Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 464/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 464/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 464/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 464 / CO
Ședința publică din data de 01 iulie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. B.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. ALESTAR din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect contestația formulată de contestatorul - condamnat M. F. V. împotriva sentinței penale nr. 313/26.03.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul – condamnat, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat L. S. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._/25.06.2014 emise de Baroul București, aflată la fila 10 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului – condamnat, având cuvântul, arată că în prezent, pedeapsa pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat contestatorul se încadrează în dispozițiile art. 218 alin. 3 lit. c C.pen., limitele de pedeapsă fiind de la 5 la 12 ani închisoare.
Așadar, în aceste condiții, față de dispozițiile art. 6 alin. 1 din noul Cod penal, apreciază că pedeapsa aplicată contestatorului - inculpat ar trebui redusă la maximul special, acela de 12 ani, făcând referire totodată și la mențiunile cuprinse în fișa de evaluare depusă la dosar.
Critică hotărârea instanței de fond, în sensul că instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, respectiv că inculpatul este recidivist și că dacă s-ar reduce pedeapsa la maximul de 12 ani închisoare ar trebui să se mai adauge jumătate din această pedeapsă, astfel încât inculpatul va avea de executat în final, tot pedeapsa de 18 ani închisoare.
Față de cele menționate anterior, apreciază că instanța de fond a interpretat în mod greșit legea, îndeosebi dispozițiile art. 43 alin. 5 din noul Cod penal, întrucât condamnatul, la acest moment, nu a executat întreaga pedeapsă, ci doar 10 ani, apreciind că nu se impune aplicarea unui spor. Mai mult, arată că la aplicarea pedepsei pe fond, pedeapsa a fost orientată spre maxim, recidiva rămânând câștigată cauzei judecată în fond.
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 43 alin. 5 C.pen., arată că a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în luna mai 2014, pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la textul de lege menționat, învederând că decizia nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
În concluzie, solicită admiterea contestației formulate, desființarea sentinței penale nr. 313/26.03.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală, și să fie pronunțată o nouă hotărâre, în sensul admiterii cererii condamnatului și a reducerii pedepsei aplicată acestuia la maximul de 12 ani și, pe cale de consecință, anularea mandatului de executare emis în anul 2005 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În subsidiar, față de cele invocate anterior cu privire la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește chestiunea de drept menționată, apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 476 alin. 4 C.pr.pen, solicitând suspendarea cauzei până la pronunțarea unei decizii în acest sens.
Curtea, față de cererea formulată în subsidiar, pune în vedere apărătorului ales al contestatorului - condamnat faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la această chestiune de drept la data de 23 iunie 2014, prin decizia nr. 15.
Apărătorul contestatorului - condamnat, față de această situație, arată că solicită suspendarea cauzei până se va publica decizia în Monitorul Oficial.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea solicitării de suspendare a cauzei, având în vedere practica instanțelor de judecată care deja aplică dispozițiile deciziei Înaltei Curți de casație și Justiție în ceea ce privește dezlegarea chestiunii de drept care are legătură cu prezenta cauză.
Curtea, deliberând, în baza art. 476 alin. 4 C.pr.pen., respinge cererea formulată de apărătorul contestatorului - condamnat de suspendare a soluționării prezentei contestați până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a chestiunii referitoare la stabilirea maximului special prevăzut de lege astfel cum prevede art. 6 alin. 1 C.pen. și la aplicabilitatea dispozițiilor art. 43 alin. 5 C.pen. referitoare la starea de recidivă, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunțat prin decizia nr. 15/23.06.2014 cu privire la acest aspect, împrejurarea față de care solicitarea apărătorului ales al contestatorului - condamnat este neîntemeiată.
Curtea, având în vedere că s-a formulat o cerere de suspendare a cauzei după acordarea cuvântului în fond, acordă, încă o dată, cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului - condamnat, având cuvântul, arată că reiterează concluziile expuse anterior.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate, apreciind ca fiind legală hotărârea pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală, arătând că într-adevăr în actuala reglementare limitele de pedeapsa sunt între 5 și 12 ani închisoare, însă acestea se majorează cu jumătate, având în vedere starea de recidivă în care a săvârșit faptele, astfel că limitele de pedeapsă prevăzute pentru fapta săvârșită sunt cuprinse între 7 ani și 6 luni și 18 ani închisoare.
Așadar, pedeapsa de 18 ani în a cărei executare se află condamnatul nu depășește maximul special astfel cum prevede art. 6 C.pen., solicitând respingerea contestației, ca neîntemeiată.
Contestatorul - condamnat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța în cauză.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Sentința penală contestată
Prin sentința penală nr. 313/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în dosarul nr._, în baza art. 255 și urm. C.pr.epn., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul M. F. V.; în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Prin încheierea pronunțată în data de 03.04.2014 în dosarul nr._, Tribunalul G. – Secția Penală, din oficiu a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței penale nr. 313/26.03.2014, în sensul că temeiul de drept îl reprezintă art. 597, 598 alin. 1 lit. d C.pr.pen., în loc de art. 255 și urm. C.pr.pen.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 171/29.04.2005, pronunțată de Tribunalul G. și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6945/09.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul M. F. V. a fost condamnat la 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3 din Codul penal din 1969, cu reținerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b din același cod.
În noul cod penal, infracțiunea are corespondent în dispozițiile art. 218 alin. 3 lit. c pedeapsa prevăzută de noua reglementare fiind 5 - 12 ani închisoare.
Tribunalul a mai reținut că pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată sub imperiul Codului penal din 1969 depășește maximul special prevăzut de Noul Cod penal, astfel că ar trebui redusă la 12 ani închisoare. Însă, petentul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art. 37 lit. b din Codul penal anterior. Potrivit art. 43 alin. 5 din Noul cod penal, la pedeapsa de12 ani închisoare, ce ar rezulta ca urmare a aplicării legii mai favorabile, ar trebui adăugată jumătate din această pedeapsă, și, deci, ar rezulta 18 ani închisoare, cât are de executat condamnatul.
Prin urmare, aplicarea art. 6 din Noul Cod penal nu creează o situație favorabilă condamnatului, cuantumul pedepsei rămânând același.
Împotriva acestei sentințe, la data de 01.04.2014, în termenul legal de 3 zile de la comunicarea sentinței, condamnatul M. F. V. a formulat contestație pe care a motivat-o oral.
Contestația a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 13.06.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).
Motivele de contestație
Condamnatul a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale contestate și, pe fond, rejudecând, admiterea sesizării și aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 din Noul Cod penal, în sensul că nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă așa cum prevede art. 43 alin. 5 C.pen., deoarece nu a executat integral pedeapsa.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale contestate, atât prin prisma motivelor invocate de către contestatorul-condamnat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru următoareleconsiderente:
Situația de fapt
În prezenta cauză, contestatorul-condamnat execută pedeapsa principală de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 171/29.04.2005 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. 2013/2004, definitivă prin decizia penală nr. 6945/09.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, pentru care s-a emis M.E.P.Î. nr. 180/20.12.2005.
Prin această sentință penală, contestatorul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzute de art. 197 alin. 1 și 3 cu aplic. art. 37 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.
Dispoziții legale incidente
În temeiul art. 218 alin. 3 lit. c din Noul Cod penal, maximul special al pedepsei prevăzute pentru această infracțiune este de 12 ani închisoare.
Potrivit art. 41 alin. 1 rap. la art. 43 alin. 5 din Noul Cod penal, în cazul recidivei postexecutorii, adică atunci când s-a săvârșit o nouă infracțiune după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
În baza art. 4 din Legea nr. 187/2012, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Analiza motivelor de contestație
În raport de ansamblul textelor de lege anterior enunțate, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, pentru următoarele motive.
Pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată condamnatului pentru comiterea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii sus-menționate nu depășește maximul special de 18 ani închisoare prevăzute de dispozițiile Noului Cod penal pentru această infracțiune.
În consecință, Curtea reține că în cauză sunt incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Noul Cod penal.
În acest context, Curtea constată că la stabilirea maximului special de 12 ani închisoare prevăzut de art. 218 alin. 3 din Noul Cod penal trebuie avută în vedere starea de recidivă postexecutorie în care a fost comisă infracțiunea, deoarece, dacă s-ar proceda în sens contrar, ar fi inechitabil a se reduce cuantumul pedepsei aplicate unui condamnat la maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea pe care acesta a comis-o, fără luarea în considerare a stării de agravare a recidivei în care a săvârșit fapta, din moment ce, inițial, la momentul condamnării, instanța a ținut seama de starea de recidivă. Din această perspectivă, Curtea apreciază că în cauză nu este aplicabil art. 187 din Noul Cod penal, potrivit căruia prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Astfel, nu se poate considera că prin procedeul adoptat de către prima instanță și însușit de către Curte s-ar încălca principiul legalității, din moment ce prin aplicarea principiului legii penale mai favorabile – în situația pedepselor definitiv aplicate înainte de data de 01.02.2014 a intrării în vigoare a Noului Cod penal – în niciun caz legiuitorul nu a urmărit crearea pentru persoanele condamnate a unei situații mai ușoare fără ca instanțele de judecată, la momentul analizării în concret a incidenței legii penale mai favorabile - în fiecare caz în parte – să nu țină seama de particularitățile în care au fost comise infracțiunile, respectiv concursul de infracțiuni, pluralitatea intermediară ori starea de recidivă postcondamnatorie sau postexecutorie.
În consecință, Curtea constată că maximul special al infracțiunii prevăzute de art. 218 alin. 3 lit. c din Noul Cod penal, comisă în stare de recidivă postexecutorie, este de 12 ani închisoare la care se adaugă jumătate din cuantumul acestui maxim, respectiv 6 ani, astfel că, în final, maximul special este de 18 ani închisoare.
Or, în prezent, condamnatul execută o pedeapsă principală de 18 ani închisoare.
De altfel, prin minuta deciziei nr. 15/23.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ /HP/P, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția I Penală în dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept ce vizează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, conform art. 6 din Noul Cod penal, și a stabilit următoarele: pentru ipoteza unei infracțiuni comise în stare de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de . noului Cod penal, pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare se va compara cu maximul special prevăzut în legea nouă pentru infracțiunea săvârșită prin luarea în considerare a dispozițiilor art. 43 alin. 5 C.pen.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că solicitarea contestatorului de aplicare a legii penale mai favorabile este neîntemeiată.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că sentința penală contestată este legală și temeinică.
Soluția ce va fi pronunțată în cauză
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-condamnat M. F. V. împotriva sentinței penale nr. 313/26.03.2014 pronunțate de Tribunalul G. – Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-condamnat M. F. V. împotriva sentinței penale nr. 313/26.03.2014 pronunțate de Tribunalul G. – Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.07.2014.
Președinte, Grefier,
C. B. Victorița S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. V.S.
03.07.2014 / 2 ex.
Tribunalul G. – Secția Penală
Dosar nr._
Judecător fond: Gherghița P.
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 854/2014. Curtea de Apel... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
