Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1757/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1757/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 1757/2013

Dosar nr._

(Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1757

Ședința publică din data de 26 septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I.-T. C.-B.

JUDECĂTOR: C. M.

JUDECĂTOR: O. M.

Grefier: E. C.

MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror C. M..

Pe rol se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat T. C. împotriva Sentinței penale nr. 124 din data de 17 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița, județ Călărași .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat T. C., în stare de arest, pentru care a răspuns avocat Silberman R. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. M., în baza delegației nr._ /26 iunie 2013 depusă la dosar (fila 9), intimatul-inculpat T. G. F., au lipsit partea vătămată Ș. M., părțile civile I. A. I. și P. T. C.;

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecata și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat T. C., având cuvântul, arată că recursul declarat de inculpat vizează redozarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată de instanța de fond este prea mare prin raportare la săvârșirea faptelor, întrucât din tot materialul probator administrat în prezenta cauză se poate observa că inculpatul a acționat mai mult din greșeală pe agentul de poliție care se afla în afara programului de lucru, astfel că se poate da o eficiență mai mare circumstanțelor personale ale inculpatului.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță este corect individualizată, aceasta fiind egală cu maximul special, însă ținându-se cont de modul în care inculpatul a acționat, lipsa de respect față de autoritate la locul faptei erau nu număr de 4 lucrători de poliție, care încercau să aplaneze conflictul, chiar lăsându-l să plece, iar ulterior, inculpatul s-a întors la fața locului săvârșind prezentele fapte deduse judecății.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, arată că acesta a fost condamnat, în două rânduri, prin sentința penală nr.145/2004 la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și, de asemenea, în anul 2005 a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru infracțiunile de vătămare corporală gravă, iar la scurt timp după ce a fost eliberat condiționat a săvârșit faptele din prezenta cauză, motiv pentru care, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

Recurentul-inculpat T. C., personal, având cuvântul, arată că în momentul în care a fost introdus în mașina poliției, având cătușele la mâni, i-a lovit pe polițiști. Dorește aplicarea unei pedepse mai mici.

CURTEA,

Prin sentința penală nr. 124 din data de 17 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița, județ Călărași, s-a dispus:

Respinge cererea de achitare a inculpatului T. C. în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a și art.10 lit.b c.p. în ceea ce privește partea vătămată Ș. M..

În temeiul art. 239 alin. 1 și 5 c.p. cu aplic. art.37 lit.b c.p condamnă pe inculpatul T. C. –la 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 239 alin. 1 și 5 c.p. cu aplic. art.37 lit.b c.p. condamnă pe inculpat la 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 239 alin. 2 și 5 c.p. cu aplic. art.37 lit.b c.p condamnă pe inculpat la 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a c.p. rap. la art.10 alin.2 lit.d c.p. achită pe inculpat pentru fiecare din cele trei infracțiuni de sfidare a organelor judiciare prev. de art. 272/1 teza II c.p. cu aplic. art.37 lit. b c.p.

În temeiul art.2 al.1 pct.1 din Lg.61/1991-rep. cu aplic. art.37 lit.b c.p. condamnă pe inculpat la 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art.33 lit.”a” rap. la art.34 lit.”b” C.p. inculpatul va executa o singură pedeapsă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare cu aplic.art.71 C.p..

Pe timpul executării pedepsei, conform art.71 al.1 și 2 C.p. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.”a „ Teza a-II-a și lit.”b” C.p..

În temeiul art.350 al.1 C.p.p. menține starea de arest a inculpatului.

În temeiul art.88 al.1 C.P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 11 ianuarie 2013, la zi.

În temeiul art.118 alin.1 lit.b c.p. confiscă de la inculpat un cuțit în lungime de 26 cm, cu mâner din textolit de culoare vișinie.

În temeiul art. 239 alin. 1 și 5 c.p. condamnă pe inculpatul T. G.-F., la 9 (nouă) luni închisoare.

În temeiul art. 239 alin. 1 și 5 c.p. condamnă pe inculpat la 9 (nouă) luni închisoare.

În temeiul art. 239 alin. 2 și 5 c.p. condamnă pe inculpat la 9 (nouă) luni închisoare.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a c.p. rap. la art.10 alin.2 lit.d c.p. achită pe inculpat pentru fiecare din cele trei infracțiuni de sfidare a organelor judiciare prev. de art. 272/1 teza II c.p..

În temeiul art.33 lit.”a” rap. la art.34 lit.”b” C.p. inculpatul va executa o singură pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare.

În temeiul art.71 al.1 și 2 C.p. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.”a „ Teza a-II-a și lit.”b” C.p..

În temeiul art.81 al.1 și 2 c.p., art.82 c.p., art.71 alin. final c.p. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a pedepselor accesorii pe o perioadă de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni ce constituie termen de încercare.

În temeiul art.359 alin.1 c.p.p. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 c.p. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare.

În temeiul art.1357 alin.1 N.C.civ., rap. la art.14 al.3 c.p.p. și art.346 alin.1 c.p.p. obligă în solidar inculpații la 4.000 lei despăgubiri civile către părțile civile P. T.-C. și I. A.-I. (câte 2000 lei pentru fiecare parte civilă).

