Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1768/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-inculpat M. I.N. personal, lipsă fiind recurentul-asigurător .-părți civile B.( fostă L.) S., precum și S. C. de Urgență B. A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că la data de 24.09.2013, prin C. Registratură recurentul – asigurător . depus motivele de recurs.

În temeiul dispozițiilor art. 318 alin. 1) Cod procedură penală, Curtea procedează la verificarea identității intimatului-inculpat M. I. N., copia cărții de identitate fiind atașată la fila 34 din dosar.

Curtea pune în vedere intimatului inculpat împrejurarea că asistența juridică nu este obligatorie și totodată, faptul că asigurătorul a declarat recurs privind suma pentru care a fost obligată Societatea de asigurare la plata daunelor materiale către Spital.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 340 Cod procedură penală, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de recurentul-asigurător . în vedere dispozițiile art. 49 din Legea privind asigurările. În acest sens, precizează că asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare și pentru prejudiciile de care răspund asigurații față de terțe persoane păgubite prin accidente rutiere, precum și pentru cheltuielile efectuate în cadrul procesului civil.

Față de aceste considerente, apreciază că în mod corect a fost obligat și față de spital pentru achitarea sumei cu care acesta s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

Intimatul-inculpat, personal, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de recurentul – asigurător.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului formulat,constată următoarele:

Judecătoria Sectorului 4 București ,prin sentința penală nr. 1353 din data de 29.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, a hotărât următoarele:

În baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal cu aplic. art. 320/1 C.p.p. condamnă pe inculpatul M. N., fiul lui I. și al lui E., născut la 04 Mai 1948 în Călărași, domiciliat în ., CNP_, la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În baza art. 81 C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit conform dispozițiilor art. 82 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C.p.p. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Admite acțiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă B. (fostă L.) S., domiciliată în București, ., ., ., în sensul că obligă pe inculpatul M. N. la plata către partea civilă a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. De Urgență B. A., cu sediul în București, ., Sectorul 4 și cu sediul ales la SCPA "P. ȘI B." din București, .. 12, Sectorul 1, în sensul că obligă pe inculpatul M. N. la plata către partea civilă a sumei de 5148,50 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate B. (fostă L.) S.).

Constată că daunele materiale și morale la care a fost obligat inculpatul M. N. prin prezenta hotărâre, vor fi achitate de către asigurătorul S.C. G. Asigurări S.A., cu sediul în București, .. 45, Sector 1, în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie (RCA), în limitele pe anul 2008 stabilite prin Ordinul CSA pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului se va vira din fondul MJ către Baroul București.

Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 8154/P/2008 din data de 21.02.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, a pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul M. N., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2,4 C. pen.

În actul de sesizare, în esență, s-a reținut că data de 29.08.2008 inculpatul a condus autoturismul marca Dacia Pick-Up cu nr._ pe . intersecția cu .-o pe partea vătămată L. S., cauzăndu-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

În ședința publică din data de 24.04.2013, după constatarea regularității actului de sesizare, a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar după semnare. Inculpatul a arătat că recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată și dorește ca judecată să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitând aplicarea art. 3201 C.pr.pen.

Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:

La data de 29.08.2008, în jurul orelor 08.30, inculpatul M. N. a condus autoturismul marca Dacia P. cu nr._ pe linia de tramvai aflată pe . . către Calea Văcărești, iar în momentul în care a ajuns la intersecția cu . evite coliziunea cu autoturismul marca Dacia cu nr._ condus de martorul I. G.-A., a virat brusc stânga și a frânat, împrejurare în care a accidentat-o pe partea vătămată L. S., pieton aflat în traversarea străzii regulamentar.

Victima accidentului rutier a fost transportată la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale, ulterior partea vătămată L. S. prezentându-se la I.N.M.L. "M. Minovici" în vederea examinării medico-legale.

Astfel cum reiese din Raportul de expertiză medico-legală nr. Al/_/2008 din data de 15.12.2008 eliberat de I.N.M.L. "M. Minovici", urmare a leziunilor traumatice suferite, partea vătămată L. S. a necesitat un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale.

Conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat (filele 47-63 d.u.p.) s-a constatat că starea de pericol care a condus la producerea accidentului a fost generată de inculpatul M. N. care a condus autoturismul Dacia Pick-Up cu nr._ pe . de tramvai aferentă sensului de mers dinspre . către Calea Văcărești și care nu a acordat prioritate de trecere pietonului L. S. angajat regulamentar în traversare pe marcajul pietonal și a intrat în coliziune cu autoturismul Dacia Solenza condus regulamentar de martorul I. G.-A..

Potrivit aceluiași raport de expertiză tehnică judiciară, inculpatul M. N. nu a respectat prevederile art. 135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice neacordând prioritate de trecere pietonului care traversa drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, inculpatul dispunând de posibilități de prevenire a accidentului dacă nu s-ar fi deplasat pe calea de rulare aferentă tramvaiului și ar fi oprit pentru a acorda prioritate pietonilor aflați în traversarea regulamentară a străzii. De asemenea, s-a constatat că martorul I. G.-A. a condus autoturismul Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_ în condiții legale de trafic nedispunând de posibilități tehnice de evitare a accidentului. Totodată, partea vătămată L. S. se afla în momentele premergătoare impactului în traversarea drumului public pe marcajul trecerii de pietoni nedispunând de posibilități tehnice de evitare a accidentului.

Cu ocazia audierii în faza urmăririi penale și în fața instanței inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând totodată aplic. disp. art. 320/1 C.p.p.

În drept, fapta inculpatului M. N. care în jurul orelor 08.30, a condus autoturismul marca Dacia P. cu nr._ pe linia de tramvai aflată pe . . către Calea Văcărești, iar în momentul în care a ajuns la intersecția cu . evite coliziunea cu autoturismul marca Dacia cu nr._ condus de martorul I. G.-A., a virat brusc stânga și a frânat, împrejurare în care a accidentat-o pe partea vătămată L. S., pieton aflat în traversarea străzii regulamentar căruia i-a cauzat leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 184 al. 2,4 Cp.

Instanța apreciază că fapta întrunește toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspect obiectiv și sub aspect subiectiv.

Se constată faptul că infracțiunea de vătămare corporală din culpă constă în săvârșirea din culpă a unei acțiuni sau inacțiuni prin care s-a pricinuit altuia o vătămare a integrității corporale sau a sănătății pentru a cărei vindecare au fost necesare îngrijiri medicale.

În ceea ce privește elementul material al infracțiunii, acesta constă în săvârșirea unei acțiuni (lovire sau alte violențe) sau inacțiuni, care au cauzat unei alte persoane suferințe fizice. Față de situația dată, instanța constată că acest element constitutiv al infracțiunii este identificat în fapta inculpatului de a conduce autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ în mod imprudent, și de a produce un accident rutier care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei L. S..

Cu privire la urmarea imediată, produsă prin săvârșirea infracțiunii, aceasta este reprezentată de cauzarea unor vătămări corporale părții vătămate, vătămări care au necesitat un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, în conformitate cu art. 184 alin.(4) C.pen.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate, aceasta există între acțiunea inculpatului de a conduce în mod imprudent autovehiculul și producerea accidentului în condițiile mai sus menționate, și vătămarea corporală a victimei L. S..

Sub aspectul laturii subiective, instanța apreciază că inculpatul a acționat cu vinovăție în forma culpei (art. 19 alin.(1) pct. 2 lit. b) C.pen.), neprevăzând rezultatul faptei, deși trebuia și putea să-l prevadă, chiar dacă a susținut că nu observat din timp partea vătămată care circula regulamentar în acele momente.

Conform art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni instanța apreciind că se impune în cauză cu prisosință aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

În procesul complex de individualizare a pedepsei, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin. 1 C.p., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, raportat la împrejurările concrete ale comiterii acesteia, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege, persoana și conduita inculpatului care este nu are antecedente penale, este pensionar și și-a recunoscut fapta abia în declarația dată în fața instanței.

Instanța va reține în cauză disp. art. 320/1 C.p.p. având în vedere declarațiile inculpatului de la termenul de judecată în sensul că va aplica pedepsele având în vedere limitele de pedeapsă corespunzătoare textului de lege reduse cu 1/3.

Instanța nu va reține niciun fel de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului având în vedere că lipsa antecedentelor penale este o situație de normalitate și nu una de excepție, iar recunoașterii faptei din fața instanței i s-a dat deja eficiență conform art. 320/1 C.p.p., neputându-se aplica concomitent și art. 74 lit. c) C. pen. în această ipoteză.

Prin urmare, instanța va condamna pe inculpatul M. N. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, apreciind că în acest fel va fi atins scopul preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum este descris de art. 52 C.pen.

Pedeapsa închisorii este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare, fiind în măsură să asigure atât prevenirea săvârșirii de infracțiuni, cât și îndreptarea comportamentului inculpatului și reinserția acestuia în societate.

Ca pedeapsă accesorie, apreciind că fapta comisă nu atrage nedemnitatea inculpatului de a exercita activități ce presupun responsabilitate civică (dreptul de vot), văzând și jurisprudența CEDO asupra acestei probleme (cauza Hirst contra Marii Britanii), în baza art. 71 alin.(1) și (2) C.pen., instanța va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. pe durata pedepsei principale.

În ce privește modalitatea de executare, date fiind cele reținute sub aspectul individualizării pedepsei și considerând că scopul acesteia poate fi atins și fără privare de libertate, constatând îndeplinite condițiile legale, în baza art. 81 alin.(1) cu referire la art. 71 alin. ultim C.pen., instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare ce va fi stabilit conform art. 82 alin.(1) C.pen.

Pe cale de consecință, în baza art. 359 C.pr.pen. instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen. privind cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, în ceea ce privește acțiunile civile formulate împotriva inculpatului, vor fi analizate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv:

-prejudiciul cert și nereparat încă,

-fapta ilicită,

-vinovăția și

-legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.

Instanța constată că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite condițiile cumulative menționate anterior, respectiv existența unui incontestabil prejudiciu produs părții civile L. S., cauzat de suferința fizică și psihică generată ca urmare a accidentului produs de către inculpat, prejudiciu ce nu a fost reparat în totalitate, legătura de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu, precum și vinovăția în exclusivitate a inculpatului ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia.

Cu privire la daunele solicitate de către partea civilă (pe care instanța le apreciază a fi de natură morală) instanța consideră ca acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice acestora, urmare a faptei ilicite a inculpatului, și ca orice suferință fizică presupune și o suferință psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial.

Cu privire la cuantum, acesta nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței (n.i. - nu discreționară).

Instanța apreciază că sunt evidente suferințele psihice la care a fost expusă partea civilă ca urmare a accidentului, că acesta i-a afectat cursul normal al vieții.

De asemenea instanța mai reține că situația financiară a inculpatului nu poate fi acceptată drept un criteriu în acordarea acestora și că determinarea acestora trebuie să se facă prin raportare la importanța valorilor morale lezate și la consecințele și măsura în care s-au afectat situația profesională, socială și familială a victimei accidentului.

De asemenea instanța la stabilirea cuantumului acestora, va ține seama și de culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului la acordarea daunelor morale.

Pentru aceste motive instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă B. (fostă L.) S., în sensul că va obliga pe inculpatul M. N. la plata către partea civilă a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. De Urgență B. A., în sensul că obligă pe inculpatul M. N. la plata către partea civilă a sumei de 5148,50 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate B. (fostă L.) S.).

Va constata că daunele materiale și morale la care a fost obligat inculpatul M. N. prin prezenta hotărâre, vor fi achitate de către asigurătorul S.C. G. Asigurări S.A. în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie (RCA), în limitele pe anul 2008 stabilite prin Ordinul CSA pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

Cu privire la aceste aspect, instanța reține că, la data producerii accidentului autoturismul inculpatului era asigurat RCA la S.C. G. Asigurări S.A. și că potrivit art. 49 din același act normativ, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil și că potrivit art. 50 alin. 1, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și pentru cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

În art. 54 din același act normativ, se prevede că despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.

Așadar din textele mai sus menționate rezultă că, cel care urmează să plătească despăgubirea astfel stabilită este tocmai asigurătorul de răspundere civilă obligatorie S.C. G. Asigurări S.A. însă, numai în limita prevăzută pentru anul 2008.

În baza art. 191 alin.1 C.pr.pen., instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului se va vira din fondul MJ către Baroul București.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, asiguratorul S.C. G. S.A., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul obligării acestei societăți la plata daunelor materiale către partea civilă S. C. de Urgență B. A., în raport de dispozițiile art.49 din Ordinul nr.8/2008 și ale art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006.

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art.3851 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:

Soluția de condamnare a inculpatului M. N. este legală și temeinică, instanța de fond stabilind și reținând corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția acestuia.

Din probele administrate în cauză, respectiv declarația dată de inculpatul M. N. în condițiile art. 320¹ Cod procedură penală și care se coroborează cu probele administrate în faza de urmărire penală rezultă, fără dubiu, că inculpatul M. N.,la data de 29.08.2008, în jurul orelor 08.30, a condus autoturismul marca Dacia P. cu nr._ pe linia de tramvai aflată pe . . către Calea Văcărești, iar în momentul în care a ajuns la intersecția cu . evite coliziunea cu autoturismul marca Dacia cu nr._ condus de martorul I. G.-A., a virat brusc stânga și a frânat, împrejurare în care a accidentat-o pe partea vătămată L. S., pieton aflat în traversarea străzii regulamentar, căruia i-a cauzat leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, și pedeapsa aplicată intimatului inculpat a fost just individualizată.

În raport de prevederile art. 52 Cod penal, art. 72 Cod penal, natura și gravitatea faptei comise, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșirea acesteia, urmarea produsă și datele ce caracterizează persoana acestuia (atitudinea sinceră, fără antecedente penale), Curtea constată că instanța de fond, condamnându-l pe intimatul inculpat M. N. la pedeapsa de 10 luni închisoare și dispunând suspendarea condiționată a executării acestei pedepse,în condițiile art.81 și urm. C.p.p.,a realizat o justă individualizare a sancțiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptei comise și periculozitatea autorului ei, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.

Referitor la pedeapsa accesorie,Curtea constată că a fost corect stabilită de prima instanță dat fiind natura faptei comise ,Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și jurisprudența CEDO în materie ( ex.cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și P. c. României s-a) care în conformitate cu art.11 alin. 2 și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern,ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar s decizia nr. 74/2007 pronunțată de Sectiile Unite ale Inaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că acordarea daunelor morale în cuantum de_ lei părților civile B. S. este pe deplin justificată.

Daunele morale au fost definite ca fiind consecințe de natura nepatrimoniala cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constand în atingerile aduse personalitatii sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a caror reparare urmează regulile raspunderii civile delictuale daca fapta ilicita s-a produs în afara unui cadru contractual.

Prejudiciile morale sunt cele care rezulta din vatamarea unui interes personal nepatrimonial, durerea suferita de pe urma unei loviri fiind un astfel de prejudiciu.

La aprecierea prejudiciului moral se are în vedere importanta valorii lezate ca urmare a accidentului, gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice, repercursiunile prejudiciului asupra situatiei sociale a victimei, gradul de culpa al persoanei vătămate.

În prezenta cauza,Curtea consideră că, în raport de valoarea lezata, respectiv integritatea fizica, sanatatea unei persoane și urmările produse,durerile fizice și psihice cauzate partii civile fiind incontestabile raportat și la numărul de îngrijiri medicale, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, suma de 10 000 lei ,acordata cu titlul de daune morale parții civile reprezintă o reparație justa și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civila B. S..

Referitor stric la critica formulată de recurentul asigurator S.C. G. S.A. ce vizează cheltuielile de spitalizare, Curtea constată că este nefondată.

Potrivit art.49 din Legea nr.136/1995 asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.

Având în vedere că urmare accidentului de circulație produs de inculpatul M. N., partea vătămată B. S. a necesitat îngrijiri medicale acordate în cadrul Spitalului C. de Urgență B. A. care s-a constituit parte civilă în prezenta cauză tocmai cu acest cuantum al cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate, Curtea apreciază că în raport de dispozițiile art. 49 din Legea nr.136/1995 este pe deplin justificată admiterea acțiunii civile formulată de partea civilă S. C. De Urgență B. A., obligarea inculpatului M. N. la plata către partea civilă a sumei de 5148,50 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate B. (fostă L.) S.) și constatarea că această sumă va fi achitată de către asigurătorul S.C. G. Asigurări S.A., în limitele pe anul 2008 stabilite prin Ordinul CSA pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în temeiul art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală,va respinge,ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă . sentinței penale nr.1353/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga recurentul asigurător de răspundere civilă la plata sumei de 200 lei cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge,ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă . sentinței penale nr.1353/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe recurentul asigurător de răspundere civilă la plata sumei de 200 lei cheltuielile judiciare către stat.

Definitivă .

Pronunțată în ședință publică astăzi 29.09.2013 iunie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

R. M. D. D. M. N.

GREFIER

L. B.