Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1788/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1788/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 1788/2013

DOSAR NR._

_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1788/R

Ședința publică din data de 30 septembrie 2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: N. S.

JUDECĂTOR: V. B.

JUDECĂTOR: C. V. G.

GREFIER: L. A. P.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..

Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect recursul declarat de condamnatul G. F. N. împotriva Sentinței penale nr.501/F din data de 13 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în Dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, în temeiul art.306 din Codul de procedură penală, având nevoie de timp în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea apărătorului ales al recurentului condamnat să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 30 septembrie 2013, când, în aceeași compunere, a decis astfel:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr.501/F din data de 13 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a II-a Penală a hotărât astfel:

A admis, în parte, cererea de contopire a pedepselor, formulată de condamnatul G. F. N. (zis „G.”, fiul lui G. și V., născut la data de 01 decembrie 1974, deținut în Penitenciarul Rahova).

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.343/2010 a Judecătoriei Târgoviște (definitivă prin Decizia penală nr.1656/R/2011 a Curții de Apel Ploiești) în următoarele pedepse:

- 1 an închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.180 al.2 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal;

- 4 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.321 alin.2 din Codul penal.

A menținut revocarea liberării condiționate pentru restul de 2 ani, 6 luni și 8 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin hotărârea pronunțată de Tribunalul de M. Instanță din Nice (Franța), recunoscută prin Sentința penală nr.181/2006 a Curții de Apel București.

A constatat că, prin Decizia penală nr.1656/R/2011 a Curții de Apel Ploiești, restul de pedeapsă rămas neexecutat a fost contopit cu fiecare dintre pedepsele stabilite prin Sentința penală nr.343/2010 a Judecătoriei Târgoviște.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, aplicată prin Sentința penala nr.388/2011 a Tribunalului Prahova (definitivă prin Decizia penală nr.3917/R/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) în următoarele pedepse:

- 9 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal și art.3201 din Codul de procedură penală;

- 5 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.25 din Codul penal rap. la art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2, art.37 lit.a din Codul penal și art.3201 din Codul de procedură penală;

- 3 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2, art.37 lit.a din Codul penal și art.3201 din Codul de procedură penală;

- 5 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.25 din Codul penal rap. la art.27 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2, art.37 lit.a din Codul penal și art.3201 din Codul de procedură penală;

- 3 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.194 alin.1 din Codul penal cu aplic. art.3201 din Codul de procedură penală.

A menținut revocarea liberării condiționate pentru restul de 2 ani, 6 luni și 8 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.424/2007 a Tribunalului Dâmbovița (definitivă prin Decizia penală nr.4072/R/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), care, prin Sentința penală nr.388/2011 a Tribunalului Prahova, a fost contopit cu fiecare pedeapsă stabilită.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.32/2012 a Tribunalului Dâmbovița (definitivă prin Decizia penală nr.3776/R/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) în următoarele pedepse:

- 4 ani și 8 luni închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.37 lit.a din Codul penal și art.3201 din Codul de procedură penală;

- 4 ani și 6 luni închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.329 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2, art.37 lit.a din Codul penal și art.3201 din Codul de procedură penală;

- 3 ani și 2 luni închisoare, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art.194 alin.1 cu aplic.art.41 alin.2, art.37 lit.a din Codul penal și art.3201 din Codul de procedură penală.

A menținut revocarea liberării condiționate pentru restul de 2 ani, 6 luni și 8 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.424/2007 a Tribunalului Dâmbovița (definitivă prin Decizia penală nr.4072/R/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), care, prin Sentința penală nr.32/2012 a Tribunalului Dâmbovița, a fost contopit cu fiecare pedeapsă stabilită.

A constatat că infracțiunile pentru care condamnatului i-au fost aplicate pedepsele anterior menționate, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, sunt concurente și, în temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 9 ani închisoare, pe care a majorat-o la 10 ani închisoare.

A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.

În temeiul art.350 din Codul de procedură penală, a menținut starea de detenție a condamnatului.

A dedus din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare perioadele deja executate, astfel: de la data de 07 martie 2008 până la data de 25 iulie 2008; de la data de 12 ianuarie 2009 până la data de 12 octombrie 2009; de la data de 15 octombrie 2010 până la zi.

A anulat MEPÎ nr.828/2010 din data de 17 noiembrie 2011, emis de Judecătoria Târgoviște, MEPÎ nr.69/2012 din data de 20 noiembrie 2012, emis de Tribunalul Dâmbovița și MEPÎ nr.556/2012 din data de 29 noiembrie 2012, emis de Tribunalul Prahova și a dispus emiterea unui nou mandat de executare cu privire la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În temeiul art.35 alin.3 din Codul penal, a aplicat condamnatului, pe lângă această pedeapsă principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei respective.

A menținut măsura confiscării speciale dispusă cu privire la un reportofon și la înscrisuri prin Sentința penală nr.388/2011 a Tribunalului Prahova.

A menținut măsura confiscării speciale dispusă prin aceeași sentință penală cu privire la sumele de 340.000 lei și 19.000 euro, în limita sumelor dobândite ilicit de către condamnat.

A menținut măsura confiscării speciale dispusă cu privire la sumele de 1.755 euro, 150.000 lei și 1.306,50 lei, arma marca Macarov . 23 1038, calibru 9mm și elementele de muniție identificate prin Sentința penală nr.32/2012 a Tribunalului Dâmbovița, în măsura în care aceste sume de bani și armamentul au fost ridicate de la condamnat.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 01 februarie 2013, sub nr._, condamnatul G. F. N. a solicitat contopirea pedepselor de 4 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.343/2010 a Judecătoriei Târgoviște), 5 ani și 6 luni închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.424/2007 a Tribunalului Prahova), 7 ani închisoare (aplicată de Tribunalul de M. Instanță din Nice, Franța), 4 ani și 8 luni închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.32/2012 a Tribunalului Dâmbovița) și pedeapsa 9 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.388/2011 a Tribunalului Prahova), susținând că infracțiunile pentru care s-au pronunțat pedepsele respective se află în concurs.

Prin Sentința penală nr.281/F din data de 12 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 5 București a declinat competența de judecare a acestei cereri în favoarea Tribunalului București, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată la data de 22 februarie 2013.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că petentul condamnat a suferit mai multe condamnări, în prezent unele fiind executate sau considerate ca executate, iar altele aflându-se în executare sau în curs de executare.

De asemenea, a constatat că infracțiunile la care se referă Sentința penală nr.343/2010 a Judecătoriei Târgoviște (rămasă definitivă la data de 17 noiembrie 2011), Sentința penală nr.388/2011 a Tribunalului Prahova (rămasă definitivă la data de 28 noiembrie 2012) și Sentința penală nr.32/2012 a Tribunalului Dâmbovița (rămasă definitivă la data de 19 noiembrie 2012) au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.424/2007 a Tribunalului Dâmbovița (rămasă definitivă la data de 09 decembrie 2008).

Tribunalul a mai constatat că numai cele trei pedepse rezultante anterior menționate se referă la infracțiuni care îndeplinesc condițiile art.33 lit.a din Codul penal, fiind săvârșite de aceeași persoană, mai înainte ca aceasta să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. În plus, fiecare dintre acele infracțiuni a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie și, în cazul fiecăreia, primul termen al acestei forme de pluralitate de infracțiuni l-a constituit pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.424/2007 a Tribunalului Dâmbovița, în care a fost contopită și pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin hotărârea din data de 06 iulie 2004 a Tribunalului de M. Instanță din Nice (confirmată prin decizia din data de 11 octombrie 2004 a Curții de Apel din Aix en Provence și recunoscută în România prin Sentința penală nr.181/2006 a Curții de Apel București).

