Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 82/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 82/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-02-2012 în dosarul nr. 82/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
_
SENTINȚA PENALĂ NR. 82/ F
Ședința publică de la 22 februarie 2012
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - S. C.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LINGA CURTEA DE APEL BUCURESTI - reprezentat prin procuror E. B..
Pe rol judecarea plângerii formulate de petenții M. A. și O. D. C. împotriva ordonanței din 06.10.2011 și a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 17.11.2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, date în dosarul nr.1595/P/2010.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu răspund petenții M. A. și O. D. C., pentru care se prezintă apărător ales, avocat M. T. si intimata B. N. I., pentru care răspunde apărător ales, avocat B. M. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Constatând că nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea plângerilor formulate.
Apărătorul ales al petenților M. A. și O. D. C. solicită admiterea plângerilor formulate împotriva ordonanței din 06.10.2011 si a rezoluției nr.3207/II/2/2011 din 17.11.2011 și anularea sancțiunii administrative in cuantum de câte 1000 lei aplicate.
Apreciază ca ordonanța din 06.01.2011 este netemeinică și nelegală întrucât în cauza ce a făcut obiectual dosarului civil_ nu a avut calitatea de parte si faptul că IPJ I. nu a înțeles să se prezinte la judecarea cauzei și astfel a permis petentului sa administreze probe prin care a indus în eroare instanța. Arată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu pot fi reținute în favoarea petentei. Arată că în data de 6 iulie 2010 s-a prezentat la adresa din . de poliție, care i-a luat cele 10 pachete de țigarete, i-a cerut datele din cartea de identitate, a fost invitat a doua zi la postul de politie unde a fost pus să semneze un proces-verbal, contestat. În cauza a fost audiat martorul A. P., care a relatat că în locuința familiei B. au intrat doi lucrători de poliție, ieșind în aproximativ 5 minute, unul dintre aceștia având o sacoșă.
Arata ca martorii audiați sunt rude și cunoștințe ale contravenientului, numitul I. M. neavând pregătirea necesară perceperii conținutului unor înscrisuri și a realității unor fapte.
Arată că instanța civilă, în mod eronat, a apreciat ca I. M. nu a efectuat acte de comerț, în condițiile în care deținea un număr de 19 pachete de țigări netimbrate, raportat la plângerea numitei B. care a precizat ca țigările erau cumpărate pentru muncitorii care lucrau la casa.
Solicită instanței să considere ca probele nu se coroborează pentru a răsturna principiul in dubio pro reo și sa conducă la reținerea unor fapte neadevărate trecute în procesele-verbale de depistare și contravenție.
Apărătorul ales al intimatei B. N. I. precizează că procesul-verbal a fost contestat în mod legal, ca nu există relație de rudenie între martori și contestator, iar ordonanța și rezoluția pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, solicitând menținerea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a plângerii, ca neîntemeiată, menținerea ordonanței și rezoluției, ca fiind legale și temeinice, urmând a se menține cele inserate în considerentele acestora.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rezoluția din data de 06.10.2011 pronunțată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr.1595/P/2010, s-a dispus, în baza art. 249 și art.11 pct.1 lit.b raportat la art.10 lit.b1 Cod procedură penală cu referire la art.91 lit.c, cu aplicarea art.181 C.pen. și art.228 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.a, d Cod procedură penală, s-au dispus următoarele:
- scoaterea de sub urmărire penală a numiților M. A. și O. D. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prev. de art.289 alin.1 C.pen. și aplicarea față de acesta a unei infracțiuni cu caracter administrativ – amenda în cuantum de 1000 lei, urmând a se executa în conformitate cu art.4411 raportat la art.442 Cod procedură penală;
- neînceperea urmăririi penale față de numiții M. A. și O. D. C. sub aspectul infracțiunilor de violare de domiciliu, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și purtare abuzivă prev. de art.192 alin.1, 2 C.pen., art.246 și art.250 alin.2 C.pen., cu privire la faptele săvârșite în data de 06.07.2010 și pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 C.pen., cu privire la modul de ridicare a pachetelor de țigări în data de 06.07.2010 de la locuința numitei B. N. F.;
- neînceperea urmăririi penale față de numiții A. D. S., O. D. C. și D. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 C.pen. în cauza privind fapta săvârșită în data de 22.07.2010;
- neînceperea urmăririi penale față de numitul D. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și purtare abuzivă prev. de art.246 C.pen. și art.250 alin.1, 2 și 3 C.pen., cu ocazia efectuării percheziției domiciliare în data de 2.08.2010 și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art.250 alin.1, 2 și 3 C.pen., împotriva numitei B. N. F. la Poliția orașului Otopeni;
- sesizarea Judecătoriei B., în vederea desființării procesului-verbal de depistare a numitului I. M. C. având asupra sa mai multe pachete de țigări, din data de 6.07.2010, întrucât aceasta reprezintă un act fals.
Cheltuielile judiciare, în cuantum de 300 lei, au rămas în sarcina statului.
Pentru a adopta această soluție au fost reținute următoarele:
La data de 11.08.2010 a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel București plângerea numitei B. N. F., care a solicitat efectuarea de cercetări față de agentul de politie O. D. C. din cadrul Postului de Poliție Mogoșoaia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, violare de domiciliu și fals intelectual, constând în aceea că în data de 6 iulie 2010 a pătruns în locuința persoanei vătămate din ., unde se afla numitul I. M. C., iar în urma controlului, efectuat fără a prezenta o autorizație de percheziție emisă de instanța judecătorească, lucrătorul de poliție a descoperit un cartuș de țigări și alte șapte pachete de țigări desfăcute pe care le-a ridicat fără a întocmi, în acest sens, un proces - verbal. Cu aceeași ocazie, agentul de politie i-a solicitat numitului I. M. C. să se prezinte la Postul de Poliție Mogoșoaia, unde i s-a cerut să semneze un proces-verbal de depistare, din cuprinsul căruia rezulta că partea vătămată a fost depistată pe . sa țigările ridicate în realitate de la locuința sa. Deși inițial I. M. C. nu a fost de acord să semneze acest înscris, în urma amenințărilor exercitate de lucrătorul de poliție, a acceptat să semneze atât proces-verbal de depistare cât și procesul-verbal de sancționare contravențională.
În cuprinsul aceleiași plângeri, numita B. N. F. a arătat că la o dată ulterioară, în cursul lunii iulie 2010, același polițist, O. C. împreună cu D. I., șeful Postului de Poliție Mogoșoaia și ulterior împreună cu A. D. S. din cadrul Poliției Orașului Otopeni, s-au prezentat la locuința persoanei vătămate unde au efectuat o percheziție, fără a fi ridicate bunuri sau fără a fi întocmit un proces-verbal cu privire la activitatea desfășurată, iar în data de 2.08.2010 a fost efectuată o nouă percheziție domiciliară la locuința din Mogoșoaia, . la care a participat comisarul șef de poliție D. M. din cadrul I.P.J. I.. Acesta, fără să îi fi permis numitei B. N. F. să lectureze autorizația de percheziție a adresat atât ei cât și celorlalte persoane găsite în locuință amenințări și insulte. Cu aceeași ocazie, au fost ridicate mai multe bunuri, însă fără a-i fi pusă la dispoziție persoanei vătămate o copie de pe procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare sau o dovadă de ridicare a bunurilor. In urma finalizării acestei activități, numiții I. M. C. și B. N. F. au fost conduși la Politia Orașului Otopeni, unde aceasta din urmă a fost lovită cu palma peste față și cu piciorul în zona stomacului și totodată amenințată și insultată de către comisarul șef D. M..
La data de 30.08.2010 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria B., plângerea penală formulată de numita B. N. F. împotriva ofițerului de poliție D. M. cu privire la faptele de purtare abuzivă săvârșite atât cu ocazia efectuării percheziției domiciliare cât și la sediul Poliției Orașului Otopeni. Întrucât în urma verificărilor s-a stabilit că numitul D. M. face parte din structurile poliției judiciare, prin ordonanța nr. 4968/P/2010 din data de 30.11.2010 a Parchetului de lângă Judecătoria B. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, unde a fost înregistrată sub nr. 2208/P/2010 și conexată prin rezoluția din data de 22.02.2011 la dosarul nr. 1595/P/2010, având ca obiect plângerea inițială a numitei B. N. F..
Prin rezoluția nr. 1595/P/2010 (66/2010) din data de 9.08.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de numiții M. A. și O. D. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 al. 1 C.pen., constând în aceea că în data de 6.07.2010 au întocmit procesul-verbal de depistare a numitului I. M. C. având asupra sa mai multe pachete de țigări, în care au menționat în mod fals faptul că acesta din urmă a fost depistat pe . baza acestui act a fost întocmit de către inspectorul de poliție M. A. procesul-verbal . nr._ din data de 6.07.2010, conținând aceeași mențiune necorespunzătoare adevărului și prin care numitul I. M. C. a fost sancționat contravențional conform dispozițiilor din Legea nr. 12/1990 rep. privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.
Fiind audiat, numitul I. M. C. a arătat că în cursul lunii iulie 2010, în timp ce se afla la locuința din ., s-au prezentat doi lucrători de poliție, iar unul dintre aceștia, fără să se legitimeze și să precizeze motivul prezenței la această adresă, a pătruns în imobilul improvizat și a început să controleze în interior, de unde a ridicat mai multe pachete de țigări. Deși partea vătămată i-a adus la cunoștință lucrătorului de poliție, identificat ulterior ca fiind înv. O. D. C., faptul că țigările erau pentru consum propriu, acesta din urmă a ridicat pachetele găsite în locuință, fără a întocmi un proces - verbal, totodată solicitându-i numitului să se prezinte la sediul Postului de Poliție Mogoșoaia. In cursul aceleiași zile, prezentându-se la sediul poliției, la insistențele celor doi învinuiți, partea vătămată a semnat procesul-verbal de depistare și procesul - verbal de sancționare contravențională, deși acestea conțineau mențiuni neadevărate.
In urma plângerii formulată de I. M. C. la Judecătoria B. împotriva procesului verbal de sancționare contravențională întocmit în data de 6.07.2010, prin sentința civilă nr. 4074 din data de 21 .09.2010 în dosarul nr._ s-a dispus admiterea acțiunii având ca obiect plângerea contravențională și anularea procesului - verbal . nr._ din data de 6.07.2010, reținându-se faptul că "petentul nu desfășoară acte de comerț cu țigări, ci acestea sunt destinate consumului propriu, astfel că fapta nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 12/1990, iar numărul relativ mare de pachete de țigări nu poate duce la prezumția că sunt destinate comerțului, cât timp prezența acestora este justificată de numărul mare de persoane fumătoare care locuiesc și își desfășoară activitatea în acel loc, din probele administrate rezultând o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de sancționare contravențională".
Situația de fapt contrară celei menționată atât în procesul verbal de depistare a părții vătămate I. M. C. cât și în procesul-verbal de sancționare contravențională este confirmată de către martora I. E. care a arătat că în timp ce se afla la locuința numitei B. N. F., ocupându-se de treburi gospodărești, a auzit din interiorul imobilului improvizat o discuție pe un ton ridicat și pentru că știa că în încăperea respectivă se afla doar numitul I. M. C. a mers la acesta, ocazie cu care a observat afară, lângă imobilul improvizat, un autoturism de poliție. Partea vătămată i-a cerut numitei I. E. o sacoșă, pe care apoi I. M. C. a înmânat-o celor doi lucrători de poliție care au ieșit din casă în urma sa și în care au introdus pachetele de țigări găsite în interiorul locuinței fără a întocmi la fața locului un proces-verbal de ridicare. Din declarația numitului A. P., unul dintre cei doi muncitori care lucrau la imobilul în construcție, a rezultat că la începutul lunii iulie 2010, în timp, ce se afla la lucru, a observat un autoturism de poliție care a oprit lângă locuința improvizată a familiei B., iar doi lucrători de poliție au intrat în încăperea unde se afla fiul numitei B. N. și o altă persoană de sex feminin. După aproximativ cinci minute, toate persoanele au ieșit în curte, ocazie cu care numitul A. P. a observat faptul că unul dintre polițiști avea o sacoșă pe care nu o văzuse în momentul în care a intrat în locuință.
Fiind audiați în faza actelor premergătoare, învinuiții O. D. C. și M. A. au declarat că, în urma unei informații obținute de la o persoană din . refuzat să își decline identitatea, referitoare la faptul că pe raza comunei se comercializează țigări de proveniență străină a fost depistat pe stradă numitul I. M. C. având asupra sa mai multe pachete de țigări de diferite tipuri, motiv pentru care acesta a fost invitat la sediul Postului de Poliție Mogoșoaia unde i s-a stabilit identitatea, i-a fost întocmit procesul-verbal de sancționare contravențională și i s-au ridicat pachetele de țigări găsite asupra sa. învinuiții au negat faptul că depistarea numitului I. M. C. având asupra sa pachetele de țigări s-ar fi făcut la locuința numitei B. N. F., precum și faptul că sus-numitul ar fi fost constrâns sau amenințat, în vreun mod, pentru a semna cele două procese-verbale.
Cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii, în data de 15.09.2011 înv. O. D. C. a invocat dispozițiile art. 70 al. 2 C.p.p. refuzând să facă vreo declarație cu privire la învinuirea care i s-a adus.
Fiind audiat în calitate de învinuit, M. A. și-a menținut declarația formulată inițial, cu precizarea că după depistarea părții vătămate pe . sa o sacoșă conținând mai multe pachete de țigări, împreună cu învinuitul O. D. C. 1-au urmat pe numitul I. M. C. până la locuința sa, situată la aproximativ 100 metri, pentru a-și lua actul de identitate necesar legitimării și întocmirii procesului-verbal de sancționare contravențională, întrucât în momentul depistării partea vătămată nu avea asupra sa vreun document de identitate. înv. M. A. a arătat că nu își amintește dacă, în intervalul de timp cât a așteptat numitul I. M. C., personal a coborât din autoturism sau dacă a observat alte persoane la adresa din ..
Analizând actele de urmărire penală efectuate în cauză, s-a constatat că declarațiile celor doi învinuiți nu au putut fi coroborate cu alte probe existente în cauză, acestea fiind contrazise atât de declarația părții vătămate cât și de cele ale martorilor audiați. Pe de altă parte, astfel cum s-a menționat în cuprinsul sentinței nr. 4074 din data de 21.09.2010 a Judecătoriei B., cele două procese-verbale încheiate la data de 6.07.2010 se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, contravenientul având asigurat dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să poată proba că situația de fapt nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
Întrucât din întreg probatoriul administrat s-a constatat că mențiunea privind depistarea numitului I. M. C. pe . sa mai multe pachete de țigări, cuprinsă atât în procesul-verbal de depistare cât și în procesul-verbal de sancționare contravențională, nu corespunde realității, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C.pen. cu excepția gradului de pericol social al unei infracțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit.b1 C.p.p., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților O. D. C. și M. A. și obligarea acestora la plata a câte unei amenzi administrative. Astfel, din analiza circumstanțelor reale și personale, având în vedere totodată și calitățile de ofițer de poliție, respectiv agent de poliție ale celor doi învinuiți, s-a apreciat că fapta reținută în sarcina numiților M. A. și O. D. C. a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, iar pentru sancționarea și îndreptarea acestora în modul de a acționa pe viitor, nu este necesară aplicarea unei pedepse, fiind suficientă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Referitor la infracțiunile de violare de domiciliu și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 192 al. 1,2 C.pen. și art. 246 C.pen., constând în aceea că numiții M. A. și O. D. C. au pătruns în data de 6.07.2010 în imobilul aparținând numitei B. N. fără consimțământul acesteia sau al unuia dintre membrii familiei B., ocazie cu care au efectuat o percheziție domiciliară fără a prezenta în acest sens o autorizație emisă de instanța de judecată, din actele dosarului nu au rezultat indicii temeinice privind săvârșirea acestor infracțiuni. Astfel, deși din declarația numitului I. M. C. rezultă că cei doi învinuiți au pătruns în locuință fără ca în prealabil să fi primit consimțământul său și mai mult au procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare, acesta declarație nu se coroborează cu niciun mijloc de probă, dat fiind faptul că numita I. E. nu i-a surprins pe numiții M. A. și O. D. C. în momentul pătrunderii în imobil, ci ulterior, când aceștia au ieșit din casă, având asupra lor pachetele de țigări. De asemenea, numitul A. P. a arătat faptul că, deși i-a observat pe cei doi lucrători de poliție pătrunzând în locuința improvizată, nu a auzit conținutul discuției purtate cu partea vătămată, neavând cunoștință de ceea ce s-a întâmplat în interior. Cei doi martori nu au putut confirma faptul că lucrătorii de poliție au pătruns în imobil fără a avea consimțământul numitului I. M. C. sau faptul că în intervalul de timp cât s-au aflat în interior numiții M. A. și O. D. C. au efectuat o percheziție domiciliară, astfel încât din întreg ansamblul probator nu au rezultat indicii temeinice privind îndeplinirea în mod defectuos de către numiții M. A. și O. D. C. a atribuțiilor de serviciu cu ocazia pătrunderii în locuința numitei B. N. F., cauzând o vătămare a intereselor persoanei vătămate, motiv pentru care urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale față de numiții M. A. și O. D. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 192 al. 1,2 C.pen. și art.246 C.pen., fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a C.p.p.