Ia act că partea vătămată Ș. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art.191 al.1 C.p.p. obligă inculpatul T. C. la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat ȘI obligă inculpatul T. G.-F. la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița înregistrat la această instanță sub nr._ au fost trimiși în judecată inculpații T. C. – zis „A.”, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 239 al. 1 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 239 al. 1 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 239 al. 1 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 239 al. 2 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 239 al. 2 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP ; art. 239 al. 2 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 272¹ teza II CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 272¹ teza II CP cu aplic. art. 37 lit. b CP ; art. 272¹ teza II CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 2 al. 1 pct. 1 din L. 61/1991 rep. cu aplic. art. 37 lit. b CP - toate cu aplic. art. 33 lit. a CP și T. G. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 239 al. 1 și 5 CP; art. 239 al. 1 și 5 CP ; art. 239 al. 1 și 5 CP; art. 239 al. 2 și 5 CP; art. 239 al. 2 și 5 CP; art. 272¹ teza II CP; art. 272¹ teza II CP; art. 272¹ teza II CP - toate cu aplic. art. 33 lit. a CP.

Din actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 05.01.2013, serviciul de patrulare intercomunală pe raza localităților Fundeni-Plătărești a fost asigurat de agenții de poliție P. T. (din cadrul P.P.Fundeni) și I. A. (din cadrul P.P.Plătărești).

În jurul orei 22,30, la sediul P.P.Fundeni au sosit martorii C. N. D. și C. A. C., agenți de pază în cadrul . (societate ce asigură servicii de pază și ordine pe raza localității în baza unui contract încheiat cu Primăria Fundeni) aflați în patrulare pe raza comunei, care l-au înștiințat pe ag. P. T. că în zona stației de maxi-taxi, la capăt de linie, se află două persoane în stare de ebrietate iar una dintre acestea este înarmată cu un cuțit.

După ce a luat legătura cu ag. I. A., ag. P. T. a plecat împreună cu cei doi martori, cu autoturismul de serviciu al acestora ( cu mașina de serviciu a postului-autospeciala cu nr. MAI_- plecase ag. I. A. pentru a cumpăra de mâncare) spre zona în care fuseseră văzute persoanele suspecte. Le-au găsit pe DJ 100, între biserică și primărie, una pe partea dreaptă a drumului, cealaltă pe partea stângă, satisfăcându-și necesitățile fiziologice. Au oprit la cca. 20 m distanță, iar ag. de poliție a coborât și s-a îndreptat spre bărbatul de pe partea dreaptă a drumului, respectiv inc. T. C. care ținea în mâna dreaptă un cuțit. Când a ajuns în spatele inculpatului, agentul și-a semnalat prezența spunând că este de la poliție, condiții în care cel dintâi s-a întors spre el, totodată introducând în buzunarul drept al hainei (o geacă de culoare gri deschis) cuțitul. În continuare, ag. P. T., care purta uniformă, s-a prezentat și l-a întrebat cum se numește, iar după ce inculpatul și-a spus numele (cu dificultate, din cauza stării de ebrietate avansată în care se afla), P. T. i-a adresat aceeași întrebare inc. T. G. F. care li se alăturase între timp. Acesta a refuzat însă să-i răspundă, întrebându-l în schimb pe agentul de poliție dacă are mandat pentru a-i chestiona.

Considerând că nu este cazul să înceapă o discuție în contradictoriu cu inculpatul că este mai important să lămurească situația inculpatului, P. T. i-a cerut acestuia să-i spună ce are în buzunar însă acesta i-a arătat niște componente de telefon mobil pe care le ținea în mâna stângă. Profitând apoi de faptul că fratele său încerca să-l descurajeze pe agentul de poliție comentând pe seama calității sale și a dreptului de a-i verifica fără mandat, a aruncat cuțitul peste cap, fapt observat însă de polițist care l-a întrebat de ce l-a chestionat cu privire la natura obiectului aruncat. Inculpatul a refuzat din nou să-și explice gestul, iar T. F. a început să înainteze spre polițist, îmbrâncindu-l pe fondul comentariilor susprecizate. (Ambii frați l-au înjurat apoi pe agentul de poliție, iar T. C. l-a amenințat cu moartea afirmând că nu îi este frică întrucât el a mai făcut pușcărie. )

Constatând că situația scapă de sub control, ag. P. T. s-a retras câțiva metri și i-a telefonat lui I. A. înștiințându-l că are probleme cu persoanele suspecte (acesta l-a asigurat că se îndreaptă spre locul incidentului), precum și șeful P.P.Fundeni (acesta i-a spus că va direcționa patrula din zona Gălbinași-Sohatu spre locul incidentului). Le-a explicat apoi inculpaților că față de ora târzie și faptul că sunt suspecți, trebuie să-i legitimeze. Întrucât aceștia au arătat că nu au acte de identitate asupra lor, i-a invitat la post pentru a li se stabili identitatea. Inculpații au refuzat însă să-l însoțească susținând că polițistul nu are motive să-i oprească și l-au împins pe acesta, înjurându-l.

În acel moment în zonă a sosit cu un autoturism Opel de culoare albă martorul D. C. A. care a intervenit împiedicându-i pe inculpații ce continuau să-l înjure și să-l amenințe cu bătaia și moartea pe agentul de poliție, să se apropie de acesta din urmă. I-a urcat pe aceștia în mașina sa însă ei au coborât și s-au îndreptat iarăși spre P. T.. Din nou, D. C. s-a așezat în fața lor, împiedicându-i să se apropie de polițist care, la rândul său, s-a retras pentru a evita loviturile pe care încerca să i le aplice T. G.. Martorul i-a împins apoi pe cei doi frați spre autoturismul Opel, urcându-i în acesta și părăsind zona după ce l-a asigurat pe P. T., care i-a solicitat în mod repetat să rămână pe loc, că „răspunde” el.

Împreună cu martorul C. N. D., P. T. a căutat apoi cuțitul aruncat de inculpat, cuțit pe care l-au găsit în curtea imobilului cu nr. 65 (nelocuit). După ce l-a dus la mașina de serviciu a agenților de pază, a observat că dinspre primărie se apropie frații T. împreună cu o femeie, respectiv martora C. I. Doinița (concubina lui T. C.). Tot atunci la fața locului a ajuns și ag. I. A. care, după o scurtă discuție cu P. T. referitoare la desfășurarea incidentului s-a adresat fraților T. care vociferau. S-a prezentat și le-a cerut să se liniștească însă T. G. l-a ironizat cu privire la calitatea sa de polițist și l-a provocat la bătaie. Apoi, atât el cât și fratele său i-au înjurat (băga-mi-aș p.. în voi, ce p… mea vrei, etc.), i-au amenințat și i-au îmbrâncit pe el și P. T..

Sosit la fața locului urmare apelului lui D. C. A. care îl anunțase că unul din colegii săi are probleme în zona locuinței lui G., ag. Ș. M. pe care cei doi frați îl cunoșteau foarte bine, le-a cerut acestora din urmă să se liniștească. Inculpații au continuat însă să-i înjure pe toți trei și să-i amenințe cu moartea sau că îi taie, condiții în care s-a decis să fie imobilizați și conduși la P.P.Fundeni.

Ș. M. și P. T. au încercat să-l încătușeze pe T. C. care a opus rezistență smucindu-se și zbătându-se, astfel că polițiștii au fost nevoiți să-l culce la pământ pentru a-i pune cătușele.

P. T. s-a îndreptat apoi spre ag. I. A. care nu reușise să-l încătușeze pe inc. T. G. F. întrucât și el se zbătea și îl amenința cu moartea. Totodată, în încercarea de a-l împiedica pe P. T. să-i pună cătușele, inculpatul l-a tras de uniformă, rupându-i epoletul.

În vederea deplasării la post, T. G. F. a fost urcat apoi în mașina de poliție, pe bancheta din spate, însă agenții de poliție nu au reușit să-l urce și pe inculpat care a continuat să se zbată. Fiind urcat pe jumătate în mașină acesta a început să lovească cu picioarele în portieră, precum și în polițiștii aflați în fața acesteia, respectiv Ș. M. și I. A., după care și-a așezat picioarele între stâlp și partea superioară a portierei împiedicând astfel închiderea acesteia. A procedat în același mod (a lovit cu picioarele în portieră și a împins în scaune) în momentul în care au încercat să-l urce în mașina agenților de pază, condiții în care au decis să-l conducă la post pe jos.

Situația de fapt descrisă rezultă din declarațiile părților vătămate P. T. C., I. A., Ș. M., ale martorilor oculari C. N. D. și C. A. C., coroborate de procesul-verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că la autospeciala MAI_ s-a constatat o avarie, respectiv o îndoitură a ramei superioare a portierei spate stânga, precum și urme de noroi pe interiorul geamului aceleiași portiere.

Inculpații au contestat această situație de fapt, dând însă declarații contradictorii cu privire la desfășurarea incidentului.

T. C. a declarat că în jurul orelor 19,00-20,00 a plecat împreună cu fratele său la un botez sărbătorit la locuința fam. Marchidanu. Se aflau deja în stare de ebrietate, avea asupra sa cuțitul găsit în curtea imobilului cu nr. 65 pe care l-a luat când a plecat de acasă, îl purta pentru a se apăra ( „întrucât am probleme, am fost bătut de mai multe ori și tăiat”) și nu au participat la petrecerea de botez ??? ci au băut singuri, la poartă.

Fiind audiat, Marchidanu M. a infirmat ultima susținere, arătând că frații T. s-au alăturat invitaților din curte, împreună cu care au băut.

La întoarcere, în timp ce se deplasau pe DJ 100, în spatele lor a oprit o mașină a firmei de pază Tiger Security, din care au coborât doi agenți de pază. Deși aceștia nu i-au abordat, întrucât se temea să nu îl controleze, a aruncat cuțitul într-o curte, continuându-și apoi drumul. La scurt timp au fost însă ajunși din urmă de martorul D. C. A. (pe care îl cunoaște sub porecla de Geo) care s-a oferit să-i ducă, cu mașina sa marca Opel de culoare albă, până acasă.

Martorul D. C. A. a confirmat că, în afara fraților T. și a celor doi agenți de pază, nu a văzut la locul incidentului nici o altă persoană, arătând totodată că nu își poate explica de ce se susține că a intervenit în apărarea agentului de poliție P. T. sau că l-a anunțat pe ag. Ș. M. că niște persoane s-au luat de unul dintre colegii săi. Conform declarației sale, i-a telefonat lui Ș. M. pentru a vedea ce mai face, prilej cu care l-a întrebat dacă sunt probleme în comună s-a spart vreun magazin sau dacă, colegii săi, au probleme cu persoanele care obișnuiesc să se adune la magazinul Osiris (amplasat în zona locului incidentului), ulterior acesta solicitându-i să-l transporte cu mașina sa . Nu cunoaște ce s-a întâmplat aici întrucât la câteva minute după coborârea lui Ș. M., a plecat spre casă.

Alături de declarațiile părților vătămate P. T., Ș. M., ale martorilor C. N. D. și C. A. C., declarația martorei C. I. Doinița care arată că, în momentul în care a ajuns acasă, T. C. i-a relatat că „i-a legitimat poliția pe drum iar ei nu au avut acte asupra lor”, demonstrează nesinceritatea acestui martor.

Când a ajuns acasă, de teamă să nu fie bănuit că a aruncat în loc de cuțit un bun furat, a decis să meargă la postul de poliție și să explice situația. Și-au luat actele de identitate și, împreună cu C. I., au plecat spre post. La locul incidentului, alături de agenții de pază au găsit un agent de poliție căruia i-au spus că doresc să meargă la post pentru a se legitima. La scurt timp și-au făcut apariția un al doilea echipaj de poliție precum și ag. Ș. M., iar la îndemnul celui din urmă polițiștii l-au imobilizat, lovindu-l cu pumnii și picioarele atât înainte cât și după încătușare. Nu știe cum a ajuns la post unde a fost din nou bătut (cu palma peste față, pumnul în coaste, cu bocancii în membrele inferioare) și, deși a adus acest fapt la cunoștință personalului ambulanței care a sosit la post, nu a fost examinat ci i s-a luat doar sânge din deget.

Ipoteza agresării deliberate a celor doi frați, atât la locul incidentului cât și la post, este susținută de inc. T. G. F. care arată că aceasta a fost urmarea refuzului lor de a se legitima, de a se deplasa la poliție și de a se opune încătușării (au fost opriți de agenții de poliție la întoarcerea de la botez, în drum spre casă) și martora C. I. Doinița, în susținerea sa fiind depuse niște înregistrări audio-video și fotografii efectuate de cea din urmă la P.P.Fundeni și la domiciliu, precum și acte medicale.

În ceea ce privește actele medicale, din fișa de urgență prespitalicească nr. 519/05.01.2013 rezultă că T. G. F. a fost examinat la ora 23,51 constatându-se că prezintă escoriație obraz stâng, epistaxis nara dreaptă oprit din sângerare, halenă alcoolică, stare avansată de ebrietate, logoree.

Solicitându-se lămuriri cu privire la motivul pentru care în cazul inc. T. C. nu a fost întocmită o fișă de urgență prespitalicească, prin adresa nr. 128/14.01.2013 Serviciul de Ambulanță al Jud. Călărași a comunicat că la presiunea fratelui său (care a înjurat și amenințat asistentul) și împotriva voinței sale (T. C. țipa că nu îl doare nimic și nu are nevoie de asistență medicală), inculpatului i s-a efectuat doar testul de glicemie al cărui rezultat a fost în limite normale, condiții în care nu s-a impus întocmirea unei fișe.

Din biletul de externare prezentat de către T. G. F. și foaia de observație nr. 461/07.01.2013 comunicată de Spitalul Clinic de Urgență „Sf. P.” rezultă că inculpatul a fost internat în această unitate în intervalul 07-08.01.2013 cu diagnosticul „contuzie toraco-abdominală, afirmativ prin agresiune fizică”, prezentând echimoză periorbital stâng și escoriații torace posterior,

Din foaia de observație nr. 1446/07.01.2013 emise de Spitalul Clinic de Urgență „Sf. P.” reiese că acesta a fost examinat la Departamentul primiri urgențe stabilindu-se diagnosticul: „contuzie toraco-abdominală, contuzie mână bilateral, contuzie glezna stângă”, prezentând escoriații torace posterior, echimoză lombă dreaptă, și spina iliacă stângă, echimoză braț drept față internă, escoriații gleznă bilateral. În buletinul de analize medicale radiologice nr. 720/07.01.2013 se menționează că nu prezenta fracturi la coloana toracală, costale sau la nivelul membrelor, apreciindu-se că sunt „indicații prea multe fără o leziune traumatică prezentă”.

Este cert că inculpații au suferit leziuni în cursul incidentului, mai numeroase în cursul incidentului, iar atât agenții de poliție cât și martorii oculari C. N. D. și C. A. C. au recunoscut, respectiv confirmat că împotriva învinuiților s-a folosit forța fizică însă doar în scopul imobilizării și încătușării, în condițiile în care aceștia se manifestau agresiv și au opus rezistență fizică la imobilizare. Leziunile sunt mai numeroase în cazul lui T. C., fapt explicabil în condițiile în care acesta s-a opus cu mai multă vehemență.

Conform art. 31 al. 1 lit. b din L. 218/2002, în realizarea atribuțiilor ce îi revin, polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice și are dreptul să conducă la sediul poliției pe cei care, prin acțiunile lor, periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum și persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii, în cazul nerespectării dispozițiilor date de polițist acesta fiind îndreptățit să folosească forța. Acțiunile inculpatului și ale învinuitului care, la data de 05.01.2013, au refuzat să se deplaseze la post pentru stabilirea identității lor și lămurirea unei situații de natură să ridice suspiciuni cu privire la persoana lor, au înjurat, amenințat și bruscat trei polițiști, au fost de natură să lezeze valorile ocrotite de lege și au justificat folosirea forței de către organele de poliție.

Faptul că ag. de poliție Ș. M. nu se afla în timpul programului de lucru nu prezintă relevanță cât privește realizarea conținutului constitutiv al infracțiunilor ce fac obiectul cauzei întrucât potrivit art. 28 al. 4 din L. 218/2002 „ Polițistul este obligat să intervină și în afara orelor de program, a atribuțiilor sale de serviciu și a competenței teritoriale a unității din care face parte, când ia cunoștință de existența unei infracțiuni flagrante, precum și pentru conservarea probelor în cazul altor infracțiuni a căror cercetare va fi efectuată de organele competente". Or, intervenția ag. Ș. M. la data de 05.01.2013 se circumscrie acestor dispoziții legale, iar calitatea sa de polițist era cunoscută autorilor faptelor.

Spre deosebire de învinuit care a recunoscut că nu s-au conformat solicitărilor organelor de poliție, atitudine despre care susține că a precedat și determinat agresivitatea fizică a polițiștilor, manifestată după încătușare, inculpatul încearcă, cu ajutorul martorilor D. C. și C. I. D., să creeze falsa impresie a exercițiului abuziv al atribuțiilor de serviciu ale polițiștilor, atât raportat la motivul imobilizării cât și la modul în care s-a petrecut aceasta, aruncând vina degradării stării de fapt asupra ag. de poliție Ș. M. care și-ar fi exprimat fără echivoc hotărârea de a-1 băga la pușcărie (inculpatul recunoaște însă că nu a avut până în prezent vreo problemă cu acest agent de poliție).

S-a dovedit nesinceritatea martorului D. C. A., iar în ceea ce o privește pe C. I. Donița, făcând abstracție de subiectivismul datorat relației de familie pe care o are cu cei doi autori, lipsa de credibilitate a declarațiilor sale este determinată de restul probelor administrate, respectiv declarații de martori oculari, proces-verbal de cercetare la fața locului, adresă a Serviciului Județean de Ambulanță Călărași și chiar înregistrările pe care le-a prezentat, acte ce susțin varianta reținută de urmărirea penală.

Astfel cum s-a arătat în expunerea situației de fapt, în cursul incidentului T. C. a îndoit prin aplicarea de lovituri cu picioarele rama portierei autoturismului MAI_, iar T. G. F. a rupt epoletul uniformei ag. de poliție P. T. C.. P. T. C. a declarat că nu formulează plângere prealabilă sub aspectul infr. prev. de art. 217 al. 1 CP, iar din declarația ag. I. A. a rezultat că portiera mașinii nu a necesitat reparații în service, rama fiind îndreptată de lucrătorii postului. Lipsește în acest caz urmarea specifică a infracțiunii de distrugere.

In cauză, C. I. D. a solicitat efectuarea de cercetări fată de ag. de poliție Ș. M. întrucât cu prilejul încătușării învinuitului și inculpatului a scuipat-o, a înjurat-o și a trântit-o la pământ, producându-i suferință fizică. Din actele de urmărire penală rezultă că martora a încercat să împiedice organele de poliție să-i imobilizeze și încătușeze pe inculpat și învinuit, motiv pentru care, în mod repetat i s-a atras atenția să se îndepărteze. Nu s-a conformat solicitărilor, motiv pentru care, în cele din urmă, a fost împinsă de ag. Ș. M. și a căzut. Având în vederea că ag. Ș. M. face parte din poliția judiciară, revine Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, sarcina de a stabili în ce măsură fapta sa realizează conținutul constitutiv al infractiunii de purtare abuzivă.

In faza cercetării judecătorești, partea vătămată I. A. I. și P. T. C. s-au constituit părti civile cu suma de 4.000 lei din care 2.000 lei pentru fiecare reprezentând daune morale.

Partea vătămată Ș. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul T. C. a recunoscut că a purtat cuțit asupra sa la data de 5.01.2013 pe care l-a aruncat într-o curte. In momentul în care a aruncat cuțitul nu se afla nici un agent de poliție lângă el. A recunoscut că a adresat expresii jignitoare celor 3 agenti de poliție P. C. T., I. A. I. și S. M.. A recunoscut că i-a amenințat însă cu moartea, că l-a îmbrâncit pe agentul de poliție P. C. T., că l-a îmbrâncit și lovit pe I. A. I., că l-a lovit pe Ș. M.. A declarat că nu știe cum a ajuns la poliție. In schimb a fost lovit de mai multe persoane dar nu știe de cine, însă la ordinul agentului de poliție Ș. M.. A refuzat să se legitimeze în fața organelor de poliție, însă prima dată, le-a zis cum se numește. Cu martorul C. s-a întors la poliție după ce a aruncat cuțitul pentru a da declarații. Nu a vrut să facă scandal. Când a fost bătut de polițiști de față a fost concubina și fratele său.

Inculpatul T. G. – F. a declarat că nu le-a adresat expresii jignitoare și amenințări cu moartea agenților de poliție ce se aflau în exercitarea atribuțiunilor de serviciu la data de 5.01.2013 însă i-a îmbrâncit pe agenții de poliție P. C. T. și I. A. I. când se așezau jos la pământ și le-au pus cătușele. După ce i-a luat martorul D. C. A., ei s-au întors la locul unde fratele său a aruncat cuțitul pentru a merge la poliție cu buletinele. Nu știe cine i-a rupt epoletul lui P. C. T., agent de poliție. Nu știe cine a rupt rama portierei mașinii de la poliție. Nici unul dintre ei l-a amenințat pe asistentul de la serviciul de ambulanță al jud. Călărași. Atât el cât și fratele său erau în stare de ebrietate și au fost loviți de polițiști. Au fost și la spital însă erau încătușați.

Au fost audiați martorii C. N. D. și C. A. C., C. Doinița și D. C. A., declarațiile lor fiind atașate la pag. 41 – 44 din dosar.

Din ansamblul probator existent la dosarul cauzei, constând în procesul-verbal de sesizare din oficiu ; procese-verbale de cercetare la fața locului; declarații inculpat ; rapoarte de constatare medico-legală; declarații părți vătămate; declarații martori și raport privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare, instanța reține următoarea situație de fapt: inculpatul T. C. prin declarația dată a recunoscut că a purtat asupra sa cuțit în ziua de 5.01.2013 și a adresat cuvinte jignitoare celor 3 agenti de poliție dar nu a recunoscut că i-a îmbrâncit, lovit și amenințat cu moartea pe acesta.

Inculpatul T. G. – F. nu a recunoscut că le-a adresat expresii jignitoare și amenințări cu moartea agenților de poliție în ziua de 5.01.2013 însă a recunoscut că l-a îmbrâncit pe agentul de poliție P. C. T. și I. A. I. când i-a așezat jos, la pământ și i-a încătușat.

Susținerile celor doi inculpați sunt contrazise de cele declarate de martorii audiați în cauză precum și de cele declarate de cele 3 pârti vătămate.

Astfel, inculpatul T. C. la data de 05.01.2013 a purtat fără drept un cuțit, a adresat expresii jignitoare și amenințări cu moartea agenților de poliție P. C. T., I. A. I. și Ș. M., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, l-a îmbrâncit pe ag. P. C. T., l-a îmbrâncit și lovit pe ag. I. A. I. și l-a lovit pe ag. Ș. M., iar inculpatul T. G. F. la data de 05.01.2013 a adresat expresii jignitoare și amenințări cu moartea agenților de poliție P. C. T., I. A. I. și Ș. M., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, i-a îmbrâncit pe agenții de poliție P. C. T. și I. A. I..

In drept, faptele săvârșite de inc. T. C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 239 al. 1 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 239 al. 1 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 239 al. 1 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 239 al. 2 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 239 al. 2 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP ; art. 239 al. 2 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP, toate cu aplic. art. 33 lit. a CP.

In drept, faptele săvârșite de inculpatul T. G. F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 239 al. 1 și 5 CP; art. 239 al. 1 și 5 CP ; art. 239 al. 1 și 5 CP; art. 239 al. 2 și 5 CP; art. 239 al. 2 și 5 CP - toate cu aplic. art. 33 lit. a CP.

Sub aspectul laturii subiective din probele de la dosar, instanța a reținut că cei doi inculpați au săvârșit faptele cu intenție directă. Cei doi chiar dacă se aflau în stare de ebrietate au prevăzut rezultatul faptelor lor urmărind producerea lui prin săvârșirea acelor fapte.

Reținând vinovăția inculpatului și ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.p. respectiv de dispozițiile părtii generale ale C.p., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana fiecărui inculpat, instanța urmează a condamnat pe fiecare inculpat pentru fiecare faptă săvârșită la câte o pedeapsă cu închisoarea.

Cum faptele de ultraj au fost săvârșite în concurs real instanța a contopit pedepsele aplicate astfel că inculpatilor li s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea.

In sarcina inculpatului T. C. s-a reținut starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b întrucât a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 16/18.01.2005 a Jud. Oltenița, rămasă definitivă prin decizia nr. 133/14.04.2005 a Tribunalului Călărași. Pedeapsa a fost contopită cu pedeapsa de 8 ani închisoare pronunțată prin sentința nr. 145/09.12.2004 definitivă prin decizia 2134/29.03.2005 a Î.C.C.J., urmând să execute 8 ani închisoare (sentința nr. 1416/25.07.2005 a Jud. Slobozia). A început executarea la 19.07.2004, fiind liberat condiționat la 30.03.2010, rămânând de executat un rest de 841 zile închisoare. Fapta reținută în sarcina sa în prezenta cauză a fost săvârșită după împlinirea duratei de executare a acestei pedepse, în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. b CP.

Pe timpul executării pedepsei celor doi inculpați li s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a și b C.p. ce sunt nedemnități de natură electorală.

Modalitatea de executare a pedepsei este diferită pentru cei doi inculpați.

Astfel, inculpatul T. C. ce a suportat multiple condamnări penale, fiind condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență (tentativă de omor, vătămare corporală gravă) respectiv port de armă albă, fiind și în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce denotă persistența sa în săvârșirea de fapte penale și constatând că pedepsele ce i-au fost aplicate nu și-au atins scopul, a fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, executată în regim de detenție.

În temeiul art.350 al.1 C.p.p. instanța a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art.88 al.1 C.P. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 11 ianuarie 2013, la zi.

În temeiul art.118 alin.1 lit.b c.p. s-a confiscat de la inculpat un cuțit în lungime de 26 cm, cu mâner din textolit de culoare vișinie ce a servit la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul T. G. – F. nu este cunoscut cu antecedente penale și a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii cât și a pedepsei accesorii pe o durată ce constituie conform art. 82 C.p. termen de încercare, urmând a i se pune în vedere dispoz. art. 83 C.p. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii altei fapte penale în termenul de încercare.

In temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 alin. 2 lit. d C.p.p. instanța a achitat cei 2 inculpați pentru fiecare din cele 3 infracțiuni de sfidare a organelor judiciare prev. de art. 272/1 teza a II-a C.p. în ceea ce-i privește pe agenții de poliție S. M., P. T. C. și I. A. pentru următoarele motive: faptele celor doi inculpati constând în întrebuințarea de expresii insultătoare și amenințarea la adresa acestora, în materialitatea lor, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective, sub aspectul laturii obiective, din perspectiva obiectului juridic.

Infracțiunea de sfidarea organelor judiciare este inserată în codul penal la cap. II al titlului VI din partea specială, denumit „infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției „ rezultând astfel că obiectul juridic al acesteia îl constituie relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției, chiar și în ipoteza (incidentă și în speță), a săvârșirii vreuneia dintre acțiunile ce constituie elementul său material față de un polițist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției.

Or, în cauza dedusă judecății, cei 3 agenți de poliție față de care inculpații au proferat expresii insultătoare și amenințătoare nu au efectuat, în raport cu acesta, în exercitarea funcției publice deținute, vreun act în legătură cu înfăptuirea justiției, ci exclusiv unul de restabilire a ordinii și liniștii publice, intervenția lor fiind solicitată în acest unic scop.

Prin urmare, faptele inculpaților în raport de fiecare dintre ei, nu a tins la împiedicarea înfăptuirii unui act de justiție, chiar lato sensu, ci numai la lezarea autorității lor, de organe ale statului chemate să asigure ordinea și liniștea publică, putând constitui, din aceeași perspectivă, elementul material al unei infracțiuni contra autorității ( dintre cele incriminate în titlul V al părtii speciale a codului penal), în concret al infracțiunii de ultraj, însă modificările aduse art. 239 prin Lg. nr. 278/2006 au exclus insulta dintre elementele materiale ale infracțiunii respective, care poate fi săvârșită, din perspectiva textului incriminator în vigoare, numai în variantele amenințării și lovirii (deja reținute în sarcina inculpaților) precum și varianta vătămării corporale.

Prin faptele săvârșite cei 2 inculpați le-au adus celor 2 agenți de poliție ce au intervenit pentru menținerea ordinii și liniștii publice, un prejudiciu moral.

Prin injuriile, amenințările și lovirile aplicate de inculpați celor doi agenți de poliție li s-a știrbit imaginea acestora ca cetățeni și a instituției în care lucrează. Orice ofensă adusă funcționarului în exercitarea atribuțiilor sale constituie în același timp o ofensă adusă autorității pe care o reprezintă. Pe cale de consecință instanța în temeiul art. 14 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 1357 C. civil,, art. 346 alin. 1 C.p.p. urmează a obliga cei doi inculpați la daune morale către cele două părți vătămate în cuantumul solicitat.

Instanța a luat act că partea vătămată Ș. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

In temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p. a obligat inculpații T. C. și T. G.-F. la cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a respins cererea de achitare a inculpatului T. C. în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.la art. 10 lit. a și art. 10 lit. b C.p. în ceea ce privește partea vătămată Ș. M., cerere formulată de apărătorul inculpatului ca neîntemeiată., reținând că deși agentul de poliție Ș. M. nu se afla în timpul programului de lucru la data de 5.01.2013, acesta avea obligația conform art. 28 alin. 4 din Lg. nr. 218/2002 să intervină luând cunoștință de existența infracțiunii flagrante săvârșită de inculpați.

Împotriva acestei sentința a declarat recurs inculpatul T. C., care a criticat sentința sub aspectul netemeiniciei, solicitând redozarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul că pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată de instanța de fond este prea mare prin raportare la săvârșirea faptelor, arătând că a acționat mai mult din greșeală și că se poate da o eficiență mai mare circumstanțelor personale ale inculpatului, motivele pe larg ale recursurilor regăsindu-se în practicaua prezentei.

Analizând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, conform art. 385 indice 6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat în cauză nu este fondat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică

Curtea reține instanța de fond a analizat temeinic probele administrate și a apreciat corect și legal, prin coroborarea tuturor acestora că în ceea ce îi privește pe inculpatul recurent cât și în ceea ce îl privește pe coinculpatul care nu declarat recurs în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod proc.pen., în sensul că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, astfel încât i-a condamnat la câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune comisă, potrivit încadrării juridice corect reținute, la individualizarea pedepselor având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, ținând seama de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoanele inculpaților și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea reține astfel din declarațiile inculpaților, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor C. N. D. și C. A. C., C. Doinița și D. C. A., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, rapoartele de expertiză medico-legală, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere, raportul agenților de poliție privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare că la data de 05.01.2013, inculpatul T. C. a purtat fără drept un cuțit, a adresat expresii jignitoare și amenințări cu moartea agenților de poliție P. C. T., I. A. I. și Ș. M., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, l-a îmbrâncit pe ag. P. C. T., l-a îmbrâncit și lovit pe ag. I. A. I. și l-a lovit pe ag. Ș. M., iar inculpatul T. G. F. aceeași la dată și în aceleași împrejurări, a adresat expresii jignitoare și amenințări cu moartea agenților de poliție P. C. T., I. A. I. și Ș. M., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, i-a îmbrâncit pe agenții de poliție P. C. T. și I. A. I., faptele săvârșite de inc. T. C. întrunind atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 239 al. 1 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 239 al. 1 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 239 al. 1 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 239 al. 2 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP; art. 239 al. 2 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP ; art. 239 al. 2 și 5 CP cu aplic. art. 37 lit. b CP, toate cu aplic. art. 33 lit. a CP iar faptele săvârșite de inculpatul T. G. F. întrunesc elementele constitutive ale infractiunilor prev. de art. 239 al. 1 și 5 CP; art. 239 al. 1 și 5 CP ; art. 239 al. 1 și 5 CP; art. 239 al. 2 și 5 CP; art. 239 al. 2 și 5 CP - toate cu aplic. art. 33 lit. a CP.

Curtea reține astfel că la săvârșirea faptelor, în modalitatea în care aceasta a fost reținută, au participat cei doi inculpați, care au agresat părțile vătămate agenți de poliție care se aflau în exercițiul funcțiunii, așa cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, pe care Curtea apreciază că nu se impune a-l relua față de analiza amplă a instanței de fond și față, pe de altă parte, de necontestarea sa de către inculpați în recurs. Curtea constată că inculpatul recurent a atacat sentința exclusiv sub aspectul inidividualizării iar coinculpatul nu a exercitat nici o cale de atac, asumând așadar hotărârea primei instanțe. Așa cum rezultă din coroborarea tuturor probelor, vinovăția inculpaților la săvârșirea infracțiunilor este dovedită dincolo de orivce îndoială rezonabilă, instanța de fond aplicând corect dispozițiile referitoare la valoarea probantă a declarațiilor părților în procesul penal a disp. art. 69 și 75 Cod procedură penală.

În ceea ce privește motivul de recurs invocat de inculpatul T. C., referitor la individualizarea pedepselor aplicate, respectiv reducerea cuantumului pedepselor, Curtea apreciază că acesta nu poate fi reținut, Curtea apreciind astfel că instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 din Codul penal, acordând suficientă semnificație inclusiv criteriului relativ la persoana și conduita procesuală a inculpatului în procesul penal, cât și tuturor celorlalte relative la fapte și circumstanțele în care acestea au fost săvârșite iar pedepsele aplicate reflectă gravitatea și periculozitatea inculpatului, reflectând corect și gradul său de participare la faptele săvârșite, respectiv fiind dată eficiență și stării de recidivă postexecutorie, ceea ce a și atras aplicarea pedepselor într-un cuantum mai ridicat și într-o altă modalitate de executare decât în cazul coinculpatului, care nu a declarat recurs, Curtea neputând reține în nici un caz vreo cauză de reducere a pedepsei în sensul vreunei conduite bune avute anterior și nici conduita avută pe parcursul procesului penal prezent, inculpatul negând în fapt aspectele principale care au atras răspunderea sa penală, și în final încercând să diminueze răspunderea prin transferul culpei asupra părților vătămate și conduitei acestora, încercând să inducă organele judiciare în eroare, aspecte care determină Curtea să constate că pedepsele aplicate sunt în măsură să satisfacă rolul preventiv educativ al pedepsei.

Curtea reamintește pe de altă parte că nu în cauză nu s-a reținut incidența art. 320 indice 1 Cod procedură penală, deși inculpatul putea solicita la acea dată reținerea disp. de favoare prev. de art. 320 indice 1, neputându-se aprecia astfel că revenirea sa ulterioară, efectuată desigur, doar pentru obținerea de reducere a limitelor de pedeapsă, ar putea echivala cu o recunoaștere a faptelor doar pentru că nu s-au invocat alte motive de recurs decât cele vizând reindividualizarea pedepselor.

Reținând așadar că hotărârea este legală sub toate aspectele, recursul inculpatului fiind nefondat față de considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, îl va respinge ca atare, urmând să deducă perioadele executate, obligând inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵ pct.1 lit.b cod de procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. C. împotriva sentinței penale nr.124 din 17 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ .

În baza art. 385¹⁷ alin.4 rap. la art.383 alin.2 cod de procedură penală și art.88 cod penal deduce din durata pedepsei perioada 10 ianuarie 2013 la zi .

În baza art.192 alin.2 cod de procedură penală obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 26 septembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

I.-T. C.-B. M. C. M. O.

GREFIER,

C. E.

Red./Tehnored. – jud.M.C.

2 ex./08.10.2013

Judecătoria Oltenița – jud.E.M.

← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr....		Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... →

Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1757/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1757/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI