Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1763/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1763/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 1763/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1763
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I.-T. C.-B.
JUDECĂTOR: C. M.
JUDECĂTOR: O. M.
Grefier: E. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat U. G. împotriva sentinței penale nr. 334 din 21 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu – Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul inculpat U. G. pentru care a răspuns apărătorul din oficiu, avocat B. F. în baza delegației avocațiale nr._/29.08.2013 emisă de Baroul București (fila 9).
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recurentul inculpat U. G. a depus la dosarul cauzei motive scrise de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecata și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat U. G., având cuvântul, solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului de 8 luni închisoare la minimul general prev. de art.76 alin. 1 lit. d) Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondat al recursului declarat de inculpat, întrucât pedeapsa aplicată acestuia este egală cu minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii disp. art. 3201 Cod procedură penală, în cauză neputându-se reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului în condițiile în care acesta este recidivist postexecutoriu.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 334 din 21 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu – Secția Penală, în dosarul nr._, s-a dispus:.
În baza art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, condamnă inculpatul U. G. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul roman.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin Rechizitoriul nr. 3070/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 21.02.2013 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului U. G., sub aspectul savârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. b) Cod penal.
În actul de sesizare a instantei s-a reținut că la data de 29.06.2010, în stare de recidivă postexecutorie, inculpatul a condus autoturismul marca Renault, cu numărul de înmatriculare_, pe . M., județului I., având o îmbibație alcoolică peste limita legală (2,30 grame la 1000 ml sânge la prima probă recoltată la ora 00,45, respectiv 2,00 grame la 1000 ml sânge la a doua probă recoltată la ora 01,45).
În ședința de judecată din data de 21.06.2013, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 3201 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 4, d.u.p.) – din care rezultă că inculpatul a fost oprit în trafic pe . direcția Jilava către București ocazie cu care s-a constatat că se află sub influența băuturilor alcoolice, iar în urma testării cu aparatul etilotest s-a stabilit un rezultat de 1,00 mg/l alcool în aerul expirat, fiind condus la Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici în vederea recoltării probelor biologice; bon testare alcoolemie aparat Drager nr._ (fila 5 d.u.p), din care rezultă că la data de 29.06.2010, ora 00,10, inculpatul prezenta valoarea de 01,00 mg/l alcool pur în aerul expirat; buletin de examinare clinică (f. 14-d.u.p.)- din care rezultă că, la momentul prelevării probelor biologice de către personalul sanitar al unității medicele menționate, inculpatul a declarat că a consumat alcool, mai exact coniac și bere și era sub influența băuturilor alcoolice; cerere de analiză și proces-verbal de prelevare a probelor biologice - (f. 13 - d.u.p.) care atestă recoltarea probelor de sânge cu respectarea dispozițiilor legale; buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1595/30.06.2010 (f. 9 - d.u.p.) – emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” din care rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 2,30 g la 1000 ml sânge - rezultat aferent primei probe recoltate la ora 00,45, respectiv 2,00 g la 1000 ml sânge - rezultat aferent celei de-a doua probe recoltate la ora 01,45; declarație privind circumstanțele consumului de băuturi alcoolice (f. 6) – în cuprinsul căreia inculpatul a arătat că a consumat în intervalul orar 20,00 – 21,00 cantitatea de 100 ml. coniac și o bere de 2 litri, a mâncat două ouă; declarațiile inculpatului U. G. (f. 5-8) – în care a recunoscut comiterea infracțiunii, declarând că înainte de a se urca la volanul autoturismului a consumat 2 litri bere și 100 ml. coniac.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 29.06.2010, în stare de recidivă postexecutorie, inculpatul U. G. a condus autoturismul marca Renault, cu numărul de înmatriculare_, pe . M., județului I., având o îmbibație alcoolică peste limita legală (2,30 grame la 1000 ml sânge la prima probă recoltată la ora 00,45, respectiv 2,00 grame la 1000 ml sânge la a doua probă recoltată la ora 01,45).
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul U. G..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului U. G. care la data de 29.06.2010, în stare de recidivă postexecutorie, a condus autoturismul marca Renault, cu numărul de înmatriculare_, pe . M., județului I., având o îmbibație alcoolică peste limita legală (2,30 grame la 1000 ml sânge la prima probă recoltată la ora 00,45, respectiv 2,00 grame la 1000 ml sânge la a doua probă recoltată la ora 01,45), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002.
Sub aspect subiectiv inculpatul a acționat cu intenție directă.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile din partea generală a Codului Penal; limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială; gradul de pericol social al faptei pe care instanța îl apreciază ca fiind mediu, raportat la faptul că inculpatul a condus sub influența alcoolului un autovehicul pe un drum național, seara, când traficul rutier este relativ aglomerat, la relațiile sociale încălcate si care privesc siguranța circulației pe drumurile publice; persoana și conduita inculpatului– acesta este în vârstă de 58 ani, recidivist în raport de pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. a) și g) și alin. 3 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 71-64 C.pen. dispusă prin sentința penală nr. 260/15.02.2002 pronunțată în dosarul nr. 4649/2001 al Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 1817/01.11.2002 a Tribunalului București și decizia penală nr. 866/08.05.2003 a Curții de Apel București; arestat la 17.06.2001, liberat condiționat la 05.07.2005, rest 711 zile (fila 9, dosar fond,, studii 8 clase și raportat la prezenta cauză a cooperat cu organele judiciare, recunoscând săvârșirea infracțiunii. Nu trebuie pierdut în vedere faptul că infracțiunile la regimul rutier de natura celei săvârșite de inculpată, în ultima perioadă de timp au o frecvență foarte mare, îngrijorătoare și se impune aplicarea unor pedepse pentru conștientizarea inculpatului cât și a altor conducători auto care, prin nerespectarea normelor de bază privind siguranța circulației pe drumurile publice, pun în pericol grav integritatea corporală/viața celorlalți participanți la trafic.
Fiind dovedită existența faptei, elementele constitutive ale infracțiunii, precum și săvârșirea acesteia de către inculpat, instanța a apreciat că se impune răspunderea penală a acestuia, apreciind că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, redus cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, pedeapsă executată în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal, având în vedere gravitatea infracțiunii pe care a săvârșit-o inculpatul și starea de recidivă, instanța apreciind că numai prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea infracțiunilor și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul roman.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei, solicitând acordarea unei mai mari eficiențe disp. art. 74 lit. c Cod penal, a se face aplicarea disp. art. 76 Cod penal deoarece recurentul a recunoscut și regretat comiterea faptei, a colaborat cu organele de anchetă, nu a avut nici un accident de circulație.
Analizând actele dosarului și hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în conformitate cu disp. art.3856 alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, din coroborarea probelor administrate, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, de consemnare a situației în care a fost depistat inculpatul în timp ce conducea autoturismul, bon testare alcoolemie aparat Drager nr._, buletinul de examinare clinică procesul-verbal de prelevare a probelor biologice, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1595/30.06.2010 emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” declarație privind circumstanțele consumului de băuturi alcoolice, din declarațiile inculpatului, ale martorilor rezultând că la data de 29.06.2010, inculpatul U. G. a condus autoturismul marca Renault, cu numărul de înmatriculare_, pe . M., județului I., având o îmbibație alcoolică peste limita legală (2,30 grame la 1000 ml sânge la prima probă recoltată la ora 00,45, respectiv 2,00 grame la 1000 ml sânge la a doua probă recoltată la ora 01,45), faptă care întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică peste limita legală faptă prev. de art.87 alin.1 O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de inculpat în sensul reducerii cuantumului pedepsei și reținerii de circumstanțe atenuante, Curtea apreciază că acesta este nefondat, inculpatul nefăcând nici o dovadă că poate beneficia nici de circumstanțe atenuante, nici de reducerea mai mult decât a făcut-o instanța de fond, a cuantumului pedepsei aplicate.
D. recunoașterea săvârșirii infracțiunilor nu se poate constitui în sine într-o împrejurare care să impună reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de legiuitor. Persoana și conduita inculpatului reprezintă doar unul dintre criteriile avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate, iar în cauza de față, Curtea apreciază că fapta de conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu un grad ridicat de alcoolemie,care depășește limita legală este suficient de gravă, această infracțiune fiind una de pericol, nefiind necesar ca urmare a conducerii autoturismului în aceste condiții să se producă și vreo urmare concretizată într-un accident sau vătămare a vreunei persoane.
Referitor la conduita inculpatului, Curtea constată că acesta a recunoscut fapta, fiind dificil de adoptat o altă conduită față de circumstanțele în care a fost surprins de către organele de poliție, acesta fiind surprins în trafic la volanul autoturismului, testat cu aparatul etilotest care a indicat valori ridicate ale alcoolului în sânge, astfel încât această recunoaștere în contextul împrejurărilor în care a fost surprins și al situației de fapt expuse nu poate fi apreciată, în raport de conduita ulterioară a inculpatului, decât ca o recunoaștere pur formală a faptei, în scopul de a beneficia de clemență.
Curtea apreciază în raport de cele arătate că pedeapsa aplicată de instanța de fond, este corect individualizată, instanța de fond ținând seama de toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, dând suficientă semnificație inclusiv criteriului relativ la persoana și conduita inculpatului în procesul penal, Curtea arătând că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare, minimul la care s-a putut ajunge prin reținerea disp. de favoare prev. de art. 320 indice 1 alin. 7 C. p.p., Curtea apreciind că nu se poate realiza o altă modalitate de executare în raport de antecedentele penale ale inculpatului, acesta fiind recidivist, aspect care relevă conduita infracțională persistentă a inculpatului.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză nici reținerea de circumstanțe atenuante, atitudinea procesuală a inculpatului fiind valorificată odată cu analiza criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, conform art. 72 din Codul penal, aspect care îndreptățește Curtea să considere că nu poate fi reținută conduita bună a acestuia anterior săvârșirii prezentelor fapte, cu atât mai mult cu cât condamnările anterioare sunt și pentru același gen de infracțiuni.
Or, analizând atitudinea și persoana inculpatului, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, consecințele pe care le-a avut, dar mai ales pe care le-ar fi putut avea, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată este în măsură să își îndeplinească funcțiile, Curtea apreciind că nu se impune reducerea acestora și nici reținerea de circumstanțe atenuante, care nu ar face decât să creeze inculpatului un sentiment de impunitate.
Curtea reamintește de altfel inculpatului că pedeapsa aplicată prin prezenta este situată la limita inferioară, la care s-a ajuns prin reținerea dispozițiilor de favoare prev. art. 320 indice 1 alin. 7 din Legea 202/2010, astfel încât Curtea apreciază că această pedeapsă, orientată la minimul special în contextul reținerii pluralității intermediare, este în măsură să satisfacă rolul preventiv educativ dar și funcțiile de exemplaritate și de eliminare ale pedepsei.
Curtea reamintește în acest context că textul Legii nr. 202/2010 invocat prevede doar că limitele de pedeapsă se reduc cu o treime în acele cazuri în care inculpatul care recunoaște săvârșirea faptelor este judecat după această procedură, ceea ce nu înseamnă însă că pedepsele care se vor stabili, chiar prin aplicarea procedurii, vor trebui reduse obligatoriu sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile pentru care este judecat inculpatul, ca în cazul reținerii de circumstanțe atenuante, când legiuitorul prevede obligația pentru instanță de a reduce pedeapsa sub acel minim special prevăzut, ci prevede doar reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, așadar, în cazul infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.
În consecință, față de considerentele ce preced, Curtea apreciază că recursul inculpatului nu este fondat și îl va respinge conform art.38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală, obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod de procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul U. G. împotriva sentinței penale nr. 334 din 21 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 cod de procedură penală obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-B. I.-T. M. C. M. O.
GREFIER,
I. P.
Red./Tehnored. – M.C.
2 ex./07.10.2013
Judecătoria Cornetu – jud.N.C.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
