Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 695/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 695/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 695/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I -A PENALĂ

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 695

Ședința publică din data de 17 aprilie 2013

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE- R. M.

JUDECĂTOR- D. D.

JUDECĂTOR - M. N.

GREFIER- C. E.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror N. M..

Pe rol soluționarea recursurilor formulate de P. de pe lângă Judecătoria V., de recurentul intimat inculpat G. P. și recurenții părți vătămate D. I. A. și M. M. împotriva sentinței penale nr.97 din data de 12 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză au avut loc în cadrul ședinței publice din data de05 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta - când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 09 aprilie 2013 și apoi pentru astăzi, 17 aprilie 2013, când, în aceeași compunere,

CURTEA

Prin sentința penală nr. 97/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria V. s-au dispus următoarele:

„În temeiul art. 334 Cod procedură penală, admite cererea formulată de P. de pe lângă Judecătoria V. și schimbă încadrarea juridică a faptei de ultraj reținută în sarcina inculpatului G. P., din art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, în art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal (două infracțiuni) cu aplicarea dispozițiilor art. 33 Cod penal.

Respinge cererea formulată de inculpații G. P. și D. A. G., prin apărătorul ales A. M., cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, în art. 180 alin. 1 Cod penal, pentru inculpatul G. P. și în art. 180 alin. 2 Cod penal, pentru inculpatul D. A. G., ca nefondată.

În baza dispozițiilor art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 74-76 Cod penal, condamnă inculpatul G. P. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj săvârșită împotriva părții vătămate D. I. A..

În baza dispozițiilor art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 74-76 Cod penal, condamnă același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj săvârșită împotriva părții vătămate M. M..

În baza dispozițiilor art. 33 - 34 Cod penal contopește pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art. 88 Cod penal, deduce din durata pedepsei, durata reținerii de 24 de ore, începând cu data de 15.06.2012, ora 13,25, conform ordonanței de reținere a procurorului nr. 633/P/2012 din 15.06.2012 și durata arestării preventive luate prin decizia penală nr. 42/20.06.2012 de Tribunalul Teleorman, conform mandatului de arestare preventivă nr. 36/UP din 20.06.2012, începând cu data de 21.06.2012, la zi.

Interzice inculpatului G. P. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal:

Dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului G. P. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 36/UP din 20 iunie 2012 emis de Tribunalul Teleorman, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza dispozițiilor art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 74-76 Cod penal condamnă pe inculpatul D. A. G., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj comisă împotriva părții vătămate M. M..

Deduce din durata pedepsei, durata reținerii de 24 de ore, începând cu data de 15.06.2012, conform ordonanței de reținere a procurorului nr. 633/P/2012 din 15.06.2012.

Interzice inculpatului D. A. G. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II- a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal:

Dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Ia act că părțile vătămate M. M. și D. I. A. nu s-au constituit părți civile în dosar.

Obligă inculpatul G. P. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei în faza de urmărire penală.

Obligă inculpatul D. A. G. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei în faza de urmărire penală.”

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G. P. și D. A. G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, în contradictoriu cu părțile vătămate M. M. și D. I. A..

În motivarea actului de sesizare s-a arătat că în noaptea de 14/15.06.2012 inculpații G. P. și D. A. G. împreună cu minorul D. C. C., toți din ., s-au deplasat cu autoturismul proprietatea inculpatului G. P., marca Skoda O., cu nr. de înmatriculare_, la barul . din aceeași localitate.

Întrucât pe terasa barului se desfășura banchetul de terminare a clasei a-VIII-a, organizat de școala generală din comună, inculpații au rămas în afara barului, unde au consumat băuturi alcoolice, împreună cu alte persoane aflate acolo.

În barul respectiv se afla și martorul Z. M. I..

Pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, inculpații au hotărât să-i aplice o corecție martorului Z. M., motiv pentru care l-au trimis pe martorul N. M. să-l cheme din incinta barului.

În exercitarea atribuțiilor de serviciu, în afara barului, pe stradă, staționa un echipaj de poliție cu autoturismul din dotare marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare MAI-_, format din agentul principal de poliție M. Mire și agentul debutant D. I. A., ambii agenți în cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 11 Gălăteni, în jurul orei 02³⁰, motiv pentru care martorul Z. M. I. s-a deplasat către echipajul de poliție pentru a le sesiza faptul că inculpații vor să-l bată.