Raportat la aceste constatări, Tribunalul, în temeiul art.449 din Codul de procedură penală, a admis, doar în parte, cererea formulată de condamnatul G. F. N., a descontopit pedepsele rezultante de 4 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.343/2010 a Judecătoriei Târgoviște), 9 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.388/2011 a Tribunalului Prahova) și respectiv 4 ani și 8 luni închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.32/2012 a Tribunalului Dâmbovița) în pedepsele componente, a menținut revocarea liberării condiționate pentru restul de 2 ani, 6 luni și 8 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.424/2007 a Tribunalului Dâmbovița), a contopit pedepsele repuse în individualitatea lor și a dispus executarea de către condamnat a pedepsei celei mai grele, de 9 ani închisoare, pe care, ținând seama de ansamblul activității infracționale, de natura și gravitatea faptelor săvârșite de acesta, a majorat-o la 10 ani închisoare.

Totodată, în temeiul art.36 alin.3 din Codul penal, Tribunalul a dedus din pedeapsa rezultantă astfel stabilită perioadele executate, conform situației reflectate în mandatele de executare emise pe numele condamnatului.

De asemenea, Tribunalul a dispus anularea formelor de executare emise în baza sentințelor prin care au fost aplicate pedepsele supuse contopirii și emiterea unui nou mandat de executare cu privire la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În temeiul art.35 din Codul penal, Tribunalul a menținut, pe lângă această pedeapsă rezultantă, pedepsele complementare și măsurile de siguranță aplicate prin sentințele penale anterior menționate.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal condamnatul G. F. N. (printr-o cerere formulată personal, la data de 18 iunie 2013, transmisă primei instanțe de către administrația locului de detenție a acestuia, Penitenciarul Rahova și respectiv printr-o cerere formulată în numele său, la data de 19 iunie 2013, de către apărătorul ales).

Cererile de recurs ale condamnatului (ambele nemotivate) au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 11 iulie 2013.

Cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 23 septembrie 2013 (consemnate în încheierea de amânare a pronunțării) și în cuprinsul concluziilor scrise formulate de apărătorul său ales (atașate la filele 21-22 din dosarul de recurs), condamnatul a solicitat includerea în operațiunea de contopire și a pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.424/2007 a Tribunalului Dâmbovița (care încorporează și pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită prin hotărârea definitivă de condamnare pronunțată în Franța), înlăturarea sporului de 1 an închisoare și deducerea din pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, și a perioadelor executate conform celor două hotărâri anterior menționate, de la data de 01 mai 2003 până la data de 13 aprilie 2007 și de la data de 14 aprilie 2007 până la data de 23 octombrie 2007, precum și a perioadei executate potrivit Sentinței penale nr.32/2012 a Tribunalului Dâmbovița, de la data de 20 aprilie 2011 până la data de 19 noiembrie 2012.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu aceste motive, precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este fondat, însă pentru un alt motiv decât cele invocate, în considerarea următoarelor argumente:

1. Prin Sentința penală nr.424/F din data de 23 octombrie 2007 a Tribunalului Dâmbovița (rămasă definitivă la data de 09 decembrie 2008), s-a dispus condamnarea inculpatului G. (fost P.) F. N. (zis „G.”) la următoarele pedepse:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pentru infracțiunea prevăzută de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 (săvârșită în perioada februarie - iunie 2002);

- 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a din Codul penal (săvârșită în perioada 2002 - mai 2003).

În temeiul art.83 din Codul penal și art.7 din Legea nr.543/2002, a fost revocată suspendarea condiționată și grațierea condiționată cu privire la restul de 6 luni și 24 zile închisoare (rămas neexecutat din pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1255/2002 a Judecătoriei Târgoviște), care a fost adăugat pedepsei de 5 ani închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani, 6 luni și 24 zile închisoare.

În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b din Codul penal, au fost contopite cele două pedepse, fiind aplicată inculpatului pedeapsa rezultantă de 5 ani, 6 luni și 24 zile închisoare.

În temeiul art.36 alin.1 și 3 din Codul penal, a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin Hotărârea pronunțată de Tribunalul de M. Instanță din Nice (rămasă definitivă la data de 11 octombrie 2004 și recunoscută în România prin Sentința penală nr.181/2006 a Curții de Apel București) și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare.

În temeiul art.88 din Codul penal și art.18 din Legea nr.302/2004, s-a dedus din această pedeapsă perioada executată în Franța, de la data de 01 mai 2003 până la data de 13 aprilie 2007 și perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv în cauza respectivă, de la data de 14 aprilie 2007 până la data de 23 octombrie 2007 și s-a constatat executată pedeapsa respectivă, ca efect al liberării condiționate dispuse de autoritățile judiciare franceze.

2. Prin Sentința penală nr.343/F din data de 15 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgoviște (rămasă definitivă la data de 17 noiembrie 2011), s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la următoarele pedepse:

- 1 an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal (săvârșită la data de 07 martie 2008);

- 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.321 alin.2 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal (săvârșită la data de 07 martie 2008).

În temeiul art.61 alin.1 din Codul penal, a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 2 ani, 6 luni și 8 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin Hotărârea pronunțată de Tribunalul de M. Instanță din Nice (recunoscută în România prin Sentința Penală nr.181/2006 a Curții de Apel București) și s-a dispus contopirea acelui rest cu fiecare dintre cele două pedepse anterior menționate, stabilindu-se astfel o pedeapsă de 2 ani, 6 luni și 8 zile închisoare și o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, au fost contopite cele două pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu interzicerea, ca pedeapsă accesorie, pe durata acesteia, a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare perioada cât inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauza respectivă, de la data de 07 martie 2008 până la data de 25 iulie 2008.

S-a luat act că, la acel moment, inculpatul era arestat în altă cauză.

În baza acestei sentințe, Judecătoria Târgoviște a emis MEPÎ nr.828/2010 din data de 17 noiembrie 2011.

Conform informațiilor comunicate de către instanța de executare, executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare urmează a se realiza în perioada 23 noiembrie 2011 - 04 iulie 2015, din aceasta fiind scăzute cele 141 zile de reținere și arestare preventivă.

3. Prin Sentința penală nr.32/F din data de 07 februarie 2012 a Tribunalului Dâmbovița (rămasă definitivă la data de 19 noiembrie 2012), s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la următoarele pedepse:

- 4 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pentru infracțiunea prevăzută de art.7 alin.1, 2 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal (săvârșită în perioada 2008-2009);

- 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pentru infracțiunea prevăzută de art.329 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a din Codul penal (săvârșită în perioada 2008-2009);

- 3 ani și 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.194 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a din Codul penal (săvârșită în perioada 2008-2009).

În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b și art.35 alin.1, 3 din Codul penal, au fost contopite aceste pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.

În temeiul art.61 alin.1 din Codul penal, a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 2 ani, 6 luni și 8 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.424/2007 a Tribunalului Dâmbovița (în care a fost contopită pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin Hotărârea pronunțată de Tribunalul de M. Instanță din Nice) și s-a dispus contopirea acelui rest cu pedeapsa rezultantă anterior menționată, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.

Au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare perioada cât inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauza respectivă, începând cu data de 20 aprilie 2011 până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (19 noiembrie 2012).

În baza acestei sentințe, Tribunalul Dâmbovița a emis MEPÎ nr.69/2012 din data de 20 noiembrie 2012.

Conform informațiilor comunicate de către instanța de executare, executarea pedepsei rezultante de 4 ani și 8 luni închisoare urmează a se realiza în perioada 05 iulie 2015 - 31 iulie 2019, din aceasta fiind scăzute 217 zile.

4. Prin Sentința penală nr.388/F din data de 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova (rămasă definitivă la data de 28 noiembrie 2012), s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la următoarele pedepse:

- 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal (săvârșită în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009);

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pentru infracțiunea prevăzută de art.25 din Codul penal rap. la art.24 alin.1, 2 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a din Codul penal (săvârșită în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009);

- 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a din Codul penal (săvârșită în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009);

- 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.25 din Codul penal rap. la art.27 alin.1, 2 din Legea nr.365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a din Codul penal (săvârșită în luna noiembrie 2008);

- 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.194 alin.1 din Codul penal (săvârșită în perioada august - noiembrie 2008).

În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b și art.35 din Codul penal, au fost contopite aceste pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.

În temeiul art.61 alin.1 din Codul penal, a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 2 ani, 6 luni și 8 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.424/2007 a Tribunalului Dâmbovița (în care a fost contopită pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin Hotărârea pronunțată de Tribunalul de M. Instanță din Nice) și s-a dispus contopirea acelui rest cu pedeapsa rezultantă anterior menționată, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.

Au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare perioadele cât inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauza respectivă, de la data de 12 ianuarie 2009 până la data de 12 octombrie 2009 și respectiv începând cu data de 15 octombrie 2010 până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (28 noiembrie 2012).

În baza acestei sentințe, Tribunalul Prahova a emis MEPÎ nr.556/2011 din data de 29 noiembrie 2012.

Conform informațiilor comunicate de către instanța de executare, executarea pedepsei rezultante de 9 ani închisoare urmează a se realiza în perioada 01 august 2019 - 27 aprilie 2027.

Raportat la aspectele anterior menționate, Curtea constată că, în mod corect, prima instanță a inclus în operațiunea de contopire numai pedepsele (în prealabil, repuse în individualitatea lor) stabilite prin Sentința penală nr.343/F din data de 15 septembrie 2010 a Judecătoriei Târgoviște, prin Sentința penală nr.32/F din data de 07 februarie 2012 a Tribunalului Dâmbovița și respectiv prin Sentința penală nr.388/F din data de 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova, întrucât doar infracțiunile la care acestea se referă sunt concurente, potrivit art.33 lit.a din Codul penal, fiind săvârșite mai înainte de a fi rămas definitivă vreuna dintre sentințele respective.

Referitor la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin Hotărârea pronunțată de Tribunalul de M. Instanță din Nice și la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.424/F din data de 23 octombrie 2007 a Tribunalului Dâmbovița (în care a fost contopită și pedeapsa stabilită prin hotărârea instanței franceze), Curtea constată, contrar criticii condamnatului, că acestea nu pot face, în mod legal, obiectul contopirii solicitate, întrucât ele au fost reținute, prin cele trei sentințe penale anterior menționate, ca prim termen al recidivei postcondamnatorii prevăzute de art.37 lit.a din Codul penal, iar restul rămas neexecutat din ambele pedepse, de 2 ani, 6 luni și 8 zile închisoare, a fost deja contopit, în urma revocării liberării condiționate, potrivit art.61 alin.1 din Codul penal, cu pedepsele stabilite prin acele sentințe, integrându-se astfel în acestea.

Din acest motiv, nici perioadele executate de condamnat anterior liberării lui condiționate (de la data de 01 mai 2003 până la data de 13 aprilie 2007 și respectiv de la data de 14 aprilie 2007 până la data de 23 octombrie 2007) nu pot fi deduse, astfel cum a solicitat acesta, din pedeapsa rezultantă stabilită spre executare prin sentința penală în prezent recurată, ele fiind deja avute în vedere la determinarea restului rămas neexecutat, încorporat în pedepsele indivizibile supuse contopirii.

În ceea ce privește perioada reținerii și arestării preventive din cauza soluționată prin Sentința penală nr.32/2012 a Tribunalului Dâmbovița (de la data de 20 aprilie 2011 până la data de 19 noiembrie 2012), Curtea constată că aceasta este acoperită de deducerea deja dispusă de prima instanță cu privire la pedeapsa rezultantă, începând cu data de 15 octombrie 2010 până la zi, remarcând că, în cauza anterior menționată și respectiv în cauza soluționată prin Sentința penală nr.388/F din data de 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova, condamnatul a fost arestat preventiv, în anumite intervale de timp, în mod simultan.

În sfârșit, referitor la sporul de pedeapsă contestat de condamnat, Curtea constată că aplicarea acestuia este nu doar legală, în raport cu dispozițiile art.34 alin.1 lit.b și alin.2 din Codul penal, dar, totodată, este și justificată, față de numărul mare și varietatea infracțiunilor care au atras stabilirea pedepselor supuse contopirii. Cererea condamnatului, de înlăturare a acelui spor, este nefondată, întrucât, astfel, s-ar ajunge, în fapt, la acordarea impunității pentru infracțiunile care au atras aplicarea unor pedepse mai mici decât cea solicitată de acesta a fi stabilită drept pedeapsă rezultantă, ca pedeapsă cea mai grea (9 ani închisoare).

În schimb, Curtea constată, din oficiu, ca fiind eronată dispoziția primei instanțe de menținere a măsurii confiscării ce a fost dispusă prin Sentința penală nr.388/2011 a Tribunalului Prahova cu privire la sumele de 340.000 lei și respectiv 19.000 euro, întrucât sentința respectivă a fost modificată, în căile ordinare de atac (apel și recurs), prin Decizia penală nr.103/A/2012 a Curții de Apel Ploiești și respectiv prin Decizia nr.3917/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, printre altele, în sensul confiscării de la condamnat numai a sumelor de 28.333 lei și 3.333 euro.

Astfel fiind, Curtea va proceda la reformarea corespunzătoare a sentinței penale la care se referă prezentul recurs, exclusiv sub acest aspect, menținând, potrivit art.35 alin.4 din Codul penal, măsura confiscării doar cu privire la sumele corecte.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat de condamnatul G. F. N., va casa parțial sentința penală atacată, în limita deja precizată și, rejudecând cauza în fond, va hotărî în sensul celor anterior menționate.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de casare.

În temeiul art.38517 alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul de procedură penală, se va deduce din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, stabilită spre executare prin sentința penală recurată, perioadele deja executate de condamnat, astfel: de la data de 07 martie 2008 până la data de 25 iulie 2008; de la data de 12 ianuarie 2009 până la data de 12 octombrie 2009; de la data de 15 octombrie 2010 până la zi.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului admis al condamnatului vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art.189 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală rap. la art.6 din Protocolul nr._/2008, încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., onorariul parțial al avocatului din oficiu E. S. (care a asigurat asistența juridică obligatorie a recurentului condamnat, până la prezentarea apărătorului ales al acestuia), în cuantum de 25% din suma de 200 lei menționată în delegația nr._/2013 emisă de Baroul București (fila 16, d.r.), va fi suportat din fondul ministerului respectiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, admite recursul declarat de condamnatul G. F. N. împotriva Sentinței penale nr.501/F din data de 13 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în Dosarul nr._ .

Casează, în parte, sentința penală recurată și, în fond, rejudecând:

Înlătură dispoziția de menținere a măsurii confiscării cu privire la sumele de 340.000 lei și 19.000 euro, dispusă în cazul condamnatului prin Sentința penală nr.388/2011 a Tribunalului Prahova.

În temeiul art.35 alin.4 din Codul penal, menține măsura confiscării cu privire la sumele de 28.333 lei și 3.333 euro, dispusă în cazul condamnatului prin Sentința penală nr.388/2011 a Tribunalului Prahova (astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.103/A/2012 a Curții de Apel Ploiești și prin Decizia nr.3917/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

În temeiul art.38517 alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul de procedură penală, deduce din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, stabilită spre executare prin sentința penală recurată, perioadele deja executate de condamnat, astfel: de la data de 07 martie 2008 până la data de 25 iulie 2008; de la data de 12 ianuarie 2009 până la data de 12 octombrie 2009; de la data de 15 octombrie 2010 până la zi.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 25 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

N. S. V. B. C. V. G.

GREFIER,

L. A. P.

Red. jud.C.V.G.

Ex.2 / 11 octombrie 2013

L.C. - T.B.S.II.P.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1763/2013....  Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1757/2013. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1788/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI