Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 2226/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2226/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-11-2012 în dosarul nr. 2226/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ nr. 2226/R
Ședința publică din: 19.11.2012
Curtea constituită din:
Președinte: S. E.
Judecător: A. A.
Judecător: S. C.
Grefier: S. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de petentul M. C., împotriva sentinței penale nr. 613/07.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns recurentul-petent M. C..
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a unor concluzii scrise, după care,
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în temeiul disp. art. 38515 alin. 1 lit. a Cpp rap. la art. 2781 alin. 10 Cpp, pune concluzii de respingere a recursului, ca inadmisibil, hotărârea atacată fiind definitivă.
Nu în ultimul rând, în temeiul disp. art. 192 alin. 2 Cpp, solicită obligarea recurentului-petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată că:
Prin sentința penală 613 din 07.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petentul M. C., în contradictoriu cu intimații M. H. și M. C. și T. V. C., împotriva rezoluției din data de 2.04.2012, date în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, ca nefondată.
În baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petentul M. C. împotriva rezoluției nr. 719/II-2/2012, din data de 18.04.2012, date în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. 3 Cod proc. pen., a fost obligat petentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin. 6 Cod proc. pen. rap. la art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., a fost obligat petentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații M. C. și
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din 2.04.2012, în temeiul art.228 alin.6 rap.la art. 10 lit.a Cod proc.pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. C., M. H. și T. C. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, fapte prev.de art. 288 alin.1 Cod penal și art. 291 Cod penal.
Pentru a se dispune astfel, prin aceeași rezoluție s-a reținut că la data de 20.10.2010 s-a înregistrat procesul-verbal încheiat de procurorul care efectua actele de cercetare în dosarul de revizuire nr.3584/III-6/2011, în care se menționează că numitul M. C. a solicitat efectuarea de cercetări față de M. C., M. H. și T. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals constând în falsificarea și apoi folosirea în actul de justiție a contractelor de vânzare-cumpărare nr.6297/21.10.1996 și nr. 3526/18.07.2003.
La data de 10.11.2011, fiind audiat în vederea precizării plângerii formulate, numitul M. C. a declarat că actul de vânzare-cumpărare nr.6297/21.10.1996 este fals deoarece, la capitolul „apartamentul compus din porțiunea de pod corespunzătoare salonașului este trecută suprafața de 25 mp”, deși în anul 1946 el a vândut la mansarda imobilului 25 mp din această suprafață, compusă din 9 mp, o boxă și diferența până la 25 mp deasupra salonașului. De asemenea, acest act de proprietate este apreciat ca fiind fals pentru că G. A. a cumpărat de la familia P. 30% din terenul de sub casă, iar nu 52,56 mp teren indiviz. Pe cale de consecință, petentul consideră că și contractul de vânzare-cumpărare nr.3526/18.07.2003 este fals.
Totodată, petentul a apreciat că soții M. C. și M. Hussny au săvârșit infracțiunea de uz de fals deoarece au folosit contractul de vânzare-cumpărare nr.6297/21.10.1996 în fața instanței de judecată pentru a obține dreptul de coproprietate în indiviziune pe terenul proprietatea sa, inversând terenul situat sub construcție în teren indiviz în suprafață de 52,26 mp (pronunțându-se de către Tribunalul București Secția a II-a penală decizia nr.1767/R/29.10.2004).
În urma analizei coroborate a actelor dosarului, procurorul a reținut în fapt că prin actul de vânzare-cumpărare nr.290/12.07.1954 autentificat de notariatul de Stat al fostului raion G. G.-D., numiții Protopoescu Vivianne D. și P. N. au vândut lui G. R. T. nuda proprietate asupra apartamentului situat la etajul 1 din imobilul din București, ..13, care se compune printre altele și din porțiunea de pod corespunzătoare deasupra salonașului în suprafață de cca.25 mp. Împreună cu apartamentul s-au înstrăinat și 30% puncte din terenul în suprafață de 175,20 mp pe care este construit imobilul. Deplina proprietate a fost dobândită de cumpărător la încetarea uzufructului constituit în favoarea numitei G. E.. Conform certificatului de moștenitor nr. 384/1978 din 06.04.1978 eliberat de Notariatul de Stat, succesorii defunctului G. R. T. au moștenit o cotă parte indiviză de ½ din imobilul sus-menționat, compus din teren în suprafață de 52,56 mp și din apartamentul situat la etajul I, format, printre altele, și din porțiunea de pod corespunzătoare salonașului de circa 25 mp. Numita G. A. a moștenit în calitate de soție supraviețuitoare o cotă de ¼ din masa succesorală, iar numiții G. A. și G. M., în calitate de descendenți, o cotă de 3/8 fiecare.
În urma decesului numitei G. A., descendenții acesteia – G. A. și C. M. (fostă G.) au devenit proprietari ai acestui imobil pe care l-au înstrăinat numitei M. C. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6297/21.10.1996 de BNP Mentor. În vederea înstrăinării acestui imobil, soții M. C. și M. H. au apelat la un expert în vederea întocmirii documentației tehnice cadastrale pentru acordarea numărului cadastral și înscrierea în cartea funciară a apartamentului. În urma măsurătorilor efectuate s-a stabilit că porțiunea de pod este în suprafață de 52,56 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3526/18.07.2003 de Biroul Notarilor Publici Asociați M. P. și S.-B. T., soții M. C. și M. H. au înstrăinat lui T. C. V. imobilul situat în București, ..13, sector 6, compus din teren în indiviziune în suprafață de 52,56 mp, apartamentul situat la etajul I al construcției existente pe teren, la mansardă existând camera de serviciu nr.1 în suprafață de 18,6 m.p., porțiunea de pod corespunzătoare salonașului în suprafață de 29,89 mp, suprafață ce rezultă din măsurători (din acte 28,89 mp).
În urma analizei actelor menționate s-a constatat existența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev.de art. 10 lit.a Cod proc.pen., fapta de fals material în înscrisuri oficiale neexistând în materialitatea ei. Astfel, s-a reținut de procuror că, în urma măsurătorilor, s-a stabilit că suprafața de pod corespunzătoare salonașului este de 29,89 mp, iar nu de 25 mp, cum se menționa în primul act de vânzare-cumpărare (nr.2490/12.07.1954). Această din urmă suprafață era doar aproximativă. În legătură cu suprafața de 52,56 mp teren în indiviziune, se constată că, așa cum rezultă din primul act de vânzare-cumpărare din anul 1954, soții G. cumpărau de la soții P. apartamentul, precum și 30% din terenul în suprafață de 175,20 mp pe care este construit imobilul, adică exact suprafața de 52,56 mp, care este, de altfel, trecută și în certificatele de moștenitor menționate mai sus. Neexistând infracțiunea prev. de art.288 alin.1 Cod penal, în mod logic, a rezultat că nu există în materialitatea ei nici infracțiunea de uz de fals, prev.de art. 291 Cod penal.
De asemenea, procurorul a reținut că potrivit art. 122 alin.1 lit.d și alin.2 Cod penal, în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, de 5 ani de la data săvârșirii celor două fapte reclamate, întrucât primul contract reclamat ca fiind fals a fost încheiat la data de 21.10.1996, iar cel de-al doilea la data de 18.07.2003.
Prin rezoluția din 18.04.2012 dată de prim-procuror, în temeiul disp. art. 275-278 Cod proc.pen., s-a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată, constatându-se că soluția dispusă de procuror este legală.
Din analiza actelor dosarului depuse atât în faza actelor premergătoare cât și în cursul soluționării plângerii petentului, instanța a reținut că soluția dată de procuror de neîncepere a urmăririi penale față de intimați, în baza dispozițiilor art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. a Cod proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, este legală și temeinică.
Astfel, prin actul de vânzare-cumpărare nr.290/12.07.1954 autentificat de Notariatul de Stat al fostului raion G. G.-D., numiții Protopoescu Vivianne D. și P. N. au vândut lui G. R. T. nuda proprietate asupra apartamentului situat la etajul 1 din imobilul din București, ..13, care se compune printre altele și din porțiunea de pod corespunzătoare deasupra salonașului în suprafață de cca. 25 mp. și 30% puncte din terenul în suprafață de 175,20 mp pe care este construit imobilul.
Se observă că prin primul act de vânzare –cumpărare s-a transmis o cotă indiviză din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 175,20 mp, pe care este construit imobilul, adică 52,56 mp. De asemenea, suprafața reprezentată de „porțiunea de pod corespunzătoare deasupra salonașului” de 25 mp. este aproximată, fiind menționată în ambele acte de vânzare-cumpărare contestate de petent, primul autentificat sub nr. 6297/21.10.1996 de BNP Mentor, iar cel de-al doilea autentificat sub nr. 3526/18.07.2003 de Biroul Notarilor Publici Asociați M. P. și S.-B. T., în urma măsurătorilor efectuate ca având o suprafață de 29,89 mp.
În toate actele succesive, certificatul de moștenitor nr. 384/1978 din 06.04.1978 eliberat de Notariatul de Stat, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6297/21.10.1996 de BNP Mentor și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3526/18.07.2003 de Biroul Notarilor Publici Asociați M. P. și S.-B. T. transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului și asupra terenului s-a făcut pe baza actului de vânzare-cumpărare nr.290/12.07.1954 autentificat de Notariatul de Stat al fostului raion G. G.-D., fiind menționat dreptul de proprietate indiviză asupra terenului pe care este construit imobilul în aceeași suprafață de 52,56 mp, respectiv aceeași suprafață a podului de 29,89 mp.
Astfel, în mod corect procurorul a reținut că în cauză nu există niciun indiciu cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin. 1 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal.
Susținerile petentului privitoare la împrejurarea că dreptul de proprietate al autorilor intimaților nu a fost corect individualizat prin actul de vânzare-cumpărare nr.290/12.07.1954 autentificat de Notariatul de Stat al fostului raion G. G.-D., împrejurare de natură să-i aducă atingere propriului drept de proprietate respectiv de folosință al terenului închiriat prin contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinație de curte nr. 491/18.10.2007, trebuie analizate în cadrul unui proces civil, nefiind de natură să atragă răspunderea penală pentru infracțiunile reclamate.
Astfel, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod proc. pen., instanța de fond a respins plângerea formulată de petentul M. C. împotriva rezoluției din data de 2.04.2012, date în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, ca nefondată.
În ceea ce privește plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 719/II-2/2012, din data de 18.04.2012, date de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București în dosarul nr._/P/2011, instanța a respins-o ca inadmisibilă, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod proc. pen., având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 2781 alin. 1 Cod proc. pen., sunt supuse controlului judecătoresc doar soluțiile de netrimitere în judecată, nu și soluțiile date de prim-procuror.
Împotriva sentinței penale a declarat recurs petentul M. C...
Potrivit art. 2781 alin. 10 C. pr. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea pronunțată de către instanța de fond este definitivă.
Având în vedere voința legiuitorului exprimată în cadrul Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a C. pr. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petent.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M. C. împotriva sentinței penale nr. 613 din 07.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
Obligă recurentul petent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
S. E. A. A. S. C.
GREFIER,
S. D.
Red. ES/2 ex/27.11.2012
Jud. Sect. 6 București – jud.: P. L.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
