Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia nr. 699/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 699/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 699/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 699
Ședința publică din data de 17.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: B. L.
JUDECĂTOR: R. A. A.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror M. REYHAN.
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul C. D. S. împotriva încheierii de ședință din 25.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de libertate și asistat de apărătorul ales, av. Podolianu V., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 ( fila 6).
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost acordat acest termen de judecată în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv copia permisului de conducere a inculpatului, un memoriu, invitația adresată recurentului-inculpat de către Trilltower L.T.D. și practică judiciară.
Reprezentantul Ministerului Public solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind utilă soluționării cauzei.
Curtea încuviințează pentru recurentul-inculpat proba cu înscrisuri și o administrează.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat C. D. S., av. Podolianu V., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 25.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
Solicită a se lua act de precizarea cererii de ridicare a controlului judiciar, menționând că în concluziile apărării au existat și concluzii, în subsidiar, de modificare a controlului judiciar.
Arată că insistă asupra cererii de ridicare a controlului judiciar, apreciind că motivarea pronunțată de Tribunalul București este netemeinică în sensul că se reține că perioada de timp de-a lungul căreia inculpatul este liberat sub control judiciar nu este atât de mare încât să implice necesitatea ridicării acesteia.
Totodată, arată că instanța de fond apreciază în motivare că, fiind o expertiză economică în desfășurare, este necesară menținerea controlului judiciar.
Solicită a se constata lipsa unei legături dintre existența și desfășurarea unei expertize contabile în cauză și controlul judiciar instituit cu privire la recurentul-inculpat, pe care instanța l-a modificat în sensul obligării de a nu părăsi țara în loc de localitatea.
Precizează că prin înscrisurile depuse se dorește a se demonstra că prin calitatea deținută de inculpat acesta trebuie să participe direct la diverse discuții, cu privire la încheierea de contracte economice, nefiind îndestulătoare mijloacele tehnice de comunicare disponibile la acest moment.
Pe de altă parte, solicită a se constata că de la momentul admiterii cererii de liberare sub control judiciar, noiembrie 2012, și până în prezent, prezența recurentului-inculpat în fața organelor de anchetă nu a fost solicitată.
Solicită a se aprecia că este oportună la acest moment, față de situația conturată la urmărirea penală, chiar și situația ridicării controlului judiciar.
Arată că recurentul-inculpat C. D. S. este o persoană respectabilă care, chiar și în ipoteza ridicării controlului judiciar, ar respecta logica urmăririi penale și nu ar putea îngreuna desfășurarea acesteia.
În subsidiar, solicită a păstra toate obligațiile impuse până la acest moment procesual, mai puțin aceea de a nu părăsi țara.
Precizează că se impune înlăturarea obligației de a nu părăsi țara pentru a acorda posibilitatea recurentului-inculpat să-și desfășoare activitatea de serviciu, care, în caz de blocaj, va duce instantaneu la nașterea unor noi raporturi litigioase între firma inculpatului și restul firmelor contractante.
Mai arată că reținerile din încheierea atacată privitoare la faptul că inculpatul a purtat discuții cu un funcționar bancar, sunt depășite, având în vedere activitatea economică și normalitatea de a păstra o relație directă cu banca, apreciind normal ca aceasta să anunțe persoana cât timp organul de urmărire penală a solicitat relații.
În concluzie, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit.d C.p.p., solicită admiterea recursului în sensul ridicării controlului judiciar, iar, în subsidiar, față de cele indicate mai sus, solicită modificarea controlului judiciar, astfel încât acesta să nu fie un impediment în activitatea economică a inculpatului, în sensul înlăturării obligației de a nu părăsi țara.
Precizează că prezența recurentului-inculpat și memoriile depuse la dosarul cauzei dau garanții că acesta este un om onest, care prin familia sa și prin activitatea economică desfășurată reprezintă o garanție față de autoritatea statului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că apărătorul recurentului-inculpat interpretează într-o manieră simplistă dispozițiile prevăzute de art. 1602 alin. 3 lit. a C.p.p. prin solicitarea înlăturării uneia dintre obligațiile prevăzute pentru controlul judiciar și anume, aceea de a nu părăsi teritoriul țării.
Solicită a se observa că această măsură nu obstrucționează în mod definitiv și total libertatea de mișcare a recurentului-inculpat.
Precizează că inculpatul are la dispoziție posibilitatea ca ori de câte ori se ivește o situație care ar impune prezența sa în afara teritoriului țării în vederea încheierii unui contract, să ceară încuviințarea instanței de judecată, apreciind că nu se impune ridicarea acestei obligații pentru simplul motiv că, ocazional, acesta trebuie să se deplaseze în străinătate.
Arată că nu constituie un argument pentru ridicarea controlului judiciar nici împrejurarea că până la acest moment inculpatul a respectat obligațiile și măsurile impuse de către instanță, având în vedere că inculpatul cunoaște bine consecința nerespectării acestor obligații.
Apreciază că modificarea controlului judiciar sau ridicarea acestuia nu este utilă cauzei cât timp urmărirea penală este în desfășurare, existând numeroase acte de efectuat pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, instanța de fond aducând în discuție un episod lămuritor pentru comportamentul inculpatului, și anume discuția purtată cu inculpatul O. R. M..
Remarcă faptul că instanța de fond a reținut în mod corect că toate măsurile impuse pentru controlul judiciar nu au fost de natură a transforma activitatea inculpatului în una păgubitoare, iar contractele depuse la dosar denotă caracterul oneros al convențiilor.
În concluzie, solicită respingerea recursului formulat de inculpatul C. D. S. ca nefondat.
Recurentul-inculpat C. D. S., având cuvântul, precizează faptul că specificul activității sale profesionale reclamă în multe rânduri prezența în străinătate.
Arată că de fiecare dată se poate cere permisiunea de a părăsi țara, dar precizează că acest lucru este îngreunat de procedura în cadrul instanțelor judecătorești care durează câte 3-5 săptămâni, iar lucrurile în activitatea economică se precipită și de multe ori ar fi mai bine să fie în contact direct cu partenerul extern, astfel cum rezultă și din invitația depusă la acest termen de judecată.
Mai arată că, festivitatea de finalizare a studiilor fiului său are loc la data de 18.05.2013, dorind mult să poată fi alături de acesta.
Apreciază suficient faptul că-și va respecta în continuare restul obligațiilor, jurând solemn că nu se va sustrage urmăririi penale, precizând că obligația de a nu părăsi țara este inutilă în condițiile în care nu a fost chemat niciodată la organul de urmărire penală.
Precizează că nu are nicio logică afirmația că s-ar sustrage urmăririi penale cât timp întreaga familia și afacerea pe care o desfășoară se află în România.
Solicită doar a se modifica controlul judiciar în sensul înlăturării obligației de a nu părăsi țara pentru a-și putea desfășura în regim normal activitatea și a fi alături de fiul său la festivitatea de finalizare a studiilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 25.03.2013, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 160³ C.pr.pen. a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului C. D. S. de ridicare a controlului judiciar.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a constatat că inculpatul C. D. S. a solicitat ridicarea controlului judiciar stabilit prin decizia penală nr. 1858/R/01.10.2012 a Curții de Apel București-Secția a II-a Penală și modificat prin încheierea din data de 13.12.2012 a Tribunalului București.
În motivarea cererii, inculpatul a precizat faptul că au trecut aproximativ 6 luni de la data liberării sale sub control judiciar, interval în care a respectat toate obligațiile impuse de instanță, și că în exercitarea profesiei sale de director executiv al unei societăți comerciale este necesar să se poată deplasa la diferite locații din străinătate pentru participarea la expoziții/congrese/simpozioane și pentru întâlnirea cu partenerii externi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul C. D. S. a fost arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 115/UP/07.06.2012 emis de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, întrucât există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. c și f C.pr.pen.
Sub aspectul situației de fapt s-a reținut că, începând cu luna ianuarie 2010 și până în luna iunie 2012, în calitate de reprezentant al mai multor societăți comerciale, respectiv S.C. HEXOL LUBRICANTS S.A. și S.C. SDK MANAGEMENT S.R.L., inculpatul C. D. S. a achiziționat în mod fictiv mărfuri de la societățile coordonate de către inculpații G. A., V. C. și I. M., introducând ulterior în circuite bancare sumele de bani obținute prin încălcarea obligațiilor fiscale.
Astfel, sumele respective au fost introduse în circuitele financiare de către societățile administrate de către inculpatul C. D. S., fiind transferate în conturile S.C. REAL IMOB RESIDENCE S.R.L., S.C. VIN D. CONSULTING S.R.L. și S.C. FLS CREALIS S.R.L., de unde ulterior au fost virate în contul inculpatului G. A., care a transferat în final sumele în contul personal al inculpatului C. D. S.. Astfel, în data de 12.03.2010 S.C. HEXOL LUBRICANTS S.A., administrată de către inculpatul C. D. S., a transferat suma de 71.000 lei către S.C. REAL IMOB RESIDENCE S.R.L., cu justificarea "contravaloare marfă", suma fiind apoi transferată în contul personal al inculpatului G. A..
În cursul aceleiași zile, contul S.C. REAL IMOB RESIDENCE S.R.L. a fost creditat de către inculpatul G. A. cu suma de 46.900 lei și de către S.C. ZOOTRANS IMPEX S.R.L. cu suma de 20.000 lei, pentru ca mai apoi suma de 67.200 lei să fie transferată în contul personal al inculpatului C. D. S., deschis la Banca Transilvania.
De asemenea, în data de 26.04.2010, S.C. HEXOL LUBRICANTS S.A. a alimentat contul S.C. REAL IMOB RESIDENCE S.R.L. cu suma de 100.000 lei, cu justificarea "contravaloare factura", iar în aceeași zi suma de 97.200 lei a fost transferată din contul societății în contul personal al inculpatul C. D. S., deschis la Banca Transilvania.
În data de 21.05.2010, S.C. HEXOL LUBRICANTS S.A. a alimentat contul S.C. FLS CEREALIS S.R.L. (reprezentată de către inculpatul V. C. D.) cu suma de 120.000 lei, având ca justificare "contravaloare marfă", iar ulterior întreaga sumă a fost transferată în contul personal al inculpatului G. A., care, la rândul său, în aceeași zi, a transferat suma de 125.991 lei în contul personal al inculpatului C. D. S., deschis la Banca Transilvania, operațiuni similare având loc și în zilele de 18.05.2010 și 28.05.2010.
Totodată, în data de 24.11.2010, S.C. SDK MANAGEMENT S.R.L. (asociat C. D. S.) a virat în contul S.C. VIN D. CONSULTING S.R.L. suma de 20.000 lei, cu justificarea "contravaloare marfă", suma fiind ulterior transferată în contul personal al inculpatului I. M. (cu justificarea "restituire împrumut societate"), acesta retrăgând întreaga sumă de bani în numerar.
Prin decizia penală nr. 1858/R/01.10.2012 a Curții de Apel București -Secția a II-a Penală s-a admis cererea formulată de inculpat și s-a dispus liberarea provizorie a acestuia sub control judiciar, stabilindu-se în sarcina sa obligațiile prev. de art. 160² alin. 3 C.pr.pen. (cu stabilirea limitei teritoriale a localității de domiciliu) și a obligației de a nu lua legătura direct sau indirect și de a nu se apropia de martori, de învinuiți sau de ceilalți inculpați.
Prin încheierea din data de 13.12.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._/3/2012 a fost admisă cererea de modificare a controlului judiciar formulată de inculpatul C. D. S. și s-a dispus modificarea limitei teritoriale pe care inculpatul nu poate să o părăsească, fără încuviințarea instanței, la teritoriul tării.
În ceea ce privește prezenta cerere, Tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art. 160³ C.pr.pen. „controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice”. Deși textul citat nu face nicio referire la alte condiții, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 136 C.pr.pen. și art. 139 C.pr.pen., rezultă că pentru ridicarea controlului judiciar se impune ca această măsură să nu mai fie necesară pentru atingerea scopurilor prev. de art. 136 alin. 1 C.pr.pen. sau să nu mai existe nici un temei care să justifice menținerea controlului.
Or, în cauza de față, instanța de fond a apreciat că se impune în continuare menținerea controlului judiciar.
Contrar susținerilor apărării referitoare la faptul că lipsa unei intervenții negative a inculpatului în desfășurarea anchetei penale s-a datorat nu instituirii controlul judiciar, ci educației și persoanei acesteia, Tribunalul a apreciat că stabilirea unor obligații clare în sarcina inculpatului (inclusiv a obligației de a nu intra în legătură cu ceilalți inculpați și învinuiți) a avut un rol esențial pentru atingerea acestui deziderat în perioada ulterioară datei de 01.10.2012.
Amintim în acest sens declarația dată de inculpat cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă la data de 07.06.2012, când acesta preciza că, anterior luării oricărei măsuri preventive, fiind informat de inculpatul O. R. M. cu privire la faptul că organele de poliție solicitaseră Băncii Transilvania informații despre operațiunile realizate de firmele inculpatului, i-a cerut acestuia să nu dea curs adresei D.G.P.M.B. până nu se „lămurește” el cu privire la obiectul verificărilor. Fără a face aprecieri cu privire la motivele care au stat la baza deciziei inculpatului de a acționa în acest fel, Tribunalul a apreciat că această atitudine a fost de natură să împiedice desfășurarea anchetei penale în prezenta cauză și că pentru evitarea reluării unui astfel de comportament era și este, în continuare, necesară menținerea controlului judiciar.
În ceea ce privește celelalte argumente invocate de apărare în sprijinul cererii de ridicare a controlului judiciar, Tribunalul a constatat că și în ipoteza menținerii acestuia inculpatul are posibilitatea de a solicita încuviințarea instanței de judecată pentru deplasări în afara teritoriului României justificate de participarea la congrese/ simpozioane internaționale sau de participarea la ceremonia de absolvire a fiului său. A mai constatat instanța de fond că impunerea obligației de a nu părăsi teritoriul României în sarcina inculpatului nu pare a fi afectat activitatea ., unele din contractele depuse în susținerea prezentei cereri fiind încheiate ulterior liberării sub control a inculpatului (a se vedea contractul din data de 12.03.2013 încheiat cu DP Oil Oy din Finlanda).
Totodată, raportat la amploarea activității ce face obiectul dosarului nr. 1173/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București (dosar ce vizează și alte societăți comerciale și numeroși alți inculpați), instanța de fond a considerat că durata controlului judiciar nu a depășit un interval rezonabil. Faptul că inculpatului nu i-au mai fost solicitate declarații suplimentare din luna noiembrie 2012, în condițiile în care în prezent se desfășoară, după cum a arătat chiar apărarea, un raport de expertiză contabilă, cauza nefiind lăsată în nelucrare, nu este de natură nici el să ducă la o altă concluzie.
În consecință, Tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ridicarea controlului judiciar instituit în sarcina inculpatului C. D. S. și că măsura preventivă este în continuare necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, motiv pentru care în baza art. 160³ C.pr.pen. prezenta cerere a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul C. D. S., solicitând admiterea recursului în sensul ridicării controlului judiciar, iar, în subsidiar, modificarea controlului judiciar, astfel încât acesta să nu fie un impediment în activitatea economică a inculpatului, în sensul înlăturării obligației de a nu părăsi țara.
În motivele de recurs expuse oral, a arătat că prin calitatea deținută trebuie să participe direct la diverse discuții, cu privire la încheierea de contracte economice, nefiind îndestulătoare mijloacele tehnice de comunicare disponibile la acest moment.A precizat că de la momentul admiterii cererii de liberare sub control judiciar, noiembrie 2012, și până în prezent, prezența sa în fața organelor de anchetă nu a fost solicitată.
În subsidiar, a precizat că se impune înlăturarea obligației de a nu părăsi țara pentru a-i acorda posibilitatea să-și desfășoare activitatea de serviciu, care, în caz de blocaj, va duce instantaneu la nașterea unor noi raporturi litigioase între firma inculpatului și restul firmelor contractante.
A mai arătat că dorește să fie alături de fiul său la festivitatea de finalizare a studiilor.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că în cauză nu au intervenit motive temeinice care să justifice ridicarea sau modificarea controlului judiciar instituit față de inculpatul C. D. S. .
Respectarea condițiilor liberării provizorii invocată de inculpat reprezintă o obligație procesuală, iar faptul că nu a mai fost audiat de procuror ulterior acordării liberării provizorii nu poate constitui un temei al ridicării controlului judiciar în condițiile în care urmărirea penală este în desfășurare, efectuându-se o expertiză contabilă.
Curtea constată că nu s-a încălcat termenul rezonabil al duratei controlului judiciar având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei.
Înlăturarea obligației de a nu părăsi teritoriul României solicitată de inculpat nu este întemeiată raportat la motivele invocate, respectiv necesitatea de a-și desfășura în condiții normale activitatea de serviciu care implică întâlniri cu partenerii contractanți străini și participarea la simpozioane internaționale, precum și prezența sa la Viena la festivitatea de absolvire a studiilor universitare de către fiul său, inculpatul având posibilitatea de a solicita încuviințarea instanței de judecată în vederea efectuării de deplasări în afara țării pe perioade determinate, atât în interes profesional cât și în interes personal.
De asemenea, Curtea apreciază că obligațiile impuse prin măsura liberării provizorii constituie o garanție în vederea bunei desfășurări a urmăririi penale.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat inculpatul C. D. S. împotriva încheierii din data de 25.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin.2 Cpp va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. D. S. împotriva încheierii din data de 25.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. DUMITRIȚA B. LILIANARADU A. A.
GREFIER
C. G.
Red. jud.R.A.A
Ex.2 / 07.05.2013
Jud. L. M. -T.B.I Penală
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 696/2013.... → |
|---|