Când martorul Z. M. I. și-a început deplasarea către echipajul de poliție, inculpații au plecat în urmărirea acestuia, ajungându-l lângă mașina echipajului de poliție, având un comportament violent și agresiv.

În momentul în care agenții de poliție încercau să aplaneze conflictul, fără a exercita vreo violență asupra inculpaților, inculpatul G. P. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței martorului Z. M..

Când cei doi polițiști au intervenit în conflict, inculpatul G. P. l-a lovit cu brațul în zona gâtului pe partea vătămată D. I. A..

În cele din urmă agenții de poliție au reușit să calmeze spiritele, respectiv, agentul D. I. A. l-a îndepărtat pe inculpatul G. P., iar agentul M. M. pe inculpatul D. A. G..

Când agentul de poliție M. M. se deplasa către autoturismul din dotare, inculpatul D. A. G. a venit după el și l-a lovit cu pumnul în zona feței, partea vătămată M. M. căzând la pământ și fiind ajutat de martorul P. M. să se ridice, martor care l-a împiedicat pe același inculpat să-l lovească din nou pe partea vătămată.

Întrucât după acest incident, inculpatul D. A. G. a fugit, cei doi agenți de poliție s-au urcat în autoturismul din dotare pentru a porni în urmărirea acestuia.

Pentru a-i împiedica să plece, inculpatul G. P. a venit la mașina agenților și l-a lovit din nou, în zona umărului pe partea vătămată M. M., l-a tras de haine pentru a-l scoate cu forța din autoturism, apoi a lovit portiera din stânga-față a autoturismului de poliție.

Mai mult de atât, s-a urcat în autoturismul proprietate personală cu care venise la bar și a blocat cu acesta echipajul de poliție, parcându-l perpendicular pe axul drumului.

În zona respectivă se afla și agentul de poliție V. M., ce nu era de serviciu, care văzând acest conflict, i-a ajutat pe agenții de poliție M. M. și D. I. A. să-l imobilizeze și să-l conducă la sediul Secției de Poliție Rurală nr. 11 Gălăteni, pe inculpatul G. P..

Referitor la inculpatul D. A. G., acesta nu a mai fost prins, însă a revenit la bar la cca o jumătate de oră, împreună cu unchiul său, D. M..

Anunțați de către V. M. despre faptul că inculpatul D. A. G. a revenit la bar, cele două părți vătămate s-au deplasat la bar, l-au imobilizat pe acesta și l-au dus la sediul poliției.

Ca urmare a loviturilor primite în noaptea de 14/15.06.2012, partea vătămată M. M. a suferit leziuni ce au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, potrivit certificatului medico-legal nr. 512/C/1082, eliberat de către SML Teleorman la data de 18.06.2012.

În ședința publică din data de 14.09.2012 au fost audiați atât părțile vătămate cât și cei doi inculpați ( filele nr. 64-72 din dosar).

Partea vătămată M. M. a învederat instanței că la data incidentului a fost lovit de inculpatul D. A. G., apoi de inculpatul G. P. cu pumnul în umăr și cu mâinile peste piept.

Partea vătămată D. I. A. a arătat că a fost lovit de inculpatul G. P., cu brațul în zona gâtului.

În declarația sa inculpatul G. P., nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată susținând că l-a lovit pe partea vătămată M. M. cu palma pe umăr, dar ușor, nu tare.

Inculpatul D. A. G. a arătat că a fost lovit de persoane pe care nu le cunoaște și în această altercație a dat din mâini, a împins niște persoane dar nu cu scopul de a lovi pe cineva.

La data de 12.10.2012 au fost audiați în cauză martorii P. M. A. (filele nr. 107-108 din dosar), D. E. (filele nr. 109-110 din dosar), C. L. M. ( fila nr. 111 din dosar), propuși de părțile vătămate, D. M. (filele nr. 112-113 din dosar) și Șonică C. ( fila nr. 114), propuși de inculpați și martorul din rechizitoriu Z. M. I. (filele nr. 115-116 din dosar).

La termenul de judecată din data de 25.10.2012 au mai fost audiați martorii: Voiculețu M. (filele nr. 126-128 din dosar), D. M. (filele nr. 129-130 din dosar), Bumbara M. G. (filele nr. 131-132 din dosar), P. M. (filele nr. 133-134 din dosar), N. M. (filele nr. 135-136 din dosar) și D. C. (filele nr. 137-141 din dosar), iar la data de 07.11.2012 martorii R. A. (filele nr. 151-152 din dosar), C. T. (filele nr. 153-154 din dosar) și D. I. F. (filele nr. 155-156 din dosar).

Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:

În noaptea de 14/15.06.2012 pe trasa barului .„ din ., județul Teleorman, se desfășura banchetul de terminare al clasei a VIII-a, organizat de școala generală din comună.

În fața barului inculpatul G. P. a consumat băuturi alcoolice, fiind însoțit de inculpatul D. A. G. și alte persoane.

În incinta barului se afla martorul Z. M. I. care ajuta la aranjatul meniurilor pentru copii. Pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, inculpatul G. P. a trimis o persoană la martorul Z. M. I. să-l cheme din incinta barului.

În fața terasei barului, pe stradă se afla un echipaj de poliție cu autoturismul din dotare marca Dacia L., cu nr.de înmatriculare MAI-_, format din agentul principal de poliție M. M. și agentul debutant D. I. A., ambii agenți în cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 11 Gălăteni, în jurul orelor 2.30, motiv pentru care martorul Z. M. I. s-a deplasat către echipajul de poliție pentru a le sesiza faptul că inculpații vor să-l bată.

După ce martorul a intrat în mașină, inculpatul G. P., le-a cerut polițiștilor să-l scoată din autovehicul trăgând de portiera acestuia. Când martorul a ieșit din mașină a fost lovit de inculpatul G. P., apoi cei doi polițiști au intervenit în aplanarea conflictului, moment în care agentul debutant D. I. A., a fost lovit cu brațul în zona gâtului de către inculpatul G. P., iar inculpatul D. A. G. l-a lovit cu pumnul în ochiul stâng pe partea vătămată M. M..

Întrucât după acest incident, inculpatul D. A. G. a fugit, cei doi agenți de poliție s-au urcat în autoturismul din dotare pentru a porni în urmărirea acestuia.

Pentru a-i împiedica să plece, inculpatul G. P. a venit la mașină și l-a lovit pe partea vătămată M. M. în zona umărului, l-a tras de haine, a lovit portiera din stânga față a autoturismului de poliție, apoi s-a urcat în mașina proprietate personală și a parcat-o perpendicular pe axul drumului, blocând plecarea echipajului de poliție.

Inculpatul D. A. G., a revenit la bar la circa o jumătate de oră, împreună cu unchiul său D. M., a fost imobilizat și dus la postul de poliție.

Având în vedere situația de fapt reținută instanța a constatat că faptele inculpatului G. P., care în noaptea de 14/15.06.2012 a lovit părțile vătămate M. M. și D. I. A., agenți de poliție aflați în exercițiul funcțiunii întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal.

Aspectul că inculpatul G. P. se afla la data comiterii faptelor sub influența băuturilor alcoolice, nu constituie în opinia instanței, o împrejurare de natură să diminueze răspunderea penală a acestuia sau să conducă la înlăturarea răspunderii penale, starea inculpatului datorându-se propriilor sale activități.

Față de solicitarea reprezentantului parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptei de ultraj reținută în sarcina inculpatului G. P., din art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, în art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal (două infracțiuni) ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 33 Cod penal, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit două infracțiuni de ultraj față de cele două părți vătămate, infracțiuni aflate în concurs real și în consecință a admis sesizarea astfel cum a fost formulată și a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, în art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal (două infracțiuni) cu aplicarea dispozițiilor art. 33 Cod penal.

Fapta inculpatului D. A. G., constând în aceea că în noaptea de 14/15.06.2012, a lovit cu pumnul în zona feței partea vătămată M. M., agent de poliție aflat în exercițiul funcțiunii, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal.

La alegerea și individualizarea pedepselor instanța a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: limitele de pedeapsă fixate de lege, gradul de pericol social concret al faptelor determinat de modul și împrejurările săvârșirii, lipsa antecedentelor penale.

Având în vedere cele arătate cu privire la persoana inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia și fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de trei ani, calculat conform art. 82 Cod penal.

Având în vedere cele arătate cu privire la persoana inculpatului D. A. G., instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia și fiind îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de trei ani, calculat conform art. 82 Cod penal.

Împotriva sentinței penale au formulat recursuri Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria V., inculpații G. P. și D. A. G., precum și părțile vătămate D. J. A. și M. M..

Recurentul intimat inculpat G. P. consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru două motive, anume instanța de fond în mod nelegal a dispus condamnarea sa deși din probele administrate în cauză nu rezultă că se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa solicitând achitarea în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a, rap. la art. 10 lit. a cod proc.penală.