In ce privește modul de ridicare a pachetelor de țigări de către numiții M. A. și O. D. C., s-a constatat că, referitor la această faptă, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. d C.p.p., dispunându-se neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective, cei doi lucrători de poliție având convingerea că pachetele de țigări au făcut obiectul unor acte de comerț ilicit, astfel cum primiseră informații, motiv pentru care numiții M. A. și O. D. C. au procedat potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 12/1990 rep. privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, ridicând bunurile deținute fără documente de proveniență.
De asemenea, față de numiții M. A. și O. D. C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 al. 2 Cp., constând în întrebuințarea de amenințări față de numitul I. M. C. cu ocazia prezentării sale la Postul de Poliție Mogoșoaia în data de 6.07.2010, întrucât deși aceste acuzații au făcut obiectul declarației părții vătămate, potrivit dispozițiilor art. 75 C.p.p. aceasta poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, iar în cursul urmăririi penale nu au putut fi administrate astfel de probe, cei doi lucrători de poliție negând faptul că ar fi exercitat presiuni asupra numitului I. M. C. pentru a-1 determina să semneze cele două procese - verbale.
In privința infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, săvârșită de O. D. C. și D. I., din cadrul Postului de Poliție Mogoșoaia, respectiv de numitul A. D. S. din cadrul Poliției Orașului Otopeni, în data de 22 iulie 2010, cu ocazia deplasării la locuința f numitei B. N. F., constând în aceea că au controlat imobilul și au efectuat fotografii fără a prezenta în acest sens o autorizație de percheziție domiciliară, din actele dosarului rezultă că în urma unor informații obținute cu privire la mai multe bunuri sustrase, cei trei lucrători de poliție s-au prezentat la locuința persoanei vătămate, ocazie cu care aceasta i-a invitat în interiorul imobilului în construcție unde lucrătorii de poliție au putut observa, fără să fi fost efectuată o percheziție, diverse bunuri provenind din infracțiuni. Numita B. N. Flonca a fost citată la sediul Postului de Poliție Mogoșoaia unde a fost audiată și i s-a pus în vedere să se prezinte până la data de 31.07.2010 la sediul poliției, pentru a face dovada provenienței bunurilor, fiind întocmit în acest sens un proces-verbal.
Față de aceste aspecte, s-a dispus față de numiții O. D. C., D. I. și A. D. S., neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen., fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a C.p.p., întrucât fapta nu există, sus-numiții exercitându-și în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, verificând și valorificând informațiile de interes operativ obținute într-un dosar penal având ca obiect săvârșirea unei infracțiuni de furt.
In cuprinsul plângerii penale numita B. N. F. a solicitat efectuarea de cercetări față de comisarul șef de poliție D. M. din cadrul I.P.J. I. - Serviciul Investigații Criminale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și purtare abuzivă prev. de art. 246 Cp. și art. 250 Cp., constând în aceea că în data de 2.08.2010 cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare la locuința persoanei vătămate, în calitate de conducător al operațiunii desfășurate la adresa din Mogoșoaia, ., nu a respectat prevederile procedurale, privind legitimarea, prezentarea autorizației de percheziție și încredințarea unei copii de pe procesul-verbal de efectuare a acestei activități sau o dovadă a ridicării bunurilor, totodată întrebuințând expresii jignitoare și amenințări la adresa persoanelor găsite la locuința menționată anterior. Pentru aflarea adevărului cu privire la aceste acuzații s-a procedat la audierea numiților B. N. F., I. M. C. și I. E. precum și la audierea numitului D. M. și a celorlalți lucrători de poliție care au participat la efectuarea percheziției domiciliare.
Întrucât persoanele găsite în data de 2.08.2010 la locuința familiei B. au confirmat acuzațiile formulate împotriva numitului D. M., în timp ce din declarațiile numiților A. D. S., P. M., șeful Poliției Orașului Otopeni și G. C., comisar de poliție în cadrul I.P.J. I. a rezultat că în efectuarea percheziției la locuința persoanelor vătămate au fost respectate prevederile legale referitoare la legitimarea lucrătorilor de poliție, prezentarea conținutului autorizației de percheziție și înmânarea unui exemplar al procesului-verbal de percheziție, fără ca D. M. să fi întrebuințat cuvinte jignitoare sau amenințări, urmează ca în aprecierea vinovăției ofițerului de poliție să se rețină aplicabilitatea principiului "in dubio pro reo", precum și faptul că procesul-verbal întocmit în data de 2.08.2010 a fost semnat atât de numita B. N. F. cât și de numitele I. Elibabeta și N. I., fără ca niciuna dintre aceste persoane să fi formulat obiecțiuni, în acest înscris fiind consemnată, în mod expres, inclusiv mențiunea că procesul-verbal de efectuare a percheziției a fost încheiat în două exemplare dintre care unul s-a lăsat persoanei percheziționate. Față de toate aceste aspecte, urmează să se dispună față de numitul D. M. neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și purtare abuzivă prev. de art. 246 C.pen. și art. 250 C.pen., fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a C.p.p., întrucât fapta nu există.
În vederea stabilirii situației de fapt privind săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă de către numitul D. M. constând în aceea că în data de 2.08.2010 a lovit-o pe numita B. N. F. la sediul Poliției Orașului Otopeni, s-a procedat la audierea acesteia din urmă precum și a persoanelor cu care aceasta a intrat în contact după săvârșirea faptei, reținând totodată și concluziile certificatului medico-legal nr. A2/5312/2.08.2010.
Din declarația numitei B. N. F. a rezultat că în data de 2.08.2010, în urma efectuării percheziției a fost condusă la sediul Poliției Orașului Otopeni, unde în biroul comandantului a fost lovită, insultată și amenințată de către ofițerul de poliție D. M., fără a fi de față alte persoane, însă în antecamera respectivului birou se afla o doamnă în civil care ar fi putut auzi amenințările acestuia. Persoana de sex feminin la care a făcut referire B. N. F., a fost identificată ca fiind numita Floreaji M., personal civil în cadrul Poliției Orașului Otopeni, având funcția de secretar dactilograf. Aceasta, fiind audiată în data de 17.05.2011, a arătat că își amintește de solicitarea persoanei vătămate din data de 2.08.2010 de a formula o plângere penală privind agresarea sa de către D. M. la sediul Poliției Orașului Otopeni, însă nu a putut preciza dacă în ziua respectivă cei doi s-au aflat în același timp în biroul comandantului. In privința urmelor de violență suferite de numita B. N. F., acestea nu au putut fi confirmate de către numiții A. D. S., P. M., F. M. și I. M. A., persoane care au intrat ulterior săvârșirii faptei în contact cu persoana vătămată, și mai mult, potrivit certificatului medico-legal nr.A2/5312/2.08.2010, la data de 2.08.2010 cu ocazia examinării, numita B. N. F. nu prezenta leziuni traumatice obiectivabile, doar acuze subiective dureroase.
In aceste condiții, în lipsa unor indicii temeinice privind agresarea, insultarea și amenințarea persoanei vătămate de către numitul D. M., dat fiind faptul că numitul I. M. C. a aflat în mod indirect de la mama sa despre aceste fapte, punerea în mișcare a acțiunii penale față de ofițerul de poliție este împiedicată prin aplicabilitatea cazului prevăzut de art. 10 lit. a C.p.p., respectiv fapta nu există, urmând a se dispune față de D. M. neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 al. 1,2, 3 C.pen.
Împotriva acestei soluții, petenții O. D. C. și M. A. au formulat plângere, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei.
Examinând soluția, prin prisma dispozițiilor legale și a actelor premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a constatat că este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, prin rezoluția nr.3207/II-2/2010 din data de 17.11.2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost respinsă plângerea formulată de petenții O. D. C. și M. A. împotriva rezoluției procurorului adoptată în dosarul nr.1595/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ca neîntemeiată.
Împotriva acestor soluții, în termen legal, petenții M. A. și O. D. C. au formulat plângere, întemeiată pe dispozițiile art.2781 Cod procedură penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a II-a penală la data de 29.11.2011 sub nr._ .
Prin plângerea formulată petenții au criticat exclusiv soluția de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art.289 din Codul penal, solicitând să se constate că probele administrate nu sunt apte a răsturna prezumția de nevinovăție și prin aplicarea principiul in dubio pro reo să se constate că se impunea aplicarea dispozițiilor art.10 lit.d din Codul de procedură penală.
Astfel au arătat că martorii audiați sunt rude și cunoștințe ale contravenienților iar numitul I. M. având pregătirea necesară perceperii conținutului unor înscrisuri și a realității unor fapte.
Totodată, au învederat că instanța civilă, în mod eronat, a apreciat că I. M. nu a efectuat acte de comerț, în condițiile în care deținea un număr de 19 pachete de țigări netimbrate, raportat la plângerea numitei B. care a precizat că țigările erau cumpărate pentru muncitorii care lucrau la casa.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor petenților și în raport cu conținutul actelor existente în dosarul de urmărire penală, Curtea constată că plângerea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Contrar, celor susținute de petenții M. A. și O. D. C., din actele dosarului nu rezultă că martorii I. E. și A. P., ar fi rude cu I. M. C. sau B. N. F..
De altfel, nici petenții nu au furnizat date suplimentare privind existența și vreunei relații de rudenie între martori și persoanele vătămate, limitându-se doar să formuleze astfel de afirmații.
Verificând procesul verbal din data de 6.07.2010 întocmit de cei doi petenți în calitate de lucrători de poliție, Curtea constată că în conținutul acestuia s-a menționat împrejurarea că numitului I. M. C. a fost depistat pe . sa mai multe pachete de țigări.
Pe baza acestui act a fost întocmit de către inspectorul de poliție M. A. procesul-verbal . nr._ din data de 06.07.2010, conținând aceeași mențiune, pe baza căruia s-a dispus sancționarea contravențională a numitului I. M. C., conform dispozițiilor din Legea nr. 12/1990 rep. privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite.
Martorii I. E. și A. P. au declarat, contrar celor menționate în cuprinsul celor două înscrisuri oficiale, că, în realitate, cei doi lucrători de poliție au pătruns în locuința numiților B. N. F. și I. M. C. aflată pe .-au găsit pe acesta din urmă, și au ridicat mai multe pachete cu țigări.
Prin urmare, împrejurările depistării numitului I. M. C. la data de 06.07.2010, consemnate în cuprinsul procesului verbal cât și în procesul-verbal de sancționare contravențională, anterior menționate, nu corespund celor descrise de martori.
În mod just, s-a apreciat că declarațiile celor doi învinuiți nu corespund adevărului întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, acestea fiind contrazise atât de declarația părții vătămate I. M. C. cât și de cele ale martorilor I. E. și A. P..
Așadar, există probe în cauză care atestă faptul că cei doi agenți de poliție au atestat în cuprinsul unor înscrisuri oficiale împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Sentința civilă nr. 4074 din data de 21 .09.2010 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, s-a dispus admiterea acțiunii având ca obiect plângerea contravențională și anularea procesului - verbal . nr._ din data de 6.07.2010, se bucură de autoritate de lucru judecat și nu poate fi cenzurată de această instanță.
Reexaminând cauza, Curtea reține că probatoriul administrat atestă că mențiunea privind depistarea numitului I. M. C. pe . sa mai multe pachete de țigări, cuprinsă atât în procesul-verbal de depistare cât și în procesul-verbal de sancționare contravențională, nu corespunde adevărului.
Analizând pericolul social concret al faptei comise, prin prisma dispozițiilor art. 181 alin.1 din Codul penal și a criteriilor prev. de art. 181 alin.2 din același cod, Curtea constată că faptele de fals intelectual comise de M. A. și O. D. C. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, atingerea valorii sociale ocrotite de lege prin norma incriminatoare fiind minimă, iar prin conținutul ei concret fapta este lipsită în mod vădit de importanță.
În consecință, Curtea apreciază criticile formulate de petenți ca neîntemeiate.
Totodată, Curtea apreciază că soluția dată în cauză, prin rezoluția din 06.10.2011 emisă în dosarul nr.1595/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică sub toate aspectele.
Prin urmare, conform art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții M. A. și O. Dopru C..
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îi va obliga pe petenți la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petenții M. A. și O. D. C. împotriva ordonanței din 06.10.2011 emisă în dosarul nr.1595/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr.3207/II-2/2011 din 17.11.2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține ordonanța din 06.10.2011 emisă în dosarul nr.1595/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Obligă petenții la plata sumei de câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2012
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. C. M. C.
Red.../10.04.2012
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 695/2013. Curtea de Apel... | Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia... → |
|---|
