din aur la un centru de amanet contra sumei de 2700 lei, intenționând ca a doua zi să înstrăineze și medalionul.
2. La data de 15.11.2011, în jurul orelor 18.00, în timp ce se afla în apropierea stației RATB „Luigi Galvani”, inculpatul a amenințat partea vătămată S. A. M. că va tăia cu un cuțit pe care a afirmat că îl are în buzunar dacă nu îi va da telefonul mobil și banii pe care îi are asupra sa. În aceste condiții, de teamă, partea vătămată i-a dat inculpatului telefonul mobil „Sony Ericsson Xperia X10” și suma de 150 lei. Ulterior, inculpatul a vândut telefonul mobil cu prețul de 350 lei. Pe parcursul cercetărilor obiectul a fost recuperat și restituit părții vătămate, care nu s-a constituit parte civilă.
3. La data de 21.11.2011, în jurul orelor 19.00, inculpatul, împreună cu făptuitorii minori N. A. și N. G., aflați în zona străzii Ghiocei din sectorul 2, a exercitat violențe și amenințări asupra părții vătămate minore P. O. N., în vârstă de 15 ani, deposedând-o de un telefon mobil marca „Sony Ericcson”.
Telefonul a fost ulterior vândut de minorul N. A. cu suma de 40 lei, bani pe care i-a cheltuit în interes personal.
Împotriva acestei sentințe inculpatul T. V. a declarat recursul nemotivat de față, la data de 28.02.2013, invocând prin avocat, cu prilejul dezbaterilor, cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 C. pr. pen. A susținut că pedepsele aplicate sunt prea severe în raport de sinceritatea manifestată și situația sa familială grea.
În faza procesuală a recursului nu s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri noi cu caracter probatoriu.
Examinând actele și lucrările dosarului în contextul criticii formulate și având în vedere și dispozițiile art.3856 alin.3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a făcut o analiză corectă și completă a probatoriilor administrate, stabilind situația de fapt corespunzătoare adevărului și dând activității infracționale a inculpatului încadrarea juridică legală.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a răspunderii penale, se constată că au fost respectate criteriile generale instituite prin art.72 C. pen., adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză.
Pedepsele de 4 ani închisoare, 5 ani închisoare și respectiv 7 ani închisoare, ca și sporul minim aplicat, de 6 luni închisoare, nu sunt în niciun caz disproporționate în raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunilor comise – tâlhării în formă calificată, ca și de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor sunt relevante pentru agresivitatea și violența de care a dat dovadă inculpatul în sensul că acesta își ataca victimele (îndeosebi femei și minori) în locuri publice, ziua, amenințându-le cu moartea și chiar lovindu-le pentru a le deposeda de bunuri, și că a mai fost anterior condamnat în mai multe rânduri pentru același gen de infracțiuni fiind recidivist în condițiile art.37 lit.a C. pen. De astfel, la momentul judecării cauzei, inculpatul era arestat într-un alt dosar.
Inculpatul este fără studii, nu are ocupație și loc de muncă, a avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul urmăririi penale, declarând în fața instanței că recunoaște faptele pentru care a beneficiat de dispozițiile art.3201 alin.7 C. pr. pen.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a stabilit și motivat că în cauză inculpatului nu îi sunt aplicabile și circumstanțe atenuante personale, în contextul incidenței art.3201 C. pr. pen.
În același context, pentru fapta prevăzută la pct.3 al rechizitoriului, cea în dauna părții vătămate P. O. D., instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de numai 7 ani închisoare, în condițiile în care, prin aplicarea dispozițiilor art.3201 alin.7 C. pr. pen., maximul de pedeapsă prevăzut de lege este de 13 ani și 4 luni închisoare.
De asemenea, sporul de pedeapsă de numai 6 luni închisoare, aplicat în prezenta cauză, este redus în raport de numărul și gravitatea infracțiunilor aflate în concurs real.
Așa fiind, cum sentința atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, recursul va fi respins ca nefondat, conform dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul T. V. împotriva sentinței penale nr.153 din 26.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
L. ConstantinescuViorica C. S. C.
GREFIER,
M. G.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./11.06.2013
Jud. Sect. 2București – jud.: Guluțanu A.N.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