Mai arată inculpatul că motivarea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar instanța nu s-a pronunțat pe probele administrate prin care s-a dovedit nevinovăția inculpatului.

Curtea constată că hotărârea primei instanțe este suficient motivată, în considerentele acesteia fiind analizat, chiar dacă sumar, probatoriul pe care se bazează soluția de condamnare, astfel că afirmația inculpatului nu corespunde realității. În consecință, nu sunt incidente dispozițiile art. 385 ind. 9, pct. 9 și 10 cod proc. penală și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pe de altă parte, lipsa motivării poate fi suplinită de instanța de recurs în cazul unui recurs integral devolutiv, cum este prezenta cale de atac.

Curtea nu poate lua în considerare nici critica referitoare la urmărirea penală, despre care apărarea afirmă că s-a desfășurat superficial, iar trimiterea în judecată s-a făcut în baza unui probatoriu incomplet fără stabilirea în mod complet a modului în care s-au comise actele materiale sau participarea celor implicați.

O asemenea critică nu poate avea efect juridic în calea de atac a recursului, atâta vreme cât inculpatul a avut posibilitatea solicitării de probe în fața instanței de fond, cât și a instanței de recurs, eventualele lipsuri în probatoriu ale urmăririi penale putând fi acoperite cu succes în cursul judecății.

Astfel, în cursul judecății au fost audiați nu numai martorii audiați în cursul urmăririi penale, ci și martorii propuși de inculpați și încuviințați de instanță. La data de 12.10.2012 au fost audiați în cauză martorii P. M. A. (filele nr. 107-108 din dosar), D. E. (filele nr. 109-110 din dosar), C. L. M. (fila nr. 111 din dosar), propuși de părțile vătămate, D. M. (filele nr. 112-113 din dosar) și Șonică C. (fila nr. 114), propuși de inculpați și martorul din rechizitoriu Z. M. I. (filele nr. 115-116 din dosar).

De altfel, recurentul a solicitat și în recurs încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșe foto, decizia privind acordarea pensiei de invaliditate, precum și o caracterizare de la Primăria comunei Tătăreștii de Jos, probe ce au fost admise de instanța de recurs.

Referitor la soluția de condamnare a inculpatului, într-adevăr inculpatul G. P. a avut pe tot parcursului procesului penal o poziției procesuală constantă, în sensul că nu el i-a lovit pe cei doi lucrători de poliție ci inculpatul a fost lovit de către părțile vătămate, iar în urma loviturilor primite a suferit leziuni a căror vindecare au fost necesare 25 zile de îngrijiri medicale, însă această declarație a recurentului nu se coroborează cu celelate probe administrate în cauză.

Din declarația martorului Z. M. I. reiese că în timp ce se afla în bar și aranja meniurile pentru petrecerea de absolvire a clasei a VIII-a a venit un băiat la el și i-a spus că îl caută inculpatul G., cerându-i să iasă afară că vrea „să-i rupă gâtul”, moment în care martorul a apelat la cei doi agenți de poliție, care i-au spus să intre în mașina lor pentru a evita orice conflict, însă inculpatul G. a încercat să deschidă portiera iar când martorul a coborât inculpatul G. a început să-l lovească, cei doi polițiști intervenind. Inculpatul a lovit ambele părți vătămate, fiind în cele din urmă imobilizat și introdus în mașina poliției. Martorul arată că a fost nevoie de intervenția unui alt echipaj de poliție deoarece rudele celor doi inculpați au venit la rândul lor la locul incidentului și deveniseră agresive.

Împrejurarea că martorul Z. a fost lovit rezultă și din copia certificatul medico-legal depus la fila 125 din care reiese că a necesitat 5-6 zile de îngrijire medicală, iar împrejurarea că martorul a lovit la rândul său pe inculpat reiese din declarațiile martorului C. T..

Modalitatea de comitere a agresiunii este relatată în același mod de către martorul Voiculețu M..

Declarația martorului Z. și a martorului V. se coroborează în totalitate cu declarațiile martorului C. L. M., inclusiv sub aspectul modalității în care au fost lovite părțile vătămate – partea vătămată M. în ochi iar partea vătămată D. în zona gâtului și de asemenea și cu declarațiile martorului D. E., cel de-al doilea polițist din echipajul care a preluat inculpații.

Astfel, din declarațiile martorului C. L. M. rezultă că un alt echipaj de poliție din care făcea partea a fost chemat în ajutor iar în momentul în care s-a întâlnit cu celălalt echipaj de poliție partea vătămată M. avea urme de lovituri în zona ochilor, partea vătămată D. avea sânge pe cămașă și „se văieta de gât” iar inculpatul G. la rândul său prezenta urme de lovituri, „avea ochii umflați și roșii atât de lovituri cât și de băutură” și era agresiv.

Declarația martorului D. M., unchiul inculpatului D., nu poate fi luată în considerare întrucât conține numeroase contradicții cu declarațiile celorlalți martori, însă se coroborează cu declarațiile acestora sub aspectul împrejurării că s-a deplasat la locul incidentului dintre G. P. și cei doi polițiști după ce acest incident se terminase, astfel că din cele declarate de martor nu se pot reține informații relevante sub aspectul recursului declarat de inculpat.

Nici declarația martorului D. M. nu este relevantă, deoarece acesta nu a putut oferi alte date în afară de aceea că ar fi văzut părțile vătămate lovindu-l pe inculpatul G..

De asemenea, declarația martorului D. C. apare ca nesinceră și neverosimilă, acesta afirmând că „în timp ce conducea cu o mână, cu cealaltă mână M. îl lovea și pe G., și pe mine”.

Inculpatul G. P., care se afla sub influența băuturilor alcoolice, a fost primul care a început conflictul prin aplicarea unei lovituri cu pumnul martorului Z. M., cei doi agenți de poliție intervenind în mod legal pentru aplanarea conflictului, cu respectarea dispozițiilor de serviciu.

Nu în ultimul rând, Curtea constată că inculpatul D. nu a formulat recurs în cauză, acceptând soluția de condamnare dispusă de prima instanță, iar în declarația sa inculpatul G. P. arată că „probabil că atunci când am fost lovit și am căzut în momentul căderii l-am lovit pe D.” și că l-a lovit peste umăr pe partea vătămată M., „dar ușor, nu tare.”

Împrejurarea că părțile vătămate se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu reiese din rapoartele de incident întocmite de acestea și adresate șefului ierarhic, aflate la dosarul de urmărire penală.

Curtea constată că fapta inculpatului G. P. de a lovi ambele părți vătămate în timpul atribuțiilor de serviciu este dovedită cu probatoriul menționat și întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de ultraj.

Relativ la solicitarea inculpatului de a aplica prevederile art. 81 Cod penal, Curtea constată că acestea nu sunt fondate, pentru motivele ce vor fi expuse în analiza recursului declarat de Ministerul Public.

Ministerul Public a criticat nelegalitatea pedepselor aplicate celor doi inculpați, cu încălcarea dispozițiilor prev. art. 76 Cod penal și 79 Cod penal, dar și sub aspectul netemeiniciei modalității de executare a pedepselor.

Astfel, inculpatul G. P. a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj la pedepse de 1 (un) an închisoare față de o parte vătămată și respectiv 9 luni închisoare pentru cealaltă parte vătămată. Inculpatul D. A. G. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, de asemenea, cu reținerea circumstanțelor atenuante la pedeapsa de 1 (un) închisoare, sens în care a apreciază că au fost încălcate disp. art. 76 Cod penal referitoare la efectele circumstanțelor atenuante, întrucât aplicarea de circumstanțe atenuante impunea instanței de fond obligarea de a coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. Mai mult decât atât, au fost încălcate disp. art. 79 Cod penal, întrucât nu au fost arătate care sunt acele circumstanțe reținute, reținându-se generic disp. art. 74 și 76 Cod penal.

Se apreciază totodată că pedepsele aplicate inculpaților cu suspendarea executării pedepsei nu sunt de natură a contribui la reeducarea acestora și, prin urmare se impune înlăturarea dispozițiilor referitoare la suspendare, sens în care solicită executarea pedepsei în regim de detenție, avându-se în vedere că inculpații au săvârșit infracțiunile sub influența băuturilor alcoolice, nu au recunoscut săvârșirea faptelor, dovedind lipsă de respect față de autoritatea publică.

Curtea constată că ambele critici aduse hotărârii penale sunt întemeiate.

Într-adevăr, prima instanță nu a arătat în dispozitivul hotărârii care sunt situațiile prevăzute de art. 74 C.p. care sunt incidente în cauză, în condițiile în care părțile vătămate nu s-au constituit părți civile astfel că nu se poate vorbi despre repararea prejudiciului, iar inculpații nu au recunoscut faptele comise. Potrivit art. 76 C.p., instanța era obligată, în măsura în care a reținut aceste dispoziții, să precizeze și să motiveze în considerentele hotărârii care sunt elementele pentru care apreciază că se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților. De asemenea, instanța era obligată să reducă pedepsele aplicate inculpaților sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 C.p., însă pedepsele aplicate de prima instanță depășesc acest minim.

Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 74 lit.a –c C.p. în privința inculpaților, motiv pentru care va înlătura aplicarea acestora cu consecința aplicării unor pedepse în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

În ce privește cuantumul pedepselor, Curtea apreciază că o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru ambii inculpați, este aptă să producă efecte asupra comportamentului viitor al inculpaților și să asigure sancționarea efectivă și eficientă a acestora.

Totodată, Curtea constată că faptele inculpaților așa cum au fost reținute de prima instanță și de instanța de control judiciar sunt de o gravitate ce impune aplicarea unor pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, deoarece, chiar dacă inculpații au comis două infracțiuni grave în concurs, împotriva autorității, aceștia sunt fără antecedente penale, iar înscrisurile depuse la dosar de inculpatul G. P. atestă o bună conduită anterior comiterii infracțiunii.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, sub supravegherea specializată a serviciului de probațiune și pentru un termen de încercare corespunzător este suficientă pentru a se atinge scopul educativ și cel preventiv al pedepsei.

Recursurile părților vătămate D. I. A. și M. M. vizează cuantumul pedepsei aplicate inculpaților cât și modalitatea de executare a acesteia.

Curtea constată că recursurile declarate de părțile vătămate sunt fondate, pentru considerentele expuse în analiza recursului declarat de parchet.

Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p. va admite recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria V. și de recurenții părți vătămate D. J. A. și M. M. împotriva sentinței penale nr. 97/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria V..

Va casa în parte sentința penală recurată și în fond rejudecând va înlătura reținerea circumstanțelor atenuante în privința inculpaților G. P. și D. A. G..

În baza dispozițiilor art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal va condamna pe inculpați la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea fiecărei infracțiuni de ultraj.

În baza art. 86 ind. 1 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cod penal.

În baza art. 86 ind.3 al.1 C.p.p. inculpații se va supune pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune competent la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86 ind.3 al.3 C.p. să participe la activitățile stabilite de serviciul de probațiune.

În temeiul art. 385 ind. 17 al.4 rap. la art. 88 C.p. va deduce din pedeapsă durata reținerii de la 15.06.2012 și durata arestării preventive de la 21.06.2012 la 12.11.2012.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat G. P. împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 192 al.2 C.p.p. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.

În temeiul art. 192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare în recursul Ministerului Public și al părților vătămate rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p. admite recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria V. și de recurenții părți vătămate D. J. A. și M. M. împotriva sentinței penale nr. 97/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria V..

Casează în parte sentința penală recurată și în fond rejudecând:

Înlătură reținerea circumstanțelor atenuante în privința inculpaților G. P. și D. A. G..

1. În baza dispozițiilor art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal condamnă inculpatul G. P. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj săvârșită împotriva părții vătămate D. I. A..

În baza dispozițiilor art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal condamnă același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj săvârșită împotriva părții vătămate M. M..

În baza dispozițiilor art. 33 - 34 Cod penal contopește pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 86 ind. 1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cod penal.

În baza art. 86 ind.3 al.1 C.p.p. inculpatul se va supune pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86 ind.3 al.3 C.p.p. inculpatul va participa la activitățile stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 385 ind. 17 al.4 rap. la art. 88 C.p. deduce din pedeapsă durata reținerii de la 15.06.2012 și durata arestării preventive de la 21.06.2012 la 12.11.2012.

2. În baza dispozițiilor art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal condamnă pe inculpatul D. A. G. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj comisă împotriva părții vătămate M. M..

În baza art. 86 ind. 1 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cod penal.

În baza art. 86 ind.3 al.1 C.p.p. inculpatul se va supune pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman la datele fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86 ind.3 al.3 C.p.p. inculpatul va participa la activitățile stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat G. P. împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 192 al.2 C.p.p. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare în recursul Ministerului Public și al părților vătămate rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2014.

Președinte Judecător Judecător

R. M. D. D. M. N.

GREFIER

C. E.

Red.RM

Ex.2/03.06.2013

Judecătoria V.

Jud. O. S.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1854/2012. Curtea...		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 695/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 695/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI